Sunteți pe pagina 1din 24

--

PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã

ANUL XXII- NR. 11-12


NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 CULTURAL - POLITIC - SOCIAL 24 PAGINI
8 LEI

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă lumineze sufletul, viaŃa şi casa;


şi, aşa cum steaua a călăuzit pe cei trei magi, tot aşa să ne călăuzească şi pe noi,
ca să nu ne pierdem niciodată de pe calea neamului românesc care,

Naşterea Domnului
trecând prin dragoste şi jertfă, duce la mântuirea în Hristos!

Zadarnic.
Gândirea omenească, neputincioasă, obosită, renunŃă la dezlegarea tainei vie-
Ńii. Aceasta pentru acei care nu au înŃeles minunea din ieslele Betleemului.
Fiul Omului aduce lumină, bucurie, odihnă sufletească.
Niciodată nu a vorbit un om ca Omul acesta.
AscultaŃi:
BucuraŃi-vă, că a venit ÎmpărăŃia Cerurilor. ToŃi sunteŃi fii ai Celui Prea Înalt.
ViaŃa, Lumea sunt darul Lui. Dar făcut din dragoste. Este Dăruitorul a toate,
este Domnul, este Tatăl.
Cere un singur lucru, pe care orice părinte îl cere de la copil: recunoştinŃă.
MulŃumind, ziceŃi: Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri... Astfel veŃi dobândi odih-
na vieŃii.
„VeŃi ajunge să cunoaşteŃi că învăŃătura aceasta nu este a Mea, ci a Celui ce M-
a trimis”.
Calea: Pilda mea, în iubire. Crucea Mea, în suferinŃă. Scopul vieŃii: Învierea.
De două mii de ani sună chemarea Fiului Omului, prin glasul sfintei Biserici.
Întreabă pe fiecare: Unde îŃi este inima? La cer? La pământ?
Alege:
Iubeşti cerul, vei trăi în eternitate. Iubeşti pământul, în el te vei întoarce.
Aceasta fiindcă te-am făcut după chipul Meu, adică: „liber, raŃional şi gândi-
tor”.
În eternitate, va pune întrebarea fiecăruia, fiindcă El este: Domnul vieŃii, calea,
adevărul şi viaŃa, Lumina lumii. Piatra din capul unghiului. Neînfrânat de nicio
putere lumească, va domni în veşnicie.
Fiindcă: Domnul a zis: „Tu eşti Fiul Meu”. „Astăzi Te-am născut”.
Şi acum: Neamul Meu, mergi şi te închină la picioarele Domnului, în sfântul
Lui locaş, al Bisericii. Căci: Eternă este ÎmpărăŃia Domnului, tot astfel şi
neamul închinător Domnului Iisus Christos.
Tineri, urmaŃi pilda şi jertfa Căpitanului şi eroilor legionari căzuŃi în luptă pen-
De-o parte, omul... de altă parte, lumea. Ce este omul?... Ce este lumea? De tru biruinŃa Crucii.
unde venim, unde mergem?
PătrundeŃi-vă de cuvintele lui Ionel MoŃa: „Aşa am înŃeles datoria vieŃii mele,
FiinŃa noastră gânditoare cere răspuns. am iubit pe Christos şi am mers fericit la moarte pentru El”.
Tăcere. Aceasta, pentru fericirea voastră şi a Neamului nostru.
Deznădăjduit aleargă pe drumul vieŃii. Între bucurie şi durere. Râdem printre
lacrimi.
În spate, muntele Naşterii, în faŃă, muntele MorŃii. TRAIAN TRIFAN
Poposim în valea VieŃii. Căutăm lumină, odihnă. Gazeta Transilvaniei, 1 dec. 1940

Dragi prieteni şi camarazi,


Anul Nou să vă găsească apărători ai Crucii, tari în credinŃă,
luptători pentru neam, încredinŃaŃi de biruinŃă, soldaŃi legionari cu
eroism îndelungat, ziditori ai adevărului din memoria Ńării furat...
La MulŃi Ani!
2 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Colinda legionarilor căzuŃi, la poarta Raiului: MoŃa şi Marin


