--

PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã

ANUL XXII- NR. 11-12

NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 CULTURAL - POLITIC - SOCIAL 24 PAGINI
8 LEI

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă lumineze sufletul, viaŃa şi casa;

şi, aşa cum steaua a călăuzit pe cei trei magi, tot aşa să ne călăuzească şi pe noi,
ca să nu ne pierdem niciodată de pe calea neamului românesc care,

Naşterea Domnului
trecând prin dragoste şi jertfă, duce la mântuirea în Hristos!

De-o parte, omul... de altă parte, lumea. Ce este omul?... Ce este lumea? De
unde venim, unde mergem?
FiinŃa noastră gânditoare cere răspuns.
Tăcere.
Deznădăjduit aleargă pe drumul vieŃii. Între bucurie şi durere. Râdem printre
lacrimi.
În spate, muntele Naşterii, în faŃă, muntele MorŃii.
Poposim în valea VieŃii. Căutăm lumină, odihnă.
Zadarnic.
Gândirea omenească, neputincioasă, obosită, renunŃă la dezlegarea tainei vie-
Ńii. Aceasta pentru acei care nu au înŃeles minunea din ieslele Betleemului.
Fiul Omului aduce lumină, bucurie, odihnă sufletească.
Niciodată nu a vorbit un om ca Omul acesta.
AscultaŃi:
BucuraŃi-vă, că a venit ÎmpărăŃia Cerurilor. ToŃi sunteŃi fii ai Celui Prea Înalt.
ViaŃa, Lumea sunt darul Lui. Dar făcut din dragoste. Este Dăruitorul a toate,
este Domnul, este Tatăl.
Cere un singur lucru, pe care orice părinte îl cere de la copil: recunoştinŃă.
MulŃumind, ziceŃi: Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri... Astfel veŃi dobândi odih-
na vieŃii.
„VeŃi ajunge să cunoaşteŃi că învăŃătura aceasta nu este a Mea, ci a Celui ce M-
a trimis”.
Calea: Pilda mea, în iubire. Crucea Mea, în suferinŃă. Scopul vieŃii: Învierea.
De două mii de ani sună chemarea Fiului Omului, prin glasul sfintei Biserici.
Întreabă pe fiecare: Unde îŃi este inima? La cer? La pământ?
Alege:
Iubeşti cerul, vei trăi în eternitate. Iubeşti pământul, în el te vei întoarce.
Aceasta fiindcă te-am făcut după chipul Meu, adică: „liber, raŃional şi gândi-
tor”.
În eternitate, va pune întrebarea fiecăruia, fiindcă El este: Domnul vieŃii, calea,
adevărul şi viaŃa, Lumina lumii. Piatra din capul unghiului. Neînfrânat de nicio
putere lumească, va domni în veşnicie.
Fiindcă: Domnul a zis: „Tu eşti Fiul Meu”. „Astăzi Te-am născut”.
Şi acum: Neamul Meu, mergi şi te închină la picioarele Domnului, în sfântul
Lui locaş, al Bisericii. Căci: Eternă este ÎmpărăŃia Domnului, tot astfel şi
neamul închinător Domnului Iisus Christos.
Tineri, urmaŃi pilda şi jertfa Căpitanului şi eroilor legionari căzuŃi în luptă pen-
tru biruinŃa Crucii.
PătrundeŃi-vă de cuvintele lui Ionel MoŃa: „Aşa am înŃeles datoria vieŃii mele,
am iubit pe Christos şi am mers fericit la moarte pentru El”.
Aceasta, pentru fericirea voastră şi a Neamului nostru.
TRAIAN TRIFAN
Gazeta Transilvaniei, 1 dec. 1940

Dragi prieteni şi camarazi,

Anul Nou să vă găsească apărători ai Crucii, tari în credinŃă,
luptători pentru neam, încredinŃaŃi de biruinŃă, soldaŃi legionari cu
eroism îndelungat, ziditori ai adevărului din memoria Ńării furat...
La MulŃi Ani!
 2 PERMANENÞE
Colinda legionarilor căzuŃi, la poarta Raiului: MoŃa şi Marin
Iată-ne fără trup
DezlegaŃi de păcate şi lut
Peste vămi fără număr trecând
Stihii şi satane doborând.
Venit-am să cântăm
Pre tine să te bucurăm
Sfinte Pătrule
Paznice Sfânt.
Naşterea Pruncului să lăudăm
Pruncul pentru care am dat
Trupul nostru sărac
Trupul nostru mai uşor ca pământul
Dar mai greu şi tare ca vântul
Ce din poruncile tale
Ni l-a risipit vântul
Naşterea Pruncului să lăudăm
Tatăl Sfânt să binecuvântăm
Să ne fie aminte
Şi el să ne binecuvinte.
BiruinŃa Ta să mărturisim
Pruncule din Ierusalim
BiruinŃa ta ce-a luat
Din pământescul aluat,
BiruinŃa ta ce ne-a rupt
Din grija măicuŃelor noastre
Din braŃele pruncilor noştri
Din dragostea fraŃilor noştri.
Poarta Raiului
Am venit să cântăm
Poarta cea de peceŃi coperită
Poarta fără zăvoare zăvorită
Poarta Craiului Soare Răsare
Poarta grădinii de dulce răcoare.
Şi dacă noi jinduim
După noul Ierusalim
După odihna cea lină
Uşurelul vântului
Noi viii am fost
Tot greul pământului.
Moartea ne-a dezbrăcat
Sufletul curat
De ură neîntinat
De patimi netulburat
Pe tine mult te-am iubit
Prunc Mări slăvit
La poarta Raiului am râvnit
Spre poarta Raiului am pornit
Poarta Raiului s-o vedem luminând
Ca o stea de pară arzând
Cu peceŃi de foc cetluită
Cu rouă veşnică împodobită
De Sâmpetru păzită.
La naşterea Pruncului să colindăm
După apa Raiului
Să nu mai însetăm
Bucuria fără soroc să cântăm:
Când în acea dimineaŃă
Cerul s-a spălat pe faŃă
O dalbă stea în cozi împăturată
Pe obrazul tău Doamne
Pe ceruri s-arată.
Au venit să se-nchine la tine
Călători şi Jivine
Smirnă, aur şi tămâie
łi-am pus la cap, la piept, la călcâie,
Si convoiul magilor
Celor trei mari seminŃii
În ieslea naşterii poposii.
Tăietu-s-au capete de prunci fără
păcat
De teama împărăŃiei
Ce steaua magilor au arătat
Aşa căzut-au Pruncule
Timpurile noastre fără vină
Când izvorul stelei tale de lumină
Şi nouă ni s-au arătat.
Iartă Pruncule nebunia lor
Că drumul spre Tine ne-a uşurat
Văzut-am cum se clatină
ÎmpărăŃia lui Irod Împărat
Ajută Pruncule fraŃilor noştri
Să spele întregul lumii de păcat
Luminează-le visul
Şi năpraznica faptă
Fereşte-i de mânia lui Irod Împărat.
Pruncul iertător
Prunc luminat şi botezat
În apele veşniciei scăldat
Primeşte colinda
Alungă osânda.
SfinŃeşte-ne osânda
Maică Preacurată
La cer înălŃată
Fiului colinda
Fă-ne primită
Colinda plecaŃilor
Din păcat şi ispită.
Cel ce vămile trecând
Haină de înger îmbrăcând
Cu zale de Arhanghel s-a înzănat
Cu sabie de foc s-a armat
Cel cu privire de heruvim,
Tânjind după noul Ierusalim
Glasul din ceruri şi-a adunat
Şi singur aşa a cântat:
MunŃi grei de pământ
Apele-ntinselor mări
Norii vânturatelor zări,
Peste mine cădeau
În ele mă închideau
Sub fruntea mea se zbăteau.
Lumea părea în amurg
Pruncul neauzit tânguia
Florile se ofileau
De trecerea omului
Păsările fugeau din calea omului
Făcut-am spadă din trupul meu
Zmeul înserării să-l răpun.
Făcut-am vifor din trupul meu
Cerul să-l curăŃ de sânge
Făcut-am zid de piatră
Din trupul meu
MorŃii zăgazuri să-i pun.
Dar vai, trupul mi s-a frânt
Zmeul înserării mănâncă jar
Şi bântuie firavele făpturi
Cerul sângerează în nesfârşită
Amurgire
O pâclă de nebunie cade peste fire
Apele morŃii mai crunte năvălit-au.
Nu mai am trup
Spadă să-l fac
Nici vifor, nici zăgazuri
Prunc dătător de viaŃă
Tu fiul cel mai scump
Al Tatălui Stăpânitorul,
Dă-mi trupul pierdut viaŃă
Spadă mai aprigă să te fac.
Vifor mai crunt să coboare
Zăgaz peste moarte să fie mai mare
Să lupt să nu cad niciodată
Până când cerul o fi fără pată
Zmeul s-adoarmă fără suflare
Moartea s-o culc la picioare.
Atunci singur voi lepăda
Haina ce nu-mi mai încăpea
De dorul Tău Prunc luminat
De dorul cerului Tău înstelat
Peste recile vămi
Ca un gând aşi trece
Florile Raiului să mă înnece
Prin pădurea stihiilor nopŃii
Zâmbetul tău
Prunc minunat
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
Mai uşor ca un abur
Pe nesimŃit m-ar petrece.
Un glas de urs
Atunci a răspuns:
Fătul meu
Toate le face Dumnezeu
Trupul tău
Curând are să învie
Azimă şi sare de temelie
Într-o mândră împărăŃie
Trupul tău fermecat
Va omorî pe Irod Împărat
Oasele tale golaşe
Vor fi neamului scut şi platoşe!
Colindă Raiul lui Soare Răsare
Fără durere nici suspinare!
Răspunde sufletul:
Ridicatu-ne-ai Doamne
La loc de verdeaŃă
Fără durere şi fără suspine
Când mâinile haine
Mâinile străine
Din carnea noastră au smuls
Pentru foamea de veacuri
A huliŃilor Tăi.
Şi acum am venit
Cu mare alai
La poartă de Rai
La naşterea Domnului să cântăm
Întruparea Dumnezeului să lăudăm
Smerită rugă să înălŃăm!
Pentru noi nu mai avem
Ce-łi cere,
Fără decât veşnica Ta
Priveghere
Într-a Raiului tainică mângâiere.
Şi iacă-tă om slab am fost
Şi mă tem să nu fi rămas
Ale mamei îngrijate cuvinte
Tot mai mi-aduc aminte
Şi multe stele sunt aici în Rai
Dar niciuna ca ochii lui Mihai
Multe flori în această poiană
Dar niciuna albă şi codană
Din mine ruptă
Din mine făcută
Cum era Gabriela
Pierduta mea ciută
Şi când doar în somn
Mă arăt uneori
Cum cobor şi mă încheg din nori
Mica lor viaŃă tresare în mine
Şi ei se deşteaptă
ScuturaŃi de suspine.
Un glas de trăsnet
Bolta străbate:
Din ce-ai fost odată
Nimic nu mai eşti
Chipurile amintite
Sunt umbre pământeşti
Ridică-te stană
Din norii amintirii
łi-am dat înŃeleaptă pază
Deasupra firii
Mihai, Gabriela
Toate s-au dus
Copilul meu e al tău
Pruncul Iisus!
ToŃi cântau:
Noi nu mai avem nimic
Totul e de acum al Tău
Oasele noastre aşteaptă în pământ
Marele deznodământ
Şi noi mereu rătăcim
Pregătindu-ne de noul Ierusalim.
Dar te rugăm Doamne
Pentru cei ce au rămas
Şi-n chinuri mari se prăpădesc
Sub biciul tâlhăresc
Sub satanică învrăjbire:
Trimite Doamne pentru câinii turbaŃi
Pentru nesătui fără fund
Şi veşnic însetaŃi
O ploaie de trăsnete
În creştet să-i spargă
De tot să-i ardă
Numele să li se piardă
Oasele să li se piardă
Aurul lor pământ să se facă
Vorbele lor urlet de lupi să fie
Carnea lor îndestulată
Şi otrăvită
Să crape ca azima prea dospită.
Doamne, Dragostea Ta
Niciodată nu seacă
Dar ei au uitat să se teamă
Răii şi furii şi slugoii Satanei
Se scaldă rânjind
În sângele Pruncului!
Doamne,
Avut-am o Ńară
Din care ne-ai luat
De ea vom da socoteală
Când la sfârşituri de veac
Neamurile vei judeca
Duhuri rele
Duhuri de moarte
Adulmecă Ńara de miere şi lapte
Şi de multă vreme îi dau târcoale
Norodul începe să se răscoale
Somnul odihnei luat-a sfârşit
Când ochii deschis-am
Atunci ne-ai răpit.
Ajută Doamne
Neamului Tău
Trece-l peste marele hău
Şi fă-l să păşească lin ca în vis
Cu dreptatea spre Raiul făgăduit.
Cetele îngereşti
Poarta Raiului înconjurau
Şi de ce cântau
MorŃii nu se mai auzeau
Atunci cel cu chip de heruvim
Cel ce n-a fost niciodată încăput
De omenească trădare
Şi de părelnicul lut
Pe deasupra glasul şi-adună
Şi tună:
Popasul nostru acum s-a sfârşit
Pruncul am preamărit
Jalea ne-am jelit
NeobosiŃi în veşnicul zbor pornim
Să ne pregătim
Gata să fim
Pentru nunta cu noul Ierusalim.
Leru-i Doamne, Leru-i Ler
Au zburat vitejii
Peste vămi înalte de cer
Stele-i luminează
Când se înoptează
Raiu-i odihneşte
Când de zbor
Plăpândul duh le oboseşte.
HORIA STAMATU,
Buna Vestire, 25 decembrie 1937
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 3

Alegeri prezidenŃiale: parada liderilor de carton

BOGDAN MUNTEANU

printr-un joc al întâmplării. A menŃionaŃi doar următorii clasaŃi, în spatele celor

Neavând nicio ofertă alternativă serioasă, la recen-
tele alegeri românii au mers tot pe mâna preşedin-
telui în funcŃie. Un fapt previzibil cu mult timp
înainte, inclusiv de către echipa de campanie a lui
Klaus Iohannis. Acesta a obŃinut în turul al doilea de
două ori mai multe voturi decât contracandidata sa
din partea PSD, fostul premier Viorica Dăncilă, fără
să facă mare lucru. A evitat dezbaterile directe sau
interviurile incomode, afişându-se doar la o singură
întalnire cu presa, în care a răspuns întrebărilor unor
jurnalişti aleşi pe sprânceană. Victoria sa a venit
logic şi facil, mai ales că a beneficiat şi de notori-
etatea preşedintelui în funcŃie. Dintotdeauna
mediocru şi lipsit de carismă, bonusul acordat de
funcŃia pe care o reprezenta i-a fost suficient lui
Klaus Iohannis pentru a lua faŃa unor adversari care
nici ei nu au excelat la capitolul anvergură politică.
Adversara sa din turul al doilea, Viorica Dăncilă, a
fost chiar preferată de unii formatori de opinie
antiglobalişti pe singurul criteriu al etniei. Căci e de
sperat că nu s-au lăsat impresionaŃi cu adevărat de
gargara patriotardă din mesajul ei de campanie elec-
torală, adresat românilor naivi care ar putea crede că
PSD-ul e adevărata soluŃie la ieşirea României din
statutul de „vasalitate” faŃă de cercurile globalismu-
lui internaŃional, fapt care s-ar manifesta inclusiv
prin plasarea în funcŃii-cheie în stat a unor alogeni,
adică persoane fără aderenŃă la valorile româneşti
(aluzie la actualul preşedinte, premier, şef al SRI,
etc, etc).
Trebuie însă să fii disperat rău de tot pentru a-Ńi
agăŃa speranŃele de un astfel de personaj subme-
diocru şi sfertodoct, propulsat în arena politică doar
devenit premier în urma unor
manevre de culise, pe seama sin-
gurei calităŃi care este obedienŃa
totală faŃă de Liviu Dragnea (a
avut noroc să fie ea cea aleasă,
căci lista persoanelor loiale la
modul absolut lui Dragnea, căruia
îi datorau practic totul, e cu sigu-
ranŃă mai mare). Odată cu intrarea
la puşcărie a baronului de Teleor-
man cu ambiŃii la nivel naŃional,
indiferent sub ce motiv, căci pen-
tru necinstea lui stă mărturie
imensa sa avere care nu poate fi
justificată în mod credibil, Dăn-
cilă a preluat şi şefia PSD,
folosindu-se de bonusul funcŃiei de prim-ministru.
Iar odată ajunsă pe această treaptă, poate chiar va fi
crezut că se poate şi mai sus, să ajungă chiar preşed-
inte al României. Ei bine, nu a fost să fie. A clacat
cu brio, iar partidul ei o va lepăda probabil ca pe o
cârpă, mergând pe mâna altor lideri. Aici se va
putea vedea cu prisosinŃă care sunt consecinŃele lip-
sei de anvergură politică: unei ascensiuni fulgeră-
toare, favorizată de o conjunctură propice, îi poate
urma o cădere într-un anonimat total, pe măsura
„calităŃilor” reale de care dă dovadă.
Nu se poate spune că ar fi un „merit” personal al lui
Dăncilă, dar candidatura ei a avut totuşi şi con-
secinŃe pozitive. Un lider fals ca Dan Barna, umflat
cu pompa de către curentul progresist, a obŃinut în
primul tur un eşec răsunător. Românii care s-au dus
la urne i-au retezat avântul şi l-au plasat mult în
urma lui Dăncilă, deşi speranŃele acestuia la o
înfruntare decisivă cu Iohannis în turul al doilea
erau mari. Evident, mult mai educat decât fostul
premier pesedist, Dan Barna nu excelează nici el la
capitolul onestitate. Meseria sa de bază a fost aceea
de „consultant” pentru accesarea fondurilor
europene. Adică un soi de parazit oengist care ştie
să confecŃioneze dosare, învârtindu-se în hăŃişul
birocraŃiei europene, atrăgând bani pentru proiecte
minunate pe hârtie, dar dintre care în realitate multe
din ele s-au dovedit a fi „de carton”, adică eşecuri
depline. E îmbucurător faptul că românii nu s-au
lăsat „aburiŃi” de mesajul încărcat la extrem cu ide-
ologie progresistă pe care îl transmite USR-ul din
spatele lui Barna.
Dintre ceilalŃi candidaŃi în primul tur ar merita
trei amintiŃi mai devreme: actorul Mircea Diaconu
şi intelectualul Theodor Paleologu. Judecând obiec-
tiv, oricare din ei ar fi fost preferabil trio-ului care s-
a plasat pe podiumul primului tur. Numai că le-a
lipsit vocaŃia de lider politic şi mai ales sprijinul
consistent al unei forŃe politice importante. Românii
care nu i-au votat, au făcut-o poate şi cu gândul că
îşi vor risipi votul, căci în condiŃiile amintite mai
sus, era limpede că sunt practic lipsiŃi de şanse.
Dacă printr-o minune unul din aceştia ar fi ajuns în
turul al doilea, atunci ar fi obŃinut în mod sigur un
scor mai bun decât al Vioricăi Dăncilă şi, de ce nu,
ar fi putut chiar să-i pună probleme serioase lui
Iohannis.
Lipsa unor lideri politici autentici şi totodată cu un
caracter ireproşabil se resimte însă puternic în viaŃa
politică românească. (Căci animale politice versate
precum Adrian Năstase sau Liviu Dragnea au
sfârşit, pe bună dreptate, la puşcărie.) Recentele
alegeri prezidenŃiale nu au însemnat din păcate
decât o paradă a unor pseudo-lideri de carton,
majoritatea simple marionete, dând câştig de cauză
marionetei care e susŃinută din umbră de cercurile
cele mai influente: cele ale globalismului.
OpŃiunea de acum pentru Iohannis a fost aşadar una
pragmatică. Pentru a învinge un preşedinte în
funcŃie care speră la un nou mandat, şi care nu a fost
afectat de vreun scandal menit să-i taie definitiv
craca de sub picioare, e nevoie de o personalitate
puternică, cu priză la mase şi cu o idee clară, capa-
bilă să le redea românilor speranŃa şi demnitatea.
Neexistând un asemenea personaj providenŃial,
electoratul a evitat riscul de a merge pe mâna unor
candidaŃi consideraŃi fie şi mai puŃin potriviŃi, fie cu
o notorietate insuficientă pentru a merita funcŃia
supremă în stat.
Aşa cum s-au prezentat candidaŃii la funcŃia
supremă în stat, tot aşa s-au desfăşurat şi festiv-
ităŃile de ziua naŃională a românilor: într-un mod
tern şi anost, căutând în mod obsesiv ca nu cumva
să trezească vreun sentiment de mândrie naŃională
în sufletul acestui neam. Căruia i se cere doar să fie
o turmă nevertebrată, care să iasă de fiecare dată
cuminte la vot şi să pună ştampila pe cine trebuie.
Cât mai e oare până la ziua în care versurile imnu-
lui nostru naŃional, „Deşteaptă-te, române”, vor
deveni din nou realitate?

Editura Evdokimos şi FundaŃia Profesor George Manu:

