1.

Spermatogeneza
2. Ovogeneza
3. Ciclul uterin
4. Ciclul menstrual
5. Ciclul ovarian
6. Neurulatia
7. Mezodermul intraembrionar
8. Organogeneza - generalitati
9. Circulatia alantoidiana sau fetoplacentara
10. Fecundatia si nidatia
11. Saptamana I de dezvoltare a vietii intrauterine
12. Saptamana II de dezvoltare
13. Saptamana III de dezvoltare
14. Scapula
15. Clavicula
16. Humerus
17. Ulna
18. Radius
19. Carp, metacarp, falange
20. Coxal
21. Femur
22. Tibia
23. Fibula
24. Tars
25. Coaste
26. Vertebre
 SPERMATOGENEZA

• Spermocitogeneza, care cuprinde perioada germinativă sau de proliferare şi perioada de

creştere şi de maturizare
• Spermiogeneza
• În perioada de proliferare, celulele germinale ale tubilor seminiferi încep să se dividă
activ şi să dea naştere unor celule mici şi rotunde, numite spermatogonii, care au un
reticul endoplasmatic bogat
• Perioada de creştere şi de maturizare se manifestă prin aceea că, spermatogoniile
acumulează material nutritiv, devenind spermatocite de ordinul I; sunt cele mai mari
celule din linia seminală şi suferă două diviziuni succesive:
- O primă diviziune heterotipică, reducţională, din care rezultă spermatocitele de ordinul
II, celule care conţin numai jumătate din numărul de cromozomi aispermatocitului de
ordinul I (23 de cromozomi).
• A doua diviziune de maturaţie este o diviziune homotipică ecvaţională, în care
din spermatocitul de ordinul II rezultă spermatidele , celule mici care conţinacelaşi
număr de cromozomi ca şi spermatocitele de ordinul II şi care, prin spermatogeneză, se
transformă direct, fără diviziune, în spermii mature.Spermiile devin mobile numai în
lichidul spermatic, produsul de secreţie al glandelor anexe spermatice – veziculele
seminale şi prostata. Ele sunt expulzate odată cu sperma, prin actul de ejaculare. În
spermă, printr-o singură ejaculare, se elimină aproximativ 300 de milioane de spermii
• O spermie matură are aspect flagelat şi este alcătuită dintr-un cap, o piesă intermediară
şi o coadă.
• Capul spermiei este ovalar şi format în întregime din nucleu. În partea anterioară, are un
corpuscul ascuţit, numit acrozom, cu care spermia perforeazămembrana ovulului în
timpul fecundaţiei.
•  Piesa intermediară a spermiei este alcătuită din gât şi dintr-o piesă de legătură.
•  Coada spermiei este porţiunea cea mai lungă, care se subţiază treptat spre extremitatea
sa. Spermiile sunt foarte mobile, exectând mişcări helicoidale de2mm pe minut.
Mişcările şi vitalitatea lor sunt în funcţie de condiţiile de mediu în care se găsesc şi
variază cu temperatura. Soluţiile acide şi alcoolul le distrug, în timpce soluţiile slab
alcaline le activează.
 OVOGENEZA

• Este procesul de formare a ovulelor şi se desfăşoară în ovare.Ovarele sunt formate din

• O porţiune centrală (medulara).
• O porţiune periferică (corticala). La acest nivel se găsesc o serie de vezicule numite
foliculi ovarieni
Forma iniţială este foliculul primordial, care este format dintr-o celulă centrală, numită
ovocit, înconjurată de un strat de celule foliculare
• Ovocitul suferă prima diviziune de maturaţie, devenind
ovocit de ordinul al II-lea
• Celulele foliculare se divid şi se dispun în mai multe straturi, formând, la periferia
foliculului,membrana granulară
• Într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, se constată că între celulele membranei
granulare apare o cavitate foliculară (antrul),în care se adună lichidul folicular numit
foliculina.
• Foliculul ajuns în această stare se numeşte folicul matur.
• Foliculul matur se apropie de suprafaţa ovarului, pe care o rupe în zona în care este
amplasat. Se expulzează lichidul folicular şi odată cu el şi ovocitul;această eliminare se
numeşte ovulaţie
• După expulzarea din folicul, ovocitul suferă a doua diviziune de maturaţie şi pătrunde în
trompa uterină, unde devine ovul, fiind acum apt pentru fecundare

• La nivelul ovarului, locul unde s-a rupt foliculul ovarian ia denumirea de corp galben
• Corpul galben secretă hormonul progesteron
• Dacă ovulul a fost fecundat, începând deci sarcina, corpul galben se dezvoltă, atingând 2
- 3 cm în diametru, şi rămâne în stare de funcţionare 5 - 6 luni. Acest corp galben se
numeşte corp galben de sarcină.
• În a doua parte a sarcinii, el începe să involueze şi se transformă într-un corp fibros,
corpus albicans
• Dacă ovulul nu a fost fecundat, corpul galben involuează într-un interval foarte scurt, de
11 - 12 zile, şi poartă numele de corp galben menstrual.
CICLUL UTERIN
Modificarile ciclice ale endometrului. Endometrul este stratul care tapetează cavitatea
uterină şi are două straturi: bazal şi funcţional

1. Stratul profund sau bazal, ce nu sufera nici o modificare de-a lungul ciclului
menstrual, dar este sursa regenerării endometriale după fiecare menstruaţie si este
format din partea profunda a tubilor glandulari si a corionului.
2. Stratul superficial numit si functional reprezintă cele 2/3 superficiale ce se elimină la
sfârşitul fiecărui ciclu în care sarcina nu este prezentă, fiind compus din zona spongioasă
şi zona compactă
A.Ciclul endometrial
Actiunea hormonala a steroizilor ovarieni, provoaca o necroza a mucoasei endometriale,
insotita de o pierdere sanguina numita menstruatie.
Ciclul endometrial se traduce prin modificari ciclice ale elementelor functionale :
stroma, glande si vase.
Schimbările ciclice caracteristice dezvoltării foliculilor şi corpului galben ovarian se
reflectă şi la nivelul endometrului,
unde se disting trei faze:
· Faza de descuamare (menstruaţia): zilele 1-4;
· Faza proliferativă: zilele 5-14;
· Faza secretorie: zilele 15-28.