Iată-ne fără trup Iartă Pruncule nebunia lor Mai uşor ca un abur
DezlegaŃi de păcate şi lut Că drumul spre Tine ne-a uşurat Pe nesimŃit m-ar petrece.
Peste vămi fără număr trecând Văzut-am cum se clatină
Stihii şi satane doborând. ÎmpărăŃia lui Irod Împărat Un glas de urs
Ajută Pruncule fraŃilor noştri Atunci a răspuns:
Venit-am să cântăm Să spele întregul lumii de păcat Fătul meu
Pre tine să te bucurăm Luminează-le visul Toate le face Dumnezeu
Sfinte Pătrule Şi năpraznica faptă Trupul tău
Paznice Sfânt. Fereşte-i de mânia lui Irod Împărat. Curând are să învie
Azimă şi sare de temelie
Naşterea Pruncului să lăudăm Pruncul iertător Într-o mândră împărăŃie
Pruncul pentru care am dat Prunc luminat şi botezat Trupul tău fermecat
Trupul nostru sărac În apele veşniciei scăldat Va omorî pe Irod Împărat
Trupul nostru mai uşor ca pământul Primeşte colinda Oasele tale golaşe
Dar mai greu şi tare ca vântul Alungă osânda. Vor fi neamului scut şi platoşe!
Ce din poruncile tale Colindă Raiul lui Soare Răsare
Ni l-a risipit vântul SfinŃeşte-ne osânda Fără durere nici suspinare! Pentru nesătui fără fund
Naşterea Pruncului să lăudăm Maică Preacurată Şi veşnic însetaŃi
Tatăl Sfânt să binecuvântăm La cer înălŃată Răspunde sufletul: O ploaie de trăsnete
Să ne fie aminte Fiului colinda Ridicatu-ne-ai Doamne În creştet să-i spargă
Şi el să ne binecuvinte. Fă-ne primită La loc de verdeaŃă De tot să-i ardă
Colinda plecaŃilor Fără durere şi fără suspine Numele să li se piardă
BiruinŃa Ta să mărturisim Din păcat şi ispită. Când mâinile haine
Pruncule din Ierusalim Mâinile străine Oasele să li se piardă
BiruinŃa ta ce-a luat Cel ce vămile trecând Din carnea noastră au smuls Aurul lor pământ să se facă
Din pământescul aluat, Haină de înger îmbrăcând Pentru foamea de veacuri Vorbele lor urlet de lupi să fie
BiruinŃa ta ce ne-a rupt Cu zale de Arhanghel s-a înzănat A huliŃilor Tăi. Carnea lor îndestulată
Din grija măicuŃelor noastre Cu sabie de foc s-a armat Şi otrăvită
Din braŃele pruncilor noştri Cel cu privire de heruvim, Şi acum am venit Să crape ca azima prea dospită.
Din dragostea fraŃilor noştri. Tânjind după noul Ierusalim Cu mare alai
Glasul din ceruri şi-a adunat La poartă de Rai Doamne, Dragostea Ta
Poarta Raiului Şi singur aşa a cântat: La naşterea Domnului să cântăm Niciodată nu seacă
Am venit să cântăm Întruparea Dumnezeului să lăudăm Dar ei au uitat să se teamă
Poarta cea de peceŃi coperită MunŃi grei de pământ Smerită rugă să înălŃăm! Răii şi furii şi slugoii Satanei
Poarta fără zăvoare zăvorită Apele-ntinselor mări Pentru noi nu mai avem Se scaldă rânjind
Poarta Craiului Soare Răsare Norii vânturatelor zări, Ce-łi cere, În sângele Pruncului!
Poarta grădinii de dulce răcoare. Peste mine cădeau Fără decât veşnica Ta
În ele mă închideau Priveghere Doamne,
Şi dacă noi jinduim Sub fruntea mea se zbăteau. Într-a Raiului tainică mângâiere. Avut-am o Ńară
După noul Ierusalim Din care ne-ai luat
După odihna cea lină Lumea părea în amurg Şi iacă-tă om slab am fost De ea vom da socoteală
Pruncul neauzit tânguia Şi mă tem să nu fi rămas Când la sfârşituri de veac
Uşurelul vântului Florile se ofileau Ale mamei îngrijate cuvinte Neamurile vei judeca
Noi viii am fost De trecerea omului Tot mai mi-aduc aminte
Tot greul pământului. Păsările fugeau din calea omului Şi multe stele sunt aici în Rai Duhuri rele
Făcut-am spadă din trupul meu Dar niciuna ca ochii lui Mihai Duhuri de moarte
Moartea ne-a dezbrăcat Zmeul înserării să-l răpun. Multe flori în această poiană Adulmecă Ńara de miere şi lapte
Sufletul curat Dar niciuna albă şi codană Şi de multă vreme îi dau târcoale
De ură neîntinat Făcut-am vifor din trupul meu Din mine ruptă Norodul începe să se răscoale
De patimi netulburat Cerul să-l curăŃ de sânge Din mine făcută Somnul odihnei luat-a sfârşit
Făcut-am zid de piatră Cum era Gabriela Când ochii deschis-am
Pe tine mult te-am iubit Din trupul meu Pierduta mea ciută Atunci ne-ai răpit.
Prunc Mări slăvit MorŃii zăgazuri să-i pun. Şi când doar în somn
La poarta Raiului am râvnit Mă arăt uneori Ajută Doamne
Dar vai, trupul mi s-a frânt Cum cobor şi mă încheg din nori Neamului Tău
Spre poarta Raiului am pornit Zmeul înserării mănâncă jar Mica lor viaŃă tresare în mine Trece-l peste marele hău
Poarta Raiului s-o vedem luminând Şi bântuie firavele făpturi Şi ei se deşteaptă Şi fă-l să păşească lin ca în vis
Ca o stea de pară arzând Cerul sângerează în nesfârşită ScuturaŃi de suspine. Cu dreptatea spre Raiul făgăduit.
Cu peceŃi de foc cetluită Amurgire
Cu rouă veşnică împodobită O pâclă de nebunie cade peste fire Un glas de trăsnet Cetele îngereşti
De Sâmpetru păzită. Apele morŃii mai crunte năvălit-au. Bolta străbate: Poarta Raiului înconjurau
Şi de ce cântau
La naşterea Pruncului să colindăm Nu mai am trup Din ce-ai fost odată MorŃii nu se mai auzeau
După apa Raiului Spadă să-l fac Nimic nu mai eşti Atunci cel cu chip de heruvim
Să nu mai însetăm Nici vifor, nici zăgazuri Chipurile amintite Cel ce n-a fost niciodată încăput
Bucuria fără soroc să cântăm: Prunc dătător de viaŃă Sunt umbre pământeşti De omenească trădare
Şi de părelnicul lut
Când în acea dimineaŃă Tu fiul cel mai scump Ridică-te stană Pe deasupra glasul şi-adună
Cerul s-a spălat pe faŃă Al Tatălui Stăpânitorul, Din norii amintirii Şi tună:
O dalbă stea în cozi împăturată Dă-mi trupul pierdut viaŃă łi-am dat înŃeleaptă pază Popasul nostru acum s-a sfârşit
Pe obrazul tău Doamne Spadă mai aprigă să te fac. Deasupra firii Pruncul am preamărit
Pe ceruri s-arată. Mihai, Gabriela Jalea ne-am jelit
Vifor mai crunt să coboare Toate s-au dus NeobosiŃi în veşnicul zbor pornim
Au venit să se-nchine la tine Zăgaz peste moarte să fie mai mare Copilul meu e al tău Să ne pregătim
Călători şi Jivine Să lupt să nu cad niciodată Pruncul Iisus! Gata să fim
Smirnă, aur şi tămâie Până când cerul o fi fără pată Pentru nunta cu noul Ierusalim.
łi-am pus la cap, la piept, la călcâie, Zmeul s-adoarmă fără suflare ToŃi cântau:
Si convoiul magilor Moartea s-o culc la picioare. Noi nu mai avem nimic Leru-i Doamne, Leru-i Ler
Celor trei mari seminŃii Totul e de acum al Tău Au zburat vitejii
În ieslea naşterii poposii. Atunci singur voi lepăda Oasele noastre aşteaptă în pământ Peste vămi înalte de cer
Haina ce nu-mi mai încăpea Marele deznodământ Stele-i luminează
Tăietu-s-au capete de prunci fără De dorul Tău Prunc luminat Şi noi mereu rătăcim Când se înoptează
păcat De dorul cerului Tău înstelat Pregătindu-ne de noul Ierusalim. Raiu-i odihneşte
De teama împărăŃiei Peste recile vămi Dar te rugăm Doamne Când de zbor
Ce steaua magilor au arătat Ca un gând aşi trece Pentru cei ce au rămas Plăpândul duh le oboseşte.
Aşa căzut-au Pruncule Florile Raiului să mă înnece Şi-n chinuri mari se prăpădesc
Timpurile noastre fără vină Prin pădurea stihiilor nopŃii Sub biciul tâlhăresc
Când izvorul stelei tale de lumină Zâmbetul tău Sub satanică învrăjbire: HORIA STAMATU,
Şi nouă ni s-au arătat. Prunc minunat Trimite Doamne pentru câinii turbaŃi Buna Vestire, 25 decembrie 1937
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 3

Alegeri prezidenŃiale: parada liderilor de carton


BOGDAN MUNTEANU

printr-un joc al întâmplării. A menŃionaŃi doar următorii clasaŃi, în spatele celor