NoutăŃi editoriale
Nicolae Călinescu,
„Preambul pentru camera de tortură”, 25 Lei
„Autorului, cineva i-a zis: „Ce vrei mă, să scrii o
carte despre ce a fost??! Eşti nebun, n-o să te
creadă nimeni! Nu cumva vrei să ieşi din anoni-
mat? Crezi că ai voie să scrii în momentul actual?
Ai grijă să nu-Ńi rămână copii pe drumuri, fără
tată!!!”
Nicolae Călinescu nu a mai aşteptat niciun
răspuns. A pus pe hârtie drumul lui şi al unei
întregi generaŃii, cu suferinŃele, cu iubirile şi
clipele de durere întru luminarea sufletului româ-
nesc.
Aşa apare cartea reală, trăită în incandescenŃa
unor evenimente dramatice, gândite în timp,
evenimente impuse de teroarea universului con-
centraŃionar comunist de exterminare din Româ-
nia anilor 1948-1964.
Om deosebit, cu suflet mare, a făcut parte din
frontul cruciaŃilor secolului XX, acea legendă a
cavalerilor verzi, care au pavat cu jertfe pentru
veacuri destinul neamului românesc. Deşi viaŃa
lui nu a fost decât persecuŃie şi prigoană, Nicolae
Călinescu a trudit mult, a suferit mult, dar iubirea
şi bunătatea lui a rămas aceeaşi pentru pământul
românesc.
Cu astfel de oameni, putem spune că poporul şi
Ńara frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, nu pot
rămâne numai un vis, ci pot deveni realitate.”
Liviu Culman
4 PERMANENÞE
Asasinarea Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor
CEZARINA CONDURACHE
Asasini, complici, vinovaŃi
Aşa cum scriam şi în numărul trecut, în textul dedicat
masacrului din 21/22 septembrie 1939, asasinarea
Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu a fost dorită şi
pregătită mulŃi ani de criminalul Rege Carol al II-lea
şi camarila sa, dar deşi poartă cea mai mare parte din
vină, nu sunt singurii pătaŃi de sângele Căpitanului,
Nicadorilor şi Decemvirilor. Acesta cade peste
întreagă clasa politică, peste ierarhia bisericească,
peste intelectuali etc. MulŃi din categoriile enumerate
au participat activ la planul de asasinare, alŃii pasiv,
iar alŃii laudativ...
La cei cu rol pasiv, desigur, mari pretenŃii nu avem.
Ei sunt marea masă a celor care prin tăcere, indifer-
enŃă, prudenŃă excesivă îşi securizează propriile poz-
iŃii mai mult sau mai puŃin modeste, propriile avanta-
je etc. Cât priveşte pe cei cu rol laudativ... aceştia sunt
cei mai mizerabili dintre toŃi, pentru că deşi nimeni
nu le-a cerut-o, nimeni nu i-a constrâns, nu se aflau în
pericol de a pierde ceva, au ridicat un cor de osanale
Regelui, atacând pe cei omorâŃi şi ridicând în slăvi
asasinul lor. Să facem o scurtă şi sumară recapitulare
a categoriilor de vinovaŃi ce stau pe aceeaşi treaptă de
ticăloşie cu Regele Carol al II-lea:
„Camarila” nu este un cuvânt inventat de legionari, el
desemnează grupul de curteni sau de favoriŃi ai unui
mornarh sau şef de stat care influenŃează politica stat-
ului în interesul lor pesonal. În cazul nostru, această
camarila era condusă de Elena Lupescu şi Ernest
Urdăreanu (amanta regelui şi mareşalul Palatului)
având în componenŃă mari industriaşi şi oameni de
afaceri din Ńară: Blank, Auschnitt, Malaxa etc, Mihail
Morozov - şeful serviciilor secrete etc. Împreună cu
Regele, ei au decis omorârea lui Corneliu Zelea
Codreanu şi au sperat ca ea să ducă şi la dispariŃia
Mişcării Legionare.
Cel care a dat girul moral a fost Patriarhul Miron
Cristea. Mare sprijinitor al Regelui Carol al II-lea, al
dictaturii regale, al noii ConstituŃii carliste... nu are
nicio reacŃie de împotrivire şi nicio urmă de regret în
urma asasinatului săvârşit de autorităŃile statului pe
care îl conducea din funcŃia de Preşedinte al Consili-
ului de Miniştri. Voi reveni la această problemă şi în
alt capitol al textului.
Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu sunt cei doi
mari executanŃi ai asasinatului, bucuroşi de a fi şi ei
parte din rândurile camarilei. Alături de cei doi,
întreaga jandarmerie şi poliŃie se fac vinovate, nu
pentru că au executat ordinul primit, ci pentru că unii
dintre ei au făcut-o cu plăcere şi pentru că toŃi au
acceptat şi primit cu bună voie plata pentru crimă –
plată în bani.
Partidele politice desigur nu mai existau în noiembrie
1938 (desfiinŃate odată cu instaurarea dictaturii
regale), dar liderii lor nu era străini de planul asasi-
natului care se tot discutase şi plămădise în Consiliul
de Miniştri şi în Parlament ani de zile. Cu toŃi sunt
vinovaŃi, cu toŃii au complotat măcar într-un anumit
moment pentru eliminarea lui Codreanu, cu toŃii au
acceptat marea crimă la momentul înfăptuirii
(excepŃie, din cate ştiu, face doar Iuliu Maniu): liber-
alii, marii asasini ai legionarilor – au dorit crima încă
din prigoana Duca; Ńărăniştii, primii care au dizolvat
abuziv Garda de Fier şi din rândurile cărora a apărut
Armand Călinescu; iorghistii, cuzistii, membrii par-
tidului naŃional-creştin... ToŃi au bătut şi omorât
legionari pe când se aflau la guvernare, toŃi ştiau de
planul asasinării Căpitanului, nimeni nu s-a opus.
Intelectualitatea română are o vină la fel de mare. În
primul rând pentru că în perioada interbelică intelec-
tualitatea (evident, cea nelegionară) se confundă în
mare măsură cu clasa politică. Marele istoric Iorga se
dovedeşte o calamitate politică şi o coadă de topor în
mâna regelui; marele poet al „pătimirii noastre”
Octavian Goga a vrut să-şi dovedească renumele la
propriu: sub conducerea sa guvernul a asasinat, bătut
şi umplut închisorile de legionari, marele avocat
român Istrate Micescu, liberal de profesie şi cuzist de
ocazie în aceeaşi guvernare, discuta fără jenă de
asasinarea Căpitanului, căutând executant.
Chiar şi intelectualii care au avut o atitudine pro
legionară, dacă nu chiar apartenenŃă, acceptă jocul
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
murdar al suveranului, lovind în Mişcare după
asasinarea Căpitanului şi proslăvind pe Rege. Voi
reveni mai jos în cadrul textului.
Contextul asasinatului
Nu ştim când a fost stabilită data exactă a asasinatu-
lui, dar pregătirea lui concretă a început cu mult
înainte de 29 noiembrie 1938. În 14 august 1938 sunt
aduşi la Râmnicu Sărat Decemvirii şi doi Nicadori –
Belimace şi Constantinescu. La finele lunii august li
se alătură şi Caranica ,adus la Râmnic din santoriul
spital Târgu Ocna. În 15 septembrie Căpitanul este
transferat de la Doftana la Râmnicu Sărat. În lagăre
regimul începe să se înăsprească. În a doua jumătate
a lui septembrie sunt transferaŃi la Vaslui majoritatea
legionarilor din lagărul Miercurea Ciuc. Prof.
Codreanu, tatăl Căpitanului este izolat de restul
legionarilor şi va ajunge în temniŃă la Odorhei.
La începutul lunii noiembrie în jurul lagărului Vaslui
autorităŃile începuseră să ridice încă două rânduri de
stâlpi cu sârmă ghimpată pe lângă cele două rânduri
deja existente. Apoi au apărut şi reflectoare postate la
distanŃă de cinci metri unul de altul. Reflectoarele ce
băteau în clădirea lagărului încep să fie aprinse în
fiecare noapte, chinuindu-le somnul celor internaŃi.
Legionarii urmăreau mişcările de afară, înŃelegând că
se va petrece ceva şi încercând să ghicească ce va
urma. În 24 noiembrie 1938 ultimii legionari aflaŃi în
lagărul Miercurea Ciuc sunt transferaŃi la Vaslui,
lagărul Ciuc desfiinŃându-se (numai pentru a fi reîn-
fiinŃat 6 zile mai târziu, la 30 noiembrie 1938!). Într-
o zi, la sfârşitul lunii noiembrie, legionarii din lagărul
Vaslui s-au trezit dimineaŃa cu un tun montat în faŃa
lagărului cu Ńeava spre ei, la o distanŃă de nici 100
metri de lagăr. AutorităŃile erau pregătite să riposteze.
La ce?...
De la jumătatea lunii noiembrie Regele porneşte într-
un turneu de prestigiu în Europa, alături de Marele
Voievod Mihai I – Anglia, Belgia, FranŃa, Germania.
Vestea ajunge şi în temniŃe şi lagăre, fiind comentată
în fel şi chip. Deşi erau intrigaŃi de vizita în Germa-
nia – unde a şi avut loc o întâlnire între Carol şi Hitler,
legionarii nu se aşteptau la evenimente favorabile lor.
Pe timpul călătoriei prerogativele regale sunt exerci-
tate de Consiliul de Miniştri, potrivit decretului regal
semnat de Carol înainte de plecare. De menŃionat fap-
tul că Regele Carol se afla în Ńară la data asasinării
Căpitanului şi îşi recăpătase prerogativele regale.
Regele intră în Ńară în data de 28 noiembrie 1938.
Odată cu plecarea lui Carol în străinătate în temniŃa
Râmnicu Sărat se impun noi restricŃii: medica-
mentele sunt interzise, fumatul este interzis, raŃia de
hrană pentru deŃinuŃi scade la 4 lei/zi/persoană, cărŃile
de rugăciuni sunt interzise – li se permite însă să îşi
păstreze candelele şi icoanele. Desigur, legionarii
protestează, dar li se spune că astea sunt ordinele ven-
ite de la dl. Călinescu...
Comunicatul oficial dat de autorităŃi
În jurul orei 13, în data de 30 noiembrie 1938, după
o emisiune muzicală, radioul a transmis un comuni-
cat din partea autorităŃilor care anunŃau împuşcarea
Căpitanului, a Nicadorilor şi Decemvirilor. Iată textul
comunicatului:
„Parchetul Militar al Corpului 2 Armata ne
informează:
În noaptea de 29-30 noiembrie a.c. s-a făcut un
transfer de condamnaŃi de la închisoarea Râmnicu
Sărat la Bucureşti – Jilava. În dreptul pădurii ce
corespunde km 30 de pe şoseaua Ploieşti-Bucureşti,
pe la orele 5, automobilele au fost atacate cu
împuşcături de necunoscuŃi care au dispărut şi în
acel moment transferaŃii, profitând de faptul că
transportul se făcea în automobile brek tip jandarmi,
deschise şi pe timp de noapte, cu o ceaŃă deasă, au
sărit din maşini îndreptându-se cu vădită intenŃie de
a dispare în pădure. Jandarmii după somaŃiile legale,
au făcut uz de armă. Au fost împuşcaŃi:
Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la zece ani
muncă silnică şi şase ani interdicŃie.
Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace
Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I. Gh.
Duca, condamnaŃi la muncă silnică pe viaŃă.
Caratănase Ion, Bozântan Iosif, Curcă Ştefan, Pele
Ion, State Gr. Ioan, Atanasiu Ion, Bogdan Gavrilă,
autorii asasinatului comis asupra lui Mihai Stelescu,
condamnaŃi la muncă silnică pe viaŃă.
Vlad Radu, Georgescu Ştefan, Trandafir Ioan, con-
damnaŃi la câte zece ani muncă silnică pentru asasi-
nat asupra lui Stelescu.
Atât Parchetul Militar al Corpului 2 Armată, pe teri-
toriul căruia s-a întâmplat cazul, cât şi Parchetul
Civil, fiind înştiinŃate, au venit la faŃa locului şi au
constatat în mod oficial moartea celor numiŃi mai
sus, de către medic, prin încheiere de proces-verbal.
A autorizat înmormântarea cadavrelor, rămânând
mai departe în cercetarea cazului. Comandamentul
Militar, după propunerea Parchetului şi pentru
motive de ordine publică, a aprobat înmormântarea
să se facă la Subcentrul Militar Jilava, fapt ce s-a
executat în dimineaŃa zilei de 30 noiembrie a.c. prin
îngrijirea Închisorii Militare Jilava.”
Evident că singurul adevăr conŃinut de acest comuni-
cat e faptul că cei 14 erau morŃi. Şi ora morŃii este cel
mai probabil cea reală. Restul era o minciună prost
întocmită. Nimeni nu a crezut în varianta fugii de sub
escortă. Argetoianu (de altfel deloc favorabil
legionarilor) nota în jurnalul său „Comunicatul e
monstruos şi tâmpit – ca mai tot ce face acest
Guvern. (...) Cine poate să creadă că cei 14 gardişti
au fost transportaŃi în autocar deschis? Şi cum au
încercat toŃi 14 să fugă deodată, şi cum i-au ucis jan-
darmii pe toŃi 14 prin ceaŃa deasă despre care – te
întrebi de ce – vorbeşte comunicatul? Cum de n-a
scăpat unul de tot, sau măcar rănit? Şi dacă au fost
împuşcaŃi la Snagov, pe marginea pădurii, de ce au
fost înmormântaŃi la Jilava? Jilava e un fort şi o
închisoare, nu un cimitir. Ar fi fost mai cinstit şi mai
în interesul regimului să se redacteze un comunicat
sobru în care să se mărturisească pur şi simplu că cei
14 prizonieri, încercând să fugă, au fost împuşcaŃi în
virtutea articolului cutare al legii şi al regulamentu-
lui cutare. Un regim de autoritate nu trebuie să se
scuze pentru actele a căror răspundere şi-o ia...”
Abia în timpul guvernării legionare s-au aflat detali-
ile asasinării. Ele au fost dezvăluite de cei care
luaseră parte la crimă, maiorii, plutonierii şi jan-
darmii care au făcut declaraŃii în cadrul investigaŃiei
făcute de Comisia de Anchetă Criminală.
Asasinarea Căpitanului
Să revenim la ziua de 29 noiembrie 1938 şi să îl
însoŃim pe Căpitan pe ultimul drum. În cursul zilei de
29 noiembrie, căpitanul Iliescu (comandantul
închisorii Râmnicu Sărat) anunŃă că în cursul serii vor
fi transferaŃi 10-12 legionari închişi la Râmnic şi,
neştiindu-se cine anume sunt aceia, se dă ordin ca
toŃii să se pregătească în eventualitatea transferului şi
să fie cu bagajul pregătit. În cursul după amiezii pe la
orele 14-15 se anunŃă că cei 3 Nicadori vor pleca şi o
continuare în pag. 5
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
ASASINAREA CĂPITANULUI,
NICADORILOR ŞI DECEMVIRILOR
parte dintre Decemviri – dar nu se ştie câŃi şi care din-
tre ei. Se deschid celulele şi sunt lăsăŃi cu toŃii liberi
să îşi poată lua rămas bun. Între timp se află printr-
unul dintre plutonierii închisorii – Eftimiu – că s-au
cumpărat nişte frânghii. Pentru ce? Vor fi legaŃi în
timpul transferului?
Nicadorii – singurii care aveau la acel moment certi-
tudinea că vor pleca – întreabă dacă se pregătesc şi
lanŃurile. Ca vieŃaşi, ei trebuiau transportaŃi cu lanŃuri
la picioare. Răspunsul e negativ, nu există lanŃuri. În
mod normal, îngrijorarea creşte. În acea seară masa
se serveşte la 18:30, dar nimeni nu mănâncă. Pe la
orele 21-22 Căpitanul Iliescu anunŃă că vor pleca
Nicadorii şi toŃi Decemvirii. Având celulele cu vedere
spre administraŃie şi spre curtea de la intrarea în pen-
itenciar, Laurian łălnariu şi Bartolomeu Livezeanu
monitorizează mişcările de afară. Pe la ora 1 noaptea
este scos din celulă Căpitanul şi condus la Cancelar-
ie. Căpitanul a fost Ńinut izolat de restul camarazilor,
celula lui se afla în partea din faŃă a închisorii, în
clădirea administraŃiei.
Apar şi jandarmii alături de gradaŃii lor: maiorul Din-
ulescu, maiorul Macoveanu, şeful legiunii de jandar-
mi Râmnicu Sărat, Scarlat Roşianu. Căpitanul Iliescu
citeşte lista celor 13, celulele lor se deschid şi li se
ordonă să iasă fără bagaje. Li se spune că bagajele
vor fi trimise ulterior. Pot lua doar paltonul şi o
batistă. Ies rând pe rând. Fiecare legionar e luat în
primire de câte doi jandarmi - fiecare dintre aceştia
având câte o frânghie pentru legarea deŃinutului -,
duşi şi legaŃi în cele 2 camioane de jandarmerie care
aşteptau. Odată ieşiŃi din incinta închisorii, łălnariu
şi Livezeanu nu mai au nicio informaŃie. ToŃi cei
rămaşi aşteaptă cu sufletul la gură. Târziu, după ora
2:45, se aud motoarele celor două maşini care por-
nesc.
Detaliile crimei s-au aflat abia în 1940, în timpul
guvernării legionare, chiar din gura celor care au exe-
cutat asasinatul. DeclaraŃia plutonierului Sârbu:
În zorii zilei am pornit spre Râmnicu Sărat. Ajunşi la
închisoare, am fost băgaŃi toŃi jandarmii într-o
celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au
dat instrucŃii asupra modului cum avem să executăm
pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii,
i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, aratând
cât de uşor se poate executa astfel.
Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit
apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii şi
fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat
unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că
acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus
apoi în maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinile
de banca la spate, iar picioarele pe partea de jos a
băncii din faŃă, în aşa fel ca să nu se poată mişca nici
într-o parte, nici în alta. Aşa au fost legaŃi 10
legionari într-o maşină şi 4 în alta. Eu am fost în
prima maşină, în cea cu 10 legionari, în spatele
Căpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatele
legionarului ce-i fusese încredinŃat. În mâini aveam
ştreangurile.
Am pornit. În maşina mea mai era maiorul Dinules-
cu, iar în cealaltă, maiorul Macoveanu. Era o tăcere
de mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şi
nici legionarii între ei. Ajunşi în dreptul pădurii
Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi,
printr-un cod de semnale, momentul execuŃiei, a
aprins la un moment dat lanterna, stingând-o şi
aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuŃiei, dar
nu ştiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul
Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la
maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese
mai autoritar. Legionarii erau executaŃi. Căpitanul
şi-a întors puŃin capul către mine şi mi-a şoptit: –
„Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor
mei!” Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi ter-
minat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul
pe scara maşinii şi păşind înăuntru cu revolverul în
mâna a rostit printre dinŃi: „Executarea!” La aceas-
ta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost un
muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinŃei lor,
apoi o linişte de mormânt. Cu perdelele trase,
maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava…
DeclaraŃia maiorului Dinulescu diferă în anumite
părŃi de cea a plutonierului Sârbu. Dinulescu declara
că asasinatul s-a produs exact aşa cum a descris şi
plutonierul, doar că maşinile nu s-au oprit în timpul
asasinatului: Se călătorea pe şoseaua dintre Ploieşti
PERMANENÞE
şi Bucureşti când în zorii zilei de 30 noiembrie, după
ce am dat semnalul fixat cu lanterna jandarmii au
scos din buzunare o sfoară pe care au strâns-o în
jurul gâtului legionarului ce stătea în faŃa fiecăruia
dintre ei. În felul acesta Codreanu şi 13 camarazi ai
lui au fost sugrumaŃi în timp ce maşină îşi continua
drumul în plină viteză.
Îngroparea şi dezgroparea trupurilor
Cât priveşte îngroparea trupurilor ea s-a făcut la Jila-
va, imediat după sosirea maşinii. DeclaraŃiile acelo-
raşi doi relatează similiar derularea evenimentelor,
Dinulescu aduce însă elemente în plus pe care desig-
ur Sârbu nu avea de unde să le cunoască.
Sârbu: Când am ajuns, erau orele 7 dimineaŃa. Aici
ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandan-
tul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt.
Col. Ionescu şi alŃii. Groapa era făcută. Traşi din
maşină, legionarii au fost aşezaŃi cu faŃa în jos şi
împuşcaŃi în spate, pentru a se simula astfel împuş-
carea pe la spate în timpul evadării de sub escortă.
Apoi au fost aruncaŃi în groapa comună…
Dinulescu: PuŃin timp după aceea am ajuns la
Bucureşti de unde ne-am îndreptat spre fortul de la
Jilava în interiorul căruia era săpată deja de trei zile
o groapă mare. După ce camionul a fost tras în fort,
asupra cadavrelor strangulaŃilor s-a tras, în urma
ordinului primit de la prim procurorul Col. Zeciu,
câte un foc de revolver sau de puşcă; apoi un medic
militar constată moartea tuturor legionarilor trans-
portaŃi de noi. Cadavrele au fost aruncate în groapă.
Aşa cum se ştie, trupurile celor 14 au fost deshumate
din groapa comună de la Jilava şi reînhumate tot la
Jilava, într-o altă groapă comună. Pestre trupuri s-au
turnat 15 damigene de vitriol, iar după umplerea
gropii cu pământ, s-a turnat deasupra ei o uriaşă placă
de beton (la deshumarea din 1940 s-a stabilit că placa
era lungă de 15 metri, lată de 5 metri, adâncă de 38
cm şi cântărea 30 tone). De ce au făcut asta? Se
temeau că să vor ridica morŃii din morminte? Poate
că da (până la urmă asta s-a întâmplat oricum în
1940). Dinulescu şi Sârbu declară date diferite pentru
această monstruoasă deshumare şi reînhumare. În
timp ce Sârbu declară că aceiaşi jandarmi care înfăp-
tuiseră crima au fost chemaŃi la câteva săptămâni să
îi dezgroape şi reîngroape, Dinulescu spune că au
fost chemaŃi a doua zi după asasinat.
Amândoi recunosc însă valoarea stipendiului acordat
pentru asasinat: 20.000 de lei pentru fiecare jandarm.
Dinulescu a declarat că el a primit 200.000 lei.
Presa românească: asasinarea Căpitanului şi
proslăvirea lui Carol
Printre articole uriaşe dedicate grozavei vizite a
regelui în Europa şi triumfalei sale întoarceri în Ńară,
toate ziarele publică textul comunicatului dat de
Parchetul Militar al Corpului 2 Armată. Cele mai
multe nu fac alte comentarii pe acest subiect, dar
titlurile Ńin să menŃioneze că cei împuşcaŃi erau nişte
asasini: „Corneliu Codreanu şi asasinii lui Duca şi
Stelescu au fost împuşcaŃi” – „Ecoul” 2 decembrie
1938, „Încercare de evadare în masă a capilor
mişcării legionare. Au fost împuşcaŃi Corneliu
Codreanu, asasinii lui Duca şi alŃi foşti legionari” –
„Gazeta de Transilvania”, 4 decembrie 1938.
Alături de comunicatul parchetului apar articole
ample şi evident incriminatoare despre atentatul de la
Cluj asupra profesorului Ştefănescu Goangă. Acesta
fusese împuşcat de legionari în 28 noiembrie 1938 –
exact subiectul de care presa carlistă avea nevoie
pentru a sublinia necesitatea eliminării lui Codreanu.
Cei care au tras asupra lui Goangă – Pop şi Lăscăianu
– au vrut să oprească abuzurile comise de nefericitul
rector al UniversităŃii din Cluj, inclusiv abuzurile
sexuale asupra studentelor, dar asta e o altă poveste
depre care ne vom ocupa în alt moment. Goangă nu
5
a fost ucis în timpul atacului, însă Gruia Enache,
agentul de poliŃie care îi asigura paza a murit. De ce
avea nevoie un rector de un bodyguard plătit de stat-
ul român că să îi asigure paza? Şi asta e o altă
poveste.
Un alt subiect al acelor zile a fost aniversarea celor 20
de ani scurşi de la Marea Unire înfăptuită la 1 decem-
brie 1918. Multe discursuri şi articole de presă sunt
centrate nu atât pe însemnătatea unirii şi pe realiza-
torii ei, cât pe preamărirea Regelui Carol al II-lea. De
exemplu rugăciunea întocmită de patriarhul Miron
Cristea cu această ocazie ovaŃionează pe măritul
Rege şi chiar pe sfetnicii lui – între care ştim bine că
locul central îl ocupa amanta sa, Elena Lupescu, fapt
cunoscut prea bine de Patriarh.
Unul dintre cele mai penibile momente din istoria
BOR. Să accepŃi asasinarea celor care luptă pentru
Biserică şi pentru neam că să rămâi în graŃiile
imoralului, adulterului, trădătorului şi criminalului
Carol! Să loveşti în tineret, în studenŃime şi să-i
tratezi ca pe duşmanii Ńării, omorându-i doar pentru a
păstra un tron scăldat în sânge. Să fii Patriarhul Ńării
şi în acelaşi timp să fii preşedintele Consiliului de
Miniştri care autorizează crima asupra pruncilor Ńării
tale, că să-l susŃii pe Irod cel interbelic... Voi cita un
singur fragment: „Păzeşte, Preamilostive Doamne,
sub acoperământul aripilor Tale şi pe Preaînaltul lor
urmaş – Carol II – chemat a întări moştenirea
părinŃilor săi; înmulŃeşte zilele vieŃii lui întru sănă-
tate nevătămată (...) Sporeşte înŃelepciunea sfetni-
cilor Săi; (...) Împrăştie duşmanii ce s-ar ridica
împotriva stăpânirii Lui şi adună tot poporul într-o
unire nedespărŃită şi dreaptă supunere...” „Frontul
de Vest”, 4 decembrie 1938.
Patriarhul nu este singurul ierarh care aduce în acele
zile osanale regelui criminal. PS Andrei Magieru al
Aradului Ńine un discurs la începutului lunii decem-
brie 1938, lăudând Străjerimea – organizaŃia creată
de Carol al II-lea în contraponderea Mişcării
Legionare: „N-am venit să fac un act de curtoazie, n-
aveŃi nevoie de el. Biserica nu face curte niciodată.
Eu cred că străjeria nu este o inspiraŃie momentană,
ci este un vis strămoşesc. Regele a fost inspirat de
Dumnezeu. După anarhia politicianistă avem nevoie
de disciplină. Regele ne-a arătat să facem aceea ce şi
strămoşii noştri au făcut: să străjuim!, „Şcoala
Vremii”, decembrie 1938. Ce anarhie politicianistă?
Biserica nu face curte? Nu mai comentez.
Aceeaşi atitudine duplicitară şi nedemnă o găsim şi în
presa greco-catolică. La Blaj, ziarul Mitropoliei
Unite Române, „Unirea”, publică în numărul din 11
decembrie 1938 pe prima pagină un text amplu de
sancŃionare a tentativei de asasinat făcută de legionari
asupra rectorului Ştefănescu-Goangă, iar în pagină 4,
printre alte ştiri pe scurt, redă comunicatul Parchetu-
lui Militar cu titlul „Corneliu Codreanu a fost împuş-
cat”. Iată un fragment din editorialul, bineînŃeles
nesemnat, intitulat „Drumuri greşite”: „În săptămâna
trecută, pe una din cele mai umblate străzi ale Cluju-
lui, trei tineri studenŃi au încercat să răpună pe rec-
torul universităŃii din Cluj şi au răpus pe agentul de
poliŃie Gruia, iar pe rector l-au rănit numai cu două
gloanŃe, însă destul de grav. Ceeace s-a petrecut n-a
fost nici creştinesc şi nici după lege. Biserica nu
opreşte lupta pe faŃă pentru înfăptuirea unui ideal,
dar să fie o luptă cinstită şi dreaptă. Ea opreşte
numai ca în luptă să te foloseşti de mijloace nelegale
şi nepermise. (…) Noi, ca gazetă creştinească, nu
putem decât să veştezim, cu toată hotărârea, orice
încercare de omor şi de ucidere în această Ńară şi să
îndemnăm pe tinerii noştri studenŃi să-şi vadă de
carte şi de cultură, şi să se lepede de politică. Nu este
chemarea lor politica, ci a oamenilor formaŃi gata.
Iar cu cuŃitul şi cu revolverul în mână, nu vrem să-i
ştim niciodată.”
Pentru asasinarea Căpitanului nicio revoltă, nicio
sancŃiune la adresa autorităŃilor care au omorât 14
oameni care se aflau în perioada executării unor con-
damnări impuse de stat, deci pentru care statul avea
responsabilitatea de a le garanta siguranŃa. Nici nu
mai discut felul în care au fost condamnaŃi. Măcar să
se fi abŃinut de la adoptarea unei poziŃii atât de ferme
în cazul Goangă în acelaşi număr de ziar în care
acceptă tacit asasinatul făcut de autorităŃi.
Campanie mediatică pentru distrugerea Mişcării
După cum menŃionam în textele publicate în ultimele
două numere ale revistei noatre, Regele, în nebunia
lui, a crezut în perioada de care ne ocupăm acum că
continuare în pag. 6
6 PERMANENÞE
ASASINAREA CĂPITANULUI,
NICADORILOR ŞI DECEMVIRILOR
asasinarea Căpitanului va duce în scurtă vreme la dis-
trugerea Mişcării Legionare. Având toate mijloacele
media la dispoziŃie, a lansat o întreagă campanie de
discreditare a legionarilor dublată de noi măsuri puni-
tive la adresa lor, măsuri care au fost pe larg răspân-
dite în presă.
Imediat după asasinarea Căpitanului, Inspectoratul
General al Jandarmeriei dă următorul comunicat: „Se
va proceda cu ultima energie şi sumar împotriva
tuturor indivizilor care se dedau la acte de violenŃă –
iar împotriva teroriştilor chiar somaŃiunea trebuie
socotită de prisos. Deci se va trage fără milă pentru
a se menŃine cu orice preŃ ideea de ordine şi autori-
tate, neadmiŃându-se nicio ezitare sau slăbiciune din
partea vreunui jandarm...” „Gazeta de Transilva-
nia”, 4 decembrie 1938.
În plus, toŃi comandanŃii corpurilor de armată emit
ordonanŃe valabile în jurisdicŃia lor, de pildă General
de Divizie Christea Vasilescu, Comandantul Corpului
6 Armată emite următoarea ordonanŃă: „Este
interzisă tipărirea sau păstrarea în depozit, sau sub
orice formă, a broşurilor şi manifestelor cu caracter
legionar şi acelora cari prin conŃinutul lor ameninŃă
siguranŃa şi ordinea publică. Deasemenea, este
interzisă afişarea şi răspândirea în public a unor
asemenea manifeste şi broşuri. ToŃi locuitorii cari
deŃin asemenea broşuri şi manifeste sunt obligaŃi, ca
în termen de 10 zile de la publicarea acestei ordo-
nanŃe să le depună la autorităŃile militare, la
organele poliŃieneşti şi ale jandarmeriei. Călcarea
dispoziŃiunilor din prezenta OrdonanŃă se va pedepsi
conform art. V. din Legea stării de asediu din 11
Februarie 1938, cu închisoare de la 1 (una) lună la 2
(doi) ani. Odată cu pedeapsa închisorii, judecata va
putea pronunŃa şi pedepsele complimentare pre-
văzute de art. 25 din Codul Penal Regele Carol
II.”, „Unirea Poporului”, 11 decembrie 1938.
Cu toate măsurile antilegionare stabilite prin decrete
regale sprijinite în propria ConstituŃie, cu toate
restricŃiile şi sancŃiunile aplicate celor din lagăre,
Carol spera ca legionarii să cedeze după moartea
şefului. Evident nu a fost aşa. Începând cu decembrie
1938 se intensifică şi acŃiunea de dezbinare a
legionarilor din lagăr, prin promisiuni şi oferte avan-
tajoase. Unii – puŃini – au cedat (chiar cu prea mare
uşurinŃă), cum e de pildă cazul celebrului preot Grig-
ore Cristescu. Pentru a preîntâmpina acŃiuni de genul
ăsta şi mai ales pentru a preîntâmpina exploatarea lor
de către regimul carlist, comandanŃii Bunei Vestiri
decid ca legionarii din lagăre să semneze în masă
declaraŃiile de desolidarizare de Mişcarea Legionară.
Pe moment acŃiunea a părut o mină de aur pentru
carlism. Ziarele de la mijlocul lui decembrie 1938
titrau cu litere mari: „318 deŃinuŃi legionari fac act de
supunere noilor orânduiri ale Ńării”, „Drapelul”, 12
decembrie 1938. Bucuria autorităŃilor a fost de scurtă
durată, Mişcarea Legionară a continuat neclintită pe
linia sa şi, spre groaza lui Armand şi a lui Carol, noi
şiruri de căpetenii legionare au continuat să răsară
necontenit, continuând lupta în ciuda ameninŃărilor,
asasinatelor, prigoanei şi valurilor succesive de
arestări.
În presă campania antilegionară se susŃinea cu
diverse articole pline de minciuni sinistre despre
Codreanu şi Mişcare. Unul dintre ele este intitulat
„Mărturisesc”; a apărut în „Gazeta de Transilvania”
din 8 decembrie 1938. Articolul, anonim, justifica
asasinatul şi punea pe seama Căpitanului cuvinte şi
atitudini care nu i-au aparŃinut niciodată: „Nu ne
opunem intenŃiilor care au forŃat guvernarea de azi
să ia măsuri cu care nu era obişnuită Ńara (...) Firul
de păr al Căpitanului pe care nu l-am cunoscut şi nu
mai este nu putea fi emblema şi simbolul unei Ńări (...)
LoviŃi cu pumnul de fier peste buze pe toŃi care Ńin să
se închine în faŃa crezului sfânt ce ne-a creat
Marăşeştii, Mărăştii şi toate dovezile de jertfă în
numele cărora s-a înfăptuit visul mare şi sfânt pentru
care ne-au murit şi moşii şi părinŃii! Aşa propovăduia
cel ce nu mai este...”
Dar există şi articole şi discursuri semnate şi asumate
care discreditează în mod la fel de mizerabil, atât
legionarismul, cât şi studenŃimea în ansamblul ei. Se
încearcă acreditarea ideii că toŃi legionarii sunt nişte
nebuni, lipsiŃi de moralitate, de formaŃie asasini etc.
Mă voi limita la două dintre ele, rostite cu ocazia
numirii în funcŃie a noului ministru al EducaŃiei, Petre
Andrei (cel care s-a sinucis de frică în timpul
guvernării legionare, deşi nimeni nu voia să îl
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
omoare, dar a cărui moarte este pusă de unii aşa zis
cercetători tot în sarcina Mişcării). Petre Andrei, la
primirea mandatului: „Eu socot că tinerii noştri şco-
lari sau studenŃi trebuie să înveŃe a răsfoi cu
îndemânare filele unei cărŃi mai bine decât a mânui
cu dibăcie un revolver ucigător de viaŃă ome-
nească”, „Drapelul”, 12 decembrie 1938.
Cel de la care preia funcŃia este chiar Armand Căli-
nescu care a asigurat până la data de 5 decembrie