1) Faza de descuamare
· Inceputul acestei faze se găseşte de fapt in ultimele zile ale fazei luteale precedente;
· In cazul nefertilizării oului, corpul galben işi incetează lent activitatea endocrină;
· Faza de descuamare este precedată de o ischemie endometrială, determinată
hormonal prin scăderea bruscă a hormonilor estrogeni sub un anumit prag
· Prin disocierea porţiunii superficiale a endometrului răman deschise fundurile de sac
glandulare, arteriole şi venule, din care se pierde sange provenit din circulaţia bazală
intactă.
· După eliminarea stratului funcţional fibrinolitic activ se produce o hemostază tipică,
deoarece stratul bazal este fibrinolitic inactiv.
· Regenerarea endometrului se face prin reepitelizarea suprafeţelor zonale denudate,
-pornind de la porţiunea fundică a glandelor,
-refacerea vascularizaţiei superficiale şi
 -acumularea de substanţă fundamentală in stromă.
c) Faza proliferativă cuprinde:
❑ Faza proliferativă precoce sau postmenstruală (zilele 5-8), in care epiteliul cubic este
regenerat cu puţine mitoze şi glande rare, rectilinii;
❑ Faza proliferativă medie (zilele 8-11): sub influenţa estrogenilor, care cresc, celulele
devin cilindrice, mitozele apar frecvent, celulele ciliate se inmulţesc, glandele cresc
numeric şi in inălţime, stroma este edematoasă.
Estrogenii induc formarea receptorilor pentru progesteron, in vederea pregătirii
endometrului pentru faza luteală;
❑ Faza proliferativă tardivă sau preovulatorie (zilele 12-14), in care activitatea mitotică
este maximă, glandele devin sinuoase şi largi, arteriolele spiralate cresc rapid şi se
ondulează, raportul intre grosimeaendometrului şi lungimea vaselor este de 1/15.
d) Faza secretorie cuprinde:
❑ Faza secretorie incipientă sau postovulatorie luteală (zilele 15-18): incepe secreţia de
progesteron.Glandele endometriale cresc in continuare, mitozele scad, celulele secretorii
sunt incărcate cu glicogen;
❑ Faza secretorie medie (zilele 19-23) se caracterizează prin prezenţa glandelor extrem de
sinuoase,cu lumenul plin de secreţii, cu glicogen abundent. Arteriolele spiralate au o
dezvoltare maximă;
❑ Faza secretorie tardivă (zilele 24-27) se caracterizează prin fenomene regresive, epiteliul
desuprafaţă arată fenomene degenerative, glandele au aspect pe secţiune de „dinţi de
ferăstrău”. Edemul stromal este mult scăzut, are loc liza celulelor glandulare, infiltraţia
leucocitară şi cu macrofage este maximă.
❑ B.Ciclul miometrial
❑
❑ In cursul ciclului mentstrual, uterul creste in greutate cu 5-10g datorita actiunii
hiperemiante a estrogenilor care provoaca edem la nivelul tesutului interstitial.
Progesteronul, actionand dupa estrogen, produce hiperplazia celulelor muscular
ecare cresc in lungime si grosime de la 40-60 la 80-90 microni.

❑ Motilitatea uterina spontana,

❑ -creste dupa menstruatie,
❑ -atinge maximum la ovulatie si
❑ -este aproape absenta in faza luteala.
❑ Premenstrual se produce o disociatie intre tonusul uterin care este scazut si contratii
care devin puternice.
❑ a) In faza proliferativă, creşte conductibilitatea şi contractilitatea fibrei, ceea ce
determină o hipermotilitate spontană a uterului.
❑ b) In faza secretorie, sub acţiunea progesteronului, scad sinteza şi eliminarea de PG, cu
diminuarea frecvenţei şi amplitudinii contracţiilor uterine spontane.

CICLUL MENSTRUAL

Ciclul menstrual se defineşte ca totalitatea modificărilor ciclice care survin

in organismul femeii mature in intervalul dintre prima zi a menstruaţiei şi prima
zi a menstruaţiei viitoare; manifestările fiziologice se manifestă la nivelul
intregului ax hipotalamo-hipofizo-ovarian.
Gonadostatul feminin.
Termenul de gonadostat feminin defineşte totalitatea mecanismelor de reglare a
funcţiei gonadice;centrul său este reprezentat de hipotalamus, care coordonează
funcţionalitatea axului hipotalamo hipofizo-ovarian, determinand modificări:
a) Ciclice, specifice, la nivelul organelor ţintă: ovar, endometru, vagin, trompe, san;
b) Generale-asupra tuturor organelor;
c) Psiho-afective.
Ciclul menstrual are trei faze succesive:
a) Faza foliculară;
b) Ovulaţia;
c) Faza luteală.

1.Faza foliculară
a)Faza foliculară este dominată de
transformările care au loc in foliculii
ovarieni:
-Recrutarea foliculilor;
- Selectarea foliculului dominant;
 - Maturizarea funcţională a structurilor foliculare;
- Producţia de hormoni steroizi.
b) La inceputul fiecărui ciclu menstrual ,
un grup de foliculi ovarieni dobandeşte
abilitatea de a răspunde la stimularea
FSH; La, un moment dat va fi
recrutat un singur folicul dominant,
care va ajunge la maturitate iar toţi
ceilalţi foliculi reactivi la FSH se vor
opri in evoluţie, devenind atrezici.

c) Acţiunea hormonilor
❑ Nivelul de FSH este relativ crescut la sfarşitul ciclului anterior şi debutul ciclului
actual şi stimulează dezvoltarea foliculară. Iniţial producţia de estrogeni este scăzută,
nivelul său crescand semnificativ in zilele 7 şi 8 de ciclu;
❑ In acelaşi timp, FSH acţionează la nivelul celulelor granuloasei foliculare,
promovand producţia de estrogeni; estrogenii, la randul lor, favorizează creşterea
numărului receptorilor pentru FSH, ceea ce amplifică răspunsul la acţiunea FSH,
rezultatul fiind creşterea nivelului estrogenilor;
❑ Creşterea nivelului de FSH iniţiază producerea de receptori de LH la nivelul
celulelor tecale ale foliculului ovarian, care vor deveni sensibile şi vor reacţiona la
stimularea LH, producand cantităţi crescande de androgeni (androstendion şi
testosteron);
❑ Celulele granuloasei, care sunt sensibile la FSH, au aparatul enzimatic
necesar şi capacitatea de a converti androgenii in estrogeni prin aromatizare,
realizand astfel creşterea nivelului estrogenilor circulanţi;
❑ In acest moment, se recrutează foliculul ovarian dominant, acesta fiind cel care are
cea mai mare producţie de estrogeni.
d) Creşterea nivelului estrogenilor are efect de stimulare al eliberării de gonadotropine,
prin efect feed-back pozitiv.