devenit premier în urma unor trei amintiŃi mai devreme: actorul Mircea Diaconu
manevre de culise, pe seama sin- şi intelectualul Theodor Paleologu. Judecând obiec-
gurei calităŃi care este obedienŃa tiv, oricare din ei ar fi fost preferabil trio-ului care s-
totală faŃă de Liviu Dragnea (a a plasat pe podiumul primului tur. Numai că le-a
avut noroc să fie ea cea aleasă, lipsit vocaŃia de lider politic şi mai ales sprijinul
căci lista persoanelor loiale la consistent al unei forŃe politice importante. Românii
modul absolut lui Dragnea, căruia care nu i-au votat, au făcut-o poate şi cu gândul că
îi datorau practic totul, e cu sigu- îşi vor risipi votul, căci în condiŃiile amintite mai
ranŃă mai mare). Odată cu intrarea sus, era limpede că sunt practic lipsiŃi de şanse.
la puşcărie a baronului de Teleor- Dacă printr-o minune unul din aceştia ar fi ajuns în
man cu ambiŃii la nivel naŃional, turul al doilea, atunci ar fi obŃinut în mod sigur un
indiferent sub ce motiv, căci pen- scor mai bun decât al Vioricăi Dăncilă şi, de ce nu,
tru necinstea lui stă mărturie ar fi putut chiar să-i pună probleme serioase lui
imensa sa avere care nu poate fi Iohannis.
justificată în mod credibil, Dăn-
Lipsa unor lideri politici autentici şi totodată cu un
Neavând nicio ofertă alternativă serioasă, la recen- cilă a preluat şi şefia PSD,
caracter ireproşabil se resimte însă puternic în viaŃa
tele alegeri românii au mers tot pe mâna preşedin- folosindu-se de bonusul funcŃiei de prim-ministru.
politică românească. (Căci animale politice versate
telui în funcŃie. Un fapt previzibil cu mult timp Iar odată ajunsă pe această treaptă, poate chiar va fi
precum Adrian Năstase sau Liviu Dragnea au
înainte, inclusiv de către echipa de campanie a lui crezut că se poate şi mai sus, să ajungă chiar preşed-
sfârşit, pe bună dreptate, la puşcărie.) Recentele
Klaus Iohannis. Acesta a obŃinut în turul al doilea de inte al României. Ei bine, nu a fost să fie. A clacat
alegeri prezidenŃiale nu au însemnat din păcate
două ori mai multe voturi decât contracandidata sa cu brio, iar partidul ei o va lepăda probabil ca pe o
decât o paradă a unor pseudo-lideri de carton,
din partea PSD, fostul premier Viorica Dăncilă, fără cârpă, mergând pe mâna altor lideri. Aici se va
majoritatea simple marionete, dând câştig de cauză
să facă mare lucru. A evitat dezbaterile directe sau putea vedea cu prisosinŃă care sunt consecinŃele lip-
marionetei care e susŃinută din umbră de cercurile
interviurile incomode, afişându-se doar la o singură sei de anvergură politică: unei ascensiuni fulgeră-
cele mai influente: cele ale globalismului.
întalnire cu presa, în care a răspuns întrebărilor unor toare, favorizată de o conjunctură propice, îi poate
jurnalişti aleşi pe sprânceană. Victoria sa a venit urma o cădere într-un anonimat total, pe măsura OpŃiunea de acum pentru Iohannis a fost aşadar una
logic şi facil, mai ales că a beneficiat şi de notori- „calităŃilor” reale de care dă dovadă. pragmatică. Pentru a învinge un preşedinte în
etatea preşedintelui în funcŃie. Dintotdeauna funcŃie care speră la un nou mandat, şi care nu a fost
Nu se poate spune că ar fi un „merit” personal al lui
mediocru şi lipsit de carismă, bonusul acordat de afectat de vreun scandal menit să-i taie definitiv
Dăncilă, dar candidatura ei a avut totuşi şi con-
funcŃia pe care o reprezenta i-a fost suficient lui craca de sub picioare, e nevoie de o personalitate
secinŃe pozitive. Un lider fals ca Dan Barna, umflat
Klaus Iohannis pentru a lua faŃa unor adversari care puternică, cu priză la mase şi cu o idee clară, capa-
cu pompa de către curentul progresist, a obŃinut în
nici ei nu au excelat la capitolul anvergură politică. bilă să le redea românilor speranŃa şi demnitatea.
primul tur un eşec răsunător. Românii care s-au dus
Neexistând un asemenea personaj providenŃial,
Adversara sa din turul al doilea, Viorica Dăncilă, a la urne i-au retezat avântul şi l-au plasat mult în
electoratul a evitat riscul de a merge pe mâna unor
fost chiar preferată de unii formatori de opinie urma lui Dăncilă, deşi speranŃele acestuia la o
candidaŃi consideraŃi fie şi mai puŃin potriviŃi, fie cu
antiglobalişti pe singurul criteriu al etniei. Căci e de înfruntare decisivă cu Iohannis în turul al doilea
o notorietate insuficientă pentru a merita funcŃia
sperat că nu s-au lăsat impresionaŃi cu adevărat de erau mari. Evident, mult mai educat decât fostul
supremă în stat.
gargara patriotardă din mesajul ei de campanie elec- premier pesedist, Dan Barna nu excelează nici el la
torală, adresat românilor naivi care ar putea crede că capitolul onestitate. Meseria sa de bază a fost aceea Aşa cum s-au prezentat candidaŃii la funcŃia
PSD-ul e adevărata soluŃie la ieşirea României din de „consultant” pentru accesarea fondurilor supremă în stat, tot aşa s-au desfăşurat şi festiv-
statutul de „vasalitate” faŃă de cercurile globalismu- europene. Adică un soi de parazit oengist care ştie ităŃile de ziua naŃională a românilor: într-un mod
lui internaŃional, fapt care s-ar manifesta inclusiv să confecŃioneze dosare, învârtindu-se în hăŃişul tern şi anost, căutând în mod obsesiv ca nu cumva
prin plasarea în funcŃii-cheie în stat a unor alogeni, birocraŃiei europene, atrăgând bani pentru proiecte să trezească vreun sentiment de mândrie naŃională
adică persoane fără aderenŃă la valorile româneşti minunate pe hârtie, dar dintre care în realitate multe în sufletul acestui neam. Căruia i se cere doar să fie
(aluzie la actualul preşedinte, premier, şef al SRI, din ele s-au dovedit a fi „de carton”, adică eşecuri o turmă nevertebrată, care să iasă de fiecare dată
etc, etc). depline. E îmbucurător faptul că românii nu s-au cuminte la vot şi să pună ştampila pe cine trebuie.
lăsat „aburiŃi” de mesajul încărcat la extrem cu ide- Cât mai e oare până la ziua în care versurile imnu-
Trebuie însă să fii disperat rău de tot pentru a-Ńi ologie progresistă pe care îl transmite USR-ul din
agăŃa speranŃele de un astfel de personaj subme- lui nostru naŃional, „Deşteaptă-te, române”, vor
spatele lui Barna. deveni din nou realitate?
diocru şi sfertodoct, propulsat în arena politică doar
Dintre ceilalŃi candidaŃi în primul tur ar merita

Editura Evdokimos şi FundaŃia Profesor George Manu:


NoutăŃi editoriale
Nicolae Călinescu,
„Preambul pentru camera de tortură”, 25 Lei
„Autorului, cineva i-a zis: „Ce vrei mă, să scrii o nia anilor 1948-1964.
carte despre ce a fost??! Eşti nebun, n-o să te Om deosebit, cu suflet mare, a făcut parte din
creadă nimeni! Nu cumva vrei să ieşi din anoni- frontul cruciaŃilor secolului XX, acea legendă a
mat? Crezi că ai voie să scrii în momentul actual? cavalerilor verzi, care au pavat cu jertfe pentru
Ai grijă să nu-Ńi rămână copii pe drumuri, fără veacuri destinul neamului românesc. Deşi viaŃa
tată!!!” lui nu a fost decât persecuŃie şi prigoană, Nicolae
Nicolae Călinescu nu a mai aşteptat niciun Călinescu a trudit mult, a suferit mult, dar iubirea
răspuns. A pus pe hârtie drumul lui şi al unei şi bunătatea lui a rămas aceeaşi pentru pământul
întregi generaŃii, cu suferinŃele, cu iubirile şi românesc.
clipele de durere întru luminarea sufletului româ- Cu astfel de oameni, putem spune că poporul şi
nesc. Ńara frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, nu pot
Aşa apare cartea reală, trăită în incandescenŃa rămâne numai un vis, ci pot deveni realitate.”
unor evenimente dramatice, gândite în timp,
evenimente impuse de teroarea universului con- Liviu Culman
centraŃionar comunist de exterminare din Româ-
4 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Asasinarea Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor


CEZARINA CONDURACHE

Asasini, complici, vinovaŃi murdar al suveranului, lovind în Mişcare după


Aşa cum scriam şi în numărul trecut, în textul dedicat asasinarea Căpitanului şi proslăvind pe Rege. Voi
masacrului din 21/22 septembrie 1939, asasinarea reveni mai jos în cadrul textului.
Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu a fost dorită şi
pregătită mulŃi ani de criminalul Rege Carol al II-lea Contextul asasinatului
şi camarila sa, dar deşi poartă cea mai mare parte din
vină, nu sunt singurii pătaŃi de sângele Căpitanului, Nu ştim când a fost stabilită data exactă a asasinatu-
Nicadorilor şi Decemvirilor. Acesta cade peste lui, dar pregătirea lui concretă a început cu mult
întreagă clasa politică, peste ierarhia bisericească, înainte de 29 noiembrie 1938. În 14 august 1938 sunt
peste intelectuali etc. MulŃi din categoriile enumerate aduşi la Râmnicu Sărat Decemvirii şi doi Nicadori –
au participat activ la planul de asasinare, alŃii pasiv, Belimace şi Constantinescu. La finele lunii august li
iar alŃii laudativ... se alătură şi Caranica ,adus la Râmnic din santoriul
spital Târgu Ocna. În 15 septembrie Căpitanul este
La cei cu rol pasiv, desigur, mari pretenŃii nu avem. transferat de la Doftana la Râmnicu Sărat. În lagăre
Ei sunt marea masă a celor care prin tăcere, indifer- regimul începe să se înăsprească. În a doua jumătate
enŃă, prudenŃă excesivă îşi securizează propriile poz- a lui septembrie sunt transferaŃi la Vaslui majoritatea
iŃii mai mult sau mai puŃin modeste, propriile avanta- legionarilor din lagărul Miercurea Ciuc. Prof.
je etc. Cât priveşte pe cei cu rol laudativ... aceştia sunt Codreanu, tatăl Căpitanului este izolat de restul
cei mai mizerabili dintre toŃi, pentru că deşi nimeni legionarilor şi va ajunge în temniŃă la Odorhei.
nu le-a cerut-o, nimeni nu i-a constrâns, nu se aflau în
pericol de a pierde ceva, au ridicat un cor de osanale La începutul lunii noiembrie în jurul lagărului Vaslui
Regelui, atacând pe cei omorâŃi şi ridicând în slăvi autorităŃile începuseră să ridice încă două rânduri de
asasinul lor. Să facem o scurtă şi sumară recapitulare stâlpi cu sârmă ghimpată pe lângă cele două rânduri
deja existente. Apoi au apărut şi reflectoare postate la Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I. Gh.
a categoriilor de vinovaŃi ce stau pe aceeaşi treaptă de Duca, condamnaŃi la muncă silnică pe viaŃă.
ticăloşie cu Regele Carol al II-lea: distanŃă de cinci metri unul de altul. Reflectoarele ce
băteau în clădirea lagărului încep să fie aprinse în Caratănase Ion, Bozântan Iosif, Curcă Ştefan, Pele
„Camarila” nu este un cuvânt inventat de legionari, el fiecare noapte, chinuindu-le somnul celor internaŃi. Ion, State Gr. Ioan, Atanasiu Ion, Bogdan Gavrilă,
desemnează grupul de curteni sau de favoriŃi ai unui Legionarii urmăreau mişcările de afară, înŃelegând că autorii asasinatului comis asupra lui Mihai Stelescu,
mornarh sau şef de stat care influenŃează politica stat- se va petrece ceva şi încercând să ghicească ce va condamnaŃi la muncă silnică pe viaŃă.
ului în interesul lor pesonal. În cazul nostru, această urma. În 24 noiembrie 1938 ultimii legionari aflaŃi în Vlad Radu, Georgescu Ştefan, Trandafir Ioan, con-
camarila era condusă de Elena Lupescu şi Ernest lagărul Miercurea Ciuc sunt transferaŃi la Vaslui, damnaŃi la câte zece ani muncă silnică pentru asasi-
Urdăreanu (amanta regelui şi mareşalul Palatului) lagărul Ciuc desfiinŃându-se (numai pentru a fi reîn- nat asupra lui Stelescu.
având în componenŃă mari industriaşi şi oameni de fiinŃat 6 zile mai târziu, la 30 noiembrie 1938!). Într-
afaceri din Ńară: Blank, Auschnitt, Malaxa etc, Mihail Atât Parchetul Militar al Corpului 2 Armată, pe teri-
o zi, la sfârşitul lunii noiembrie, legionarii din lagărul toriul căruia s-a întâmplat cazul, cât şi Parchetul
Morozov - şeful serviciilor secrete etc. Împreună cu Vaslui s-au trezit dimineaŃa cu un tun montat în faŃa
Regele, ei au decis omorârea lui Corneliu Zelea Civil, fiind înştiinŃate, au venit la faŃa locului şi au
lagărului cu Ńeava spre ei, la o distanŃă de nici 100 constatat în mod oficial moartea celor numiŃi mai
Codreanu şi au sperat ca ea să ducă şi la dispariŃia metri de lagăr. AutorităŃile erau pregătite să riposteze.
Mişcării Legionare. sus, de către medic, prin încheiere de proces-verbal.
La ce?... A autorizat înmormântarea cadavrelor, rămânând
Cel care a dat girul moral a fost Patriarhul Miron De la jumătatea lunii noiembrie Regele porneşte într- mai departe în cercetarea cazului. Comandamentul
Cristea. Mare sprijinitor al Regelui Carol al II-lea, al un turneu de prestigiu în Europa, alături de Marele Militar, după propunerea Parchetului şi pentru
dictaturii regale, al noii ConstituŃii carliste... nu are Voievod Mihai I – Anglia, Belgia, FranŃa, Germania. motive de ordine publică, a aprobat înmormântarea
nicio reacŃie de împotrivire şi nicio urmă de regret în Vestea ajunge şi în temniŃe şi lagăre, fiind comentată să se facă la Subcentrul Militar Jilava, fapt ce s-a
urma asasinatului săvârşit de autorităŃile statului pe în fel şi chip. Deşi erau intrigaŃi de vizita în Germa- executat în dimineaŃa zilei de 30 noiembrie a.c. prin
care îl conducea din funcŃia de Preşedinte al Consili- nia – unde a şi avut loc o întâlnire între Carol şi Hitler, îngrijirea Închisorii Militare Jilava.”
ului de Miniştri. Voi reveni la această problemă şi în legionarii nu se aşteptau la evenimente favorabile lor.
alt capitol al textului. Evident că singurul adevăr conŃinut de acest comuni-
Pe timpul călătoriei prerogativele regale sunt exerci- cat e faptul că cei 14 erau morŃi. Şi ora morŃii este cel
Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu sunt cei doi tate de Consiliul de Miniştri, potrivit decretului regal mai probabil cea reală. Restul era o minciună prost
mari executanŃi ai asasinatului, bucuroşi de a fi şi ei semnat de Carol înainte de plecare. De menŃionat fap- întocmită. Nimeni nu a crezut în varianta fugii de sub
parte din rândurile camarilei. Alături de cei doi, tul că Regele Carol se afla în Ńară la data asasinării escortă. Argetoianu (de altfel deloc favorabil
întreaga jandarmerie şi poliŃie se fac vinovate, nu Căpitanului şi îşi recăpătase prerogativele regale. legionarilor) nota în jurnalul său „Comunicatul e
pentru că au executat ordinul primit, ci pentru că unii Regele intră în Ńară în data de 28 noiembrie 1938. monstruos şi tâmpit – ca mai tot ce face acest
dintre ei au făcut-o cu plăcere şi pentru că toŃi au Odată cu plecarea lui Carol în străinătate în temniŃa Guvern. (...) Cine poate să creadă că cei 14 gardişti
acceptat şi primit cu bună voie plata pentru crimă – Râmnicu Sărat se impun noi restricŃii: medica- au fost transportaŃi în autocar deschis? Şi cum au
plată în bani. mentele sunt interzise, fumatul este interzis, raŃia de încercat toŃi 14 să fugă deodată, şi cum i-au ucis jan-
Partidele politice desigur nu mai existau în noiembrie hrană pentru deŃinuŃi scade la 4 lei/zi/persoană, cărŃile darmii pe toŃi 14 prin ceaŃa deasă despre care – te
1938 (desfiinŃate odată cu instaurarea dictaturii de rugăciuni sunt interzise – li se permite însă să îşi întrebi de ce – vorbeşte comunicatul? Cum de n-a
regale), dar liderii lor nu era străini de planul asasi- păstreze candelele şi icoanele. Desigur, legionarii scăpat unul de tot, sau măcar rănit? Şi dacă au fost
natului care se tot discutase şi plămădise în Consiliul protestează, dar li se spune că astea sunt ordinele ven- împuşcaŃi la Snagov, pe marginea pădurii, de ce au
de Miniştri şi în Parlament ani de zile. Cu toŃi sunt ite de la dl. Călinescu... fost înmormântaŃi la Jilava? Jilava e un fort şi o
vinovaŃi, cu toŃii au complotat măcar într-un anumit închisoare, nu un cimitir. Ar fi fost mai cinstit şi mai
moment pentru eliminarea lui Codreanu, cu toŃii au în interesul regimului să se redacteze un comunicat
acceptat marea crimă la momentul înfăptuirii Comunicatul oficial dat de autorităŃi
sobru în care să se mărturisească pur şi simplu că cei
(excepŃie, din cate ştiu, face doar Iuliu Maniu): liber- În jurul orei 13, în data de 30 noiembrie 1938, după 14 prizonieri, încercând să fugă, au fost împuşcaŃi în