1938 interimatul la Ministerul EducaŃiei. La ter-
minarea interimatului şi numirea lui Andrei, Călines-
cu avea să explice de ce a trebuit să preia în primă
fază conducerea ministerului şi rezultatele pe care le-
a obŃinut: „... am venit aici pentru a întreprinde o
anumită acŃiune. În adevăr, în sectorul educaŃiei
naŃionale exista o carenŃă a autorităŃii şi exista o
greşită îndrumare a învăŃământului. În bună parte
această stare de lucruri cauzase turbarea din viaŃa
politică şi socială a României. Dar mai mult, această
stare de lucruri constituia o primejdie pentru dez-
voltarea de mâine, căci scosese generaŃia tânără din
făgaşul normal. Trebuia neapărat să oprim răul. Tre-
buia o întorsătură de volan pentru a îndruma edu-
caŃia tineretului pe calea utilă Ńării. (...) Am făcut un
examen sanitar al celor închişi pentru agitaŃiuni sub-
versive. Rezultatul a fost dezastruos. ToŃi, dar absolut
toŃi sunt atinşi de maladii organice. Sifilisul, bolile
mintale, tuberculoze fac ravagii în această lume. Este
trist, desigur, sub raport umanitar, dar sub raportul
social, aceasta explică manifestaŃiile nesănătoase şi
indică nivelul moral al celor ce ar fi vrut să conducă
o Ńară. Din fericire, aşa cum spuneam, aceste ele-
mente se situează singure pe la periferia societăŃii
(...)”. „Drapelul”, 12 decembrie 1938.
Ticăloşia din paginile „Sfarmă-Piatră”
Nici prietenii de până atunci ai Mişcării nu refuză
mărul otrăvit oferit de Palat. Din contră, am impresia
că din lăcomie şi îngâmfare au luat tot coşul cu mere.
Mă refer aici la Nichifor Crainic şi la mai mulŃi sem-
natari ai articolelor din „Sfarmă-Piatră”. Dezamă-
girea mea este foarte mare. Am ştiut întotdeauna că
autorul superbului „Cântec al potirului” nu a excelat
la capitolul demnitate, dar toată pătimirea ulterioară
din temniŃe, cu toate scăderile ei nu-i putea fi impu-
tată şi chiar îi ştergea şi păcatele mai vechi. Acum
însă nu-i mai pot găsi scuze şi nici justificări (nici în
faŃa istoriei şi nici faŃă de mine însămi). Mai ales că
atitudinea asta mizeră nu se opreşte după momentul
asasinării Căpitanului, ci va continua până la căderea
Regelui Carol al II-lea. Şi va reveni în formă actual-
izată politic după ieşirea din temniŃă. Memoriile sale
post carcerale, „Zile albe, zile negre” sunt pline de
minciuni, dar toate păreau scuzabile din cauza pre-
siunii, constrângerilor venite de la comunişti. Acum
m-am convins că ele au fost scrise cu aceeaşi micime
sufletească ce-l măcina încă de pe vremea lui Carol.
Cu mare dezamăgire şi durere voi reda numai câteva
fragmente din revista „Sfarmă Piatră”. În numărul din
1 ianuarie 1939, Crainic publică textul „La un hotar
de viaŃă românească”, text ce este un adevărat rechiz-
itoriu împotriva Căpitanului, Nicadorilor, Decemvir-
ilor şi a întregii Mişcări. Un text care conŃine, pe
lângă multă laudă de sine, afirmaŃii cutremurător de
ticăloase pe care Ńine să le pună în contrapondere cu
atitudinea „corectă” avută de el:
Cazul Nicadorilor: „În toamna lui 1933 I.G. Duca
primeşte guvernul, iar din mijlocul mişcării apare
întâiul foc ucigaş de revolver. FrumuseŃea morală a
noului naŃionalism se stropise cu sânge omenesc”.
„Profitând de tragica ocazie, adversarii mei m-au
încarcerat, deşi Calendarul nu avusese decât cuvinte
bune pentru I. G. Duca cu care eram în raporturi per-
sonale (...) Cu degetele îngheŃate am scris din hruba
închisorii memoriul către Suveran, expunând proble-
ma generaŃiei tinere şi soluŃia ei care era organizarea
în jurul Tronului şi în afară de influenŃă partidelor”.
Trece la cazul Decemvirilor: <<Încă un omor fără
niciun sens: Stelescu. Zece nenorociŃi care îl
masacrează devin Decemvirii, alŃi semizei adoraŃi
obligatoriu. Spiritul diabolic se generalizează şi
fiecare tânăr se visează un erou cu revolver. De pe
catedra mea de la Facultatea de Teologie am spus
atunci „Cine omoară un om, trage de fapt cu glonŃul
în inima lui Hristos”. Această a fost deajuns ca pro-
prii mei studenŃi să mă urască cu sălbăticie>>. Dar
cum rămâne cu glonŃul tras de regimul Duca în Virgil
Teodorescu, Constantin NiŃă, Nicolae Bălăianu,
Toader Toma... Cum rămâne cu inima lui Hristos?
Hristos sângerează când trag legionarii şi se bucură
când autorităŃile omoară copiii Ńării, fără nicio vină?
Căci cu adevărat fără vină sub toate aspectele posibile
au căzut cei enumeraŃi mai sus. Cum rămâne cu
gloanŃele trase de autorităŃi în Căpitan, Decemviri şi
Nicadori?
Între loviturile şi atacurile murdare pe care le dă celor
asasinaŃi de Rege nu uită să menŃioneze propria lui
pătimire (închis la Jilava în procesul Duca) şi lupta lui
constantă de a îndrepta acest tineret care, ce să vezi,
refuză să îl asculte pe el, cel care a creat toată această
mişcare naŃionalistă! Apoi urmează laude multe şi
cronologic aduse Regelui.
Păstrează gloanŃele morale împotriva Căpitanului
mai spre sfârşit (după ce îl umple cu toate invectivele
pe Gen. Cantacuzino): „Era tânăr, chipeş şi se
remarcase din anonimat printr-un glonŃ de revolver
tras în timpul studenŃiei, la Iaşi. În lipsa adevăratului
conducător, tinerii au văzut în acel gest semnul mare-
lui om de acŃiune. Şi nu era. (...) Mitul cel nou, ca
orice mit, nu creştea din calităŃile reale ale persoanei
adorate, ci din necesităŃile psihologiei colective (...)
El ştia tot, deşi nu spunea nimic. El avea să rezolve
toate problemele, deşi nu prezenta soluŃia niciuneia
(...). Iar el tăcea, căci această calitate o avea. Când
o pierdea, rostea cuvinte ce i-au fost apoi fatale”.
Una din concluziile sale: „Totul a fost zadarnic Miş-
carea, orbită de fumul iluzoriu al succesului, mergea
spre catastrofă. Ea purta în bietul creier care o con-
ducea germenii propriei morŃi. Ce-a urmat, se ştie,
fiindcă sunt lucruri prea recente”.
Pentru cei ce încă se mai întreabă: „Cum a fost posi-
bil tot ce s-a întâmplat cu neamul nostru în timpul
comunismului”. Răspunsul nu îl găsim la 23 august
1944, ci, aşa cum a explicat atât de clar şi Coman-
dantul Horia Sima, în perioada interbelică. Clica
monstruoasă de asasini şi mai ales de complici şi lin-
guşitori ai lor, de oportunişti şi de oameni fără dem-
nitate şi onoare au instaurat dezastrul încă din perioa-
da carlistă. Pe un teren moral, social şi politic atât de
şubred, în situaŃia în care singurii luptători autentici
pentru neam şi Biserică zăceau în pământ, în temniŃe
sau în închisori, cine era să se opună? Clasa politică
care a sărit imediat în barca sovietică pentru a-şi salva
aceleaşi privilegii pentru care s-a umplut de sânge în
epoca carlistă? Biserica, ce a încuviinŃat omorârea
propriilor copii, fără să aibă nicio constrângere din
partea Regelui? Crainic şi intelectualii de teapa lui?
Tare mă tem că toată pătimirea şi tot sângele curs în
temniŃele comuniste nu sunt suficiente pentru a curăŃa
păcatele neamului din anii 1938-1939. Pentru că sub
comunişti sângele curs a fost tot al legionarilor noştri.
Cu mici excepŃii, majoritatea vinovaŃilor din carlism
nu au plătit pentru faptele lor, nici nu s-au pocăit şi
nici nu şi-au schimbat atitudinea asupra faptelor
făcute. Ăsta este „zidul de ură şi de mişelie” despre
care Căpitanul spunea că înconjoară Mişcarea
Legionară. Dar din păcate nu o înconjurau numai pe
ea. Înconjoară toată România! Şi nu va cădea până
când dreptatea nu va fi restabilită. Desigur că actorii
din interbelic au părăsit de mult scena, dar structurile
de pe care aceştia au acŃionat sunt şi acum active şi au
obligaŃia de a restabili adevărul: Monarhia, Statul,
Biserica, Partidele, Intelectualii. Până nu o vor face,
România va continua să se scufunde în dezastru. Iar
de vor continua să refuze a o face, Ńara va pieri.
Dacă în numărul de faŃă am încercat să prezentăm
cronologic contextul, momentul şi relatarea asasinat-
ului în presa carlistă, în numărul viitor, cu ajutorul lui
Dumnezeu, vom continua tema, urmărind modul în
care vestea a ajuns în mijlocul legionarilor. Cum a
aflat şi reacŃionat familia Căpitanului? Cum şi când
au aflat vestea cei din lagăre şi închisori, cei din lib-
ertate etc.
Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii, Decemvirii –
PREZENT!
CEZARINA CONDURACHE
Nicadorii în temniŃă
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
Aspecte ale detenŃiei comuniste
în memoriile lui Aurel Vişovan (VI)
PERSONALITĂłI SPIRITUALE
ÎNTÂLNITE ÎN DETENłIE
Recenta reeditare, la editura Evdokimos, a cunos-
cutei lucrări memorialistice a lui Aurel Vişovan –
„Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu pentru ce m-
ai părăsit?” ne dă ocazia unor abordări tematice
care - sperăm - vor fi de folos, atât cercetării
istorice asupra represiunii comuniste, cât şi pub-
licului larg.
(Preot prof. MARIUS VIŞOVAN)
Costache Oprişan (Piteşti, 1950): „Într-o bună zi
vine łurcanu şi ne anunŃă că va fi adus în cameră
Costache Oprişan - şeful FrăŃiilor de Cruce pe Ńară.
Într-adevăr, nu peste mult timp uşa se deschide, iar
gardianul împinge înăuntru un bărbat puŃin mai în
vârstă decât noi, cu nişte ochi mari ce exprimau un
gen de nedumerire şi - desigur - teamă de necunos-
cut. De cum a intrat în cameră, l-au înconjurat o
serie de reeducaŃi - probabil din cunoscuŃii dinainte
- şi care, făcând pe oamenii de rezistenŃă curajoşi,
au început să-l întrebe fel de fel… prefăcându-se că
e în admiraŃia lor.
Costache Oprişan simŃea că ceva nu-i în regulă. Nu
ştiu ce le răspundea, dar îşi mişca mereu capul în
toate părŃile, căutând să desluşească ce se întâmplă.
Vizibilitatea din partea noastră era oprită de către
nişte grupuri de reeducaŃi… Nu a durat mult
această stare de expectativă, că la un semnal, cu un
urlet ce aducea cu urletul fiarelor din pădure, au
năvălit cu toŃii asupra lui. Călcat în picioare, lovit
din toate părŃile, în scurt timp şi-a pierdut cunoşt-
inŃa. Dar loviturile n-au încetat. Până la urmă a fost
întins pe un prici şi cu nişte curele (de unde or fi
apărut curelele?) a fost luat sistematic din cap până
la picioare şi de la picioare până la cap.” (pag. 43)
Gioga Parizianu (Piteşti, 1950): „Într-o zi, łur-
canu ne anunŃă din nou: -Măi bandiŃilor, vedeŃi că
vă aduc aici pe unul din vitejii voştri legionari. Un
macedonean verde. Să nu cumva să suflaŃi o vorbă
despre ce se întâmplă aici ! Peste puŃin timp se
deschide uşa şi apare gardianul însoŃind un deŃinut
mai scund, dar bine legat, cu nişte ochi vii şi între-
bători. Auzisem o şoaptă în jur: E Gioga Parizianu.
Gioga era cu adevărat un tânăr despre care se vor-
bea cu multă simpatie, fiind de felul lui o fiinŃă
veselă şi de mare rezistenŃă.
Scenariul s-a repetat la fel. Gioga a fost înconjurat
imediat de foştii săi prieteni, acum reeducaŃi, şi
care îi puneau fel de fel de întrebări, făcându-l să
creadă că în cameră este o atmosferă frumoasă,
legionară. Procedaseră în aşa fel ca în momentul
ofensivei asupra lui să fie cât mai zguduitor. La un
semnal, toŃi aceşti prieteni au sărit asupra lui cu
bocanci, pumni şi obiecte contondente ce mai
aveau la îndemână. -Măi banditule, crezi că noi
am rămas bandiŃi ca tine? Noi ne-am trezit la real-
itate. Şi dăi, şi dăi… îl băteau cu schimbul. Cum
oboseau unii, începeau alŃii.” (pag. 45)
Victor Dinescu (Piteşti, 1950): „Făcusem în aşa fel
ca să nimeresc în patul de la etaj la nivelul la care
era şi Dinescu, ferindu-mă - pe cât posibil - de
prezenŃa lui Apăvăloaie care - după cum am mai
spus - mă anunŃase că îşi schimbă atitudinea. Chiar
în seara aceea Apăvăloaie îmi spusese că-l va
anunŃa pe łurcanu de acest Dinescu care ducea o
viaŃă mistică pe faŃă. M-a cutremurat puŃin acest
plan al lui Apăvăloaie, întrucât eu însumi aveam
trăirea mea în rugăciune pe care reuşisem să mi-o
maschez. Fiind însă pe patul superior la nivel cu
Dinescu am profitat şi pentru o comunicare
sufletească. Seara, când cei de la parter aveau dis-
PERMANENÞE
cuŃii aprinse, am învăŃat pe de rost - de la Dinescu
- psalmul 50.” (pag. 54)
Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa (Piteşti,
1950): „În aceeaşi celulă mai erau o serie de băieŃi,
toŃi unul şi unul. Mi-l amintesc pe Chirică Bal-
anişcu fost şi el şef de regională FDC, Gheorghe
Calciu Dumitreasa - student la facultatea de
medicină, Vamanu - teolog, un caracter deosebit,
Andreescu, Spătaru etc.
Intrat în celulă mi-am dat seama că cei de acolo nu
ştiau nimic despre cele întâmplate la camera 4 Spi-
tal. Auziseră doar urlete şi gemete pe care nu le
puteau interpreta, dar eram în închisoare, unde
gemetele şi urletele nu sunt de mirare. Sub un
impuls deosebit, uitând - parcă - prin tot ce tre-
cusem, am început să le povestesc pe scurt cele
întâmplate pe la celelalte camere. Le-am atras aten-
tia că se rezistă extrem de greu şi că mulŃi,
foarte mulŃi, căzuseră.” (pag. 56)
Aristide Nedelcu (Baia Sprie, 1952): „Mi-am
regăsit prietenii, dintre care unii trecuseră prin
Piteşti şi reuşiseră şi ei să-şi revină. Mi-l amintesc
pe Ristel Nedelcu, trecut recent la cele veşnice. Îmi
amintesc de alŃii, care nu trecuseră prin Piteşti, dar
erau de o Ńinută exemplară : Vasile Alupei, Ionică
Ungureanu. Împreună cu aceştia doi am fost izolaŃi
într-o baracă, considerându-se că avem o mare
influenŃă asupra celorlalŃi, întărâtându-i împotriva
regimului. Îmi pare rău că nu-mi amintesc numele
atâtor bravi camarazi cu care am trăit clipe fru-
moase, nemaipăsându-ne de greul puşcăriei.” (pag.
84)
Preot Ioan Dunca Joldea (Baia Sprie, 1952):
„Între timp sosise în colonie, venind de la altă
închisoare, părintele Ioan Dunca Joldea, din Ieud,
preot greco-catolic, tatăl camaradului meu Nelu
Dunca. Ne-am bucurat foarte mult. Ne-am povestit
multe şi şi-a exprimat mândria că Nelu - băiatul
meu - este un luptător pentru CredinŃă şi Neam.
Părintele Joldea era un exemplu de credinŃă şi dem-
nitate, dar totodată şi de modestie printre cei din
lagăr. În curând a fost îndrăgit de toŃi, printre care
şi de evreul Gruber - unul dintre cei doi evrei ce
erau închişi la Baia Sprie.” (pag. 85)
Preot Gheorghe Dipşe (Baia Sprie, 1952): „Într-o
seară bate la uşă discret un bun prieten al meu. Era
GhiŃă Dipşe - om cu totul şi cu totul deosebit.
Făcuse închisoare şi sub regimul generalului
Antonescu. Era absolvent al şcolii de arte şi
meserii. Ne întreabă dacă mai rezistăm la foame,
deoarece raŃia noastră ce o primeam era cam de
patru ori mai mică decât raŃia celorlalŃi din colonie.
Era aproape inexistentă. CeilalŃi camarazi ai noştri
erau de-a dreptul alarmaŃi de soarta noastră. Le era
teamă să nu ne îmbolnăvim. Ne-a comunicat că va
încerca o anumită soluŃie ca să putem fi ajutaŃi.”
(pag. 95)
Mihai Timaru (Aiud, 1955): „În salonul vecin cu
care aveam uşă comună, dar şi interdicŃie de a trece
dintr-o cameră în alta, aveam mai mulŃi prieteni
buni: Gili Ioanid, Mihai Timaru, Grosolina, (mă
mir mereu cum pot să-mi amintesc aceste nume şi
cum nu-mi amintesc pe cei de la Piteşti şi Gherla
cu care am suportat supliciile satanicei reeducări).”
(pag.105)
Gheorghe Jijie (Aiud, 1955): „M-au mutat din
această cameră, nimerind în una cu nişte oameni cu
totul şi cu totul deosebiŃi, dintre care îmi amintesc
următoarele nume: GhiŃă Jijie, Alupei Vasile, Tase
Berzescu… La iniŃiativa lui GhiŃă Jijie se începe un
7
curs de limba engleză pe care şi el şi-o însuşise de
la profesorul George Manu cu care fusese în celulă.
M-am antrenat mult în această limbă şi cu
plăcere…” (pag.107)
Alexandru Constant (Bucureşti, 1957): „Peste
câteva zile sunt dus la o maşină mică stil dubă. Îmi
dau seama că străbat Bucureştiul, iar când cobor mi
se spune că sunt la Tribunalul Militar. Oare vor să
mă condamne din nou? Întrebarea mă tot fura
mereu…Sunt introdus într-o sală de aşteptare în
care era şi Alexandru Constant - fost ministru
legionar. Schimb câteva cuvinte cu el. Nu-şi putea
nici el da seama despre ce ar fi vorba. La rândul lui
îmi spune motivul pentru care era acolo şi pe care
nu-l mai reŃin.” (pag. 123)
Atanasie Berzescu (Lăteşti, 1957): „O bancă din
apropiere îmi Ńinea loc de masă, când deodată
apare unul din cei mai buni prieteni ai mei, Tase
Berzescu, cu care petrecusem împreună atâtea
clipe grele la Aiud, fiind amândoi extrem de bol-
navi. Uimire, bucurie de nedescris! Un rătăcit în
dogoarea deşertului nu se bucură mai puŃin când
zăreşte oaza. Tase venea direct de la Aiud, după
expirarea pedepsei. Nu-i venea să creadă că eu am
fost şi pe acasă. Ba mai mult, amândoi mergeam la
Lăteşti.” (pag. 147)
Preot Gheorghe Pătraşcu (Lăteşti, 1958):
„Datorită faptului că părintele romano-catolic
Pătraşcu şi-a amenajat o capelă într-o casă mai
bună, am putut participa şi la slujbele religioase de
sărbători. Credincioşii din parohia lui din Moldova
îl vizitau, aducându-i cele necesare cultului; i-au
adus chiar şi un armoniu şi o statuie a sfântului
Anton… Mai erau în comună două călugăriŃe şi un
călugăr, toŃi greco-catolici de prin regiunea Cluju-
lui. Ei îngrijeau capela unde puteam asculta
liturghia în fiecare zi. Mica noastră biserică era
plină.” (pag. 154)
Preot Romulus Pop (Lăteşti, 1958): „Într-o zi, mă
plimbam cu bunul meu prieten Pop Romulus, fost
student la medicină... Sărmanul Romi! Mi-l
aminteam de la închisoarea din Piteşti unde era atât
de slab...” (pag. 159)
I.V. Georgescu (Lagărul 9 Culme, 1958 ): „Con-
flictul dintre mine şi gardian a fost observat de pro-
fesorul universitar I. V. Georgescu, cel care a fost
răpit de ruşi şi aruncat în lagăr dincolo de Cercul
Polar. De la Lăteşti a fost adus şi el la „9 Culme”.
Dându-şi seama în ce pericol mă aflam, certându-
mă cu un gardian imbecil, s-a dezbrăcat de man-
taua lui de zeghe şi mi-a dat-o mie. Ştia cât sunt de
bolnav...” (pag. 171)
Dumitru Oniga (Lagărul 9 Culme, 1958): „În
infirmeria „9 Culme” mi-am întâlnit vechi cama-
razi de suferinŃă: Vasile Alupei din Bacău, Oniga
Dumitru, poet bucovinean din Stupca lui Ciprian
Porumbescu, Tase Berzescu din Lugoj şi mulŃi
altii…” (pag.172)
Preot Vasile Hotico (Satu Mare, 1961): „În celulă
continuare în pag. 8
8 PERMANENÞE
Dreptul la Memorie:
AbonaŃi-vă la revista „PERMANENłE”
Dragi prieteni, Revista noastră, „PermanenŃe”,
va intra în 2020 în al 23-lea an de existenŃă.
ÎnfiinŃată în 1998 de supravieŃuitorii temniŃelor
carliste, antonesciene şi comuniste, cu apariŃie
lunară neîntreruptă, „PermanenŃe” a rămas
singura revistă naŃional-creştină care mai apare
în Romania, în format fizic, în mod constant.
Avem dreptul la memorie, la adevăr, la istorie, la
demnitate. Avem obligaŃia să ducem mai departe
moştenirea primită de la seniorii pătimitori în
temniŃele carliste, antonesciene, comuniste.
Revista „PermanenŃe” face parte din această
moştenire. Costurile mari generate de tipărirea
şi distribuirea unei reviste de acest fel au cauzat
dispariŃia multor publicaŃii de gen apărute după
1990. Şi noi ne confruntăm cu aceeaşi prob-
lemă, dar suntem hotărâŃi să continuăm. Pentru
a face asta, avem nevoie şi de ajutorul vostru.
ASPECTE ALE DETENłIEI COMUNISTE
ÎN MEMORIILE LUI AUREL VIŞOVAN (VI)
domnea o atmosferă de familie reîntregită. Aveam
un program variat destul de organizat. În urma
unor schimbări între noi şi celula vecină (făcute de
administraŃie), a venit la noi şi părintele Vasile
Hotico. DimineaŃa recita tot ce se putea din Sfânta
Liturghie, apoi ne mai învăŃa şi alte rugăciuni.”
(pag. 188)
Preot Lică Pătraşcu (Zarca Aiudului, 1963): „La
noul „domiciliu” am găsit pe Lică Pătraşcu, stu-
dent la Academia Comercială din Bucureşti, şeful
grupului din care făcuse parte şi Lică Popşa, pri-
etenul meu căzut eroic în luptele din munŃii Mara-
mureşului.” (pag. 199)
Gheorghe Dragon (Zarca Aiudului, 1963): „Când
l-au adus în celulă pe camaradul Gigi Dragon,
bucuria mea a fost fără margini. Îl cunoşteam
dinainte. Am stat cu dânsul în spitalul închisorii,
unde, deşi era printre cei mai bolnavi - făcea pneu-
motorax la ambii plămâni - era prezent oriunde era
nevoie de ajutor. Avea o formaŃie robustă. Fusese
sportiv de performanŃă la aruncarea cu suliŃa şi
făcuse alpinism. Era de profesiune inginer.” (pag.
204)
Marcel Petrişor (Aiud, 1963): „Printre noi se afla
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
Vă rog - pe toŃi cei care puteŃi şi doriŃi - să ne FundaŃia „Profesor George Manu”,
sprijiniŃi, abonându-vă, reînnoind abonamentul Banca Transilvania,
pe care îl aveŃi deja la revista „PermanenŃe”
sau făcând donaŃii. PreŃul abonamentului este swift code: BTRLRO22XXX
de 100 lei/ an pentru abonaŃii din România, USD - IBAN:
respectiv 50 euro/ 60 dolari/ an pentru abonaŃii RO17BTRL04102205797941XX
din străinătate.
EUR - IBAN:
Revista apare lunar şi se expediază prin poştă
pe adresa abonaŃilor. RO80BTRL04104205797941XX
LEI - IBAN:
Contravaloarea abonamentului sau donaŃiile
se pot achita cash la sediul FundaŃiei „Profe- RO34BTRL04101205797941XX
sor George Manu”, prin mandat poştal pe
adresa:
Vă invit să mergem înainte, împreună!
Militaru Carmen Daniela, O.P. 37 Ghişeul 2 –
C.P. 14, 024280 Bucureşti
sau prin virament bancar pe coordonatele Cezarina Condurache,
următoare: Preşedinte FundaŃia „Profesor George Manu”
un tânăr student la filozofie, Marcel Petrişor. Avea
o vastă cultură filozofică. A fost adus de la Jilava,
unde a avut parte de un tratament foarte dur. Mar-
cel ne Ńinea prelegeri de filosofie. Avea darul de a
se face înŃeles chiar şi în probleme dificile. ” (pag.
207)
Preot Ioan Bărdaş (Aiud, 1964): „…Mă văd
cuprins de două braŃe puternice şi un efluviu de
dragoste. Era părintele Bărdaş, cumnatul meu,
preot ortodox în judeŃul Bihor. Fusese arestat cu 14
ani înainte, după cei doi ani de pribegie prin munŃi,
acasă rămânându-i - fără nici un mijloc de trai -
soŃia (sora mea) şi cei trei copii. Cu el în cameră
zilele s-au scurs mai uşor. În toŃi anii de închisoare
nu l-am întâlnit niciodată, dar am auzit pe alŃii
vorbind foarte frumos despre el.” (pag. 214)
Preot Ioan Iovan de la Vladimireşti (Aiud,
1964): „Din această perioadă de confuzie îmi
amintesc cu plăcere că mai existau mulŃi oameni
deosebiŃi cu care puteai face schimb de idei care să
te înalŃe, nu să te coboare. Inginerul Dragon,
inginerul Manole Vlad, profesorul Zima - mace-
donean -, inginerul Gheorghe Jijie, părintele Ioan
de la Vladimireşti şi mulŃi alŃii de mare valoare, şi
mulŃi alŃii ale căror nume le-am uitat, fapt pentru
care îmi pare foarte rău. Erau caractere puternice
care în această ultimă bătălie psihologică îşi Ńineau
fruntea sus.” (pag. 217)
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
Catastrofa climatică: apocalipsa unei religii seculare (III)
BOGDAN MUNTEANU
Falsificări metodologice şi manipulări de date în
numele unui interes superior?
E cazul să venim şi cu exemple la afirmaŃiile de
mai sus. În anul 2009, comunitatea climatologilor
a fost zguduită de un scandal imens care a fost den-
umit Climategate. Despre ce a fost vorba? Calcu-
latoarele institutului britanic CRU (Climate
Research Unit), afiliat IPCC, au fost sparte de
hackeri, care au făcut publice o mare cantitate de
fişiere, inclusiv schimburi de e-mailuri între
cercetătorii în domeniul climei. Ceea ce s-a
dezvăluit astfel din „bucătăria internă” a acestei
comunităŃi a produs un adevărat cutremur: manip-
ulări de date, secretomanie, ură împotriva celor cu
puncte de vedere diferite şi intrigi pentru elim-
inarea lor din poziŃiile de directori de publicaŃii etc.
Pentru a înŃelege pe scurt ce s-a descoperit atunci
când vălul care acoperea asemenea secrete mur-
dare a fost ridicat, se poate viziona pe internet un
excelent documentar realizat la vremea respectivă
de televiziunea finlandeză1. Un rezumat al prob-
lematicii poate fi citit aici2, iar cei care doresc
amănunte mai detaliate cu un caracter tehnic, le pot
găsi de exemplu aici3.
Piesa de rezistenŃă a acestor scurgeri de informaŃii
a constituit-o descoperirea unor e-mailuri din care
reiese că datele pentru realizarea celebrei curbe a
temperaturii globale numită „hockeystick-dia-
gram” au fost manipulate4. Este vorba de o dia-
gramă sub forma unei „crose de hochei”, publicată
iniŃial în anul 1999 în revista „Nature” de Michael
Mann, care ar reproduce temperatura medie glob-
ală pe o perioadă se câteva secole, până în anul
2000. Cea mai mare parte a curbei are o desfăşu-
rare orizontală sau chiar uşor descrescătoare,
asemenea cozii lungi a crosei, pentru ca în ultimele
decenii să o ia într-un mod abrupt în sus, asemănă-
tor cu paleta scurtă din capătul crosei.
Disputele au continuat şi în anii următori. Astfel,
Michael Mann, profesor la Pennsylvania State
University, a fost acuzat de impostură de către Tim
Ball, un cercetător cu opinii contrare. Acesta a
făcut chiar următorul joc de cuvinte: „locul lui
Mann nu este la Penn State, ci într-un State Pen”,
adică într-un … penitenciar de stat! Lezat, Mann l-
a dat în judecată pe Ball pentru calomnie în anul
2011. Procesul s-a tărăgănat vreme de mai mulŃi
ani, timp în care reclamantul a fost solicitat în
repetate rânduri să risipească insinuările la adresa
PERMANENÞE
sa prin publicarea datelor originale, neprelucrate, şi
a algoritmului prin care pe baza lor a realizat con-
troversata diagramă. Acesta însă nu a putut sau nu
a dorit să o facă, amânând la nesfârşit termenele de
judecată. Până când, pe 23 august 2019, tribunalul
a respins în cele din urmă plângerea lui Mann ca
nefondată, deoarece acesta nu a reuşit să producă
dovezi în susŃinerea punctului său de vedere. Acest
verdict e interpretat de oricine are capul pe umeri
drept o înfrângere a lui Mann, o puternică lovitură
de imagine la adresa sa, bănuiala firească fiind
aceea că dacă ar fi dat curs solicitărilor de a-şi face
publice „secretele”, imaginea sa ar fi ieşit şi mai
şifonată. O prezentare în detaliu a cazului, inclusiv
a controversei pe seama celebrei „hockeystick-dia-
gram” poate fi citită aici5.
Avem însă şi alte exemple în care se vorbeşte
despre manipularea datelor. De data aceasta e
vorba de datele statistice privind temperatura
medie globală publicate de NASA-GISS (Goddard
Institute for Space Sciences) care sunt „ajustate” în
permanenŃă, după cum dictează interesul6. Cei
care au curiozitatea să se convingă singuri, pot
merge la site-ul cu datele respective7, care sunt
actualizate lunar. Ei bine, se poate constata că de la
o lună la alta, datele din trecut, fie şi cu decenii în
urmă, nu rămân aceleaşi, cum ar fi poate de aştep-
tat, ci suferă mici variaŃii, suficiente pentru a pro-
duce modificări substanŃiale în trendul temperaturii
globale pentru următoarele decenii. Cine nu are
răbdare să facă acest experiment pe cont propriu,
poate extrage cu wayback machine toate versiunile
fişierului stocate de-a lungul timpului în arhiva
internetului8. Dacă luăm de pildă anul 2000 şi
comparăm temperaturile medii globale, lună de
lună, ale acelui an din versiunea cea mai veche a
fişierului (4 ianuarie 2012): 18 53 50 53 31
37 36 39 35 19 28 24 (sutimi de grad peste
temperatura de referinŃă, care este media anilor
1950-1980) cu datele din cea mai recentă versiune
(3 septembrie 2019): 23 56 57 57 36 41 38
42 40 28 32 29, putem remarca diferenŃe
esenŃiale, fără excepŃie „în sus”. Desigur, tempera-
turile anului 2000 nu au cunoscut în realitate nicio
creştere „retroactivă”, dar e evident că algoritmii
de calcul ai acestor temperaturi medii pe baza
datelor măsurate efectiv, deci neprelucrate, au
cunoscut de-a lungul timpului ajustări substanŃiale,
cu un sens unic: temperaturile din trecutul apropiat
au luat-o mereu „în sus”, cel puŃin pe hârtie …
9
Nici modelele pe baza cărora specialiştii de la
IPCC calculează trendurile alarmiste ale tempera-
turii globale pentru următoarele decenii nu au scă-
pat de critici, cum ar fi cele din partea japonezului
Mototaka Nakamura, autor a numeroase articole de
specialitate, dar şi al unei broşuri cu titlul „Confes-
sions of a climate scientist: the global warming
hypothesis is an unproven hypothesis”9 (Confesiu-
nile unui climatolog: ipoteza încălzirii globale este
una nedemonstrată), sau venite din partea cercetă-
torului american de la Stanford, Patrick Frank. Într-
un articol publicat în revista „Frontiers in Earth
Science”10 acesta arată că modelele com-
putaŃionale folosite de IPCC pentru calcularea
evoluŃiei temperaturii globale implică de fapt doar
o relaŃie simplă, de dependenŃă liniară, între canti-
tatea de gaze cu efect de seră şi creşterea tempera-
turii, deşi ecuaŃiile folosite pentru modelare sunt de
o complexitate extremă. Autorul a reuşit să repro-
ducă cu exactitate toate rezultatele calculelor IPCC
pornind de la aceleaşi date de input, folosind o
relaŃie de dependenŃă foarte simplă. Pe scurt, cu o
mică „jucărie” extrem de simplificată, el a reuşit să
emuleze toate rezultatele obŃinute de programele
sofisticate ale climatologilor „oficiali”. Ceea ce
iarăşi e un indiciu asupra faptului că parametrii din
programele de calcul sunt în permanenŃă „ajustaŃi”
pentru a obŃine rezultatele dorite dintru început. O
descriere ceva mai puŃin tehnică a rezultatelor sale
poate fi citită aici11, iar întreaga poveste a pub-
licării articolului său, după o odisee de câŃiva ani,
aici12. Autorul documentează „argumentele” ridi-
cole prin care o serie de revieweri i-au respins în
mod repetat articolul (până când în final a fost
acceptat în revista amintită), dorind să arate prin
aceasta incompetenŃa crasă în domeniul modelării
şi calculelor numerice a multor „climatologi”.
Concluzia sa este că aceştia „nu sunt oameni de şti-
inŃă. Modelarea climatică nu este parte a ştiinŃei
fizicii. Modelatorii climei nu au pregătirea nece-
sară pentru a evalua fiabilitatea fizică a propriilor
modele.”
IraŃionalitatea unei pseudo-religii seculare
Argumente care pur şi simplu afirmă această teză a
încălzirii globale antropogene pot fi citite în toate
mediile „oficiale”. De aceea am încercat să prezint
în acest lung eseu şi care sunt criticile care se aduc
acestei teorii. Suntem într-o situaŃie asemănătoare
cu un proces de indicii. Ce decizie ar putea lua un
judecător obiectiv şi imparŃial, după ce a ascultat
punctele de vedere ale ambelor părŃi?
Acuzarea, adică cei care acuză omenirea că a
provocat aşa-zisa încălzire globală, pleacă de la
premisa vinovăŃiei. Evident, acesta e poziŃia
oricărui procuror care aduce dovezi împotriva celui
aflat pe banca acuzării.
Teoria pe care o susŃine acuzarea ar putea fi, totuşi,
adevărată. Numai că menirea judecătorului este
aceea de a asculta şi argumentele celeilalte părŃi,
într-un mod imparŃial, păstrând prezumŃia de nevi-
novăŃie.
Ce se poate spune în apărarea celui acuzat? Dacă
se ştie nevinovat, el nu poate face altceva decât să
demonteze argumentele acuzării, căreia îi revine de
fapt sarcina probatorie. Doar comuniştii îŃi cereau
să îŃi demonstrezi efectiv nevinovăŃia, ei plecând
din start de la premisa opusă.
Argumentele contrare s-au adus. Cu toate acestea,
teoria expusă de acuzare ar putea rămâne în prin-
cipiu adevărată. Faptul că institutele de cercetare
continuare în pag. 10
10 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Colind Dorul mamei, dor.