e) Secreţia de GnRH(gonadoliberina)
➢ La nivelul hipotalamusului, GnRH se eliberează pulsatil in circulaţia hipofizară,fiind
modulat de nivelul estrogenilor din sangele periferic: nivele estrogenice crescute au un
efect frenator, de feed back negativ, acţionand la nivelul centrului tonic al
hipotalamusului.
➢ In alte celule nervoase ale SNC se produce descărcarea de GnRH numai peste un
nivel critic al creşterii estradiolului, de 200 pg / ml (prin reacţia centrului ciclic in
 hipotalamus), care produce creşterea nivelului LH şi FSH(feed back pozitiv).
➢ In prezenţa unei eliberări normale de GnRH, există uneori discrepanţe in producţia de
FSH şi LH, datorite altor factori reglatori, intre care a fost identificată inhibina; această
substanţă a fost identificată in lichidul folicular al foliculului matur şi este produsă de
celulele granuloasei şi are efect la nivelul hipofizei, reducand selectiv producţia de FSH.
f) Atingerea nivelului maxim al producţiei de estrogeni produce, prin efect
Feed-back pozitiv, creşterea nivelului de LH durează 12 ore, realizand un peak, este
urmată de staţionarea in platou de 14 ore şi apoi coboară timp de 20 de ore.

2.Ovulaţia
Ovulaţia survine după maturizarea foliculului ovarian, prin ruptura peretelui folicular
şi eliberarea ovulului (ponta foliculară);
➢ are loc in perioada platoului (peak) LH, (Pick-ul de LH apare cu 12 ore înainte de
ovulaţie şi va determina producţia de prostaglandine şi enzime proteolitice în lichidul
folicular cu slăbirea peretelui folicular, care se va rupe într-un punct numit stigma şi va
elibera ovocitul înconjurat de zona pellucida şi corona radiata)
➢ survine la 24-32 de ore de la debutul creşterii LH (este precedată de o intensificare a
producţiei de prostaglandine intrafoliculare, care stimulează eliberarea de enzime
lizozomale, responsabile de ruptura foliculului) şi
➢ este urmată de creşterea rapidă a nivelului de progesteron, prin formarea corpului
galben;
➢ FSH are şi el o creştere şi un nivel maxim, dar semnificaţia sa fiziologică nu a fost incă
lămurită; oricum, sunt sigure efectul acestuia de inducere premenstruală a apariţiei
receptorilor de LH in granuloasa foliculară şi efectul său asupra luteinizării post-
ovulatorii.
Concentraţiile de estrogeni în creştere exercită un efect de:
- feedback negativ asupra secreţiei de FSH şi
- feedback pozitiv asupra secreţiei de LH
Expunerea la concentraţii mari de LH determină:
- -luteinizarea celulelor granuloase,
- -producţia de progesteron şi
- - declanşarea ovulaţiei
Acest proces continuă până când toţi foliculii din cohorta iniţială devin atrezici, cu
excepţia celui dominant.Foliculul dominant devine folicul preovulator sau folicul matur
de Graaf
- Din acest moment, organismul este pregătit pentru producerea ovulaţiei
- , foliculul dominant este acela cu un climat estrogenic bogat şi cu cel mai mare număr de
receptori FSH
- Foliculul continuă să producă estrogeni, ce scad în continuare FSH circulant, cu
producerea unui mediu din ce în ce mai nefavorabil pentru foliculii concurenţi
- După ovulaţie, foliculul se transformă în corp luteal, iar celulele granuloase rămase se
încarcă cu lipide şi cu pigmentul luteinic galben, care determină numele structurii.
- Aceste celule secretă progesteron, care produce pseudodecidualizarea endometrului în
vederea nidaţiei blastocistului
- Scăderea producţiei de LH şi absenţa fecundaţiei ovulului, determină regresia corpului
galben, care se fibrozează şi devine corp albicans
- Spre sfârşitul fazei luteale, scăderea nivelurilor serice de estrogeni şi progesteron, va
determina stimularea producţiei centrale de gonadotropine (FSH şi LH) sub influenţa
cărora se va recruta o nouă cohortă de foliculi primordiali
- Dacă se produce fecundaţia, hormonul gonadotrop corionic (hCG) va mima acţiunea LH
şi va continua stimularea secreţiei de progesteron, care va transforma endometrul,
permiţând implantarea oului.

3. Faza luteala
a)Faza luteală este dominată de
intrarea in acţiune a corpului galben (CG)
,care va induce modificări specifice in ţesuturile
ţintă, preponderent in endometru.
b) Corpul galben este un organ endocrin, producător de progesteron, care se dezvoltă
după ovulaţie in locul foliculului rupt·
➢ durata de viaţă a corpului galben este de 14 zile;
➢ el atinge maximul de activitate la 7-8 zile după peak-ul de LH;
➢ activitatea incetează cu 2-3 zile inaintea debutului ciclului menstrual următor;
Cată vreme corpul galben este funcţional, dezvoltarea noilor foliculi ai ciclului următor
este frenată; ea va incepe in momentul in care incepe regresia corpului galben
(luteoliza).
c) Paralel cu producţia de progesteron se mai produc, dar in cantităţi reduse, 17
hidroxi-progesteron, estronă şi estradiol.
d) Pentru buna funcţionare a CG este necesară prezenţa LH, al
cărui nivel scade spre finalul fazei luteinice, permiţand creşterea
progresivă a FSH, care va demara recrutarea foliculilor ovarieni ai
următorului ciclu menstrual.
e) Mecanismele care produc regresia CG nu sunt pe deplin lămurite, cea mai acceptată
idee fiind cea a reducerii pulsaţiilor de LH.
 f) Viaţa CG poate fi prelungită prin administrare de hCG, care, datorită similarităţilor
structurale cu LH, ocupă receptorii de LH din CG, prelungindu-i activitatea; acest
mecanism de prelungire a funcţiei CG acţionează şi in caz de sarcină.