alii, marii asasini ai legionarilor – au dorit crima încă o emisiune muzicală, radioul a transmis un comuni- virtutea articolului cutare al legii şi al regulamentu-
din prigoana Duca; Ńărăniştii, primii care au dizolvat cat din partea autorităŃilor care anunŃau împuşcarea lui cutare. Un regim de autoritate nu trebuie să se
abuziv Garda de Fier şi din rândurile cărora a apărut Căpitanului, a Nicadorilor şi Decemvirilor. Iată textul scuze pentru actele a căror răspundere şi-o ia...”
Armand Călinescu; iorghistii, cuzistii, membrii par- comunicatului:
Abia în timpul guvernării legionare s-au aflat detali-
tidului naŃional-creştin... ToŃi au bătut şi omorât „Parchetul Militar al Corpului 2 Armata ne ile asasinării. Ele au fost dezvăluite de cei care
legionari pe când se aflau la guvernare, toŃi ştiau de informează: luaseră parte la crimă, maiorii, plutonierii şi jan-
planul asasinării Căpitanului, nimeni nu s-a opus. În noaptea de 29-30 noiembrie a.c. s-a făcut un darmii care au făcut declaraŃii în cadrul investigaŃiei
Intelectualitatea română are o vină la fel de mare. În transfer de condamnaŃi de la închisoarea Râmnicu făcute de Comisia de Anchetă Criminală.
primul rând pentru că în perioada interbelică intelec- Sărat la Bucureşti – Jilava. În dreptul pădurii ce
tualitatea (evident, cea nelegionară) se confundă în corespunde km 30 de pe şoseaua Ploieşti-Bucureşti,
mare măsură cu clasa politică. Marele istoric Iorga se pe la orele 5, automobilele au fost atacate cu Asasinarea Căpitanului
dovedeşte o calamitate politică şi o coadă de topor în împuşcături de necunoscuŃi care au dispărut şi în Să revenim la ziua de 29 noiembrie 1938 şi să îl
mâna regelui; marele poet al „pătimirii noastre” acel moment transferaŃii, profitând de faptul că însoŃim pe Căpitan pe ultimul drum. În cursul zilei de
Octavian Goga a vrut să-şi dovedească renumele la transportul se făcea în automobile brek tip jandarmi, 29 noiembrie, căpitanul Iliescu (comandantul
propriu: sub conducerea sa guvernul a asasinat, bătut deschise şi pe timp de noapte, cu o ceaŃă deasă, au închisorii Râmnicu Sărat) anunŃă că în cursul serii vor
şi umplut închisorile de legionari, marele avocat sărit din maşini îndreptându-se cu vădită intenŃie de fi transferaŃi 10-12 legionari închişi la Râmnic şi,
român Istrate Micescu, liberal de profesie şi cuzist de a dispare în pădure. Jandarmii după somaŃiile legale, neştiindu-se cine anume sunt aceia, se dă ordin ca
ocazie în aceeaşi guvernare, discuta fără jenă de au făcut uz de armă. Au fost împuşcaŃi: toŃii să se pregătească în eventualitatea transferului şi
asasinarea Căpitanului, căutând executant. Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la zece ani să fie cu bagajul pregătit. În cursul după amiezii pe la
Chiar şi intelectualii care au avut o atitudine pro muncă silnică şi şase ani interdicŃie. orele 14-15 se anunŃă că cei 3 Nicadori vor pleca şi o
legionară, dacă nu chiar apartenenŃă, acceptă jocul Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace continuare în pag. 5
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 5
şi Bucureşti când în zorii zilei de 30 noiembrie, după a fost ucis în timpul atacului, însă Gruia Enache,
ASASINAREA CĂPITANULUI, ce am dat semnalul fixat cu lanterna jandarmii au agentul de poliŃie care îi asigura paza a murit. De ce
NICADORILOR ŞI DECEMVIRILOR scos din buzunare o sfoară pe care au strâns-o în avea nevoie un rector de un bodyguard plătit de stat-
jurul gâtului legionarului ce stătea în faŃa fiecăruia ul român că să îi asigure paza? Şi asta e o altă
parte dintre Decemviri – dar nu se ştie câŃi şi care din- dintre ei. În felul acesta Codreanu şi 13 camarazi ai poveste.
tre ei. Se deschid celulele şi sunt lăsăŃi cu toŃii liberi lui au fost sugrumaŃi în timp ce maşină îşi continua Un alt subiect al acelor zile a fost aniversarea celor 20
să îşi poată lua rămas bun. Între timp se află printr- drumul în plină viteză. de ani scurşi de la Marea Unire înfăptuită la 1 decem-
unul dintre plutonierii închisorii – Eftimiu – că s-au brie 1918. Multe discursuri şi articole de presă sunt
cumpărat nişte frânghii. Pentru ce? Vor fi legaŃi în centrate nu atât pe însemnătatea unirii şi pe realiza-
timpul transferului? Îngroparea şi dezgroparea trupurilor
torii ei, cât pe preamărirea Regelui Carol al II-lea. De
Nicadorii – singurii care aveau la acel moment certi- Cât priveşte îngroparea trupurilor ea s-a făcut la Jila- exemplu rugăciunea întocmită de patriarhul Miron
tudinea că vor pleca – întreabă dacă se pregătesc şi va, imediat după sosirea maşinii. DeclaraŃiile acelo- Cristea cu această ocazie ovaŃionează pe măritul
lanŃurile. Ca vieŃaşi, ei trebuiau transportaŃi cu lanŃuri raşi doi relatează similiar derularea evenimentelor, Rege şi chiar pe sfetnicii lui – între care ştim bine că
la picioare. Răspunsul e negativ, nu există lanŃuri. În Dinulescu aduce însă elemente în plus pe care desig- locul central îl ocupa amanta sa, Elena Lupescu, fapt
mod normal, îngrijorarea creşte. În acea seară masa ur Sârbu nu avea de unde să le cunoască. cunoscut prea bine de Patriarh.
se serveşte la 18:30, dar nimeni nu mănâncă. Pe la Sârbu: Când am ajuns, erau orele 7 dimineaŃa. Aici Unul dintre cele mai penibile momente din istoria
orele 21-22 Căpitanul Iliescu anunŃă că vor pleca ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandan- BOR. Să accepŃi asasinarea celor care luptă pentru
Nicadorii şi toŃi Decemvirii. Având celulele cu vedere tul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Biserică şi pentru neam că să rămâi în graŃiile
spre administraŃie şi spre curtea de la intrarea în pen- Col. Ionescu şi alŃii. Groapa era făcută. Traşi din imoralului, adulterului, trădătorului şi criminalului
itenciar, Laurian łălnariu şi Bartolomeu Livezeanu maşină, legionarii au fost aşezaŃi cu faŃa în jos şi Carol! Să loveşti în tineret, în studenŃime şi să-i
monitorizează mişcările de afară. Pe la ora 1 noaptea împuşcaŃi în spate, pentru a se simula astfel împuş- tratezi ca pe duşmanii Ńării, omorându-i doar pentru a
este scos din celulă Căpitanul şi condus la Cancelar- carea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. păstra un tron scăldat în sânge. Să fii Patriarhul Ńării
ie. Căpitanul a fost Ńinut izolat de restul camarazilor, Apoi au fost aruncaŃi în groapa comună… şi în acelaşi timp să fii preşedintele Consiliului de
celula lui se afla în partea din faŃă a închisorii, în Dinulescu: PuŃin timp după aceea am ajuns la Miniştri care autorizează crima asupra pruncilor Ńării
clădirea administraŃiei. Bucureşti de unde ne-am îndreptat spre fortul de la tale, că să-l susŃii pe Irod cel interbelic... Voi cita un
Apar şi jandarmii alături de gradaŃii lor: maiorul Din- Jilava în interiorul căruia era săpată deja de trei zile singur fragment: „Păzeşte, Preamilostive Doamne,
ulescu, maiorul Macoveanu, şeful legiunii de jandar- o groapă mare. După ce camionul a fost tras în fort, sub acoperământul aripilor Tale şi pe Preaînaltul lor
mi Râmnicu Sărat, Scarlat Roşianu. Căpitanul Iliescu asupra cadavrelor strangulaŃilor s-a tras, în urma urmaş – Carol II – chemat a întări moştenirea
citeşte lista celor 13, celulele lor se deschid şi li se ordinului primit de la prim procurorul Col. Zeciu, părinŃilor săi; înmulŃeşte zilele vieŃii lui întru sănă-
ordonă să iasă fără bagaje. Li se spune că bagajele câte un foc de revolver sau de puşcă; apoi un medic tate nevătămată (...) Sporeşte înŃelepciunea sfetni-
vor fi trimise ulterior. Pot lua doar paltonul şi o militar constată moartea tuturor legionarilor trans- cilor Săi; (...) Împrăştie duşmanii ce s-ar ridica
batistă. Ies rând pe rând. Fiecare legionar e luat în portaŃi de noi. Cadavrele au fost aruncate în groapă. împotriva stăpânirii Lui şi adună tot poporul într-o
primire de câte doi jandarmi - fiecare dintre aceştia Aşa cum se ştie, trupurile celor 14 au fost deshumate unire nedespărŃită şi dreaptă supunere...” „Frontul
având câte o frânghie pentru legarea deŃinutului -, din groapa comună de la Jilava şi reînhumate tot la de Vest”, 4 decembrie 1938.