Tu, mândreŃe de fecior
Ca stejarul codrilor!
Numai cer şi sărbătoare
Dalbe flori de crin.

Beau străinii după plac Crud şi pizmătar Irod,

Nicadorilor
S-a desprins o stea din cer,
Numai lamură de ger,
Să vă-ngâne sub zăvor
Pârguit colind de dor,
Lerui Doamne, Ler.
Lespezile reci topesc
Trei rubine ce-amintesc
ColŃ de rai cu şes şi munŃi,
łară-ncinsă sub trei frunŃi,
Verde măr domnesc.
Pe potică de cătun,
Sprijinit în băŃ de-alun,
Prin zăhaturi de troian,
Ca în fiecare an,
Umblă Moş Crăciun.
Licurici – opaiŃul chior
Pe pricichi, lângă cuptor.
Plânge mama şi o soră
Un crâmpei de auroră,
Sânge cald de neam sărac,
Dorul mamei, dor.
Flori plăpânde de prier,
Îngeri de copii ne pier,
Ni-i necazul fără glas
Şi ni-i traiul de pripas,
Lerui Doamne, Ler.
Trei haiduci cu braŃ de fier,
ToŃi în Ńundre de oier,
Ard în gândul lor de foc
Un luceafăr de noroc,
Lerui Doamne, Ler.
Gând viteaz se zbate-n ei.
Pieptu-i colŃuros de ştei;
Sub prăsea pumnalul strân-
ge,
Sete aprigă de sânge
Şi pornesc toŃi trei.
Cale verde sub destin
Spre luceafăr cristalin.
łară nouă, Ńară mare,
Suflet numai smârc şi glod,
Le retează drumul drept.
Gâlgâit de sânge-n piept,
Urlet de zăvod!
Printre gratii de rugină,
O cărare de lumină
Peste beci cu mucegai
Înspre-o Ńară verde-n strai,
Floare de sulcină.
În priviri, un curcubeu
De pământ şi jertfe greu,
Căpitan trimis spre glorii
Din străfunduri de istorii
Şi de Dumnezeu.
Duc arhangheli către cer
Imnul oştilor de fier,
Marş de sânge şi victorii
Înspre culmi de ‘nalte glorii,
Lerui Doamne, Ler.
VASILE I. POSTEUCĂ

vor vedea confirmaŃi în opinia lor. Vor spune că Note:

CATASTROFA CLIMATICĂ:
APOCALIPSA UNEI RELIGII SECULARE (III)
urmăresc în mod evident o agendă politică nu
implică faptul că teoria încălzirii globale e falsă.
Nici faptul că pentru a susŃine această teorie s-au
folosit metodologii greşite, s-au manipulat date şi
s-au folosit modele computaŃionale inacurate sau
„ajustate” nu o invalidează în mod automat. Pen-
tru adepŃi, adevărul lor poate rămâne în contin-
uare în principiu valabil, dar neatins, ca un nimb
luminos în sferele sale înalte, lunecându-le mereu
printre degete în încercările lor de a-l „prinde”,
care până acum s-au dovedit a fi şubrede şi fali-
mentare. Dar cei care cred în el, nu vor renunŃa să
caute să se apropie de esenŃa sa magică, în impul-
sul lor care îi împinge la o vânătoare mistică de
himere. Aceasta pentru că ştiinŃa progresează
continuu. Poate că datele de mâine ar putea fi mai
precise, iar simulările în computer mai perfor-
mante, reuşind să demonstreze în cele din urmă
fără dubiu ceea ce acum este doar intuit, crezut,
sau presupus drept adevărat într-un mod aprior-
ic.
E ca şi cum s-ar încerca o demonstraŃie „ştiinŃi-
fică” a existenŃei lui Dumnezeu. Aşa ceva nu se
va putea realiza niciodată, indiferent cât de plauz-
ibile ar fi indiciile care s-ar aduce.
Termenul de „apocalipsă” înseamnă la originile
sale „revelaŃie” (gr. apokalipsis), motivat de rev-
elaŃia pe care Sfântul Apostol Ioan a avut-o pe
insula Patmos despre sfârşitul vremurilor şi care
a fost inclusă, după cum ştim, în „Cartea Apoc-
alipsei” din Sfânta Scriptură. łinând cont de anu-
mite elemente simbolice descrise în ea cărora unii
tind să le confere o interpretare literală, s-a impus
pe scară largă o nouă semnificaŃie a termenului.
Anume, prin „apocalipsă” se mai înŃelege o serie
de dezastre şi de cataclisme care ar vesti „sfârşit-
ul lumii”. Ei bine, atunci când vorbim despre
„apocalipsa climatică”, referirile sunt în primul
rând la această teorie, că încălzirea globală
pretins antropogenă ar putea duce la o catastrofă
planetară. Dar nu e doar atât. Căci ea reprezintă
în primul rând o credinŃă, chiar o „revelaŃie” pe
care pretind că o au adepŃii ei.
Iar această credinŃă nu poate fi zdruncinată prac-
tic prin nimic. Astfel, dacă în următoarele decenii
încălzirea climei va încetini sau se va opri, ei se
faptul se datorează măsurilor luate, care au fost
corecte, prin urmare va trebui să „o Ńinem tot
aşa”. Dimpotrivă, dacă încălzirea va continua, ei
vor avea aceeaşi atitudine alarmistă de până
acum, spunând că „nu se iau suficiente măsuri”.
E practic un cerc vicios, din care singura ieşire ar
putea fi ... venirea unei noi epoci glaciare, unicul
leac care ar putea să-i convingă definitiv că
„credinŃa” lor e de fapt o himeră, că omul nu are
puterea de a influenŃa decisiv un sistem de
dimensiunile şi complexitatea Terrei. Deşi proba-
bil nici asta nu ar rezolva problema în mod
definitiv, ci ar deschide o alta: e de aşteptat ca
atunci că apară o nouă sectă, contrară, care să
propovăduiască „iarna apocaliptică” şi „răcirea
globală”, precum şi ce măsuri ar trebui luate atun-
ci pentru a o obŃine o „încălzire” a climei.
După cum vedem, ne aflăm de fapt în faŃa unei
veritabile religii seculare, cu un caracter panteist.
Care are o credinŃă imuabilă, cu dogmele sale
indiscutabile, cu o ierarhie instituŃionalizată, cu
anateme împotriva ereticilor, cu un stil de viaŃă
ascetic (pentru adepŃii mai fervenŃi, cu mod de
viaŃă eco-vegan), cu ameninŃarea unei apocalipse
dacă omenirea nu se converteşte în masă la acest
crez...
Cu alte cuvinte, avem toate ingredientele unei
religii, cu excepŃia transcendenŃei şi a caracteru-
lui personal al divinităŃii înaintea căreia se înch-
ină membrii acestui cult sui-generis. Au credinŃă
(că lucrurile stau aşa cum susŃin), au speranŃă (că
într-o zi vor reuşi să demonstreze aceasta în mod
inechivoc) dar le lipseşte tocmai esenŃialul …
Dacă aşa stau lucrurile, atunci o religie nu va
putea fi combătută niciodată prin argumente pur
ştiinŃifice. Ci numai prin mărturisirea Celui Care
a spus atât de simplu şi de frumos: „Eu sunt
Calea, Adevărul şi ViaŃa”(Ioan 14:6) sau „Cel ce
nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu este iubire.” (1 Ioan, 4:8).
Sunt cuvinte pe care nicio altă religie nu ni le
poate oferi. Încât dacă vrem să căutăm izbăvirea,
nu o vom putea găsi nici în decarbonizare, nici în
paradisul terestru promis de utopia transformistă,
ci doar acolo unde se află ea: la Dumnezeul Cel
viu! „CăutaŃi mai întâi împărăŃia lui Dumnezeu
şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga
vouă.” (Matei, 6:33)
1https://www.youtube.com/watch?v=unKZhr3J
MhA&t=71s (partea 1),
https://www.youtube.com/watch?v=Clpmt5_8M
Bg (partea 2),
https://www.youtube.com/watch?v=YVDHbOu7
Sq8(partea 3)
2https://www.conservapedia.com/index.php?title
=Climategate
3https://wattsupwiththat.com/climategate/
4 https://wattsupwiththat.com/2009/11/20/mikes-
nature-trick/
5https://principia-scientific.org/breaking-news-
dr-tim-ball-defeats-michael-manns-climate-law-
suit/
6https://www.telegraph.co.uk/comment/1136727
2/Climategate-the-sequel-How-we-are-STILL-
being-tricked-with-flawed-data-on-global-warm-
ing.html
7https://data.giss.nasa.gov/gistemp/tabledata_v4/
GLB.Ts+dSST.txt : versiunea mai nouă, la care s-
a trecut de curând (oare de ce?), a cărei arhivă nu
se întinde foarte mult în trecut (nu cumva pentru a
nu mai putea fi observate discrepanŃe substanŃiale
faŃă de anii trecuŃi, de vreme ce „ajustarea în sus”
e deja fapt împlinit?)
8https://web.archive.org/web/*/https://data.giss.n
asa.gov/gistemp/tabledata_v3/GLB.Ts+dSST.txt :
versiunea anterioară, încă valabilă şi ea, ale cărei
conŃinuturi succesive au fost arhivate în ultimii 7
ani (dacă nu funcŃionează prin click direct, atunci
copy&paste în browser linkul indicat mai sus)
9 https://quadrant.org.au/opinion/doomed-plan-
et/2019/09/a-climate-modeller-spills-the-beans/
10https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fe
art.2019.00223/full
11https://wattsupwiththat.com/2019/09/19/emulat
ion-4-w-m-long-wave-cloud-forcing-error-and-
meaning/
12 https://wattsupwiththat.com/2015/02/24/are-
climate-modelers-scientists/
BOGDAN MUNTEANU
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
Ultimele clipe ale celor ucişi împreună cu Căpitanul
- NICADORII ŞI DECEMVIRII -
Paginile următoare alcătuiesc un fragment din
volumul intitulat provizoriu „ÎN PĂDUREA
CU FIARE SĂLBATICE”. Autorul acestei
cărŃi, av. LAURIAN łÂLNARU, comandant
ajutor, distins de Căpitan încă din 1933 la
„Casa-Verde”, este unul dintre cei doi
supravieŃuitori de la Râmnicu Sărat ai
masacrelor organizate de oameni a căror
democraŃie era cam tot atât de „progresistă” ca
şi a acelora care Ńin astăzi în robie NaŃia
românească şi care folosesc aceleaşi metode, cu
acelaşi scop: exterminarea florii românismului.
Scrise după notele luate atunci, când autorul
trăia cutremurat momentele despărŃirii de cei
mai viteji comandanŃi ai CĂPITANULUI, ele
constituie un document autentic al tragediei
legionare.
.... Stam cu toată fiinŃa din mine concentrată spre
acel punct. De supărare uitasem, ca şi când n-ar fi
fost. Ploaia, în loc să înceteze, cădea din ce în ce
mai deasă. Vântul uşor dinspre Nord îmi izbea faŃa
cu stropii reci. Mâinile, strânse de gratiile ude, se
roşiseră bine. Tremuram de frig; dar nu puteam
părăsi postul de observaŃie, singurul din toată
închisoarea.
Într-adevăr, apare şeful închisorii, însoŃit de un alt
ofiŃer de jandarmi, îmbrăcat cu impermeabilul.
Aveau în urma lor trei sau patru soldaŃi. Cum vin
de la cancelarie, trec pe coridorul din dreapta, spre
celula Căpitanului. Nu mai simŃeam de-acum nici
frig, nici nervi, şi gălăgia sălii mari nu m-a sustras
cu nimic. Am putut aştepta în pace, cuprins de
curiozitate, până la reîntoarcerea lor. Cam la zece
minute apare Căpitanul, încadrat de cei doi ofiŃeri.
Cu pasul mare, legionar, trece parcă grăbit pe cori-
dor, privind drept înainte Căpitanul. Pe mâna
dreaptă avea o pătură roşiatică. Peste hainele văr-
gate îmbrăcase cojocul alb, adus de soŃia lui în
Jilava; iar pe cap, căciula neagră Ńuguiată. SoldaŃii
duceau două geamantane. Au mers spre cancelar-
ie.
Tabloul s-a scurs repede. Nu mi-a fost greu să
prind amănuntele descrise, fiindcă în lungul său,
acest coridor era prevăzut cu multe geamuri în
partea de sus.
Inima îmi bătea mai intens. Îl duce şi pe Căpitan-
ul!...
Un grup de jandarmi reangajaŃi, fiecare cu noul
sistem de pistol automat la umăr, trece repede spre
PERMANENÞE
fundul coridorului, de unde venise Căpitanul. Erau
mulŃi, peste 20 de inşi...
Sar în mijlocul celulei şi de aici mă trântesc puter-
nic în uşă, strigând:
- Domnule Inginer! Domnule Inginer!
Nimeni nu mă auzea. Din celula vecină se
alarmează Livezeanu. Prin gaura din colŃul
peretelui, îi spun de plecarea Căpitanului.
Începem apoi să strigăm amândoi pe Dl. Ing. Ghe-
orghe Clime, lovind cu pumnii în uşă. Era multă
gălăgie pe săli. Aude, însă, Gheorghe Apostolescu,
care avea celula din colŃ şi comunică Dlui. Clime,
cum noi îl chemăm cu vocea tare.
Din fundul sălii de jos, aud energica întrebare a
Dlui Inginer:
- Ce s-a întâmplat, măi băieŃi?!
- L-au dus pe Căpitanul! îi răspund eu.
Se face linişte. Câteva clipe nu mişcă nimeni.
Apoi clănŃănitul zăvoarelor începe să sune. Din
câteva sărituri pe scări în sus, Nichi ajunge la celu-
la mea. O secundă mai târziu, vine şi Dl. Inginer
Clime. Amândoi, pe nerăsuflate, mă întreabă ener-
gic:
- De unde ştii?
- Am văzut eu!
- Pe unde?
- Pe fereastra celulei, l-au dus câteva minute
înainte, pe coridor, la cancelarie.
- Sigur, măi? întrebă Nichi răstit.
- Da! Era c-o pătură roşie pe mână...
- A! Este al patrusprezecelea care pleacă, rosteşte
Dl. Inginer.
Doru venise ceva mai târziu. A înŃeles repede de
ce este vorba. Cad toŃi trei pe gânduri, fără să se
mişte din faŃa celulei mele. Îi deranjez eu cu între-
barea:
- CredeŃi că va fi mai rău, dacă pleacă şi Căpitan-
ul?
- Vor redeschide procesele Duca... Stelescu,
implicând şi pe Căpitanul, explică Doru.
- Nu, va fi mai rău, mult mai rău! Ăştia vor să ter-
mine peste noapte cu noi, răspunde Nichi mai ner-
vos...
Au plecat... Se aud paşi coborând pe scări. În sala
mare, cei liberi se strâng în jurul lor. Doreau să
afle cât mai multe amănunte... Ideea morŃii se cob-
ora în mintea fiecăruia şi, mai ales, în ochii tutur-
or plutea îngrijorarea: ÎL OMOARĂ PE CĂPI-
TANUL!
PresimŃirea s-a transmis fulgerător de la om la om.
Dumnezeu a voit ca să fiu printre puŃinii legionari
în viaŃă, cu sfântul noroc de a fi trăit cu ei, înainte
de plecarea pe drumul etern şi luminat, de dincolo
de pământ.
O! Cât de mari au fost în faŃa morŃii şi câtă
dragoste şi încredere au trimis prin mine cama-
razilor rămaşi în viaŃă, în momentul suprem, când
Neamul a cerut totala lor jertfă!...
Ascultam atent cu urechea la uşă gălăgia de pe
sală. Nu desprindeam nimic clar. Aud nişte paşi pe
săliŃa de sus. Mă uit. Doru se apropie de vizetă.
Fixându-şi ochii în ai mei, rosteşte cu vocea lui de
bariton:
- Ce rău îmi pare că n-am stat cu Dta. mai mult de
vorbă!
- Ce facem noi acum? întreb eu.
- Voi să mergeŃi înainte, pe drumul legionar! Să
nu-Ńi pară atât de greu momentul acesta... Fii
11
tare!... Numai aşa va învinge Legiunea. A cunos-
cut neamul nostru clipe mai grele în istorie... Să ai
credinŃă în Dumnezeu.
Face un pas înapoi, ia poziŃia de drepŃi, duce mâna
dreaptă pe inimă, o ridică sus şi salută corect:
- Te las cu bine! Trăiască Legiunea şi Căpitanul!
Ceea ce-mi spusese el era atât de natural şi simplu,
încât am crezut în venirea nenorocirii. De aceea
strângerile de mâini, îmbrăŃişările camaradereşti şi
ultimele dorinŃe ale celor ce pleacă dau timpului
scurt un preŃ nemaipomenit. Se petrec trăiri ce nu
credeam, trăiri ce nu le aşteptam, sau nici măcar
nu le visasem; se nasc trăirile de ultimul adio...
Fani Georgescu. Când a văzut că este vorba de
plecarea la moarte, primul dintre Decemviri, care
urcă scările la mine, a fost Fani Georgescu.
Suferise mult, încât nici nu-1 mai recunoşteai de
slab. Din Jilava, trupul său a strâns frigul în oase,
reumatismul. Aiudul, cu mâncarea insuficientă şi
de tot prea proastă i-a dat un început de cancer la
stomac. Râmnicu Sărat îi căptuşise muşchii cu o
furunculoză dureroasa şi nici cu plămânii nu stătea
prea bine. Totuşi, printr-o voinŃă de oŃel, se trudea
să-şi alunge durerile fizice, cântând cu vocea lui
frumoasă de tenor, din fundul celulei, de câte ori
enervarea crea unora viaŃa insuportabilă. În
chestiunile mari ce se iviră îşi dovedise modestia,
înclinând să accepte părerile lui Caratănase. Era
autorul salutului „Trăiască ViaŃa!”, opus celuilalt:
„Trăiască Moartea”!
Acum, rezemat de uşă, îmi spune:
- Plec la moarte, să mă vezi şi tu! Comunică „Fed-
eraŃiei” când poŃi, ca să nu dea înapoi. Prin lupte
să ducă steagul Legiunii până la victorie! Am pe
mama şi pe sora mea. AjutaŃi-le voi, cum ştiŃi,
camaradereşte.
Neputând saluta din cauza mâinii umflate de
reumatism, mi-a atins palma spunând: „Trăiască
Legiunea şi Căpitanul”! A dorit să-mi îmbrăŃişeze
trupul, dar încheieturile anchilozate nu l-au ajutat.
După ce i-am atins obrajii de ai mei, s-a dus încet
spre Livezeanu, la celula vecină. Am rămas cu
ochii după dânsul prin vizetă, muncindu-mi
mintea: când şi cum voi avea posibilitatea să trans-
mit studenŃilor legionari constănŃeni - FederaŃiei -
testamentul camaradului lor, Georgescu, lăsat în
clipa plecării la moarte. Avea toată încrederea în
solidaritatea lor.
Caranica. Când mă frământăm cu gândurile trezite
de Fani, zâmbetul senin al Nicadorului Caranica
radiază în faŃa uşii. Se uită pe vizetă, îmi prinde
amândouă mâinile în ale lui şi zice:
- Nu-Ńi pot lăsa, dragul meu, decât îndemn la
luptă! Dar fii atent, să nu te rătăceşti. ViaŃa este
plină de ispite. ÎŃi spun din experienŃa mea. Ani
după ani am rătăcit prin sferele multor teorii false.
Nu mai credeam în Dumnezeu. Am pierdut tim-
pul, ca să ajung tot la Evanghelie... De plecarea
noastră nu te întrista. De cinci ani o aştept. Sunt
sigur că nu este zadarnică; va da roade bogate nea-
mului românesc... Sunt mulŃumit că au rămas
afară mulŃi legionari, cum mi-aŃi spus voi. Biru-
inŃa se apropie!... VeŃi fi puşi la mari încercări
până atunci. Ca să le treci cu uşurinŃă, roagă-te lui
Dumnezeu. Este singurul izvor dătător de putere...
Să trăieşti, camarade, Domnul să-Ńi ajute în cea-
surile grele!
Când vorbea, privirea mi-o plimbam când pe faŃa
lui luminată, când pe rana dosului palmei stângi,
născută c-o zi înainte în argumentarea convinger-
ilor sale faŃă de Totu. Din cuvintele rostite reieşea
marea grijă ce-mi poartă, nepăsându-i de ceea ce-
continuare în pag. 12
12 PERMANENÞE
ULTIMELE CLIPE ALE CELOR UCIŞI
ÎMPREUNĂ CU CĂPITANUL
- NICADORII ŞI DECEMVIRII -
1 aştepta. Aşa-i era alcătuită structura sufletului:
spre un altruism, în toate manifestările vieŃii. Chiar
cu jandarmii, care mereu aveau ieşiri brutale, el se
purta fin, încât până la urmă i-a topit cu puterea
mare de dragoste şi de generozitate. În anii lungi
de închisoare îşi câştigase o vastă cultură. Nimeni
din grup nu-l eclipsa. Scrisese volume întregi,
tratând probleme din domeniul moralei, referindu-
se la cauzele intrării sale în puşcărie.
Atanasiu. Peste îmbărbătările lăsate de Caranica,
Atanasiu îmi aduce starea de veselie în care se
afla. Ca întotdeauna, zeflemisind orice, intră grăbit
în celulă, având la vestonul vărgat, deasupra
inimii, o batistă, prinsă în buzunăraşul improvizat
nu de mult. Râzând, îşi trece mâna dreaptă peste
batista mult ieşită afară şi-mi spune:
- A venit şi timpul ca să facem nunta! Tu mai
rămâi... Amână-Ńi nunta! Ce crezi, îmi stă bine?
Vesteşte părinŃilor mei cât de frumos am plecat!
Mi-a strâns frăŃeşte mâna, m-a salutat legionăreşte
şi s-a dus cu graba cu care venise, acest suflet
vesel şi deschis, născut pe malul Oltului.
Începe apoi să cânte - trecând spre celula lui
Livezeanu - din Sfântă TinereŃe Legionara, strofa:
„Moartea, numai moartea legionară
Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunŃi!
Pentru Sfânta Cruce, pentru łară,
Înfrângem codri şi supunem munŃi...”
Sub influenŃa cântecului auzit, mi-au zburat şi mie
gândurile spre casa bătrânului învăŃător Atanasiu
din JudeŃul Olt, unde văzusem zbuciumul mamei
sale, care-şi frângea inima de dorul singurului
copil dăruit de Dumnezeu.
Lui Ştefan Curcă îi dădusem bocancii mei, când
am aflat de lista celor care pleacă. Avea doar nişte
sandale uşoare. Auzind despre moarte, a venit să-
mi înapoieze bocancii. Nu i-am primit.
- Bine! Trebuie să meargă „frontul” uniform
echipat şi la moarte, spune el. Un camarad din
cuibul „Trăiască Moartea!” te salută cu:
„Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”
Iosif Bozântan îmi acorda multă atenŃie cama-
raderească, de când ne-am cunoscut, în 1934.
Spunea adeseori: Suntem legionari ardeleni şi
avem aceeaşi religiune greco-catolică! De câte ori
avea prilejul, mă ispitea până peste răbdări despre
luptele legionare avute după arestarea sa. Nu era
exclusivist în păreri. Cu sufletul său mare, însă,
acorda uşor oamenilor bună credinŃă. Interpreta
fenomenul legionar, Ńinând seama şi de eveni-
mentele politice ale zilei.
- Înaintea tuturor este łara! repeta el mereu în dis-
cuŃiile avute.
Când a intrat în celulă, părea bine dispus. În fond,
o preocupare internă i se exterioriza prin trăsă-
turile feŃei. După ce lasă tuturor camarazilor liberi
salutul său, mult transfigurat, încheie:
- FiŃi tari şi credincioşi Legiunii! łara se află în
mare pericol. Nu lăsaŃi Ardealul în robia
Ungurilor!... Simt cum această problemă va avea o
dezlegare tragică. DepuneŃi toate sforŃările, de va
fi aşa, ca să-l aduceŃi, voi, legionarii, Ardealul
înapoi!... Parcă văd umbra mamei alungată de la
mormântul meu. Nu lăsaŃi în sufletul ei această
durere... Ea este bătrână, dă-i mângâierea nece-
sară. Explică-i rostul jertfei mele, pentru binele
Patriei!... ÎŃi las chipul Sfântului Anton, făcătorul
de minuni! Roagă-te lui!
Mă salută şi pleacă. După ce iese din celulă, revine
la vizetă şi-şi mai exprimă o dată arzătoarea dor-
inŃă:
- LuptaŃi din toate puterile, să nu cadă Ardealul în
mâinile Ungurilor.
Cu această preocupare a plecat un suflet bihorean
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
la moarte. măi łelinarule!
Păstrez şi astăzi iconiŃa Sfântului Anton. De câte Îmi spunea aşa, imitând pe Dinu, copilul său.
ori mă uit la ea, am înfăŃişarea lui Bozântan - Te-ai Ńinut mereu pe urma mea, din Giuleşti, pe
prezentă; dorinŃa lui îmi bate la inimă: „Nu lăsaŃi la Jilava, de aici, la Râmnicu Sărat, Buzău,
Ardealul”!... Ploieşti, Carmen Sylva, ca să ne vedem, după
Ion Caratănase. Am primit apoi vizita lui Ion atâŃia ani, tot la Râmnicu Sărat. Acum ne
Caratănase, omul pe care l-am cunoscut mai bine despărŃim. Dacă în iulie 1938 nu erai în manevra
în Mişcare. De la cărămidăria din Giuleşti, i-am de la Lipova, mergeam astă seară amândoi.
luat purtarea ca exemplu. De aici şi până la Caratănase s-a trudit să te aducă, dar n-a reuşit la
intrarea lui în puşcărie, n-am lipsit de la bătăliile timp. De altfel este şi mai bine ca tu să trăieşti.
pe care le-a condus. Prin toate trăsăturile fiinŃei Cine ştie, însă, până la urmă, cum sfârşeşti şi tu...
sale era un model de comandant legionar. Modest, Totuşi, te rog un lucru: să-i spui lui Anton că
harnic, corect, calm, viteaz şi înŃelept, era dotat cu numele cuibului „Iancu Jianu” să rămână aşa cum
cel mai pronunŃat simŃ al măsurii. Vorbea puŃin şi l-am numit eu! Ce rătăcire l-a făcut să-i schimbe
întotdeauna arăta problemele în esenŃa lor. Neprip- numele... în Ion State Grigore! Ce sunt eu? Ce am
it în momentele critice, după o matură chibzuinŃă, jertfit pentru Ńară, ca să-mi poarte un cuib
găsea soluŃiile de minune. Bun camarad; nu l-am numele?... Mai bine şi-ar vedea de datorie, ca să
auzit în viaŃa mea bârfind. În măsura posibilităŃilor ajungă cuibul „Iancu Jianu” exemplu de credinŃă şi
mele de apreciere, pot spune: „Nea Gogu” era un disciplină în Corpul Muncitoresc Legionar... Mai
tot armonic, păstrând nota cumpătată în orice soci- emoŃionat, îmi dă din suflet ultima lui taină:
etate se afla. Când a intrat în celulă, parcă mi-au - Pentru soŃia mea, repet ce Ńi-am spus şi altădată:
zburat toate grijile. Cu calmul său recunoscut, îmi
i-am fost toată viaŃa credincios! Să ştie şi ea asta,
spune: am conştiinŃa împăcată. Avem un copil, pe Dinu;
- Să-mi iau şi de la tine adio! Cum te simŃi? Şi-şi tu-1 ştii! Creşte-1 aşa cum am vrut eu... Să-i dai
duce mâna dreaptă după gâtul meu, ca un părinte. viaŃa legionară!... Ştii tu, în casa mea, deasupra la
icoană, am aşezat baioneta fratelui meu mai mare,
Într-adevăr, Caratănase a fost educatorul meu
legionar. Gândind adânc, la cele ce urmează, con- căzut pe front ca voluntar. Ia-o şi-l învaŃă cum s-o
tinuă: mânuiască! Strânge-i bine mâna pe ea, ca să
crească numai în iubire de NEAM. Copilul meu să
- Greu este că merge şi Căpitanul cu noi! Păcat! El fie legionar! Atât te rog!
trebuia să trăiască! Vor fi frământări mari pe
afară!... În Mişcare, tot aşa, în care te sfătuiesc să Îmi sărută obrajii şi fruntea, mă scutură bine de
nu te prea amesteci. Să-Ńi vezi de drumul tău, umeri şi dispăru îmbrăcat în hainele vărgate, având
drept, cum ai învăŃat şi lasă, se vor limpezi pe cap basca mică de ocnaş. Nu l-am mai văzut pe
apele!... Mama este destul de tare! Totuşi, încura- acest camarad şofer, ridicat ca o furtună din lumea
prea dispreŃuită a muncitorilor. Pornise de unul
jaŃi-o ca pe orice mamă! Transmite constănŃenilor
singur în 1934, iar după doi ani de muncă, aduse în
că vreau să fie tari. Ştiu că sunt aproape toŃi pe
Legiune sute de şoferi, transformându-i complec-
afară. Să nu se lase prinşi, ca să-şi poată face dato-
tamente.
ria. Am încredere în ei. Sunt „leii” necesari
momentului! Vor face ispravă bună! Ai nevoie de Pe cât de mişcaŃi sau obsedaŃi de o idee sau alta
ceva lucruri?, îmi pune întrebarea. erau unii, pe atât de indiferent şi sustras de la toate
mi s-a părut.
Îi răspund că nu.
- Fratele meu, Vasilică, să poarte şi pe viitor grija Ion Trandafir. Nu-1 interesa ce se petrece în jurul
familiei. Sora mea, LenuŃa, să-şi termine cu bine său.
şcoala!... Să nu uiŃi nimic din ce Ńi-am spus, au fost A venit la vizetă, m-a salutat în mod obişnuit,
ultimele lui cuvinte, după care mă îmbrăŃişează şi legionăreşte, şi a plecat calm, parcă pentru o
pleacă. despărŃire temporară. De altfel, prezenŃa lui în
închisoare nici nu se simŃea. La discuŃii nu-1
Şi-a luat drumul în jos, tăcut, spre celelalte celule.
Radu VIad. După aerul de îngrijorare lăsat de
Caratănase, trece pe la mine Radu Vlad, un fiu al
Buzăului, dotat c-o sănătate excepŃională. El se
numără printre puŃinii care nu vedea schimbarea
climatului „josnic” şi „imoral” din jurul regelui
Carol II prin tărăgăneli sau târguieli slugarnice. În
locul tatonărilor prudente pentru combaterea
microbului periculos din Palat, susŃinea nota tare.
De aceea era cel mai entuziasmat de cele ce
comiteau camarazii pe afară.
În celulă a stat puŃin şi mi-a vorbit scurt şi hotărât:
- Noi murim! Vă rămâne marea datorie: să ne
răzbunaŃi! FiŃi necruŃători cu „bestiile” şi „camari-
la”, care terfelesc onoarea łării. TerminaŃi cu ei!
Trăiască Legiunea şi Căpitanul!
Mi-a dat mâna şi s-a dus rece. Între Decemviri,
dacă nu mă înşel, era cel mai tânăr. Intrase în Miş-
care prin anul 1935.
Ion State Grigore. Era muncitor, născut în Vălenii
de Munte, jud. Prahova. Ne-am cunoscut la
Giuleşti în 1934, apoi, vara întreagă din acel an
frământam amândoi pământul pentru
cărămidărie... Mai târziu, în vara lui 1935, arestaŃi
împreună de la cărămidarie - în comuna Regele
Ferdinand, jud. Râmnicu Sărat, faceam
cărămidărie pentru o biserică - suntem purtaŃi trei
săptămâni din post în post, pe jos, legaŃi în lanŃuri
de mâini şi de picioare... Din aceste toate încercări Nicadorii:
Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi
comune, pătrunde profund sfânta camaraderie în
sufletele noastre... Acum, în seara asta, intră lumi- Doru Belimace
nat de mulŃumire în celulă, că poate să-şi
destăinuiască sufletul...
- În fine, pentru ultima oară ne vedem pe pământ, continuare în pag. 13
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
ULTIMELE CLIPE ALE CELOR UCIŞI
ÎMPREUNĂ CU CĂPITANUL
- NICADORII ŞI DECEMVIRII -
puteai antrena uşor, decât în chestiuni alese din
domeniul ştiinŃei pozitive sau tehnică. Când
întâmplător îi revenea curtea vestică pentru plim-
bare, se urca pe „etuvă”, doar, doar vine un accel-
erat cu noul model de locomotivă „Malaxa”.
Numai spre acest câmp dovedea interes şi pasiune.
Clipa părăsirii acestei vieŃi a primit-o ca pe un fapt
divers. Niciun semn de regret, nicio adiere de dor,
de ură sau de răzbunare! Absolut indiferent.
PERMANENÞE
Trec, apoi, repede, la fereastra mea, ca să-i mai
văd o dată în curtea mică din faŃă...
Când au ajuns toŃi în coridorul mic, din faŃa can-
celariei, plutonierii ascunşi în fundul gangului din-
spre celula CĂPITANULUI i-au încadrat cu mai
multe cordoane. Vedeam bine mutrele acestor
monştri cum stăteau fără nicio vorbă cu pistoalele
automate aşezate cu cureaua pe mână!... Unul din-
tre ei, cu braŃul încărcat de frânghii albe, trece în
primul rând al coridonului, în partea stângă.
Frânghiile erau lungi cam de doi metri şi de
grosimea celor obişnuite pentru uscatul rufelor.
Între camarazi observ o mică nelinişte. Dintr-o
13
- Postul numărul doi... Biiineeee!
...........................................................................
- Postul... numărul cinci... şi mai... Biiineeee!!!
Mă dau jos de la fereastră şi trecând la uşă, anunŃ
tuturor:
- Au plecat cu două dube pe drumul către oraş!
- Bine, DUMNEZEU să le ajute! răspunde Dom-
nul Comandant al Bunei Vestiri, Gheorghe Clime!
LAURIAN łÂLNARU