CICLUL OVARIAN

1. Ciclul exocrin al ovarului.

Ovarul este organul glandular al aparatului genital feminin, cu rol gametogen limitat
de la pubertate la menopauza, care consta in producerea ciclica a foliculilor de Graaf si
cu rol hormonal secretand hormonii estrogeni si progestativi.
In perioada de fertilitate, foliculi ovarieni trec prin diferite stadii evolutive : foliculi
primordiali, folicului evolutivi si foliculi matur (de Graaf) care se matureaza o data pe
luna alternativ in cele doua ovare. El este format de la interior spre exterior, din
urmatoarele elemente :
- ovocitu
- zona pelucida
- celule foliculare
- membrana Slaviasky- Waldeyer
- lichidul folicular
- teaca interna
- teaca externaie
Ovulatia consta din doi timpi :
1. Dehiscenta foliculara – are la baza o
congestie ovariana de ordin neurohormonal,
care printr-o secretie brusca de lichid folicular produce :
- distensie mare la nivelul stigmei cu dehiscenta acesteia
- necroza vasculara cauzata
de o supra distensie existenta
unei diastaze proteolitice
 continute in lichidul colicular
2. Ponta foliculara – consta
in eliminarea sub presiune a
ovocitului inconjurat de coroana
radiata, cauzata de curentul creat
de lichidul folicular.
Ovulatia, intr-un ciclu normal de 28 de zile se produce intre zilele 12-16.
Pot exista unele abateri de la ovulatia normala :
- disovulatia, cand dehiscenta foliculara nu este urmata de expulzia ovulului sau este
urmata de expulzia unui ovul imatur.
- paraovulatia (ovulatie paraciclica) are loc in plina faza estrogeno-progesteronica in
timpul mentruatiei sau in sarcina.
- anovulatia inseamna lipsa ruperii foliculului ce poate decurge cu sau fara
transformarea progresiva a foliculului.
2. Ciclul endocrin al ovarului

Functia endocrina a ovarului se instaleaza la pubertate (sub influenta hipotalamusului) si

dureaza pana la menopauza.
Aceasta functie este sub dependeta hormonilor hipofizari (FSH, LH si LTH), sub influenta
lor se secreta hormonii: estrogeni, progesteronul, androgeni si relaxina.
●
Estrogenii sunt secretati de ovar, corticosuprarenala, testicul si placenta. La femeie,
estrogenii se gasesc sub forma de dihidrofoliculina sau estradiol. Prin metabolizare
rezulta estrona si estriolul.
Actiune :
1. Asupra sistemului nervos central, influenteaza diferentierea si organizarea acestuia.
2. Determina aparitia caracterelor sexuale secundare.
3. Asupra hipofizei anterioare (in doze mari inhiba functia, in doze mici o excita prin
corpii oxidati).
4. Asupra zonei genitomamare producand hiperplazia si hipertrofia endometrului si
miometrului.
5. Asupra pielii produc o ingrosare, prigmentarea areolei mamare, proliferarea
mucoase bucale, dezvoltarea parului axilar si pubian, in asociatie cu androgenii din ovar
si suprarenala.
6. Efecte metabolice : retentie de apa, sodiu, calciu, retentie trecatoare de azot.
7. Asupra scheletului produc, prin retentia de calciu si fosfor, stimularea, inmultirea
osteoblastelor., inhiba cartilagele de crestere.
8. Favorizeaza depunere de grasimi specific tipului feminin.
 9. Au efect tonic miocardic, scad colesterolul si fosfolipidele sanguine.
10. Sunt hipotermizanti.
11. Inhiba prolactina hipofizara si hormonul somatotrop.
12. Sensibilizeaza miometrul la actiunea ocitocinei.
Progesteronul
❖ Este secretat de ovar, de corticosuprarenala si placenta.
❖ Substanta lui precursoare este colesterolul.
❖ Ficatul il metanolizeaza prin conjugare si se elimina sub trei forme inactive :
- pregnandiol,
- pregnandiolol si
- pregnanolonul.
In timpul sarcinii se elimina cantitati mari de pregnandiol.
Secretia progesteronului prezinta o curba care merge
=ascendent dupa ovulatie cu maxim in ziua 20-24 a
=poi scade pana la menstruatie in mod lent.
Are rolul de a pregati mucoasa uterina pentru nidatie si mentinerea
oului fecundat.
Actioneaza numai asupra unui endometru pregatit cu estrogeni
transformand-ul din proliferativ in secretor.
Actiunea progesteronului :

1. Asupra trompelor, inhiba motilitatea provocata de estrogeni, favorizand nutritia

oului.
2. Asupra endometrului actioneaza numai in sinergie armonioasa cu estrogenii,
efectul lor fiind nul in lipsa acestora. Creste sinuozitatea glandelor endometrului,
determina transformarea decidoala a corionului.
3. Asupra miometrului determina o crestere generala a acestuia, hiperemie, inhibitia
contractiritatii miometrului, facand-ul refractar la ocitocina.
4. Asupra colului uterin inhiba secretia cervicala.
5. Asupra vaginului produce aparitia celulelor plicaturate, descuamare masiva si
leucocitoza.
6. Complecteaza actiunea estrogenilor asupra glandei mamare prin stimularea
cresterii acinilor glandulari.
7. Asupra altor glande endocrine: in doze mici actioneaza asupra complexului
hipotalamohipofizal, stimuleaza FSH, iar in doze mari inhiba LH. Inhiba ovulatia.
Androgenii si relaxina secretati de ovar sunt necesari pentru echilibrul hormonal.
 NEURULAŢIA

•  ste considerată faţa finală gastrulaţiei. Este momentul în care porneşte organogeneza.
Fiecare foiţă îşi urmează schema proprie de diferenţiere. Diferenţierea celor trei foiţe se
realizează însă în strânsă corelaţie. Dacă diverşi factori perturbă interrelaţia dintre ele
pot apare malformaţii.
• - la începutul săptămânii IV, pe fața dorsală a discului embrionar se îngroașă ectoblastul
- astfel, se formează placa neurală
• - ulterior, placa neurală formează șanțul neural
 
• - la limita dintre placa neurală și restul ectoblastului, se diferențiază joncțiunile
neuroectoblastice
•
• - în zilele 23-24 șanțul neural se închide și formează tubul neural - acesta se
poziționează în grosimea mezoblastului
• - rămâne în comunicare cu cavitatea amniotică prin 2 orificii = neurocori (anterior
+ posterior)
 
• - joncțiunile neuroectoblastice se detașează și ele de ectoblastul de deasupra => crestele
neurale
• - în ziua 25 se deschide neurocorul anterior, iar cel posterior în ziua 27 - astfel, tubul
neural rămâne în grosimea mezoblastului
• - tubul neural crește spre extremitatea cefalică și apar 3 vezicule encefalice:
• 1. prozencefal - se divide în alte 2 vezicule → telencefal (emisferele cerebrale)
→ diencefal (talamusul și
hipotalamusul)
 