duşi şi legaŃi în cele 2 camioane de jandarmerie care Jilava, într-o altă groapă comună. Pestre trupuri s-au Patriarhul nu este singurul ierarh care aduce în acele
aşteptau. Odată ieşiŃi din incinta închisorii, łălnariu turnat 15 damigene de vitriol, iar după umplerea zile osanale regelui criminal. PS Andrei Magieru al
şi Livezeanu nu mai au nicio informaŃie. ToŃi cei gropii cu pământ, s-a turnat deasupra ei o uriaşă placă Aradului Ńine un discurs la începutului lunii decem-
rămaşi aşteaptă cu sufletul la gură. Târziu, după ora de beton (la deshumarea din 1940 s-a stabilit că placa brie 1938, lăudând Străjerimea – organizaŃia creată
2:45, se aud motoarele celor două maşini care por- era lungă de 15 metri, lată de 5 metri, adâncă de 38 de Carol al II-lea în contraponderea Mişcării
nesc. cm şi cântărea 30 tone). De ce au făcut asta? Se Legionare: „N-am venit să fac un act de curtoazie, n-
Detaliile crimei s-au aflat abia în 1940, în timpul temeau că să vor ridica morŃii din morminte? Poate aveŃi nevoie de el. Biserica nu face curte niciodată.
guvernării legionare, chiar din gura celor care au exe- că da (până la urmă asta s-a întâmplat oricum în Eu cred că străjeria nu este o inspiraŃie momentană,
cutat asasinatul. DeclaraŃia plutonierului Sârbu: 1940). Dinulescu şi Sârbu declară date diferite pentru ci este un vis strămoşesc. Regele a fost inspirat de
În zorii zilei am pornit spre Râmnicu Sărat. Ajunşi la această monstruoasă deshumare şi reînhumare. În Dumnezeu. După anarhia politicianistă avem nevoie
închisoare, am fost băgaŃi toŃi jandarmii într-o timp ce Sârbu declară că aceiaşi jandarmi care înfăp- de disciplină. Regele ne-a arătat să facem aceea ce şi
celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au tuiseră crima au fost chemaŃi la câteva săptămâni să strămoşii noştri au făcut: să străjuim!, „Şcoala
dat instrucŃii asupra modului cum avem să executăm îi dezgroape şi reîngroape, Dinulescu spune că au Vremii”, decembrie 1938. Ce anarhie politicianistă?
pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, fost chemaŃi a doua zi după asasinat. Biserica nu face curte? Nu mai comentez.
i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, aratând Amândoi recunosc însă valoarea stipendiului acordat Aceeaşi atitudine duplicitară şi nedemnă o găsim şi în
cât de uşor se poate executa astfel. pentru asasinat: 20.000 de lei pentru fiecare jandarm. presa greco-catolică. La Blaj, ziarul Mitropoliei
Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit Dinulescu a declarat că el a primit 200.000 lei. Unite Române, „Unirea”, publică în numărul din 11
apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii şi decembrie 1938 pe prima pagină un text amplu de
fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat sancŃionare a tentativei de asasinat făcută de legionari
unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că asupra rectorului Ştefănescu-Goangă, iar în pagină 4,
acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus printre alte ştiri pe scurt, redă comunicatul Parchetu-
apoi în maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinile lui Militar cu titlul „Corneliu Codreanu a fost împuş-
de banca la spate, iar picioarele pe partea de jos a cat”. Iată un fragment din editorialul, bineînŃeles
băncii din faŃă, în aşa fel ca să nu se poată mişca nici nesemnat, intitulat „Drumuri greşite”: „În săptămâna
într-o parte, nici în alta. Aşa au fost legaŃi 10 trecută, pe una din cele mai umblate străzi ale Cluju-
legionari într-o maşină şi 4 în alta. Eu am fost în lui, trei tineri studenŃi au încercat să răpună pe rec-
prima maşină, în cea cu 10 legionari, în spatele torul universităŃii din Cluj şi au răpus pe agentul de
Căpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatele poliŃie Gruia, iar pe rector l-au rănit numai cu două
legionarului ce-i fusese încredinŃat. În mâini aveam gloanŃe, însă destul de grav. Ceeace s-a petrecut n-a
ştreangurile. fost nici creştinesc şi nici după lege. Biserica nu
Am pornit. În maşina mea mai era maiorul Dinules- opreşte lupta pe faŃă pentru înfăptuirea unui ideal,
cu, iar în cealaltă, maiorul Macoveanu. Era o tăcere dar să fie o luptă cinstită şi dreaptă. Ea opreşte
de mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şi Presa românească: asasinarea Căpitanului şi numai ca în luptă să te foloseşti de mijloace nelegale
nici legionarii între ei. Ajunşi în dreptul pădurii proslăvirea lui Carol şi nepermise. (…) Noi, ca gazetă creştinească, nu
Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, Printre articole uriaşe dedicate grozavei vizite a putem decât să veştezim, cu toată hotărârea, orice
printr-un cod de semnale, momentul execuŃiei, a regelui în Europa şi triumfalei sale întoarceri în Ńară, încercare de omor şi de ucidere în această Ńară şi să
aprins la un moment dat lanterna, stingând-o şi toate ziarele publică textul comunicatului dat de îndemnăm pe tinerii noştri studenŃi să-şi vadă de
aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuŃiei, dar Parchetul Militar al Corpului 2 Armată. Cele mai carte şi de cultură, şi să se lepede de politică. Nu este
nu ştiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul multe nu fac alte comentarii pe acest subiect, dar chemarea lor politica, ci a oamenilor formaŃi gata.
Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la titlurile Ńin să menŃioneze că cei împuşcaŃi erau nişte Iar cu cuŃitul şi cu revolverul în mână, nu vrem să-i
maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese asasini: „Corneliu Codreanu şi asasinii lui Duca şi ştim niciodată.”
mai autoritar. Legionarii erau executaŃi. Căpitanul Stelescu au fost împuşcaŃi” – „Ecoul” 2 decembrie Pentru asasinarea Căpitanului nicio revoltă, nicio
şi-a întors puŃin capul către mine şi mi-a şoptit: – 1938, „Încercare de evadare în masă a capilor sancŃiune la adresa autorităŃilor care au omorât 14
„Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mişcării legionare. Au fost împuşcaŃi Corneliu oameni care se aflau în perioada executării unor con-
mei!” Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi ter- Codreanu, asasinii lui Duca şi alŃi foşti legionari” – damnări impuse de stat, deci pentru care statul avea
minat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul „Gazeta de Transilvania”, 4 decembrie 1938. responsabilitatea de a le garanta siguranŃa. Nici nu
pe scara maşinii şi păşind înăuntru cu revolverul în Alături de comunicatul parchetului apar articole mai discut felul în care au fost condamnaŃi. Măcar să
mâna a rostit printre dinŃi: „Executarea!” La aceas- ample şi evident incriminatoare despre atentatul de la se fi abŃinut de la adoptarea unei poziŃii atât de ferme
ta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost un Cluj asupra profesorului Ştefănescu Goangă. Acesta în cazul Goangă în acelaşi număr de ziar în care
muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinŃei lor, fusese împuşcat de legionari în 28 noiembrie 1938 – acceptă tacit asasinatul făcut de autorităŃi.
apoi o linişte de mormânt. Cu perdelele trase, exact subiectul de care presa carlistă avea nevoie
maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava… pentru a sublinia necesitatea eliminării lui Codreanu. Campanie mediatică pentru distrugerea Mişcării
DeclaraŃia maiorului Dinulescu diferă în anumite Cei care au tras asupra lui Goangă – Pop şi Lăscăianu După cum menŃionam în textele publicate în ultimele
părŃi de cea a plutonierului Sârbu. Dinulescu declara – au vrut să oprească abuzurile comise de nefericitul două numere ale revistei noatre, Regele, în nebunia
că asasinatul s-a produs exact aşa cum a descris şi rector al UniversităŃii din Cluj, inclusiv abuzurile lui, a crezut în perioada de care ne ocupăm acum că
plutonierul, doar că maşinile nu s-au oprit în timpul sexuale asupra studentelor, dar asta e o altă poveste
asasinatului: Se călătorea pe şoseaua dintre Ploieşti depre care ne vom ocupa în alt moment. Goangă nu
continuare în pag. 6
6 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