Îndată după despărŃirea lui Trandafir, aud glasul
plutonierului Eftimiu care i-a chemat pe toŃi la
celule. Folosind puŃinele clipe rămase libere, trec
ultimii pe la mine: Pele şi Bogdan. Înainte de ora
unsprezece, promiseseră că-mi vor face vizita mai
târziu.
Între timp se naşte presimŃirea morŃii. Din acest
moment au stat de vorbă numai cu Dl. Banea si cu
Dl. Căpitan Şiancu; în special cu primul. Aşa se
explică de ce, după anunŃul plutonierului, abia
reuşesc să-mi strângă mâna. În afară de salut, n-au
lăsat niciun cuvânt prin mine.
N-a mai rămas nimeni liber. ToŃi aşteptam intrarea
şefului închisorii. Plutonierul a trecut pe sus şi mi-
a închis celula cu lacătul.
Cam în jurul orei două, şeful închisorii, însoŃit de
căpitanul Roşianu şi un ofiŃer necunoscut, au venit
în sala mare. Căpitanul Iliescu comunică ordinul:
- Cei ce pleacă îşi vor lăsa bagajele în celulele
respective. Nu se poate lua din îmbrăcămintea par-
ticulară nimic, afară de palton şi căciulă. Peste
cinci minute, plecarea! AşezaŃi-vă lucrurile con-
form ordinului!
De jos, vocea lui Nichi se aude punând tăios între-
barea:
- Era vorba să ne luăm bagajele cu noi?
- Mâine seară veŃi avea bagajele în Jilava!
- Precis? întrebă Nichi neîncrezător.
- Ce Dumnezeu, aveŃi toată încrederea, confirmă
ofiŃerul de jandarmi.
Cele cinci minute s-au scurs repede ca şi când n-
ar fi fost... Acelaşi ofiŃer anunŃă ca cei strigaŃi să
vină la uşa de la intrarea principală, în ordinea
chemării:
- Nicolae Constantinescu!
- Prezent!
- Iancu Caranica!
- Prezent!
- Dumitru Belimace!
- Prezent!
- Caratănase Ion!
- Prezent!
- Bozântan Iosif!
- Prezent!
- Ştefan Curcă!
- Prezent!
- Ion Atanasiu!
- Prezent!
- Pele Ion!
- Prezent!
- Bogdan!
- Prezent!
- Ion State Grigore!
- Prezent!
- Trandafir Ion!
- Prezent!
S-a făcut linişte! EmoŃiile îmi clătinau corpul, de
nu-mi aflam locul... Auzisem totul, fără să văd
nimic...
După ce s-a făcut apelul, o voce nemaiauzită până
acum le-a ordonat:
- IeşiŃi afară!
Decemvirii
dată se despart cordoanele în două. Bozântan trece
repede printre ei, fuge până înlăuntrul închisorii şi
strigă cât poate:
- Domnule Inginer, aşa este, pleacă şi Căpitanul!
L-am văzut, stă singur!
N-a putut termina toată fraza, căci doi plutonieri,
îmbrâncindu-1 pe uşă afară, au umplut sala cu Vis înaripat, frumos ca zborul,
înjurături de toate cele sfinte.... Vulturilor profilaŃi în zare.
Înainte de plecarea lor, Clime vrea să ia contact cu TinereŃe oglindită-n ape clare,
Căpitanul. N-a reuşit! Atunci s-a înŃeles cu Bozân- A căzut – în vijelie – vânzătorul.
tan, ca să-şi facă uitat paltonul. Nici această încer- Nimeni nu-l petrece.
care n-a izbutit.
Intrat Bozântan iarăşi în grup, cordoanele din Aur mult îi arde amintirea
spate şi-au luat forma iniŃială. Şi aducerile-aminte tac.
Mai departe, observasem toate mişcările prin fer- Gândul vostru, fulger peste veac,
eastră; vorbe, însă, n-am putut prinde cu urechea Vă ridică, peste vremi, vestirea.
niciuna. Cu uşurinŃă putui să urmăresc cum din Semn de slavă: zece.
grupul camarazilor, unul câte unul era dus.
Primul a fost luat Nichi. În urma lui plecară doi A cântat o doină cu minuni;
gradaŃi din cordon, după ce primeau câte două
E săpată clar pe lespezi de morminte.
frânghii din legătura aflată în braŃele subofiŃerului.
Nu s-au mai întors... Glas curat, sub patrafire sfinte,
Gândul lor, prin veacuri, să ni-l spuni.
La un mic interval de timp îl iau pe Caranica, apoi
pe Doru... şi aşa, fiecare camarad părăseşte grupul, Vremea ni-l citeşte.
urmărit fiind de subofiŃerii respectivi, care se
aprovizionau mai întâi cu frânghiile prevăzute. Să-l înveŃe strănepoŃii mâine,
Mă uitam la ceas şi număram minutele. Până la Să nu rabde-n calea lor mişei.
trei fără un sfert a durat rărirea şirurilor din cor- Lege, blestemată azi de farisei,
don. Atunci a fost legat cu frânghii Trandafir, s-a zidit acolo, în destin de câine.
ultimul din FRONTUL DE ONOARE AL CĂPI- Nimeni n-o clinteşte.
TANULUI...
De vorbit nu vorbea nimeni în sală. Din când în Mihai Vodă, Cel Viteaz, Slăvitul,
când, numai Dl. Clime repeta întrebarea:
Doarme astăzi somn de uşurare.
- N-au plecat încă, măi băieŃi? Sângele lui Horia, plătit, tresare...
- Nu, Domnule Inginer! răspundeam sau eu, sau Şi-al lui Vodă Ion, Cumplitul.
Livezeanu. Freamăt secular.
De la postul meu de observaŃie nu mă mişcam
însă. Fereastra mea avea cel mai deschis orizont. După semnul lui Manole sfântul,
De aceea nu trebuia să-mi scape nimic. Jertfă pentru trainice zidiri,
Deodată bâzâitul motoarelor străpunge liniştea În legendă mare, decemviri,
până la mine. Apoi, din ce în ce mai mare, accel-
DăltuirăŃi, aprig, legământul
eraŃia creşte, se aude mai bine spre colŃul corpului
de gardă. Mi-am îndreptat privirea spre porŃiunea Dur şi granitar.
străzii, în direcŃia oraşului, ca să cuprind sub ochi
şi faza finală. Apare prima dubă. Arată greu VALERIU CÂRDU
împovărată, de se legăna în hopurile mari, pline cu
apă de ploaie. La cel mult 30 de metri apare a
doua. Se clătina şi ea pe strada hopuroasă,
împroşcând apa murdară peste sârma ghimpată...
Mai la urmă o maşină mică de lungime se Ńinea de
ele, dar nu le-am mai văzut... dispărură prin neîn-
trerupta ploaie... Strada a rămas din nou pustie.
PopulaŃia oraşului dormea nestingherită, în toiul
nopŃii, iar înrăiŃii câini ai curŃilor vecine şi-au
amuŃit lătratul enervant de altădată... Radierea
reflectoarelor aprinse în curte şi pe ziduri se oste-
neau cu alungarea întunericului greu, îmbibat cu
duhul necurat al urzitoarelor, protejate de orele
mici în care se mişcau strigoii.
Noapte, frig, ploaie şi un vânt subŃire de la Nord
au împrietenit plecarea Căpitanului, Nicadorilor şi
Decemvirii:
Decemvirilor spre drumul fără de întoarcere... Dar Ion Caratanase, Iosif Bozântan, Ştefan
din vârfurile celor cinci turle zbierau feciorii de
români din adâncul piepturilor, mai aprins ca Curcă, Ion Pele, Grigore Ion State, Ion
orişicând: Atanasiu, Gavrilă Bogdan, Radu Vlad,
- Postul... numărul unu... Biiineee! Ştefan Georgescu şi Ion Trandafir
14 PERMANENÞE
EvoluŃia politică şi morală a lui Nicolae Iorga,
în memoriile lui Vladimir Dumitrescu
ViaŃa lui Nicolae Iorga, ilustru savant, dar
detestabil om politic, rămâne în mare parte
ascunsă pentru imensa majoritate a opiniei pub-
lice româneşti, ceea ce ni se livrează de peste 7
decenii fiind o imagine propagandistică, lansată
şi alimentată de toate regimurile care s-au succe-
dat - carlişti, antonescieni, comunişti, neo- comu-
nişti şi gardieni ai corectitudinii politice, toŃi
întrecându -se în tămâierea „idolului” Iorga pen-
tru simplul motiv că moartea acestuia le-a aran-
jat foarte bine calculele politice sau jocul de
imagine, eticheta „pro -Iorga” fiind un certificat
infailibil de „bună purtare”. Documentele epocii
şi memoriile contemporanilor arată însă, pe
lângă lumini, şi multe umbre în controversata
viaŃă publică a savantului.
Unul dintre marii oameni de ştiinŃă români ai sec-
olului XX, arheologul Vladimir Dumitrescu, val-
oros ucenic şi continuator al lui Vasile Pârvan,
surprinde în lucrarea sa „Mărturisirile unui
criminal politic” mai multe aspecte relevante ale
personalităŃii lui Nicolae Iorga, cu admiraŃia şi
decepŃiile pe care le-a provocat.
„Cristalizarea gândurilor mele politice şi a cred-
inŃei mele naŃionaliste s-a făcut în jurul personal-
ităŃii lui Nicolae Iorga. Atunci când acest mare om
cu defecte de copil răsfăŃat, a fost hulit de aproape
toată lumea, ironizat zilnic de „Adivorul”, atacat
şi chiar ameninŃat cu moartea, ca naŃionalist
român, am fost alături de el şi de lupta lui. Când
însă s-a abătut din calea pe care el însuşi s-a stră-
duit decenii întregi să o arate celorlalŃi, de ce sun-
tem învinovăŃiŃi noi, aceia care am crezut mai
departe în esenŃa învăŃăturii lui, părăsită de el,
spre bucuria aceluiaşi „Adivor”? ÎnŃelepciunea
poporului spune că nu trebuie să faci ceea ce face
preotul, ci ceea ce spune el. Iar Nicolae Iorga a
fost preotul unei credinŃe pe care a trădat-o, atun-
ci când, ademenit de pofta măririlor sau îmboldit
de invidia urâcioasă, a blestemat ceea ce a predi-
cat înainte.” (pag.30 )
„În aceste împrejurări (1922) cade ca un trăsnet
România şi sfârşitul Europei (31)
Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de
prestigiu, ministru de externe al României în
perioada Statului NaŃional-Legionar (1940-1941) şi
a Guvernului NaŃional de la Viena (1944-1945).
Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” con-
stituie un izvor documentar de excepŃie.
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
articolul lui Iorga contra mişcărilor studenŃeşti şi
pentru evrei, care deveniseră ca prin minune
„evrei” în loc de „jidovi”... Schimbarea aceasta de
atitudine, negarea unei doctrine susŃinute cu
atâtea argumente ani de zile, a fost atât de
uluitoare... încât nu e de mirare că un număr
destul de mare de studenŃi (mai puŃin respectuoşi
faŃă de trecutul lui Nicolae Iorga) l-au huiduit la
ieşirea de la o conferinŃă Ńinută la Ateneu.”
(pag.53)
„Renegarea neaşteptată a credinŃelor naŃionaliste
de către Iorga m-a zguduit sufleteşte... Cine ar fi
putut crede că tocmai acela care ani de-a rândul
arătase primejdia evreiască s-a „convins” cu ade-
vărat că ea n-ar exista tocmai atunci când luase
proporŃii ameninŃătoare? Iorga se plictisise însă
cu opoziŃia şi credea în chip naiv că asigurându-şi
simpatia presei evreieşti şi a cercurilor inter-
naŃionale, va ajunge la guvern... Va avea de aştep-
tat însă 10 ani...” (pag.54)
„În decembrie 1928 mi-am trecut examenul de
doctorat... preşedintele comisiei era chiar Iorga,
fiind decanul facultăŃii..., dar a venit mai mult în
silă, deoarece de câŃiva ani cei mai mulŃi dintre
arheologii români erau pentru el cam „ciumaŃi”,
în calitatea lor de foşti elevi ai lui Pârvan cu care
Iorga se certase mai demult, neputându-i ierta nici
după moarte prestigiul şi autoritatea câştigate la
Academie şi la Universitate...” (pag. 72)
„În primăvara anului 1931, când Iorga a fost
numit prim-ministru, indignat de criticile păti-
maşe ale presei evreieşti la adresa lui, m-am gân-
dit o clipă să mă înscriu în partidul lui Iorga. Am
renunŃat însă şi m-am mulŃumit să-i trimit, împre-
ună cu Vasile Christescu, o scrisoare de felicitare.
E adevărat însă că guvernarea a fost sub orice crit-
ică.” (pag. 75)
„În martie sau aprilie 1936, prietenii lui Giurescu
au organizat un banchet la Athenee Palace... la
care am participat şi eu cu Vasile Christescu,
împreună cu aproape 100 de intelectuali în frunte
cu socrul lui Giurescu, Simion MehedinŃi şi cu
George Brătianu. Îndată după aceea Iorga a
Am expus deci Generalului, între Viena şi
Berlin, îngrijorările mele şi i-am propus să
sugerăm cu o măsurată fermitate, adăugirea,
înainte de adeziunea noastră, a unui protocol
adiŃional, secret sau deschis, care ar fi remedi-
at lipsa pe care o semnalasem, implicând în
mod simetric obligaŃiile Japoniei în cazul unui
război germano-sovietic. Generalul nu m-a
ascultat… (pag. 195)
Momentul politic descris de Sturdza, vizita dele-
gaŃiei române la Berlin, în noiembrie 1940, pen-
tru semnarea Pactului Tripartit, are o importanŃă
majoră pe două planuri. Primul, cel vizibil,
marchează politica mondială - Germania, la
apogeul puterii sale, semnează un acord cu prin-
cipalii aliaŃi, un acord care ar fi trebui să clarifice
raporturile de forŃe şi să sporească eficienŃa Axei
în cazul continuării conflictului. Dar acordul este
defectuos conceput… Germania îşi asumă anga-
jamente clare faŃă de Japonia, dar Japonia nu are
obligaŃii similare faŃă de Germania… Sturdza nu
dezlănŃuit un atac furios în „Neamul românesc”
împotriva tuturor, socotindu-i duşmani personali
pe toŃi cei ce participaseră la sărbătorirea lui
Giurescu, cu care era de mulŃi ani într-o neîndu-
plecată polemică.” (pag.112)
„Nicolae Iorga a jucat şi de data aceasta (1938) un
rol sinistru, nu numai prin tot ceea ce a scris şi
spus în această perioadă, dar şi prin darea în jude-
cată a Căpitanului pentru o scrisoare deschisă,
prilejuind astfel întemniŃarea lui la Jilava, în
aşteptarea celuilalt proces...” (pag. 148)
„Cioclul cu barbă căruntă şi cu rânjet de şacal,
fostul naŃionalist N. Iorga putea respira uşurat şi
mulŃumit. Carol şi cu Armand Calinescu îi ascul-
taseră povaŃa şi Ńintiseră în conducătorul Legiunii
cu singura deosebire că în loc să-l împuşte în
frunte, au Ńintit laş cum le era firea în ceafa unor
oameni legaŃi cu mâinile la spate ...” (pag. 155)
„Între timp, chiar la câteva zile după asasinarea
Căpitanului, socotindu-se terenul pregătit, fusese
decretată înfiinŃarea caraghiosului „Front al
Renaşterii”, ridicolă parodie de uniforme şi grade,
fără niciun conŃinut sufletesc. Iar Nicolae Iorga,
cel care protestase de atâtea ori împotriva uni-
formelor şi a „militarizării”, a îmbrăcat uniforma
lui Armand Călinescu, punându-şi pe cap şapca
aceea caraghioasă...” (pag.158)
Analiza de faŃă nu pretinde sa ofere concluzii cat-
egorice. Credem însă că în numele adevărului şi
al unei juste ierarhii de valori, noile generaŃii de
români au dreptul la mai mult decât mituri cos-
metizate. Vom continua să aruncăm lumină în
cazul figurii lui Nicolae Iorga, pe baza informaŃi-
ilor riguroase disponibile şi a mărturiilor din
epocă.
înŃelege cum guvernul german poate face o
asemenea greşeală… aroganŃa de a se simŃi atot-
puternici îi face pe germani să fie de fapt foarte
naivi şi vor plăti scump aceste greşeli… Sturdza
îi cere lui Antonescu să intervină, dar acesta nu o
face… ministrul de externe român nu semnează
actul… încearcă să-i alerteze pe înalŃii oficiali
germani dar aceştia îl evită… S- a ratat o mare
şansă de a doborî Uniunea Sovietică şi comunis-
mul… Germania şi aliaŃii săi europeni vor ataca
U.R.S.S. în iunie 1941, dar Japonia nu li se va
alătura, numeroasele trupe sovietice din Siberia
vor putea fi aduse să apere Moscova…
Al doilea plan, mai puŃin vizibil, este cel al luptei
interne din România. Antonescu este mai puŃin
interesat de Pactul pe care îl semnează şi profită
de vizita la Berlin pentru a-i convinge pe germani
că legionarii trebuie înlăturaŃi de la guvernare şi
că el, singurul care serveşte loial interesele
Reichului, trebuie să aibă întreaga putere. Hitler
şi Ribbentropp par a fi de acord, viziunea lor
geopolitică mioapă nu doreşte aliaŃi demni, ci
slugi obediente, dar evoluŃia evenimentelor îl va
obliga pe Antonescu să mai aştepte două luni…
pagină realizată de
Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
La División Azul (19)
„Punga de pe Voljov” III
„Batalionul Román” (2)
CĂLIN GABOR, Spania
La 13 ianuarie 1942, mareşalul Meretskov atacă
cu Armata 52 (Yakovlev), Armata 59 (Galanin) şi
A Doua Armată de Şoc (Klykov), trecând
Voljovul îngheŃat şi pătrunzând spre Finev Lug,
Miasnoi Bor şi Ljubino Pole. Valul vestic al con-
traofensivei ruseşti spulbera cel de-al III lea B-on
al Reg. German 424, sub comanda colonelului
Hoppe*, care acoperea linia din zona Gorka şi
Udarnik. În aceeaşi zi de 13, Teremets cădea şi
erau chemaŃi spaniolii. Colonelul Rodrigo, noul
comandant al 269, ordonă lui Román să li se ală-
ture de îndată germanilor în Podberesja, deoarece
Hoppe plănuia să atace în cursul dimineŃii pentru
a recupera Teremetsul aflat la 5 km distanŃă. La
orele 6 dimineaŃa II/269 a înaintat spre Teremets
şi companiile 5ª şi 6ª s-au aruncat în luptă. Abia
ajunşi la primele case spaniolii sunt prinşi
descoperiŃi de focul inamic, rusii contraatacând cu
forŃe covârşitoare. După o oră de luptă
sângeroasă, Hoppe ordonă încetarea atacului,
urmând a-l relua în ziua următoare cu întăriri.
În zorii zilei de 15, o forŃă mixtă compusă din ger-
mani şi spanioli, precedată de cinci care Pz.Kfw
III, iniŃiau atacul printr-un strat de zapadă ce
ajungea pâna la centură. Teremets se transformă
într-o tocătoare de carne, în care ruşii nu conte-
neau a arunca oameni pe durata intregii zile. Din
nou, Hoppe s-a văzut nevoit să suspende atacul.
Din cei două sute de oameni care porniseră la
eliberarea Teremetsului, mai rămăseseră cincize-
ci.
Eşecul recuceririi Teremetsului dovedea că ruşii
se menŃineau foarte puternici în capul lor de pod.
Făcuseră o breşă de şase kilometri între Diviziile
215 şi 126 care cedase şi activa în mici insuliŃe
defensive. Una dintre aceste insuliŃe încercuite
era cătunul Mal Samosche ocupat de o sută
patruzeci de soldaŃi germani. Când aceştia nu s-au
mai putut menŃine pe poziŃie, s-a recurs din nou la
II/269.
La orele 6 ale dimineŃii de 12 ianuarie, rămăşiŃele
batalionului II/269 (compania 9ª a căpitanului
Izquierdo şi a 7ª, a locotenentului Ocaña Müller)
şi Compania a 9ª, a Reg. 263 (căpitan Campano)
PERMANENÞE 15
rămas pe poziŃii (în ciuda eforturilor anterioare),
respingând total inamicul care atacase puternic.
Toate aceste misiuni au fost îndeplinite cu un gen-
eros sacrificiu şi o tradiŃională bravură spaniolă.
Sper din toată inima ca Batalionul să fie satisfă-
cut de încadrarea în Divizia mea şi ca această
luptă în comun să consolideze camaraderia care
există deja între ambele Divizii.
Cu toată mulŃumirea şi cu toate urările de bine
pentru dumneavoastră personal şi pentru întrea-
ga voastră Divizie, la dispoziŃia Domniei voastre,
cu respect. LAUX”*.
Cu data de 16 martie 1942, generalul Muñoz
Grandes adresa maiorului Román o scrisoare
pornesc din Ossija. La nouă şi jumătate, la -35 de manuscris în care spunea următoarele:
grade, coloana spaniolă avansa anevoios prin ban- «Comandantului eroicului Batalion II/269.
curile de zăpadă. La unsprezece, spaniolii în uni-
forme albe de camuflaj dădeau peste o patrulă Dragă Román: mi-au acordat Crucea de Cavaler
inamică care reuşea să scape, lăsând în urmă câŃi- al Crucii de Fier şi mi-a fost decernată în mod
va morŃi. Marşul continuă printr-o pădure în care precis pentru bravura de care voi aŃi dat dovadă
stratul de zăpadă era şi mai gros şi după respin- în luptă.
gerea a altor două patrule ruseşti, la trei după ami- Toată Divizia se poate mândri de această recom-
aza, se găseau la un kilometru de Mal Samoschje. pensă pe care o port în numele ei, a bravilor
Le-au luat alte trei ore să-şi croiască drum prin noştri soldaŃi, dar mai ales ales ai tăi, ai acestui
zăpadă şi în contra unei puternice rezistenŃe viteaz Batalion datorită căruia numele Spaniei
ruseşti. Era deja prea întuneric şi artileria soviet- străluceşte la mare înălŃime.
ică bombarda zona. Epuizata infanterie spaniolă
Ca dovadă clară şi categorică că astfel o
avea să pătrundă în Mal Samosche abia după
recunosc, că tu şi ai tăi sunteŃi cei ce obŃineŃi atât
miezul nopŃii.
de glorioşii lauri pentru Patria noastră, îŃi trimit
Evacuarea a început imediat. Două companii această scrisoare, pe care doresc ca toŃi soldaŃii
deschideau pasul, în timp ce restul îi cărau pe tăi s-o cunoască şi în care doresc să se reflecte
supravieŃuitorii germani. Drumul de întoarcere s- gratitudinea pe care Patria v-o datorează.
a făcut extrem de anevoios, la dificultătile de până
SuferiŃi mult, o ştiu, însă mult mai mult suferă
atunci sumându-se transportul răniŃilor şi
Spania; nu deznădăjduiŃi, victoria este aproape şi
atacurile pe flancuri ale patrulelor ruseşti: «La
tu cu ai tăi sunteŃi principalii săi artizani. O
orele cinci (ziua de 13) are loc un uşor schimb de
îmbrăŃişare. Muñoz Grandes.
focuri cu inamicul, care profitând de întuneric
Astăzi, în prezenŃa coloneilor Diviziei, care te
fuge. Continuăm cu greu şi la 6. 30 o patrulă
îndrăgesc şi te admiră la fel de mult ca mine,
compusă de vreo o sută de oameni încearcă să ne
ordon să-Ńi fie deschis dosar pentru avansarea pe
taie pasul, iniŃiindu-se un schimb de focuri care va
care cu justeŃe ai dobândit-o»*.
dura o oră şi treizeci de minute până când inam-
icul este obligat să se retragă, lăsând în mâinile
noastre doi prizonieri şi mai mulŃi morŃi. Se
Note:
reiniŃiază marşul şi la orele nouă suntem atacaŃi
de o nouă patrulă care cu arme automate ne obligă Harry Hoppe, cunoscut ca Eroul Schlüsselburgu-
la o altă luptă de o oră şi jumătate, după care se lui, comandantul Regimentului 424 al Diviziei
retrage».* În sfârşit, după un marş de treizeci şi 126, decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de
şase de ore, coloana a ajuns la Bol Samoschje. Fier pentru cucerirea fortăreŃei Schlüsselburg, cu
Pierderile au fost foarte reduse: doi morŃi şi patru care se încheia cercul în jurul Leningradului la 8
răniŃi. Ziua următoare, Muñoz Grandes a acordat septembrie 1941.
Batalionului II/269 Medalia Militar Colectivă şi l- Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 13 februarie
a propus pe Román la avansare în grad pentru 1942
merite de război.
Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 14-15 februar-
Însă momentul de respiro dură puŃin. Pe data de ie 1942; Kleinfeld and Tambs : Op. Cit., p. 257
14, la orele 3 după-masa, regimentele ruseşti
1000 şi 1002, sprijiniŃi puternic de artilerie, ata- Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 18 februarie
cau Bol Samoschje. Spanioli şi germani reuşeau 1942
să respingă valurile sovietice. Pe durata întregii Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 1 april 1942
după-amiezi a zilei de 14 şi până la orele cinci ale
dimineŃii de 15, au fost respinse succesive atacuri
în masă ale inamicului, care nu s-a arătat preocu-
pat de pierderi. La ivirea zorilor, o patrulă realiza
o recunoştere a sectorului spaniol: era plin de
cadavre ruseşti peste tot. S-au numărat peste trei
sute de inamici morŃi.*
În Ordinul general de zi al Diviziei, din 18 febru-
arie, se publica scrisoarea Generalului comandant
al Diviziei 126 adresată generalului Muñoz
Grandes, în care se spunea:
„Stimatul meu General, în data de 10 a acestei
luni aŃi avut amabilitatea de a-mi pune la dispoz-
iŃie un batalion al Diviziei voastre. Consider ca o
datorie de onoare să vă exprim mulŃumirile mele
pentru un astfel de sprijin plin de camaraderie.
Batalionul «Román» a eliberat garnizoana asedi-
ată în Mal Samoschje după un marş şi lupte pur-
tate pe durata a treizeci şi şase de ore şi, în ciuda
faptului că a întâlnit obstacole aproape de netre-
cut, din pricina stratului imens de zăpadă, a reuşit
să evacueze răniŃii din acea localitate. Ca şi cum
cele descrise n-ar fi fost de-ajuns, Batalionul a
16 PERMANENÞE
ViaŃa de taină a Căpitanului
Am scris aceste vorbe. Ca să nu alunec. Să nu mă
fure gândul. Dar nici să mă ispitească cineva, prin
cuvânt. Sau să cad sub aspră şi neluminată
bănuială.
Teama alunecării, a gândului furat şi a ispitei vine
din greutatea cuvântului de faŃă.
Cuvânt greu din adâncuri. Cuvânt bogat de mărtur-
isiri. Cuvântul unui ostaş al Gărzii de Fier, dar şi al
oşteanului creştin.
Pentru aceasta cer cititorilor urechile inimii, mai
mult decât urechile cugetului.
ViaŃa de taină înseamnă viaŃa lăuntrică. În înŃelesul
obişnuit, viaŃa lăuntrică se poate opri numai la
cunoaştere. Dar poate merge şi la trăire. În Hristos,
această desperechere nu-i cu putinŃă. E viu numai
creştinul care crede şi face faptele credinŃei. Ale
dreptei credinŃi. În acest fel, el are o viaŃă de taină.
A avut Căpitanul o viaŃă de taină? A avut. Noi o
mărturisim cu putere de neprihănită încredinŃare.
Despre ea cutezăm să scriem. Nu pentru Căpitan,
ci pentru noi, şi nu în întregimea ei. Ci numai cât
am putut cunoaşte prin ochiul nostru plin de solzi.
Şi numai atât cât s-a vărsat ea în potirul sufletesc al
obştei româneşti!
Dreptarele cunoaşterii sunt ale lui Dumnezeu;
scrise în Scriptură, în Predanie, în hotărârile
Soboarelor, în Rânduiala închinării noastre cea de
peste ani.
Cu aceste dreptare în mână, noi mărturisim că
slăvitul nostru Căpitan a crezut puternic, a nădăj-
duit puternic, a iubit puternic. Şi a trăit puternic. A
cunoscut şi plinit aceste adevăruri, după legea orto-
doxiei. După această lege orice om în trup se poate
ridica la Dumnezeu alegând pentru sine uneltele
cele mai prielnice ale credinŃei. Uneltele alese de
Căpitan pentru urcuşul său la Dumnezeu au fost:
umilinŃa, postul, rugăciunea, curăŃia trupului,
Editura Evdokimos şi FundaŃia Profesor George Manu:
NoutăŃi editoriale
Corneliu Zelea Codreanu, „Circulări şi Manifeste”, 35 Lei
„PriviŃi-i drept în ochi pe toŃi tiranii voştri. ÎnduraŃi cu resemnare orice lovitură, supor-
taŃi orice chin, căci jertfa noastră a tuturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi de
suflete chinuite, a biruinŃei. Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte
de eroi. Iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători, şi vor fi blestemaŃi din
neam în neam. Din adâncuri se înalŃă biruitor legionarul! Cu sufletul său de stâncă. Cei
ce cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge în curând,
dar prea târziu, că s-au înşelat.”
Corneliu Zelea Codreanu
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
desprinderea de stăpânirea lucrurilor, împăcarea lui
cu Mielul.
Fost-a Căpitanul umilit? Da. Am fost martor al
umilinŃei sale. Şi sunt silit să o spun acum, după
moarte. Era în ajunul procesului Duca. A venit în
casa unui preot şi a rămas acolo toată noaptea. În
zorii zilei s-a sculat şi s-a mărturisit preotului. La
mărturisire a cerut amânarea canonului sub care se
găsea, dat lui de un aspru duhovnic pentru păcatul
creştin al uciderii lui Manciu. Canonul era: oprirea
de la împărtăşanie vreme de mulŃi ani. Îl păstrase
neştiribit. În faŃa procesului se gândea la moarte.
Şi-a dorit să guste din trupul lui Hristos. Iar de va
trăi, să îndure tot canonul. Aşa era el viteazul,
îndrăzneŃul, mândrul: Căpitan între noi, slugă
umilă în faŃa lui Hristos. UmilinŃa i-a dat lui aripile
înŃelegerii, puteri înnoite ca ale vulturului, zările
cunoaşterii obşteşti, priviri în adâncul sufletesc al
insului.
Postul pentru Căpitan nu era o problemă de igienă
cum zic şi cred oamenii trupului. Nu. Era o mis-
tuire lăuntrică, o frână în afară. Din post îşi sorbea
el subŃirimea cugetării. Prin post, topea pornirile.
Prin ajunare, stingea cărbunii omului dintrânsul.
Iar postul negru, cerut legionarilor săi, însemna în
mintea lui rugăciune mută către Dumnezeu. Prin
post a biruit şi s-a biruit. La acestea adăuga câştigul
unei mari linişti sufleteşti, care se prefăcea pe dată
în energie şi neînfrântă hotărâre.
Îl unea adesea cu rugăciunea. Numai adesea. Alt-
fel, rugăciunea nu lipsea de pe buzele sale. Cine l-
a văzut, spunea că era cutremurătoare rugăciunea
lui în taină. Ochii de oŃel se înseninau. Trăsăturile
chipului se îndulceau şi era ca un pierit din lume,
cum l-am văzut şi eu într-o bisericuŃă din Capitală.
Căci rugăciunea lui era adâncă şi înaltă, ca o punte
între pământ şi cer. De acolo îşi trăgea el acea căl-
dură cu care îndulcea pe ucenicii săi apropiaŃi.
Luând aminte şi la legionarii săi cei tineri, Căpi-
tanul şi-a dat seama că într-un vas prihănit nu poate
vieŃui un suflet nerobit. Robia simŃurilor este cov-
ârşitoare pentru duh. A găsit pentru scăparea din
cursa lor: munca. Iar când munca n-a ostoit
chemarea cărnii, a pus lege: legionarul care va stri-
ca casa altuia, va fi dat afară din Legiune, coman-
dantul legionar la fel. Dar Căpitanul, a întrebat
cineva? Chiar şi el, de se va întâmpla, a fost
răspunsul.
Cine nu ştie apoi, cât era el de sărac? „Sunt multe
haine rupte care ascund sub ele comori de aur în
inimă”, sună scrisul său. Şi adevărată este mărtur-
isirea lui: desprinderea de lucruri este cea mai mare
comoară, pentru că dă aripi inimii şi o neasemuită
libertate sufletului.
Piatra de temelie a credinŃei sale era: împăcarea lui
cu Mielul lui Dumnezeu. Căpitanul se împărtăşea
ori de câte ori putea şi îl ierta duhovnicul său. Nu
sunt „ucenic al harului divin”, cum spun unii
despre ei, ca să tâlcuiesc acest act de nespusă trăire
în Hristos. Dar am citit că Sângele şi Trupul Mielu-
lui arde spinii păcatului nostru şi deschide Raiul
desfătării. Şi cred că această unire a ajutat Căpitan-
ului nostru să îndure înfricoşatul său calvar şi să
sărute pragul tronului dumnezeiesc. Dacă tiranii nu
i-au îngăduit să soarbă şi în ceasul din urmă sân-
gele cel preacurat, să-i judece Dumnezeu după
faptele lor. Sunt sigur că ultima lui picătură de gând
aceasta a fost: împărtăşirea.
Cât a nădăjduit de puternic, se ştie. Nădejdea Căpi-
tanului în omul nou a fost pricina tuturor zbaterilor,
tututor strigărilor, tuturor luptelor. El însuşi înnoit,
nu s-a gândit numai la omul din veac, ci şi la omul
de dincolo de veac. Învierea neamului nu are pen-
tru dânsul numai cuprins istoric, ci şi cuprins
veşnic. De aceea a legat această înviere de mân-
tuire. Iar mântuirea nu-i cu putinŃă decât prin orto-
doxie. Deci trăirea ortodoxiei mântuie neamul
românesc. Şi mântuirea îi aduce învierea.
Ca să ajungă la această înviere, a iubit neasemănat.
Pentru iubirea sa, Căpitanul a suferit ca nimeni
altul: judecăŃi, închisori, prigoană, jertfa cea de pe
urmă, moarte de mucenic.
Măsura iubirii sale am auzit-o dintr-o gură de
teolog. Căpitanul îşi scria cartea „Pentru
legionari”. Era îndemnat de unii să justifice vio-
lenŃa prin creştinism. După lămuririle date de
teologii cunoscători, a tăiat din carte capitolul
greşit. Dar se spune că ar fi zis: „RenunŃ la justifi-
carea creştină. Dar nu renunŃ la violenŃă. Dau
trupul meu morŃii şi sufletul meu osândei veşnice
ca să mântuiesc acest neam de cătuşele ticăloşiei”.
Spusa nu ştim dacă este adevărată, pentru că mân-
tuirea unui neam, e dreptul lui Dumnezeu, şi noi nu
putem să ne însuşim acest drept. Chiar cu preŃul
sufletului nostru. Însă spusa ar putea dovedi
măsura iubirii Căpitanului. Măsură mai presus de
puterile şi dreptul omului.
Aici atât pot spune. Mai mult decât mine, ştiu alŃii.
Şi mai mult decât ei, ştie unul Dumnezeu. Şi tot
Dumnezeu are drept de judecată şi plată încheiată.
Căci singur are cântarul şi visteria.
Mărturisesc însă că viaŃa de taină a Căpitanului a
fost trăire adânc creştină sub legea lui Dumnezeu şi
a harului Său. Lege aspră şi har dăruit. Sub
ascultarea şi pedeapsa lui Hristos: a Evangheliei, a
Predaniei, a canoanelor şi orânduirilor. Deci a Bis-
ericii Sale.
Încât putem zice fără de greşeală: cu el a fost Dum-
nezeu!
De vom trăi şi noi, legionarii lui, ca el: cu noi este
Dumnezeu.
FIRMILIAN PROTOSINGHELUL
Cuvântul, 25 decembrie 1940
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 17