• 2. mezencefal - nu se divide
 
• 3. rombencefal - se divide în alte 2 vezicule → metencefal (puntea lui Varolio +
cerebelul)
→ mielencefal (bulbul rahidian)
• restul tubului neural (cordonul medular) formează măduva spinării
• - din pereții tubului neural se formează substanța nervoasă albă și cenușie
• - din lumenul tubului neural se formează sistemul ventricular
• -crestele neurale sunt la origine ganglioni nervoși latero-vertebrali, previscerali sau
intramurali
 MEZODERMUL INTRAEMBRIONAR

• Se organizează formând două îngroşări longitudinale paralele cu placa cordală

numită mezodermul paraxial. Împreună cu placa cordală mezodermul paraxial formează
mezodermul dorsal al embrionului. În partea ventrolaterală poartă numele de
mezoderm intermediar. În partea cranială se diferenţiază mezodermul cardiogen care
este primordiul cordului şi al pericardului. Odată cu formarea sa lateral mezodermul se
clivează în două lame: una denumită mezoderm somatic sau somatopleura şi alta
viscerală sau splanchnic, denumit şi splanchnopleura. Paralel cu dezvoltarea
ectodermului de care am vorbit şi mezodermul suferă o etapă a somitelor până în ziua
30-a şi are ca trăsătură dominantă segmentarea mezodermului paraxial
• Somitele sunt perechi, sunt occipitale şi contribuie la formarea craniului şi a musculaturii
limbii. Sunt urmate de somite cervicale şi toracale, sacrale şi coccigiene. Numărul total la
om este de 44 de perechi de somite.
• De la nivelul somitelor porneşte diferenţierea a numeroase celule.
• Din ele se vor forma scheletul axial adică coloana vertebrală. Altă diferenţiere este
aceea în miotoame din stratul medial care devin mioblaste care se diferenţiază în
miofibrile contractile.
• Din mezenchimul somatopleurei vor lua naştere mugurii membrelor, dermul, pericardul,
pleura şi peritoneul. Din mezenchimul splanchnopleurei se va dezvolta tunica
submucoasă şi musculară netedă a tubului digestiv şi anexele tubului digestiv,
musculatura aparatului respirator, musculatura cardiacă, tunica medie a vaselor.

Organogeneza generalitati

• La sfârşitul lunii a III-a placenta este formată atât anatomic cât şi funcţional. Vezicula
alantoidiană este atrofiată, lichidul amniotic şi membranele oului sunt evidente. Fătul
măsoară 9 cm şi are o greutate până la 55 gr., capul este format, degetele sunt
diferenţiate, organele genitale sunt diferenţiate pentru fiecare sex.
• La sfârşitul lunii a 4-a placenta este complet dezvoltată fătul măsoară 16 cm şi o
greutate de 270 gr. Părţile corpului fetal sunt foarte bine diferenţiate începe să schiţeze
mişcări este acoperit cu o piele subţire pe suprafaţa căreia se găsesc firişoare de lanugo
• La sfârşitul lunii a V, (săptămâna 21-22) fătul are o lungime de 25 cm şi cântăreşte 650
gr. Glandele sebacee încep să secrete, pielea fiind acoperită cu vermix caseosa. Se
 percep bătăile cordului fetal, mişcările membrelor devin active şi puternice. Intestinul
conţine meconiu, rezultat al secreţiilor intestinale, rinichiul îşi începe funcţia în vezică
găsindu-se urină.
• La sfârşitul luni a VI-a (săptămâna 26) fătul are o lungime de 35 c, şi o greutate de 1000
de grame, toate organele sunt în stare să funcţioneze, dar nu sunt definitivate. Sistemul
nervos este insuficient dezvoltat, circumvoluţiile cerebrale sunt incomplete. Fătul este
considerat viabil însă cu un mare grad de imaturitate, adaptarea la viaţa extrauterină
fiind foarte dificilă.
• La sfârşitul lunii a VII-a (săptămâna 30-31) fătul măsoară 40 cm şi cântăreşte 1700 gr.
Este viabil dar imatur. Are aspect de bătrân cu pielea de culoare închisă, roşietică,
testicolele coboară spre canalul inghinal iar la fetiţe clitorisul şi labiile mici proemină
între labiile mari.
• La sfârşitul lunii a VIII-a (săptămâna 36) fătul are o lungime de 45 de cm şi o greutate de
2500 gr. Aspectul pielii se apropie de acela al noului născut şi începe osificarea în epifize.
Fătul se adaptează mai bine la viaţa extrauterină numai este socotit imatur ci
subponderal.
• La sfârşitul lunii a IX-a (săptămâna 40) are toate caracteristicile cunoscute la naşterea la
vreme: lungimea este de cca 48-50 cm, 3000-3500 gr, cu lanugo pe corp, testiculele
trebuie să fie coborâte în scrot, labiile mari acoperă labiile mici, unghiile trebuie să
depăşească pulpa degetelor, iar inserţia cordonului ombilical trebuie să fie la jumătatea
distanţei între apendicele xifoid şi pubis.
• Pentru memorizarea lungimii fătului la diferite luni de sarcină există diverse scheme de
calcul dintre care una cu mai multe implicaţii medico-legale poartă numele de „Schema
lui Haase”:
• -pentru primele 5 luni de sarcină se consideră luna de sarcină la pătrat.. De ex.
• luna I: 1X 1cm=1cm
• luna II: 2X2cm = 4 cm
• luna III: 3X3cm= 9 cm
• luna IV: 4X 4cm = 16 cm
• luna V : 5X 5cm = 25cm
• După luna V-a formula de calcul este lunaX5+5 (se înmulţeste şi se adună coeficientul 5)
• Luna VI-a 6X5+5=35
• Luna VII-a 7X5+5=40
• Luna VIII-a 8x5+5=45
• Luna IX-a 9X5+5=50
• Calculul greutăţii se ia după luna VI-a când se consideră că în mod normal fătul are 1000
de gr. greutate necesară pentru a considera fătul ca viabil. La fiecare lună se adaugă 700
gr.cifră cu care creşte lunar fătul.
Circulaţia alantoidiană sau fetoplacentară

• Este a doua circulaţie şi durează din săptămâna a 6-a până la naştere. Din tubul umflat ia
naştere cordul cu cele patru încăperi: două auricule şi două ventricule. Din arterele
hipogastrice se nasc arterele ombilicale care trec în cordonul ombilical, ajung în placentă
şi se ramifică în micile arteriole din vilozităţile coriale. Din reţeaua celor două artere iau
naştere două vene care se unesc şi formează vena ombilicală. Vena ombilicală se încarcă
cu substanţe nutritive şi sânge oxigenat luat din sângele matern la nivelul placentei
străbate cordonul ombilical, intră în abdomenul fătului, ajunge la ficat unde se împarte
în două ramuri: canalul venos al lui Arantius care duce sângele oxigenat direct în vena
cavă inferioară şi vena portă care pătrunde cu sânge oxigenat în ficat
• Din ficat sângele este colctat de venele suprahepatice care trec tot în vena cavă
inferioară. Prin vena cavă inferioară şi cea superioară sângele ajunge în auriculul drept,
trece în cea mai mare parte prin orificiul lui Botalo în auriculul stâng, din auriculul stâng
trece în ventriculul stâng şi este pompat în artera aortă şi de aici în tot organismul fetal.
O parte din sânge va trece din hipogastrice în arterele ombilicale şi va fi readus placentei
pentru oxigenare.