ASASINAREA CĂPITANULUI, omoare, dar a cărui moarte este pusă de unii aşa zis Căci cu adevărat fără vină sub toate aspectele posibile
cercetători tot în sarcina Mişcării). Petre Andrei, la au căzut cei enumeraŃi mai sus. Cum rămâne cu
NICADORILOR ŞI DECEMVIRILOR primirea mandatului: „Eu socot că tinerii noştri şco- gloanŃele trase de autorităŃi în Căpitan, Decemviri şi
lari sau studenŃi trebuie să înveŃe a răsfoi cu Nicadori?
asasinarea Căpitanului va duce în scurtă vreme la dis- îndemânare filele unei cărŃi mai bine decât a mânui
trugerea Mişcării Legionare. Având toate mijloacele Între loviturile şi atacurile murdare pe care le dă celor
cu dibăcie un revolver ucigător de viaŃă ome- asasinaŃi de Rege nu uită să menŃioneze propria lui
media la dispoziŃie, a lansat o întreagă campanie de nească”, „Drapelul”, 12 decembrie 1938.
discreditare a legionarilor dublată de noi măsuri puni- pătimire (închis la Jilava în procesul Duca) şi lupta lui
tive la adresa lor, măsuri care au fost pe larg răspân- Cel de la care preia funcŃia este chiar Armand Căli- constantă de a îndrepta acest tineret care, ce să vezi,
dite în presă. nescu care a asigurat până la data de 5 decembrie refuză să îl asculte pe el, cel care a creat toată această
1938 interimatul la Ministerul EducaŃiei. La ter- mişcare naŃionalistă! Apoi urmează laude multe şi
Imediat după asasinarea Căpitanului, Inspectoratul minarea interimatului şi numirea lui Andrei, Călines- cronologic aduse Regelui.
General al Jandarmeriei dă următorul comunicat: „Se cu avea să explice de ce a trebuit să preia în primă
va proceda cu ultima energie şi sumar împotriva Păstrează gloanŃele morale împotriva Căpitanului
fază conducerea ministerului şi rezultatele pe care le- mai spre sfârşit (după ce îl umple cu toate invectivele
tuturor indivizilor care se dedau la acte de violenŃă – a obŃinut: „... am venit aici pentru a întreprinde o
iar împotriva teroriştilor chiar somaŃiunea trebuie pe Gen. Cantacuzino): „Era tânăr, chipeş şi se
anumită acŃiune. În adevăr, în sectorul educaŃiei remarcase din anonimat printr-un glonŃ de revolver
socotită de prisos. Deci se va trage fără milă pentru naŃionale exista o carenŃă a autorităŃii şi exista o
a se menŃine cu orice preŃ ideea de ordine şi autori- tras în timpul studenŃiei, la Iaşi. În lipsa adevăratului
greşită îndrumare a învăŃământului. În bună parte conducător, tinerii au văzut în acel gest semnul mare-
tate, neadmiŃându-se nicio ezitare sau slăbiciune din această stare de lucruri cauzase turbarea din viaŃa
partea vreunui jandarm...” „Gazeta de Transilva- lui om de acŃiune. Şi nu era. (...) Mitul cel nou, ca
politică şi socială a României. Dar mai mult, această orice mit, nu creştea din calităŃile reale ale persoanei
nia”, 4 decembrie 1938. stare de lucruri constituia o primejdie pentru dez- adorate, ci din necesităŃile psihologiei colective (...)
În plus, toŃi comandanŃii corpurilor de armată emit voltarea de mâine, căci scosese generaŃia tânără din El ştia tot, deşi nu spunea nimic. El avea să rezolve
ordonanŃe valabile în jurisdicŃia lor, de pildă General făgaşul normal. Trebuia neapărat să oprim răul. Tre- toate problemele, deşi nu prezenta soluŃia niciuneia
de Divizie Christea Vasilescu, Comandantul Corpului buia o întorsătură de volan pentru a îndruma edu- (...). Iar el tăcea, căci această calitate o avea. Când
6 Armată emite următoarea ordonanŃă: „Este caŃia tineretului pe calea utilă Ńării. (...) Am făcut un o pierdea, rostea cuvinte ce i-au fost apoi fatale”.
interzisă tipărirea sau păstrarea în depozit, sau sub examen sanitar al celor închişi pentru agitaŃiuni sub-
orice formă, a broşurilor şi manifestelor cu caracter versive. Rezultatul a fost dezastruos. ToŃi, dar absolut Una din concluziile sale: „Totul a fost zadarnic Miş-
legionar şi acelora cari prin conŃinutul lor ameninŃă toŃi sunt atinşi de maladii organice. Sifilisul, bolile carea, orbită de fumul iluzoriu al succesului, mergea
siguranŃa şi ordinea publică. Deasemenea, este mintale, tuberculoze fac ravagii în această lume. Este spre catastrofă. Ea purta în bietul creier care o con-
interzisă afişarea şi răspândirea în public a unor trist, desigur, sub raport umanitar, dar sub raportul ducea germenii propriei morŃi. Ce-a urmat, se ştie,
asemenea manifeste şi broşuri. ToŃi locuitorii cari social, aceasta explică manifestaŃiile nesănătoase şi fiindcă sunt lucruri prea recente”.
deŃin asemenea broşuri şi manifeste sunt obligaŃi, ca indică nivelul moral al celor ce ar fi vrut să conducă Pentru cei ce încă se mai întreabă: „Cum a fost posi-
în termen de 10 zile de la publicarea acestei ordo- o Ńară. Din fericire, aşa cum spuneam, aceste ele- bil tot ce s-a întâmplat cu neamul nostru în timpul
nanŃe să le depună la autorităŃile militare, la mente se situează singure pe la periferia societăŃii comunismului”. Răspunsul nu îl găsim la 23 august
organele poliŃieneşti şi ale jandarmeriei. Călcarea (...)”. „Drapelul”, 12 decembrie 1938. 1944, ci, aşa cum a explicat atât de clar şi Coman-
dispoziŃiunilor din prezenta OrdonanŃă se va pedepsi dantul Horia Sima, în perioada interbelică. Clica
conform art. V. din Legea stării de asediu din 11 monstruoasă de asasini şi mai ales de complici şi lin-
Februarie 1938, cu închisoare de la 1 (una) lună la 2 Ticăloşia din paginile „Sfarmă-Piatră” guşitori ai lor, de oportunişti şi de oameni fără dem-
(doi) ani. Odată cu pedeapsa închisorii, judecata va Nici prietenii de până atunci ai Mişcării nu refuză nitate şi onoare au instaurat dezastrul încă din perioa-
putea pronunŃa şi pedepsele complimentare pre- mărul otrăvit oferit de Palat. Din contră, am impresia da carlistă. Pe un teren moral, social şi politic atât de
văzute de art. 25 din Codul Penal Regele Carol că din lăcomie şi îngâmfare au luat tot coşul cu mere. şubred, în situaŃia în care singurii luptători autentici
II.”, „Unirea Poporului”, 11 decembrie 1938. Mă refer aici la Nichifor Crainic şi la mai mulŃi sem- pentru neam şi Biserică zăceau în pământ, în temniŃe
Cu toate măsurile antilegionare stabilite prin decrete natari ai articolelor din „Sfarmă-Piatră”. Dezamă- sau în închisori, cine era să se opună? Clasa politică
regale sprijinite în propria ConstituŃie, cu toate girea mea este foarte mare. Am ştiut întotdeauna că care a sărit imediat în barca sovietică pentru a-şi salva
restricŃiile şi sancŃiunile aplicate celor din lagăre, autorul superbului „Cântec al potirului” nu a excelat aceleaşi privilegii pentru care s-a umplut de sânge în
Carol spera ca legionarii să cedeze după moartea la capitolul demnitate, dar toată pătimirea ulterioară epoca carlistă? Biserica, ce a încuviinŃat omorârea
şefului. Evident nu a fost aşa. Începând cu decembrie din temniŃe, cu toate scăderile ei nu-i putea fi impu- propriilor copii, fără să aibă nicio constrângere din