Crăciunul de azi Colindă nouă...

Hristos se naşte, măriŃi-L!
Aşa ne îndeamnă cerul, de veacuri.
Fără să vrei, gândul te duce la Crăciunul ultimilor ani. Copiii cu Moş Ajunul
colindau posomorâŃi. Cântecele lor răsunau frânte şi îngheŃate. Veselia multor
case îŃi pălmuia obrajii. Vinul din pahare Ńi-aducea în faŃa ochilor sângele curat
al celor ucişi ca pruncii nevinovaŃi.
Magii, scăpaŃi de furia păgână şi veniŃi la noi, în Ńară creştină, să-şi găsească
odihnă, fură arestaŃi, torturaŃi, trimişi în lagăre şi-n închisori şi-apoi pe cealată
lume. Cu aşa stăpânire semeaŃă îŃi vine să crezi că nici pruncul Iisus n-ar fi scă-
pat cu viaŃă.
Prăsnuit-am Crăciunul cu morŃii în casă, întinşi pe năsălii. De-o parte, bucuria
mare a Naşterii sfinte, de alta, durerea izvorâtă din sfinte morminte.
Aşa a fost Crăciunul ultimilor ani. Trist. Foarte trist!
Dar iată, acum se revarsă în Ńară Nilul binefăcător al BiruinŃei Legionare! Mun-
Ńii de necazuri, ruşine şi dureri încep să se dărâme.
Crăciunul lui 1940 încă nu-i cum ni-l dorim. Mai avem dureri de alinat.
Auzim, într-adevăîr, corul îngerilor vestitori ai bucuriei celei mari, dar auzim şi
geamătul adânc al unui trup de Ńară, sfârtecat la cele trei hotare.
Vedem strălucirea orbitoare a stelei ce ne călăuzeşte neamul înspre Mântuire,
dar vedem şi bezna de iad în care se încăpăŃânează a mai trăi încă mulŃi fraŃi
de-ai noştri, ce stau cu sufletele înfinpte în ură, ambiŃie, mândrie şi alte păcate
grele.
Pipăim darurile în aur ale Naşterii, dar pipăim şi sărăcia, durerea şi jalea con-
voaielor de refugiaŃi, sinistraŃi şi năpăstuiŃi ai soartei, mai numeroşi azi ca ori-
când.
SimŃim cu toŃii dogoarea sfinŃeniei întrupate, ce s-a sălăşluit în staul, dar sim-
Ńim şi căldura Ńărânei de pe mormintele celor ucişi pentru credinŃa lor cea tare
întru Hristos şi neamul românesc.
Dar toate necazurile, toate, vor fi înlăturate.
Căpitanul a profetizat că Legionarii vor face din această Românie o Ńară
frumoasă şi bogată. Ei sunt chemaŃi de Dumnezeu ca, după veacuri de
întunecare şi asuprire, să sune trâmbiŃa renaşterii neamului românesc.
Pentru ca Ńara asta să fie mare, frumoasă şi bogată cât mai degrabă, e nevoie
ca toŃi oamenii să ne facem mici. Mici de tot. Şi mic de tot eşti numai atunci
când cazi în genunchi pentru rugă fierbinte în faŃa dumnezeiescului prunc Iisus.
Îngenunchiat-au magii! Camarazi, să-ngenunchiem şi noi!
Hristos se Naşte,MăriŃi-L!
Preot MIHAI ENESCU
Ziarul Garda, 25 decembrie 1940 - ianuarie 1941
cântămu-Ńi łie, Iisuse, dulce
Celor 8 legionari plecaŃi pe frontul spaniol: Gen. Gheorghe
Cantacuzino, Ion MoŃa, Vasile Marin, Gheorghe Clime, Neculai
Totu, Bănică Dobre, Alecu Cantacuzino, Pr. Ion Dumitrescu
Borşa
Opt crai de la Răsărit
Cu steaua au călătorit
Spre-nroşitul AsfinŃit...
Înşirând sufletele noastre, scântei ninse din cer, pe lungul şirag de suflete ale
părinŃilor şi moşilor noştri buni, care, an de an, prin sute de ani, pândit-au cu
mare dor, pe-această vreme, ivirea Stelei celei care, cu cerească strălucire,
Naşterea Ta le-o vestea, şi ei se închimnau ivirii ei pe cerul nădejdilor lor.
Facem şi noi asemenea, Iisuse, Doamne, izvorule al nădejdilor noastre, mai
arzătoare astăzi decât oricând altădată!
De pe pământ la Cer ridicând ochii noştri, slăvim mărirea Ta, care de două-
zeci de veacuri binecuvântează pământul în această luminată zi... ne închi-
năm łie, care cobori azi iarăşi la noi pe raza stelei celei sfinte, strălucind
lumii bună vestire...
Iar gurile noastre Colindă nouă îŃi cântă łie – Fiule al Cerului, prin rostul
cetei de Crai din Răsărit, din răsăritul Europei creştine, care - şapte, şi cu
purtătorul toiagului, opt - de aici au pornit, cu săbii nu numai de Melhior-i
şi Baltazar-i, ci cu săbii de Arhangheli – date lor şi binecuvântate în mâini-
le lor, de Arhanghelul Mihail, cel înaintea Tatălui stătător şi de răzvrătiŃii
împotriva Lui pedepsitor – ca cu acele săbii în mâini, să ducă pedeapsă şi
nimicire celor ce azi pe pământ pe roşul Lucifer îl închipuiesc şi după porun-
cile lui lucrând, vor să înece în sânge sfântă Legea Ta şi pe închinătorii ei...
Cu inimi mai fierbinŃi ca oricând, rugămu-ne łie, Iisuse bune, ajută acestor
Colindători ai Tăi, plecaŃi din pământul credincios al acestei Ńări să colinde
încurajare şi ducere la biruinŃă celor ce pentru Crucea Ta sângerează şi îndu-
ră, în Sfântul pământ al Spaniei.
Opt Crai de la Răsărit cu steaua spre încercatul Apus au călătorit... Pogoară,
Iisuse, Doamne, Îngerii Tăi păzitori peste ei şi pe Arhanghelul Tău Mihail
întrarmează-l şi-l trimite, pentru ca biruinŃa lor s-o ajute!
Fă-ne, Doamne, azi mai plină de bucurii ca totdeauna, Naşterea Ta, în aju-
nul căreia
Opt crai de la Răsărit
Cu steaua au călătorit
Slujbă sfântă de-mplinit...
Libertatea, 25 decembrie 1936

Nicadorii, Decemvirii
Legenda lor o cântă toate închisorile! CoborâŃi în bezna adâncă, umedă şi
rece şi ascultaŃi: ecoul zăngănitului de lanŃuri împleteşte cântec de luptă dor-
nic de dor... Doftana, Aiud, Jilava, Râmnicu Sărat, Văcăreşti, tămâiază zi de
zi legenda lor!
Oastea de sub pământ. Oastea care lumina bezna, încălzea celulele, topea
ghiaŃa cu focul dragostei pentru Căpitan şi Legiune şi rupea multe stavile
întunecoase între cer şi pământ.
Oastea pe care un singur om a putut-o opri să nu dărâme zidurile şi să
pornească la luptă! Aceasta este oastea Nicadorilor şi Decemvirilor încleştată
zi şi noapte de gratii în aşteptarea ordinului... Vuietul cel mare se apropia:
„Văd peste ziduri cum cresc apele şi vin puhoaiele şi dărâmă tot ce întâlnesc
în cale. Începem Sfintele Patimi pentru Învierea Neamului păşind spre
moarte cu zâmbetul pe buze, transfiguraŃi. Târziu, când va străluci peste
veacuri Ńara cea nouă, se va auzi din adâncuri refrenul cântecelor noastre
de luptă, de moarte, de biruinŃă şi cadenŃa marşului generaŃiilor de mâine,
la adăpost de frământările noastre de azi, va fi pentru noi suprema
mângâiere. Trăiască moartea, Trăiască biruinŃa legionară!
Niki”
Nicadorii şi Decemvirii vor lumina peste veacuri ÎmpărăŃia Legionară clădită
prin jertfele lor.