• Altă parte din sângele venit în auriculul drept din venele cave nu trece prin gaura lui
Botalo ci trece în ventriculul drept şi de aici este pompat în artera pulmonară ajungând
la plămân iar restul de sânge printr-un canal arterial trece direct în aortă (canalul arterial
este un mic canal care în viaţa intrauterină leagă artera pulmonară stângă de crosa
aortei). În viaţa intrauterină circulaţia mică pulmonară fiind foarte redusă sângele nu va
fi atras în acest circuit. El este deviat prin orificiul lui Botalo şi canalul arterial spre
circulaţia mare, deci sângele este oxigenat numai între placentă şi ficat de la ficat încolo
sângele este amestecat oxigenat şi venos.

• Concluzii
• Spre deosebire de circulaţia definitivă de după naştere în circulaţia fetoplacentară este
exclusă circulaţia pulmonară adică mica circulaţie deoarece funcţia de respiraţie a
fătului se realizează prin intermediul placentei. Circulaţia definitivă se stabileşte după
naştere cu prima inspiraţie a nou născultului şi se caracterizează prin instalarea la nou
născut a micii circulaţii sau circulaţia pulmonară. Consecinţele apariţiei acestei circulaţii
determină o serie de modificări anatomice şi fiziologice în organismul fătului. Canalul lui
Arantius şi vena ombilicală se obturează iar canalul arterial şi orificiul lui Botalo se
închid.
 FECUNDATIA SI NIDATIA

• Fecundaţia reprezintă procesul de fuziune a spermei cu ovulul (un singur spermatozoid

fecundează un singur ovul). În urma procesului se formează celula ou (zigotul).
• La om, fecundaţia este internă şi are loc în două faze
- Faza de însămânţare, când spermiile vin în contact cu ovulul matur
- Faza de amfimixie, care reprezintă fecundaţia propriu-zisă
Fecundaţia are loc în treimea laterală a trompei uterine, după care zigotul, prin mişcările
peristaltice ale musculaturii tubei uterine, este împins în uter,unde, în decurs de
aproximativ trei zile, se fixează în mucoasa uterină prin nidaţie. Devine astfel o sarcină
uterină normală
• Sunt însă cazuri în care oul nu poate ajunge până la uter şi sarcina rămâne
„extrauterină”; în astfel de cazuri, ovulul fecundat este împins în cavitatea peritoneală
sau abdominală, prin mişcări antiperistaltice ale trompei uterine şi se fixează în
abdomen, determinând o sarcină „abdominală”.
• De asemenea, este posibilă şi situaţia în care, din cauza unor deformări ale trompei
uterine, sau din cauza unei dezvoltări prea rapide a oului, acesta nu mai poate înainta
până în uter şi rămâne petraiectul trompei uterine. În acest caz, apare o sarcină
„tubară”. 
 SAPTAMANA 1 DE DEZVOLTARE (1-7)

GENERALITATI
• corespunde segmentării oului
• începe imediat după fecundație
- se formează fusul de diviziune, apoi se fragmentează celula ou în 2 celule fiice
(blastomere)
• blastomerele sunt vizibile la 36 h după fecundație
• pe măsură ce are loc segmentarea, oul trebuie să se deplaseze spre cavitatea uterină
pentru nidație, dacă nu => sarcini extrauterine (tubare, abdominale etc.) 
• segmentarea este
• totală → volumul celulei ou = suma volumelor blastomerelor
• subegală → apar totuși diferențe între blastomere (micromere +
macromere)

• această diferențiere apare din stadiul de 56 blastomere

• datorită formei asemănătoare cu o mură, stadiul se numește morulă 
• are loc rearanjarea blastomerelor:
→ micromerele se așază periferic, într-un singur strat = trofoblast
→ macromele se așază central, formând butonul embrionar 
• până în acest stadiu (ziua 4), morula este încă înconjurată de zona pellucida - în această
zi, zigotul se găsește în ostiul uterin al trompei

• din ziua 5, apare stadiul de blastocist

- între macromerele butonului terminal apar spații de clivaj care
confluează => apar blastocelul
- în acest stadiu, dispare zona pellucida din jur, iar zigotul ajunge în
cavitatea uterină
 
• prin apariția acestei cavități, butonul embrionar este împins excentric, iar blastocistul se
polarizează:
▪ un pol embrionar - locul cu butonul embrionar
▪ un pol abembrionar - important pentru nidație

• săptămâna I se încheie în ziua 7 sub această formă, care este păstrată și la momentul
nidației 
• în paralel cu aceste transformări, produsul de concepție traversează tractul spre
cavitatea uterină
• acest lucru este favorizat de mișcările postovulatorii și bătăile cililor de la trompele
uterine 
• nutriția produsului de concepție se face în 2 moduri:
a) histiotrof - prin imbibiție, din interstițiile din jur
b) hemotrof - pe măsură ce se dezvoltă placenta

Nidatia
• nidația (implantarea oului) = procesul prin care oul pătrunde în grosimea mucoasei
uterine
• are loc pe pereții anteriori, posterior și mai rar pe fundul corpului uterin - există riscul ca
nidația să se facă spre colul uterin = placenta previa (se poate dezinsera înainte de
naștere)
• anormal, nidația poate avea loc extrauterin:
 în trompa uterină = sarcină tubară
 pe suprafața ovarului sau pe o ansă intestinală = sarcină abdominală
• normal, este de tip interstițial, adică în grosimea mucoasei uterine
- pătrunderea în grosimea mucoasei se face cu polul embrionar spre
mucoasă
- acest lucru este posibil datorită activității proteolitice enzimatice a
trofoblastului
• în mod normal, locul prin care pătrunde blastocistul în citoplasmă este închis de un chef
de fibrină
• uneori, la locul nidației poate avea loc o mică hemoragie = menstruație falsă - duce la
erori în calcularea vârstei sarcinii
Decidualizarea
• decidualizarea = o serie de transformări prin care mucoasa uterină răspunde nidației
- mucoasa uterină se va numi deciduă 
• decidua este de 3 tipuri:
1) deciduă bazală - corespunde polului embrionar al blastocistului 
2) decidua capsulară - acoperă blastocistul
3) decidua vera - restul mucoasei uterine
• procesul de decidualizare este necesar pentru:
- favorizarea nidației
- stoparea acțiunii proteolitice a trofoblastului
• Fecundaţia este procesul de pătrundere şi unire al spermiei cu ovulul, în urma căruia se
formează oul sau zigotul. Ea se produce în ampula trompei uterine.
• Segmentaţia
– prin diviziune mitotică al zigotului se formează blastomerele
 – din faza de 12-16 blastomere (a treia zi) oul poartă numele de morulă
– în tot acest timp oul străbate tuba uterină şi la aproximativ trei zile de la
fecundaţie ajunge în cavitatea uterină
Blastocistul
• în ziua a 4-a de la fecundare la unul din polii zigotului se formează o cavitate, numită
cavitatea blastocistului
• la polul opus cavităţii, numit şi pol embrionar, se formează embrioblastul (din celulele
de talie mare, macromere);
• din celulele periferice, de talie mică, micromere, se formează trofoblastul, care va
asigura fixarea embrionului în mucoasa uterină şi va participa la formarea placentei.
• Segmentaţia are loc în prima săptămână a embriogenezei şi constă în
• multiple diviziuni celulare ale zigotului, care se transformă într-o aglomeraţie
celulară, numită blastulă
• Acest proces durează 3 – 4 zile în trompa uterină, iar spre finele primei
săptămâni procesul de segmentaţie continuă în cavitatea uterului unde celulele
mai mari dau naştere la embrioblast, iar din cele mai mici ia naştere trofoblastul
• Trofoblastul asigură nutriţia, fixarea embrionului în mucoasa uterină, iar mai târziu va
participa la formarea părţii fetale a placentei.
• Blastula reprezintă o veziculă unistratificată care conţine în centru o cavitate primitivă –
blastocelul.
 Săptămâna II de dezvoltare (8-14)

• corespunde formării discului embrionar bilaminar

• transformările au loc simultan la nivelul trofoblastului și butonului embrionar, anexelor
si endometrului
• în ziua 8 se constată diferențierea a 2 structuri celulare

1. MODIFICĂRI LA NIVELUL TROFOBLASTULUI, reprezentat de celule mici ce se

diferentiaza:
 un strat intern = citotrofoblastul - format dintr-un strat de celule
uninucleate, bine individualizate, la care se constată numeroase mitoze 
 un strat extern = sincițiotrofoblastul - format din mai multe
straturi celulare, slab individualizate, polinucleate, fără diviziuni - are originea în
citotrofoblast
• Asigura primele etape ale placentației, dar și debutul circulației utero-placentare
• 2. MODIFICĂRI LA NIVELUL BUTONULUI TERMINAL, care se transforma in sapt 2 intr-
un disc cu doua foite, disc didermic:
▪ un strat cu celule cilindrice înalte = ectodermul / ectoblastul - periferic
▪ un strat cu celule poliedrice mici = endodermul / endoblastul – profund
(interior)
• butonul embrionar se aplatizează, luând formă de disc bilaminar 
- inițial, ectoblastul vine în contact cu citotrofoblastul
- ulterior, apar vacuole care confluează => cavitatea amniotică
• tavanul cavității amniotice este format de amnioblaste, originea lor este fie în
citotrofoblast, fie în ectoblast
• delimitează vezicula vitelină primitivă (vezicula ombilicală)
• contactul dintre ectoblast și amnioblaste = joncțiune amnio-ectoblastică (viitorul inel
ombilical)
• endoblastul proliferează periferic și formează pe citotrofoblast membrana exocelomică
Heuse
• în zilele 9 și 10 apar modificări la nivelul trofoblastului:
- între citotrofoblast și discul embrionar apare o structură nouă =
mezenchim extraembrionar
- acesta are originea în citotrofoblast prin diferentiere
- un tesut lax care ocupa ulterior spatiul liber dintre citotrofoblast si
embrion
• în zilele 10-12 apar modificări la nivelul trofoblastului:
 - în grosimea mezenchimului extraembrionar apar spații de clivaj, care
confluează și formează o cavitate = celom extraembrionar
- în acest timp, mezenchimul extraembrionar se clivează și se împarte în
2:
◊ mezenchimul extraembrionar somatopleural rămâne pe fața
internă a citotrofoblastului
  ◊ mezenchimul extraembrionar splahnopleural rămâne pe discul
embrionar și cele 2 vezicule
  - între aceste 2 structuri rămâne o zonă de contact = pedicul de fixație,
leaga corpul viitorului fat de trofoblast
- acesta este locul viitorului cordon ombilical
• în ziua 13 apar modificări la nivelul discului embrionar:
- vezicula vitelină primitivă devine veziculă vitelină secundară/definitivă
 
• în ziua 14 apare prima schiță de polarizare a discului embrionar = placa procordală
• placa procordală = o zonă de aderență mai puternică a endoblastului la ectoblast, spre
viitoarea extremitate cefalică a discului embrionar
• Gastrulaţia este o etapă complexă a embriogenezei caracterizată prin:
• transformarea embrionului unilaminar (blastulei) în embrion bilaminar, care în
săptămâna a 2 este constituit din foiţa
• embrionară externă – ectoderm şi
• embrionară internă – endoderm
 Săptămâna III de dezvoltare (15-21)

În a treia săptămână se petrec importante transformări la nivelul discului

embrionar. Evenimentele care se petrec la acest nivel în cursul acestei săptămâni
definesc gastrulaţia cu formarea celei de-a treia foiţe embrionare.