CORNELIA NOVAC
Buna Vestire, 27 noiembrie 1940
18 PERMANENÞE
Drumurile memoriei: Dobrogea
DOINA GRECU, S.U.A.
Noi, puŃinii şi mulŃii de la FundaŃia „Prof. George
Manu” am pornit pe 12 Octombrie spre Dobro-
gea, cu scopul esenŃial să facem dreapta înmor-
mântare creştinească Anonimului descoperit,
după aproape 70 de ani, în urma săpăturilor arhe-
ologice făcute, la Poartă Albă Canal, de FundaŃia
Profesor George Manu cu arheolog expert Emilia
Corbu.
Dar până să ajungem la Poartă Albă, ne-am oprit
pe drum să ne închinăm la câteva morminte de
tineri luptători. Lupta acestor tineri se descrie prin
cuvintele „anticomunism” şi „demnitatea Neamu-
lui Românesc”. Am aprins pentru ei o lumânare şi
am legat la crucile lor panglicuŃa tricolorului
românesc, ca semn al aportului nostru, ca aceste
două cuvinte: „anticomunism” şi „demnitatea
Neamului Românesc” să rămână vii, să nu cadă în
platitudine, tendinŃa culturii noastre actuale.
Ne-am oprit mai întâi în łăndărei pentru a onora
memoria lui Ion łîrcolea, apoi în Hârşova, pentru
Virgil Teodorescu, primul legionar asasinat, în
1933. La mormântul lui am păstrat un moment de
reculerere şi pentru Francisco Franco, fraŃii noştri
naŃionalişti spanioli, Padre Santiago de la Valle de
los Caidos, creştini, anticomunişti, apărători al
demnităŃii Neamului Spaniol. Sperăm ca îndem-
nuri de genul „Viva la Unidad de Espana”, „Padre
Santiago, Dios le bendiga” să rămână şi ele
cuvinte vii, trăitoare.
Am ajuns apoi la casa parohială a bisericii ordo-
doxe de la Poartă Albă, unde s-a depus micuŃa
lădiŃă cu osemintele Necunoscutului deŃinut de la
Canal. A fost un moment care ne-a impus o
anume dimensiune de pioşenie şi respect tuturor
celor din grup, dar mai ales copiilor dintre noi. Pe
timp ce se cântau „Stâlpii” de înmormântare, un
băieŃel de 7 ani din grup îşi Ńinea privirea lipită pe
linie dreaptă cu craniul din micul sicriu. I se părea
cred, copilului, un om aievea, slăbit de foame şi
povară, un om cu o „privire” mândră, dar şi
blândă, împăcat cu Crucea ce i s-a dat. O fetiŃă
cam de 9 ani cânta din cartea de rugăciuni, împre-
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
cu o singură floare!
Ca ultim omagiu adus Anonimului nostru, ales
pentru înmormântare în numele a sute şi sute de
oseminte din gropile comune de la Poarta Albă,
am făcut un mic popas la TroiŃa ridicată pe locul
gropilor comune, o cruce într-o perfectă întindere
pustie.
Nici urmă de Canal acolo, căci ideea nu a fost să
ună cu tatăl ei, preotul care oficia slujba. Rugăci-
se construiască cu adevărat un Canal între Dunăre
unile cântate de fetiŃă aveau precizia şi claritatea
şi Marea Neagră, cu toate planurile şi tehnologia
unei ofrande curate, primită la Cer.
adecvată. Canalul adevărat s-a construit după
În micuŃa lădiŃă, craniul, văzut puŃin din profil cu 1964, pe un alt loc, puŃin mai departe de locul
cele două mari oase ale femurului, aşezate chiar TroiŃei. Ceea ce s-a întâmplat la sfârşitul anilor 40
sub cap, avea ceva din statueta „Gânditorului”, şi începutul anilor 50 a fost o hotărâre criminală
descoperită în 1956 la Hamangia, pe pământ politică de a iniŃia nişte săpături arbitrare, cu
dobrogean, veche de 7000 de ani. DeŃinutul nos- unicul scop de a extermina tineretul patriotic
tru intra în pământ la începutul anilor 1950. Român.
Poveşti diferite, un mesaj spiriual de perenitate
Ne-am încheiat drumul nostru dobrogean pe urma
asemănător. Oasele din sicriu, curate, aşezate într-
unor eroi, cu o oprire în satul Murfatlar, la cimi-
un ştergar cu cusături româneşti, între patru
tirul musulman, în căutarea legionarului Seladin
lumânări şi flori de câmp parcă ne vorbea şăgal-
Seitislam. O mică izbândă, mormântul a fost
nic despre o izbândă.
descoperit şi mai apoi validat, pentru pima oară.
După slujba religioasă, dna. arheolog Emilia I-am depus rugăciunea şi salutul nostru, o
Corbu, şefa de lucrări, ne-a vorbit despre această lumânare şi panglicuŃa tricolorului Românesc.
fostă fiinŃă pământeană, o umbră de bărbat în jur
de 50 de ani, cu multe semne
de tortură pe oase, care a fost
ars de viu în cazanul cu var şi
aruncat apoi pe un pat de
scânduri cu o pătură dea-
supra. Corpul fiind foarte
fierbinte, pătură de lână s-a
impregnat în oase şi s-au
făcut tot una.
După slujba de înmor-
mântare, sicriul a fost
îngropat în curtea bisericii,
iar privirea băieŃelului din
grupul nostru l-a urmărit
insistent până ce s-a
aruncat ultima lopată de
pământ. M-am apropiat de
băiatul care mai stătea Ńintuit
lângă mormânt. Mi-a spus:
„O să-mi fie dor de el!”
Această propoziŃie spontană
a avut încărcătură unui întreg
text! Am gândit că acesta este
cel mai important moment al
zilei.
Da, se poate face primăvară
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 19

Editura Evdokimos şi FundaŃia Profesor George Manu: Horia Sima,

NoutăŃi editoriale
„Sfârşitul unei domnii sângeroase”, 50 Lei

„Volumul de faŃă aparŃine memoriilor mele şi

cuprinde perioada de la 10 decembrie 1939 până la
6 septembrie 1940, acea fază din istoria Legiunii
Ion Banea, „Căpitanul”, 15 Lei când s-a dat ultima bătălie contra Regelui Carol şi
care s-a încheiat cu renunŃarea acestuia la Tron.
„Figura lui în cuprinsul mişcării naŃionale, de la Fără sângele vărsat de legionari, fără ridicarea
război încoace, apare ca o linie de foc, în jurul poporului, fără uriaşele manifestaŃii din Capitală şi
căreia se rotesc toate evenimentele mari. Totdeauna apoi din toată Ńara, nimic din ce s-a întâmplat nu s-
pe poziŃia cea mai înaintată a frontului de luptă, plin ar fi întâmplat.
de credinŃă şi hotărâre, niciodată şovăielnic sau fug- BiruinŃa legionară de la 6 septembrie nu o datorăm
ind de răspundere. nimănui. Este a noastră şi numai a noastră, a
Predestinat la jertfe, a trăit intens şi zbuciumat. poporului românesc care ne-a urmat şi ne-a sprijinit
ExistenŃa i-a fost plină de fapte şi pândită de prime- cu hotărârea lui şi cu elanul lui.”
jdii. A atins culmi, cum rar i-a fost dat cuiva să dore- Horia Sima
ască, şi a coborât adâncuri, din care, numai puterea
lui Dumnezeu, în care credea aşa de tare, l-a scăpat.
A cunoscut perspectiva muncii silnice pe viaŃă şi
măreŃia solidarităŃii neamului românesc cu faptele
lui. I-au ros sănătatea asprele zile de închisoare şi i-
au dat fiori de viaŃă clipele mari, când îl înconjurau
zeci de mii de oameni.
A mers de mână cu vremea, primind cu zâmbetul pe
buze şi batjocurile şi laudele. Iubitor al luptei, vite-
jiei şi-a închinat tot rostul. S-a dat tot mişcării, dar
el n-a cerut nimic. Îl doreau duşmanii răpus şi el tot
mai tare s-a înălŃat.
Căpitanul! Gând, hotărâre, acŃiune, vitejie, viaŃă.”
Ion Banea
Horia Sima,
„Istoria Mişcării Legionare”, 40 Lei

„Realizând această lucrare ce urmează să apară în

mai multe volume, am voit să restabilesc, în faŃa
elitelor intelectuale şi politice ale Occidentului, ade-
văratul curs al evenimentelor istoriei atât de
frământate a Legiunii. Nicolae Roşca,
Dincolo de faptele care, în mare parte, sunt deja „Ce este FrăŃia de Cruce?”, 18 Lei
cunoscute, există o cheie particulară care le explică,
un substrat inteligibil, format din înlănŃuirea de la
cauză la efect. Singură cunoaşterea motivelor ce-au
determinat manifestările Legiunii permite
adoptarea unei hotărâri finale asupra ei.
În anii care vin se va decide dacă omenirea vrea să
rămână fidelă lui Hristos sau dacă ea dezertează în
masă, pentru a se aşeza sub domnia lui Antihrist.
Mişcarea Legionară după 40 de ani de sacrificii şi
de devotament în principiile moralei creştine îşi
continuă lupta pentru apărarea creştinătăŃii alături
de toate forŃele sănătoase din lume, sub aripa pro-
tectoare a Arhanghelului Mihail, patronul şi protec-
torul ei ceresc.”
Horia Sima

Vasile Marin,
„Crez de generaŃie”, 25 Lei
„FrăŃia de Cruce este organizaŃia legionară a tiner-
„Români, UrmaŃi cu sfinŃenie gândurile pe care ni ilor români care frecventau şcolile secundare. În
le-a lăsat viteazul comandant legionar, mucenicul aceasta activau până la terminarea liceului, pentru a
Vasile Marin. ToŃi tinerii din Ńara aceasta să ştie că trece, în Corpul StudenŃesc, sau direct în organizaŃi-
urmând calea credinŃei martirilor, vor birui şi vor ile legionare locale.
învia cu neamul lor în contra tuturor asupritorilor,
uneltirilor şi loviturilor. ÎmpărtăşiŃi cu sfânta jertfă (...)
de sânge a lui Vasile Marin, să stăm drepŃi şi gata de Codreanu aducea cu el o viziune istorică clară şi un
a ne da sângele nostru în faŃa asupritorilor care ni-l concept românesc de proporŃii universale. Tineretul
cer. CredinŃa legionară va înflori mai mândră şi mai român aducea o voinŃă de fier, nişte convingeri
biruitoare cu fiecare strop de sânge mai mult pe inflexibile şi un spirit de sacrificiu ce rar se întâl-
care-l vom da senin şi cu sufletul plin de bucurie. neşte în istoria lumii. Împreună au luat de coarne
Până când neamul biruitor prin Legiune va învia şi plugul românesc şi au încercat să-l pună pe răzor
va condamna pentru veşnicie pe toŃi călăii noştri. bun. Ei au reînviat speranŃele şi au încordat muşchii
Aşadar sângele martirilor împarte o lume în două: poporului lor.
cei ce vor primi osânda şi blestemul veşniciei, şi cei Rezultatul a fost un măreŃ imn naŃional, căruia
ce mâine vor birui în slava şi binecuvântarea nea- evenimentele politice ulterioare şi neînŃelegerea
mului lor.” unor compatrioŃi înşelaŃi, i-au stins armonia.”
Corneliu Zelea Codreanu Nicolae Roşca
20 PERMANENÞE
Flori de aur din Maramureş (66)
Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări de
viaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca dovezi
eroice de credinŃă şi iubire creştină. (M. V.)
Liceenii pe Canal
Brigada K4
Convoi
ION DUNCA
Ploaia se cernea agasantă în toamna aceea a anului
1952, peste convoiul ce însuma câteva mii de
oameni, încărcat fiecare cu ce avea, sărăcie lucie
strânsă în bagaje. Legate de fiecare cum s-a price-
put şi purtate pe umeri sau cărate în sarsanale mize-
re. Nimeni nu renunŃă la nimic, fiecare petic este
păstrat cu avariŃie, în ideea că, cine ştie, poate cân-
dva…
ÎncolonaŃi pe cinci, după o porŃiune de drum, con-
voiul se deşiră, ordinea iniŃială se destramă, ochii
privesc înceŃoşaŃi spre Coasta Galeş, care se vede
undeva sus şi departe, foarte departe acum, când
trebuie să parcurgi distanŃa încărcat cu tot calabalâ-
cul, care devine din ce în ce mai greu, crescând în
kilograme, de parcă sugea toată ploaia ce se cernea
încăpăŃânată peste convoiul trist.
S-a atras atenŃia, înainte de a se fi dat semnalul ple-
cării, că ceea ce se aruncă e bun aruncat. Astfel,
grija fiecăruia pentru avutul personal se amplifică,
fiecare chinuindu-se să nu piardă nimic. Ştim din
experienŃă că e foarte greu să refaci pierderile.
Convoiul înaintează poticnit, gâfâit, omidă imensă
de zdrenŃăroşi, murdari de noroiul ce se înstăpânise
peste tot. Încă înainte de a coti de pe drumul princi-
pal, cât de cât pietruit, pe direcŃia piezişă şi în pantă
aparent domoală spre Coasta Galeş, au început să
fie lepădate din bagaje. Unii nu mai rezistau şi arun-
cau părŃi din ceea ce aveau, la marginea drumului.
SoldaŃii din gardă strigau mereu să Ńinem aproape,
deziderat aproape imposibil de realizat. Omida se
tot întindea, obligând la popasuri, nu pentru a ne
oferi un strop de odihnă, ci pentru a se strânge
omida uriaşă a coloanei destrămate.
Noi, cei de la K-4, ne Ńineam instinctiv cât mai gru-
paŃi, căci nu mai aveam şefi. Pe Ciobanu l-am pier-
dut fără regrete şi l-am uitat instantaneu. Mi l-am
reamintit acum, scormonind prin aducerile aminte
ale întâmplărilor de atunci. Şi vă rog să mă credeŃi
că mi-a fost o silă imensă să-l pomenesc pe el şi alŃii
asemenea lui, dar este inevitabil. Trebuie să se ştie
că în mod direct şi nemijlocit, deŃinuŃii ticăloşi sau
ticăloşiŃi, au făcut cel mai mult din răul generalizat,f
ăcându-se uneltele acestuia. La fel şi Oprea, a dis-
părut şi nici măcar nu au fost pomeniŃi între noi, nici
măcar pentru a-i stigmatiza pentru răutatea din ei şi
teroarea la care ne-au supus, fără a fi obligaŃi, ei,
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
„Din cauza atâtor lipsuri şi restricŃii, un val de
nemulŃumire, de revoltă tăcută cuprindea Ńara, dar
nimeni nu îndrăznea să comenteze cu voce tare, din
cauza fricii. Era o groază endemică. Spectrul Secu-
rităŃii - deşi nu mai era atât de vizibilă (oare de ce?)
- îi închista pe oameni. Munca de partid mergea
însă înainte. Cele două ore de program la televizor
pe zi erau înŃesate de „marile realizări” şi de
„genialii noştri conducători”. Pe lângă toate aces-
tea, mai exista şi un festival numit „Cântarea
României”, de care li se făcuse lehamite până şi
celor de la partid. Era un paradox cu totul şi cu totul
patologic, cu care oamenii, cu toată revolta lor, se
obişnuiseră. Se obişnuiseră să tacă, ba mai mult, să
ovaŃioneze.
Unii însă, nemaiputând răbda, îşi riscau viaŃa fug-
ind în Occident. Dar mulŃi dintre ei nu reuşeau -
frontierele erau foarte bine păzite. Dacă nu erau
ucişi direct, umpleau închisorile - erau aşa-zişii
deŃinuŃi politici ca şi noi. Nu administraŃia a făcut
din Brigada K-4 brigadă disciplinară, ci el, Ciobanu
Paul, escrocul de la Târgşor.
Din ce în ce mai multe sarsanale cu boarfe rămâ-
neau pe marginea traseului, marcând drumul robi-
lor. Din când în când se mai auzea strigătul câte
unui gradat zelos: łine aproape! Inutil. Din ce în
ce mai inutil. Cum spuneam noi, cei din K-4, acum
fosta K-4, ne Ńineam cât puteam mai grupaŃi.
Perioada disciplinară ne făcuse şi mai solidari
decât, oricum, eram şi înainte. Era victoria noastră
pe care nimeni nu o clama. Dar era victorie şi eram
conştienŃi de asta. Nu e banalitate zicala care spune
că unirea face puterea. Am învăŃat asta pe pielea
noastră. Care, în treacăt fie spus, nu mai era decât
sacul care Ńinea la un loc oasele descărnate, ca să nu
se risipească. Vorbesc de piele.
Cam pe la jumătatea pantei am început să presupun
că nu voi rezista efortului şi va trebui să sacrific din
bagaj. Nu mă puteam decide la ce să renunŃ. Privi-
rea se înceŃoşa din ce în ce, cufărul pe care-l căram
pe cap şi raniŃa, într-un echilibru problematic, tot
mutându-l când pe stânga, când pe dreapta, mă
apăsa, făcându-mi picioarele să se împleticească
prin noroiul vâscos şi alunecos, deviind de la linia
dreaptă pe care mi-o impusesem. Totuşi mă încăpă-
Ńânam să merg, până-n pânzele albe. (Doar în prin-
cipiu, deoarece unicele pânze albe vizibile în zonă,
erau cămăşile şi batistele lui Sile Trandafir). În
cufăr aveam pantalonii din pănură de cioarec şi
cojocelul. Cum trec iarna fără aceste extrem de
valoroase articole de îmbrăcăminte? Aşa că, dă-i
înainte băiete,.cât te Ńine cheresteaua!
Am parcurs un segment de drum cu ochii orbi, bâj-
bâind ca printr-o ceaŃă deasă, cu certitudine pilotat
cumva de cei de alături. Când am început să mă
desmeticesc, venind exasperant de încet de undeva
– nu ştiu de unde, parcă din neant –, zăceam pe
bagajul căzut în noroi. Eram literalmente prăbuşit,
năuc şi înŃelegând cu încetinitorul pe ce lume mă
aflu. Apoi, respiraŃia s-a redresat, pulsul care o luase
razna s-a temperat şi el, începând să mă împac cu
corpul meu. Deci, cu mine însumi. Privind în jur
spre a mă orienta în mediul inedit, ca orice puşcă-
riaş care se respectă.
Nu era cine ştie ce noutate, ambianŃă de lagăr zis
„colonie”, cu mici diferenŃe nesemnificative la
prima vedere. Ceea ce era afurisit de semnificativ
consta în faptul că aici, spre deosebire de Poarta
Albă, domina noroiul, atât pe nelipsitul platou, cât
şi pe zisele „alei” dintre barăci. Mâzga lipicioasă
era stăpână absolută. Deloc încurajator, dacă mai
aveai puterea de a gândi la ce va urma. Gândeam.
Deloc optimist. Viitorul a confirmat.
Pe poartă, se mai scurgeau gâfâind şi blestemând,
resturi din coloană. Aceasta însemnând că nu am
fost „plecat” prea mult. Cum am ajuns la destinaŃie
fără să abandonez, – cum eram tentat la modul pre-
„frontierişti”. Evreii şi de data aceasta aveau un
statut aparte. Nemaifiind majoritari în conducerea
Partidului Comunist, începuseră să plece spre Ńări
mai calde. Plecarea lor era o afacere şi pentru stat.
Pentru plecarea fiecărui evreu, Israelul plătea o
sumă considerabilă în dolari. Cu germanii se petre-
cea ceva asemănător. Numai pentru noi nu plătea
nimeni nimic. Dimpotrivă.
De ce mai răbdăm? De ce nu ne revoltăm? - se
întreba Occidentul. De ce suportam atât de docili?
Poate ne convine! Pe cât era de admirat şi invidiat
acest Occident, pe atât era de perfid. La unguri a
fost o revoluŃie. La cehi o „Primăvară de la
Praga”, la polonezi un Lech Walesa ştia să se
afirme pe toate meridianele. Numai românii tac,
deci le convine! Aceştia erau marii politicieni din
Occident, care mai întâi ne-au vândut ruşilor, şi
acum nici nu se sinchiseau de noi, ba, mai mult, ne
şi criticau. Uitaseră că la noi a fost opusă cea mai
îndârjită rezistenŃă împotriva comunismului, sol-
dată cu atâtea jertfe, că munŃii noştri au fost focare
de luptă şi rezistenŃă. La noi, prigoana a fost cea
mai turbată, din toată această parte a lumii.”
(Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)
sant –, înainte de a intra în ceaŃă? Nu voi şti nicio-
dată şi nu-i nicio pagubă. Important este că am
rezistat şi mi-am salvat avutul.
După ce a intrat pe poartă şi ultimul sclav, au intrat
pe aceeaşi cale, duduind vesele, şase sau şapte
camioane basculante Skoda, cele mai mari în acea
vreme pe măreŃul şantier, din care s-au descărcat
bagajele abandonate, adunate de pe marginea dru-
mului. Păgubaşii fiind invitaŃi cu rânjindă amabili-
tate să şi le recupereze. Ceea ce au făcut imediat şi
nu am auzit să fi existat, fie şi o singură încurcătu-
ră. Doar noi, cei care am rezistat cu încăpăŃânare
sub povară, nu am rezistat să ne punem întrebări de
genul: - Cine m-a pus? Nu puteam şi eu să?... Ei
bine, nu puteam! Până la ultima picătură de energie,
nu puteam!
Dacă ştiam, am fi aruncat măcar parte din bagaje.
Bănuitori fiind, cine ştie!?!… Oricum, nu mai con-
tează.
Au purces noii stăpâni la organizarea pe brigăzi. Nu
nutriserăm nici cea mai vagă iluzie că nu vom
rămâne tot sub statutul de brigadă disciplinară. S-
a întâmplat totuşi. Comandantul, Petrică sau
Petric, era o figură singulară în lumea lui: cu grad
de sublocotenent – foarte mic – şi o figură de buni-
cuŃ cumsecade, cu vorba lină, aproape şoptită, mus-
tăcioară căruntă, te puteai păcăli uşor cu privire la
persoana lui. Unii, care-l ştiau de prin alte „colonii”
ne-au atras atenŃia asupra unui fapt aproape incredi-
bil: bunicuŃul acesta era o bestie sadică şi pericu-
loasă. Părea incredibil, dar mai ştiam şi că orice e
posibil. Chiar cu aceeaşi persoană. MulŃi şi-l amin-
teau pe comandantul Lazăr de la Gherla, dur şi
nemilos, care, ajungând la Peninsula, era de nere-
cunoscut, inversul celui de la Gherla şi i se atribuia
şi meritul mătrăşirii conducătorilot reeducării stu-
denŃeşti de la 13-14 şi expedierea lor în lanŃuri, nu
se ştia unde. Ca şi schimbarea radicală a tratamen-
tului, îmbunătăŃirea hranei şi o grămadă de alte mari
merite. La fel Pavel de la Poarta Albă, despre care
am aflat cu mirare că a devenit unul dintre cei mai
duri temniceri-călăi. Exemplele ar putea continua.
Aceştia se comportau după cum li se ordona. Apa-
renŃele nu contau decât în sensul inducerii în eroare
a turmei de deŃinuŃi. Chiar am crezut uneori în cum-
secădenia unora şi poate chiar erau astfel în fondul
lor, dar asta implica mari riscuri pentru cariera lor.
Cine risca, înafară de noi? Care nu aveam nimic de
pierdut şi astfel eram, în fond, mai liberi decât ei.
Cine nu ştie şi nu înŃelege că libertatea interioară
este unica libertate, va bălmăji toată viaŃa într-o pre-
supusă libertate iluzorie. Nu mă hazardez să dezvolt
demonstraŃii teoretice pe tema aceasta. Dar pot
recomanda spre lectură şi edificare pe cineva mult
mai competent decât mine: Nicolae Steinhardt –
„JURNALUL FERICIRII”.
(va urma)
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 21

La mormântul unui erou

preot prof. MARIUS VIŞOVAN
Încheiem anul aniversar dedicat memoriei mare-
lui erou maramureşean Vasile Popşa cu o evocare
a unuia dintre tinerii şi fascinanŃii săi camarazi.
Găvrilă Iusco - Sfâcă (născut la Ieud, în 1932) a
fost unul dintre participanŃii direcŃi în lupta
armată anticomunistă din Maramureş. Elev al
liceului „Dragoş Vodă” din Sighet, conştiinŃa sa
creştină şi românească îl determină să ia atitudine,
la doar 16 ani devine partizan, ucenic apropiat pe
linie legionară al lui Vasile Popşa, alături de care
a luptat contra SecurităŃii până în mai 1949 când,
în urma încercuirii de la Ieud, Vasile Popşa este
ucis, iar Găvrilă Iusco şi ceilalŃi partizani sunt
arestaŃi (cu excepŃia lui Ion Popşa care reuşeşte să
fugă, dar este arestat mai târziu). Eliberat după
câŃiva ani de închisoare, Găvrilă Iusco se va sta-
bili la Vişeu unde se va încadra în muncă, îşi va
întemeia familia, dar va pleca prea repede la cele
veşnice, în 1988, la doar 56 de ani. În cimitirul din
cartierul Vişeu de Mijloc (parte componentă a
oraşului Vişeu de Sus), am găsit mormântul, am
aprins o lumânare şi am înălŃat o rugăciune către
Domnul pentru veşnică odihnă a sufletului său şi
pentru luminarea conştiinŃei poporului român.
nu aveam muniŃie prea multă… În felul acesta ai
noştri au reuşit să se ascundă. Lică a venit însă
după mine şi mi-a spus: „Bine GăvriluŃ! Acum
fugi repede, că rămân eu!” M-am îndepărtat o
distanŃă oarecare, apoi m-am oprit şi am reluat
focul, acoperind retragerea lui. Şi tot aşa ne-am
acoperit unul pe altul până am ajuns în pădure,
unde ştiam că securiştii nu au curajul să intre…
Lică a venit la mine şi m-a sărutat pe amândoi
Iată o frântură din lupta armată anticomunistă din obrajii. „GăvriluŃ, mulŃumită Ńie am scăpat!
Maramureş, în relatarea lui Găvrilă Iusco - Sfâcă Dacă nu erai tu, acum eram ori prinşi ori morŃi
(care reflectă atât curajul, cât şi nobleŃea sa …” N-am să uit niciodată gestul lui Lică. Din
sufletească), ale cărui mărturii au fost salvate şi păcate însă, după două zile am fost atacaŃi din
consemnate de camaradul său Ioan Dunca din nou şi de data asta n-am mai scăpat…”
Vişeu de Sus. (Ioan Dunca, Amintiri din rezistenŃa anticomu-
nistă)
„Prima dată Securitatea ne-a atacat la
Gavrilă Iusco - Sfâcă - Prezent!
Dragomireşti, unde noi eram adăpostiŃi în casa
morarului Petrovan. Copilul acestuia, Ionuc, în
vârstă de 12-13 ani a observat că în drum opris-
eră mai multe camioane cu militari şi a venit să
ne avertizeze strigând în gura mare: „FugiŃi!
Securitatea!”. Eu fiind de pază, trebuia să
acopăr retragerea celorlalŃi care au luat-o spre
pădure. Văzând că nu-l pot prinde pe copil,
securiştii au deschis focul dar, din fericire, nu l-
au nimerit. Eu am ezitat câteva secunde de frică
să nu-l nimeresc eu pe copil şi apoi am tras o
rafală scurtă cu pistolul mitralieră, Ńintind
intenŃionat în pământ în faŃa primului rând de
militari, căci nu voiam să ucid pe nimeni. În clipa
aceea toŃi s-au aruncat la pământ. Cum se ridi-
cau, cum mai trăgeam câte o rafală, tot scurtă, că