• Între ectoblast şi endoblast prin îngroşarea endoblastului va lua naştere a treia foiţă
numită mezodermică. Este stadiul de gastrulă în care oul devine tridermic.
• ▪ discul embrionar devine trilaminar
• ▪ apare notocordul (coarda dorsală)
• ▪ celulele discului embrionar au talie asemănătoare celulelor de tip adult
• ▪ apar vilozitățile coriale terțiare
• la începutul săptămânii III, apare a 2-a schiță de polarizare
- discul devine piriform, extremitatea mai mare fiind viitoarea
extremitate cefalică
• La sfârşitul săptămânii a doua discul embrionar începe să se alungească în unul din
diametrele sale, În a 15-a zi în axa acestui ovul şi în partea în care mai târziu se va dovedi
a fi caudală se schiţează aşa numita „linie primitivă” pe care se creează un jgheab până
la mijlocul câmpului embrionar unde se va termina cu o tumefiere denumită nodulul lui
Hensen
• Foarte repede după formarea liniei primitive se dezvoltă plecând de la nodului Hensen o
prelungire care progresează spre extremitatea anterioară a discului embrionar fără să o
atingă niciodată. Este aşa numita prelungire cefalică care pe secţiune are un aspect
tubuliform cunoscut sub denumirea de canal Lieberkuhn sau canal cordal net separat de
ectoblast dar aderă de endoblast
• în zilele 15 și 16 pe fața dorsală a discului embrionar, la nivelul ectoblastului, apare linia
primitivă
în dreptul ei au loc procese intense de
proliferare și diferențiere celulară
• extremitatea cranială este marcată de un nodul primitiv
- acesta prezintă central o fosetă primitivă
• în dreptul liniei primitive apar celule sferice care pătrund în ectoblast și endoblast și
migrează în toate sensurile, formând a 3-a foiță embrionară = mezodermul /
mezoblastul
• mezoblastul respectă 2 regiuni la nivelul cărora nu pătrunde între ectoblast și endoblast:
 placa procordală -> viitoarea membrana orofaringiană
 membrana cloacală
• în ziua 16 vezicula vitelină definitivă trimite o prelungire spre pediculul de fixație =
prelungire alantoidă
 
• în ziua 17 din dreptul fosetei primitive apare o invaginare celulară = procesul notocordal
- acesta se găsește în grosimea mezoblastului
- lumenul lui = canalul procesului notocordal
• în ziua 18 procesul notocordal se lipește de endoblastul subiacent => procesul
notocordal endoblastic  
• în ziua 19 podeaua acestui proces se resoarbe - astfel apare o comunicare între
cavitatea amniotică și vezicula vitelină = canalul neuroenteric
• spre sfârșitul săptămânii III, tavanul procesului notocordal se detașează de endoblast
• se repoziționează în grosimea mezoblastului => notocordul / coarda dorsală 
• din notocord rămân ca resturi nucleii pulpoși ai discurilor intervertebrale 
• tot la sfârșitul săptămânii III apar capilarele sangvine proprii produsului de concepție
• capilarele încep să se pună în legătură cu sistemul circulator embrionar din săptămâna
IV
• La nivelul nodulului Hensen mai persistă un foarte scurt segment al canalului cordal care
va face să comunice cavitatea amiotică cu cavitatea lecitocelului.
• Înglobat ulterior în timpul procesului de neurulaţie el va face să comunice un scurt timp
cavitatea tubului neural primitiv cu cavitatea tubului digestiv primitiv sub denumirea de
canal neurenteric, Placa cordală se izolează în a 20-a zi şi formează ulterior coarda
dorsală, element celular plin
• Prezenţa mezoblastului se va întinde final în tot discul embrionar intercalat între
ectoblast şi endoblast doar în două zone ectoblastul şi ectoblastul rămân lipite. Aceste
zone lipite vor constitui membrana faringiană (punctul terminus al prelungirii cefalice) şi
membrana cloacală situată în spatele extremităţii caudale a liniei primitive.
• Discul embrionar tridermic prin curbare va da corpul viitorul făt. În cursul acestor zile
discul va ajunge la 1,5 cm şi 6mm grosime luând formă alungită cu o extremitate cefalică
largă şi una caudală îngustă.
• Anexele
• În ziua a 16-a apare diverticulul alantoidian printr-o evaginare a endoblastului în
manşonul de mezoblast.
• Este un diverticul endoblastic ventral care leagă edificiul embrionar de trofoblast.
• Odată cu alantoida se dezvoltă în peduncul vasele ombilicale astfel încât circulaţia
omfalomezenterică dispare şi este înlocuită cu circulaţia fetoplacentară. Amniosul
acumulează lichid crescând permiţînd embrionului să se deplaseze liber în cavitate.
• Placenta în săptămâna a treia
 
• Se caracterizează prin apariţia vilozităţilor terţiare. Între a 18 şi a 21 zi vilozităţile
primare se transformă în vilozităţi secundare prin pătrunderea unor travee
mezenchimatoase de origine cifotrofoblastică la baza vilozităţilor primare. În interiorul
acestor travee se diferenţiază insule hematoformatoare şi muguri vasculari, vilozităţile
secundare devin terţiare.
• Concluzii: La sfârşitul săptămânii a treia embrionul este triermic. Apare alantoida iar
trofoblastul prezintă vilozităţi terţiare.
• Patologie
• Patologia acestor trei săptămâni este dificil de apreciat . Există studii sistematizante în
care s-au prelevat ouă fecundate cu o vârstă de până la 17 zile dintre acestea 30% erau
anormale. Înainte de nidaţie s-a constatat că din zigoţii recoltaţi din 8 4 au fost anormali
deci în proporţie de 50%, iar după implantare 30% erau anormale.
• S-a concluzionat deci că jumătate din ouă mor înainte de nidaţie iar dintre acestea o
treime dispar înainte de sfârşitul săptămânii a treia.
• Astfel această perioadă iniţială a vieţii este cea care dă riscul vital cel mai ridicat.
• Pe de altă parte există posibilitatea apariţiei unor leziuni compatibile cu viaţa
putând corela apariţia multor malformaţii cu anomalii ale gastrulării. Anomaliile
gastrulării sunt legate de perturbaţii de simetrie. Apare patologia de situs inversus.
• Diferitele categorii de monştrii tetratopagi, tetradodelfi, tetradodini şi-ar avea geneza în
dedublarea totală sau parţială a axei liniei primitive. Este de asemenea posibil ca
anumite malformaţii grave ale sistemului nervos să rezulte din perturbaţii suferite în
perioada gastrulării. Factorii genetici joacă rol esenţial în această perioadă.
• Într-o singură regiune ce corespunde extremităţii caudale a discului embrionar rămâne o
punte de ţesut mezenchimal restul fiind un ţesut aproape lichid, bogat în mucină,
mucoproteine în care iau naştere lacune mari care prin fuzionare vor forma cavitatea
unică numită celomul extraembrionar sau cavitatea corială.
• Puntea de ţesut mezenchimal care leagă mezoblastul cu trofoblastul se numeşte pedicul
de fixaţie şi în dezvoltarea ulterioară la acest nivel se va forma cordonul ombilical. Odată
cu formarea pediculului de fixaţie sacul vitelin primar suferă o pronunţată reducere de
volum luând naştere sacul vitelin definitiv.