Ion Halmaghi – la zece ani de la moarte

MIHAI POSADA
Născut în anul Marii Uniri a Românilor, la 20
decembrie 1918 şi botezat John, în localitatea
Alliance, statul Ohio, Statele Unite ale Ameri-
cii, unde emigraseră părinŃii săi ardeleni din
łara Făgăraşului, din satul Scorei, Ion Hal-
maghi a decedat în Sibiu, la 16 februarie 2009.
La senectute, apropiaŃii mai tineri îi spuneau
„Nenea Geani”.
Se împlinesc, în acest decembrie, 101 ani de la
naşterea lui Ion Halmaghi românul, cetăŃean al
lumii şi rob al lui Hristos, pentru care a luptat cu
hidra anticreştină şi antiomenească a comunismu-
lui roşu, a suferit în închisorile exterminatoare ale
regimului comunist şi a scris despre toate, mărtu-
risindu-şi în toate modurile acestea credinŃa în
faŃa lui Dumnezeu şi a oamenilor, în veşnicie.
Sunt aproape trei ani de la moartea sa.
La şase ani şi jumătate, a revenit în satul străbu-
nilor săi, Scoreiul oferindu-i autenticitatea valori-
lor culturii tradiŃionale săteşti, învăŃate atunci şi
pe care nu le-a uitat niciodată, ajungând chiar să
le facă cunoscute studenŃilor americani de peste
Ocean. Urmează şcoala primară şi Liceul „Ghe-
orghe Lazăr” din Sibiu, apoi Facultatea de Filo-
sofie la Bucureşti. Spunea Părintele Gheorghe
Bogdan în cuvântul de pomenire: „anul 1937 îl
găsea pe Ion Halmaghi student la Bucureşti, unde
i-a avut profesori pe Nae Ionescu, pe Mircea Elia-
de şi întreaga pleiadă a dascălilor de elită ai
neamului românesc din acea vreme, dar pe Nichi-
for Crainic l-a întâlnit la penitenciarul Aiud, unde
i-a cunoscut şi pe Nestor Chioreanu, pe Nicolae
Petraşcu şi pe alŃi martiri ai rezistenŃei româneşti
pentru Hristos şi pentru łară, contra puhoiului
comunist şi ateu al sovieticilor. Halmaghi nu a
avut parte nici măcar de luna de miere, ca orice
tânăr căsătorit, fiind luat imediat şi dus la închi-
soare. Dar jurământul pentru soŃia sa, Areta, făcut
la 1948 în faŃa preotului Onofreiu Pompeiu, şi l-a
Ńinut, ducând-o în America şi pe ea, după elibera-
re, iar apoi aducând-o înapoi în România unde au
închis ochii pe rând, amândoi soŃii. Pentru oameni
ca Ion Halmaghi, nicio jertfă pentru apărarea cre-
dinŃei creştine şi naŃionale nu a fost prea mare”.
După ce a stat închis politic cincisprezece ani la
Jilava şi Aiud (1949-1964), revine în Sibiu, apoi
emigrează pentru alŃi treizeci de ani în Statele
Unite, îşi continuă studiile, ajunge profesor de
civilizaŃie românească şi bibliograf al Universită-
Ńii din Pittsburgh. Fondator şi director al „Institu-
tului de Cercetări Româno-American”, iar din
1975 a fost director-fondator al prestigioasei
publicaŃii ROMANIAN SOURCES (Izvoare
româneşti), a institutului de sub egida aceleiaşi
universităŃi americane. Redactor al ziarului UNI-
REA – oficios al Episcopiei Greco-Catolice; cro-
nicar politic la ziarul CUVÂNTUL ROMÂNESC
din Canada, a colaborat la revista AMERICA –
organ oficial al „Uniunii şi Ligii” şi la alte publi-
caŃii ale exilului românesc; a condus revista
DRUM, cu Nicolae Petra, după decesul lui Vasile
Posteucă, din 1972. A participat la „Săptămânile
Câmpului Românesc” de la Hamilton, Ontario,
Canada, a fost unul din iniŃiatorii ROMFEST –
manifestare românească organizată anual în dife-
rite oraşe din lume, unde vocea lui Ion Halmaghi
românul a răsunat întotdeauna ferm împotriva
comuniştilor, aliaŃilor şi acoliŃilor acelora. A făcut
parte din grupul intelectualilor exilului românesc,
împreună cu Mircea Eliade, Emil Cioran, George
Uscătescu, Horia Stamatu, Vintilă Horia şi alŃii,
cu care s-a întâlnit în repetate rânduri, în America
şi Europa.
A revenit în 1997 în Ńară, tot la Sibiu. A publicat
volumele: Ion Boieru [pseudonim din perioada
canadiană], Criza politică contemporană şi exi-
lul românesc. Articole publicate sub titlul CRO-
NICA VREMII în ziarul „Cuvântul Românesc”,
Hamilton, Canada, 1976-1982. Volumul I, Crite-
rion Publishing, f. a. (ed. a II-a, Ion Boieru, Cro-
nica vremii 1976-1982. Volumul I, Bucureşti:
Editura Scara, ColecŃia “Memoria prezentului”,
prefaŃă de Mircea Nicolau, 2005) şi Ion Hal-
maghi, Memoriile viitorului. Adunate din per-
spectiva celor 15 ani de închisoare şi de luptă
politică anticomunistă în perioada de libertate,
Făgăraş: Editura Mesagerul de Făgăraş, 2007. A
trăit ultimii ani la Sibiu, în casa părintească, ală-
turi de nepoŃii Paula şi Ioan SănmărghiŃan, Mihai
şi Sabina Dragotă, care l-au iubit şi ocrotit creşti-
neşte.
Împreună cu semnatarul acestor rânduri, care l-a
avut timp de câŃiva ani ca partener de convorbiri,
a participat la realizarea volumului Cu Ion Hal-
mághi, prin istoria asumată, Iaşi: Editura Tipo
Moldova, 315 pagini format A4, cu o seamă de
reproduceri şi mai multe fotografii color. O carte-
dialog, cu note fireşte biobibliografice şi mărturii
din lupta creştină românească şi mondială împo-
triva comunismului criminal, antiromânesc, anti-
uman şi ateu.
Brumar 2019, Sibiu-pe-Cibin.
22 PERMANENÞE
Comemorarea de la Râşnov
OLGA LASCU
În acest an, de ziua „Prea nobilului PrinŃ al cetelor
îngereşti, războinic de seamă al Celui Prea Înalt,
iubitor înfocat al slavei Lui Dumnezeu, spaima
îngerilor decăzuŃi…”, (cf. Carte de rugăciuni, Ed.
Magic Print, Oneşti) am participat la comemorarea
martirilor neamului românesc, de la Râşnov.
M-a invitat Anca Neculce, fiica ing. dr. Eugen Ion-
ică şi nepoata sociologului dr. Ion Ionică, amândoi
nepoŃi ai viteazului general Traian Moşoiu.
O ştiam pe Anca, actriŃă foarte talentată a teatrului
bucureştean Odeon. Am cunoscut-o, după anul
1989, ocupându-se de posteritatea celor doi mar-
tiri.
Am mai participat şi în alŃi ani la comemorarea de
la Râşnov, unde într-o groapă comună au fost arun-
caŃi şapte intelectuali ucişi mişeleşte, pentru vina
de a-şi fi iubit prea mult Ńara, neamul şi credinŃa.
Ordinul acestui măcel a fost dat, în 21 septembrie
1939, de către un cap încoronat sau încornorat?
Anul acesta, au venit mai mulŃi tineri. Cei vârstni-
ci, măcinaŃi de temniŃe, Canal şi domicilii forŃate,
au trecut pe rând vămile văzduhului.
Şi în acest an, ca de fiecare dată, FundaŃia „Prof.
George Manu”, prin Cezarina Condurache şi alŃi
oameni deosebiŃi, reprezentanŃi ai săi, a făcut posi-
bil să bată la unison inimile celor ce simt autentic
româneşte, acum şi întotdeauna.
La întâlnirea de la Râşnov, după anii 1995, am
cunoscut somităŃi ale culturii noastre şi chiar preoŃi
vestiŃi. După ce părintele a săvârşit „sfânta slujbă”,
au fost pomeniŃi martirii, care îşi dorm aici somnul
de veci. Toată suflarea a răspuns: PREZENT! -
după fiecare nume şi s-a intonat „Imnul legionaru-
lui căzut”.
Ca de fiecare dată, atmosfera a fost înălŃătoare. Pe
cei plecaŃi i-am simŃit alături, cântând cu noi…
Anul acesta, s-a făcut o comemorare la fel de
înălŃătoare şi la Cheile Râşnoavei, pe drumul spre
Predeal, unde au fost asasinaŃi. Prin strădania
Ancăi şi a distinsului ei soŃ, şi în acel loc s-a ridi-
cat recent o cruce. Simbolizează o troiŃă şi este
Sora Pelagia Iusco
(1926-2019)
Vineri, 27 septembrie, a trecut la cele veşnice sora
Pelagia Iusco, ultima călugăriŃă greco-catolică
supravieŃuitoare a temniŃelor comuniste. Ultimul
domiciliu l-a avut în localitatea Traian (jud. NeamŃ)
într-o mănăstire a ordinului catolic Notre Dame de
Sion, de care aparŃinea, având peste 75 de ani de
viaŃă consacrată.
Născută la Ieud (jud. Maramureş) în 1926, eveni-
mentele tragice ale anului 1948 au găsit-o la
Bucureşti ca şi călugăriŃă (din 1944) în Institutul
patronat de ordinul Notre Dame de Sion (înfiinŃat
de călugărul francez Marie-Alphonse de Ratis-
bonne cu scopul convertirii evreilor la creştinism).
După închiderea forŃată a Institutului de către
autorităŃile comuniste, sora Pelagia, împreună cu
celelalte călugăriŃe din Ieud se întorc acasă şi par-
ticipă activ la rezistenŃa maramureşeană împotriva
suprimării Bisericii Greco - Catolice şi la sprijinirea
partizanilor anticomunişti din grupul fraŃilor Popşa,
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
făcută dintr-o tulpină de copac, cu braŃele deschise
(ramuri). Acest monument este alcătuit atât de artis-
tic, producând acelaşi fior, ca şi o operă de artă.
Un localnic ne spunea ca trecătorii, care străbat acel
drum de Ńară cu pasul, în maşini sau căruŃe, uneori
se opresc şi se închină.
Cavoul iniŃial, din spatele cimitirului ortodox din
Râşnov, a fost făcut de tatăl celor doi martiri, ing.
Ion Ionică, o mare personalitate a Braşovului inter-
belic.
Comuniştii au căutat să distrugă cavoul, sfărâmân-
du-i crucile. Anca s-a străduit, luptând 12 ani pen-
tru a-l păstra. În 2018 l-a întărit pentru a străbate
veacurile, cu stâncă de carieră, zdrobită în bucăŃi
mari. În felul acesta, a devenit unic în România şi,
poate, nu numai…
Mai vreau să adaug că, înainte de a o cunoaşte pe
Anca, am aflat despre ea, părinŃii şi bunicii ei iluştri,
de la oameni care au vieŃuit în acele vremuri ca:
Petre Baicu, Nicu Purcărea, Petre Bucinschi,
Mioara Muscalu, scriitorul Ion Victor Pica, Teofil
Mija, Ion Gavrilă Ogoranu şi alŃii.
Am citit aproape toate cărŃile de memorialistică,
tipărite după anul 1989.
O mulŃime de alte informaŃii am aflat şi de la o
sursă mai apropiată, soŃul meu, Eugen Lascu,
botezat de către ing. dr. Eugen Ionică, în anul 1925.
Mă simt onorată, că după 1989, am avut ocazia să
cunosc, la această anuală comemorare „români
absoluŃi”. Închei scurta expunere a comemorării, de
la Râşnovul Braşovului, din anul 2019, cu versurile
marelui nostru poet Radu Demetrescu Gyr:
„MorŃi sfinŃi în temniŃi şi prigoane
MorŃi sfinŃi în lupte şi furtuni
Noi am făcut din voi icoane
Şi vă purtăm pe frunŃi cununi. (...)
Nu plângem lacrimă de sânge
Şi ne mândrim cu-atâŃi eroi
Nu, neamul nostru nu vă plânge
Ci se cuminecă prin voi.”
timp la Baia Mare şi Satu Mare, contribuind activ,
prin munca şi mărturia ei la eforturile de refacere a
Bisericii Greco - Catolice.
Ilustrativă pentru viaŃa sorei Pelagia Iusco şi pentru
atmosfera istorică a epocii este acuzaŃia care i se
aduce în timpul procesului de la Cluj (unde a prim-
it, la 11 ianuarie 1950, condamnarea de 3 ani
închisoare). Arătând judecătorilor şi asistenŃei
Rozariul sorei Pelagia, procurorul a exclamat
solemn: „Iată arma albă cu care a otrăvit
o parte dintre ei legionari. sufletele tinerilor !”
Arestată de Securitate în octombrie 1948, eliberată
Veşnică odihnă şi memoria binecuvântată!
după două săptămâni, apoi din nou arestată în mar-
tie 1949 (şi presată să divulge ascunzătorile pre-
Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
oŃilor greco-catolici) eliberată şi apoi din nou
arestată la 4 mai 1949 (după lichidarea grupului
Popşa) sora Pelagia Iusco va suferi detenŃia comu-
nistă la Securitatea Sighet, apoi Oradea (unde a fost
bătută de mai multe ori) şi Mislea, jud. Prahova -
închisoarea de femei, unde a pătimit alături de elita
eroismului feminin românesc, multe dintre deŃinute
membre ale Mişcării Legionare (o prietenie con-
stantă a legat-o până la sfârşitul vieŃii de minunata
mărturisitoare Aspazia OŃel Petrescu).
Eliberată în 1952, este obligată la doi ani de domi-
ciliu obligatoriu într-un sat din Moldova unde a
lucrat la o fabrică de cherestea. După 1954 se va
stabili la Dej, fiind urmărită constant de Securitate.
În anii de după RevoluŃie va locui o perioadă de
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019
Comemorare Tâncăbeşti 2019
Nu-i vom uita niciodată!
Prof. GRUIE PITICAR
Biserica Sfântul Ilie Gorgani este martora unor
momente importante din istoria Mişcării Legionare.
A fost centrul spiritual, biserica de suflet a legionar-
ilor. Aici şi la Casa Verde, unde era mormântul, au
făcut ei de gardă, zi şi noapte, la reînhumarea Căpi-
tanului, în 1940. Acum acest sfânt lăcaş e strâmtorat
parcă de clădirile din jur; nu i se vede frumuseŃea şi
măreŃia, fiind învelit pe dinafară într-o folie, în
intenŃia restaurării. Înăuntru o schelărie de lemn,
complicată şi densă, astupă bolta şi obturează pic-
tura interioară. După ce intri, păşind cu emoŃie pe
aceleaşi trepte pe care păşeau odinioară Căpitanul şi
ai săi, nu-Ńi poŃi stăpâni gândul trist, dar nu lipsit de
nădejde, că tot aşa stă ascunsă frumuseŃea şi măreŃia
adevărului legionar, ce va ieşi odată la lumină.
Era firesc ca pomenirea Căpitanului şi a eroilor
martiri ai Legiunii, asasinaŃi în noaptea de 29 spre
30 noiembrie 1938, să înceapă în biserică şi să se
încheie la monumentul de la marginea pădurii
Tâncăbeşti, fiindcă ei au pornit de la icoană şi altar.
CoincidenŃa comemorării noastre cu praznicul
Sfântului Apostol Andrei are semnificaŃii tulbură-
toare. Sfântul Andrei, creştinătorul românilor, a
schimbat radical viaŃa neamului, trecându-l, cu aju-
torul Domnului, de la păgânism la credinŃa ade-
vărată şi salvându-l astfel de la pierzanie. O pro-
fundă schimbare lăuntrică, o deplină înnoire
sufletească a neamului românesc întru Hristos
dorea să realizeze şi Căpitanul Corneliu Zelea
Codreanu prin Mişcarea sa, într-o vreme în care
corupŃia, hoŃia şi trădarea Ńineau de normalitatea
vieŃii socio-politice din România. Până la urmă
slugile satanei, prin terorism de stat, prin crimă şi
viclenie au oprit ascensiunea Mişcării, însă victoria
lor aparentă, într-un anumit context istoric, nu poate
împiedica triumful legionarismului în spirit; mai
degrabă contribuie la acest triumf.
În tradiŃia populară, noaptea Sfântului Andrei e bân-
tuită de strigoi. łăranii ung cu usturoi tocurile uşilor
şi ale ferestrelor ca să nu intre în casă duhurile rele.
În acea sinistră noapte, strigoii regimului carlist,
bandele lui Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu
l-au ucis mişeleşte, prin strangulare, pe Căpitan,
dimpreună cu Nicadorii – Nicolae Constantinescu,
Ion Caranica şi Doru Belimace şi Decemvirii – Ion
Trandafir, Iosif Bozântan, Ion Atanasiu, Ştefan
Georgescu, Radu Vlad, Ion State, Gavrilă Bogdan,
Ion Caratănase, Ion Pele şi Ştefan Curcă.
Sfânta Liturghie de la Gorgani şi parastasul au fost
PERMANENÞE 23
ajuns noi, unii tocmai se pregăteau de plecare. Pe
micul platou pavat din faŃa monumentului ardeau o
mulŃime de lumânări, frumos ordonate în formă de
cruce, alcătuind un chenar de lumină. De-o parte şi
de alta erau purtători de drapel, iar la baza monu-
mentalei cruci de lemn – coroane şi simboluri
legionare. Copacii desfrunziŃi din apropiere
susŃineau o pânză mare albă, pe care câteva slove
negre evocau memoria Căpitanului.
Pomenirea noastră, a celor din FundaŃia Profesor
George Manu, a fost ultima şi a avut loc cumva în
oficiate de trei pre- două reprize: întâi au slujit preoŃii Constantin
oŃi slujitori ai bis- DochiŃă şi Mihai NiŃă, întrucât părintele Ioan
ericii, la care s-a întârzia, apoi Căpitanul, Nicadorii şi Decemvirii au
adăugat părintele fost pomeniŃi şi de părintele Şişmanian. A vorbit
Ioan Şişmanian de domnul Tutuianu, fost deŃinut politic, nelegionar;
la Mănăstirea Petru de aceea a spus prea puŃine despre Căpitan şi despre
Vodă. Cuvintele eroii martiri ai Legiunii. Am putut asculta însă
părintelui ne-au glasul mut al împrejurimilor şi, mai ales, glasul pios
mers tuturor la al inimilor noastre. La sfârşit, cântecul şi apelul.
inimă, fiindcă au Bine este că am înfruntat cu toŃii ploaia şi frigul
vorbit mai mult pentru că avem ceva în suflet; rău este că nu ne
lacrimile lui despre unim în cuget şi-n simŃiri, lăsând deoparte ambiŃiile
iubirea jertfelnică, şi orgoliile personale. Unirea şi lupta cu sine sunt
despre neuitare, două dintre imperativele Căpitanului ce definesc
despre nobleŃea spiritul legionar. Fără acestea nu suntem în duhul
morală a celor lui Corneliu Codreanu şi al adevăraŃilor legionari.
pomeniŃi, model Un eveniment major precum cel la care am partici-
adevărat pentru noi pat ar fi trebuit să adune laolaltă suflarea naŃional-
şi pentru generaŃiile istă care cinsteşte memoria Legiunii şi, în ultimă
viitoare. Umbrele instanŃă, întregul neam.
eroilor martiri ai Fiindcă aşteptăm cu răbdare ca poporul român să
Legiunii erau în dezgroape adevărul de atâta timp îngropat de
preajmă; respiram reprezentanŃii săi oficiali (instituŃii politice, şcoală,
acelaşi aer; presă etc.) şi acoperit de mizerie. Nu putem fi la
chipurile lor ne nesfârşit un neam de oameni care blamează,
priveau din fotografiile-icoane de pe masa ofrande- prigoneşte, ascunde şi uită ceea ce are mai nobil.
lor.
La slujba parastasului a fost prezent şi marele
duhovnic al românilor, sfântul părinte arhimandrit
Justin Pârvu, ale cărui vorbe, purtătoare ale unui
adevăr mai presus de timp, ni le-a reamintit
ucenicul lui: „Mişcarea Legionară este cel mai mare
dar pe care Dumnezeu l-a făcut poporului român”.
După-amiază am plecat cu maşinile spre
Tâncăbeşti. Afară ploua mărunt şi era frig. Vreme
posomorâtă, întunecată ca şi sufletele asasinilor,
însă ploaia e condiŃia şi vestirea rodului de mai târz-
iu. Am depăşit locul asasinatului, mergând mai întâi
la cimitirul din łigăneşti. Acolo, într-un colŃ uitat,
se află mormântul unuia dintre fruntaşii întemei-
etori ai Legiunii, Radu Mironovici. Ulterior, lângă
el au fost reînhumate osemintele lui Corneliu
Georgescu, camaradul de la Văcăreşti. Neavând
preot cu noi, ne-am dus să le cântăm Cântecul
legionarului căzut şi să spunem pentru ei
PREZENT!
Dacă la biserică nu ne deosebeam unul de altul, la
monumentul de la Tâncăbeşti – o cruce masivă de
lemn, superb sculptată, având gravate pe ea numele
martirilor – lucrurile au arătat altfel. Înaintea noas-
tră au făcut comemorări în acel loc şi alte grupări
naŃionaliste ce se revendică de la Legiune. Când am
24 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Omorârea pruncilor Colinda Căpitanului

Şi dacă a văzut Irod că n-a putut amăgi pe Magi, s-a mâniat cu mânie tare. Şi Din cea zare, ce răsare? Însă duşmanii din Ńară
trimiŃându-şi ostaşii, au secerat aceştia „holda cea verde a pruncilor, necoap-
tă”, precum spune cântarea Praznicului. Şi a fost plângere şi tânguire multă. Florile dalbe Florile dalbe
Şi maicile nu se puteau mângâia. Fiindcă pruncii lor nu mai erau... Un luceafăr ca un soare Îl închid şi îl omoară
Florile, florile dalbe Florile, florile dalbe
Irod a ucis ca la patrusprezece mii de prunci.
ToŃi, fără de vină. Pentru ce i-a ucis? I-a ucis pentru a scăpa el de o spaimă Nu-i luceafăr, ci răsare Dar când moare, el nu moare,
mare. Nu i-a ucis pentru cuvânt de trădare. Nu i-a ucis pentru a stârpi, astfel,
sămânŃa trădătorilor de Ńară. I-a ucis, nebunul, pentru a scăpa de un presupus Florile dalbe Florile dalbe
pretendent la tronul lui pământesc. Pentru liniştea lui, omorârea a patruspre- Căpitan cu ochi de zare Ci mai mândru creşte-n zare
zece mii de prunci era floare la ureche. Putea omorî şi mai mulŃi. N-a vrut, Florile, florile dalbe Florile, florile dalbe
fiindcă n-avea nevoie.
Irod – pe care Biserica lui Hristos îl înfierează fără cruŃare – a fost un ucigaş Cum răsare, pace n-are Iar pe neam în pază-l are
de rând. A fost un monstru. Mintea l-a purtat pe drumuri prea bătute. De aceea Florile dalbe Florile dalbe
n-a înŃeles nimic din vestirea proorocilor. N-a înŃeles că domnia Lui Iisus nu Jalea neamului îl doare Domnul Sfânt ce azi răsare
era din lumea aceasta. N-a înŃeles că rodirea Binevestirii Lui avea să răstoar- Florile, florile dalbe Florile, florile dalbe
ne legile judecăŃii.
Îngerii au slavoslovit cu păstorii, Magii daruri au adus, călătorind cu steaua. Şi vrând neamul să-l ridice Versuri scrise de Preotul Gheo-
Ei au înŃeles că pentru noi se născuse prunc tânăr. Dumnezeu cel mai înainte Florile dalbe rghe Şoima după asasinarea
de veci. Numai Irod n-a înŃeles. N-a vrut să înŃeleagă. Ca şi Iuda, fratele lui Strânge oşti verzi şi voinice Căpitanului, în timpul Prigoanei
de osândă.
Florile, florile dalbe celei Mari. Se cântă pe melodia
N-a înŃeles. Dar crezând că a înŃeles, a ucis ca o fiară. A ucis zadarnic. Că colindului „Florile dalbe”
pedeapsa lui Dumnezeu nu l-a ocolit.
Astăzi, când „peretele cel din mijloc al vrajbei se surpă”; când legătura cea
de multă vreme a lui Adam celui căzut se dezleagă; astăzi, când răsare soare-
le dreptăŃii se cuvine să ne unim glasul cu fericiŃii slăvitori din vremile adânci
şi cu dânşii să cântăm:
VeseliŃi-vă, popoare, ceruri, bucuraŃi-vă, săltaŃi, munŃi! Că Tatăl, binevoind,
cuvântul trup se face şi Fecioara naşte pe Dumnezeu cel Veşnic! Cerul să se
veselească şi pământul să se bucure! Că iată: sabia cea de foc dă dosul şi hie-
ruvimul se depărtează de la pomul vieŃii. Că Cela ce mai înainte de luceafăr
din Tatăl născut astăzi pe pământ, fără de tată, din Fecioară se naşte.
Ieslea Îl primeşte, păstorii şi Magii se închină şi daruri aduc. Propovăduirea
proorocilor se plineşte. Îngerii cântă întru înălŃime: Slavă smereniei Tale,
PERMANENÞEISSN 1453 — 9551
Doamne, iubitorule de oameni! Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
Şi dacă aur lămurit, ca unui Împărat al veacurilor, nu-i putem aduce; nici Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
tămâie, ca unui Dumnezeu al tuturor şi ca unui mort de trei zile; nici smirnă, 024073, Sector 2; Bucureºti
ca unuia fără de moarte, să-L întâmpinăm cu lacrimi pe Pricinuitorul mântui-
rii noastre. Că a făcut cu noi milă, Împăratul Slavei. e-mail: fgmanu@gmail.com
Crăciun al anului 1940! Crăciun care vine sub alt semn decât cel al lui Irod.
Internet: http://www.fgmanu.ro
tel. 021-252-20-41; 0746 548 305
Pruncii nu vor mai fi, de-acum, ucişi de nebuna poruncă. În oceanul de nădej-
de care scaldă sufletul unui neam să se topească lacrimile celor ce plâng, REDACTOR ŞEF:
„holda cea verde a pruncilor”. Că Irod nu mai poate secera. BOGDAN MUNTEANU
Tot ce s-a întâmplat în vremea lui Irod, trebuia să se întâmple. Nebuna porun- REDACTORI:
că trebuia luată în seamă. Mântuirea lumii trebuia să vină după jertfă. Unelte-
le blestemuuli vor fi, an după an, amintite, spre ruşinea neamului omenesc, cel PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON
făcut după chip, dar lăsat să ajungă prin vrere şi lucrare la asemănare cu Dum-
nezeu. Cântarea de biruinŃă nu trebuie să fie, pentru aceasta, împuŃinată. CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE
Acum, când se întâmpină pământul cu cerul, să strigăm, împreună cu îngerii CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:
şi cu păstorii:
CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!
DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR

G. RACOVEANU ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:

Cuvântul, 25 decembrie 1940 MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — 14, 024280 Bucureºti

RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:

L U N I , M A R T I , M I E R C U R I , J O I , V I N E R I : 14-18

FUNDAÞIA “PROFESOR GEORGE MANU”

1994-2019
PREŞEDINłI: ACTUALA CONDUCERE:

† NICOLAE GOGA, 1994-1995 PREŞEDINTE ONORIFIC:

ELISABETA IONESCU
† MIRCEA NICOLAU, 1995-2011
CONSILIER ONORIFIC:
† NICOLAE ROŞCA, 2011-2013
VASILE AFILIE
† GHEORGHE GHEORGHIU, PREŞEDINTE:
# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; 2013-2015 CEZARINA CONDURACHE
responsabilitatea revine exclusiv autorilor.