1938 se intensifică şi acŃiunea de dezbinare a tată şi chiar îi ştergea şi păcatele mai vechi. Acum partea Regelui? Crainic şi intelectualii de teapa lui?
legionarilor din lagăr, prin promisiuni şi oferte avan- însă nu-i mai pot găsi scuze şi nici justificări (nici în Tare mă tem că toată pătimirea şi tot sângele curs în
tajoase. Unii – puŃini – au cedat (chiar cu prea mare faŃa istoriei şi nici faŃă de mine însămi). Mai ales că temniŃele comuniste nu sunt suficiente pentru a curăŃa
uşurinŃă), cum e de pildă cazul celebrului preot Grig- atitudinea asta mizeră nu se opreşte după momentul păcatele neamului din anii 1938-1939. Pentru că sub
ore Cristescu. Pentru a preîntâmpina acŃiuni de genul asasinării Căpitanului, ci va continua până la căderea comunişti sângele curs a fost tot al legionarilor noştri.
ăsta şi mai ales pentru a preîntâmpina exploatarea lor Regelui Carol al II-lea. Şi va reveni în formă actual- Cu mici excepŃii, majoritatea vinovaŃilor din carlism
de către regimul carlist, comandanŃii Bunei Vestiri izată politic după ieşirea din temniŃă. Memoriile sale nu au plătit pentru faptele lor, nici nu s-au pocăit şi
decid ca legionarii din lagăre să semneze în masă post carcerale, „Zile albe, zile negre” sunt pline de nici nu şi-au schimbat atitudinea asupra faptelor
declaraŃiile de desolidarizare de Mişcarea Legionară. minciuni, dar toate păreau scuzabile din cauza pre- făcute. Ăsta este „zidul de ură şi de mişelie” despre
Pe moment acŃiunea a părut o mină de aur pentru siunii, constrângerilor venite de la comunişti. Acum care Căpitanul spunea că înconjoară Mişcarea
carlism. Ziarele de la mijlocul lui decembrie 1938 m-am convins că ele au fost scrise cu aceeaşi micime Legionară. Dar din păcate nu o înconjurau numai pe
titrau cu litere mari: „318 deŃinuŃi legionari fac act de sufletească ce-l măcina încă de pe vremea lui Carol. ea. Înconjoară toată România! Şi nu va cădea până
supunere noilor orânduiri ale Ńării”, „Drapelul”, 12 Cu mare dezamăgire şi durere voi reda numai câteva când dreptatea nu va fi restabilită. Desigur că actorii
decembrie 1938. Bucuria autorităŃilor a fost de scurtă fragmente din revista „Sfarmă Piatră”. În numărul din din interbelic au părăsit de mult scena, dar structurile
durată, Mişcarea Legionară a continuat neclintită pe 1 ianuarie 1939, Crainic publică textul „La un hotar de pe care aceştia au acŃionat sunt şi acum active şi au
linia sa şi, spre groaza lui Armand şi a lui Carol, noi de viaŃă românească”, text ce este un adevărat rechiz- obligaŃia de a restabili adevărul: Monarhia, Statul,
şiruri de căpetenii legionare au continuat să răsară itoriu împotriva Căpitanului, Nicadorilor, Decemvir- Biserica, Partidele, Intelectualii. Până nu o vor face,
necontenit, continuând lupta în ciuda ameninŃărilor, ilor şi a întregii Mişcări. Un text care conŃine, pe România va continua să se scufunde în dezastru. Iar
asasinatelor, prigoanei şi valurilor succesive de lângă multă laudă de sine, afirmaŃii cutremurător de de vor continua să refuze a o face, Ńara va pieri.
arestări. ticăloase pe care Ńine să le pună în contrapondere cu Dacă în numărul de faŃă am încercat să prezentăm
În presă campania antilegionară se susŃinea cu atitudinea „corectă” avută de el: cronologic contextul, momentul şi relatarea asasinat-
diverse articole pline de minciuni sinistre despre Cazul Nicadorilor: „În toamna lui 1933 I.G. Duca ului în presa carlistă, în numărul viitor, cu ajutorul lui
Codreanu şi Mişcare. Unul dintre ele este intitulat primeşte guvernul, iar din mijlocul mişcării apare Dumnezeu, vom continua tema, urmărind modul în
„Mărturisesc”; a apărut în „Gazeta de Transilvania” întâiul foc ucigaş de revolver. FrumuseŃea morală a care vestea a ajuns în mijlocul legionarilor. Cum a
din 8 decembrie 1938. Articolul, anonim, justifica noului naŃionalism se stropise cu sânge omenesc”. aflat şi reacŃionat familia Căpitanului? Cum şi când
asasinatul şi punea pe seama Căpitanului cuvinte şi „Profitând de tragica ocazie, adversarii mei m-au au aflat vestea cei din lagăre şi închisori, cei din lib-
atitudini care nu i-au aparŃinut niciodată: „Nu ne încarcerat, deşi Calendarul nu avusese decât cuvinte ertate etc.
opunem intenŃiilor care au forŃat guvernarea de azi bune pentru I. G. Duca cu care eram în raporturi per- Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii, Decemvirii –
să ia măsuri cu care nu era obişnuită Ńara (...) Firul sonale (...) Cu degetele îngheŃate am scris din hruba PREZENT!
de păr al Căpitanului pe care nu l-am cunoscut şi nu închisorii memoriul către Suveran, expunând proble-
mai este nu putea fi emblema şi simbolul unei Ńări (...) ma generaŃiei tinere şi soluŃia ei care era organizarea CEZARINA CONDURACHE
LoviŃi cu pumnul de fier peste buze pe toŃi care Ńin să în jurul Tronului şi în afară de influenŃă partidelor”.
se închine în faŃa crezului sfânt ce ne-a creat Trece la cazul Decemvirilor: <<Încă un omor fără
Marăşeştii, Mărăştii şi toate dovezile de jertfă în niciun sens: Stelescu. Zece nenorociŃi care îl
numele cărora s-a înfăptuit visul mare şi sfânt pentru masacrează devin Decemvirii, alŃi semizei adoraŃi
care ne-au murit şi moşii şi părinŃii! Aşa propovăduia obligatoriu. Spiritul diabolic se generalizează şi
cel ce nu mai este...” fiecare tânăr se visează un erou cu revolver. De pe
Dar există şi articole şi discursuri semnate şi asumate catedra mea de la Facultatea de Teologie am spus
care discreditează în mod la fel de mizerabil, atât atunci „Cine omoară un om, trage de fapt cu glonŃul
legionarismul, cât şi studenŃimea în ansamblul ei. Se în inima lui Hristos”. Această a fost deajuns ca pro-
încearcă acreditarea ideii că toŃi legionarii sunt nişte prii mei studenŃi să mă urască cu sălbăticie>>. Dar
nebuni, lipsiŃi de moralitate, de formaŃie asasini etc. cum rămâne cu glonŃul tras de regimul Duca în Virgil
Mă voi limita la două dintre ele, rostite cu ocazia Teodorescu, Constantin NiŃă, Nicolae Bălăianu,
numirii în funcŃie a noului ministru al EducaŃiei, Petre Toader Toma... Cum rămâne cu inima lui Hristos?
Andrei (cel care s-a sinucis de frică în timpul Hristos sângerează când trag legionarii şi se bucură
guvernării legionare, deşi nimeni nu voia să îl când autorităŃile omoară copiii Ńării, fără nicio vină? Nicadorii în temniŃă
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 7
Aspecte ale detenŃiei comuniste
în memoriile lui Aurel Vişovan (VI)
PERSONALITĂłI SPIRITUALE
ÎNTÂLNITE ÎN DETENłIE
Recenta reeditare, la editura Evdokimos, a cunos- cuŃii aprinse, am învăŃat pe de rost - de la Dinescu
cutei lucrări memorialistice a lui Aurel Vişovan – - psalmul 50.” (pag. 54)
„Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu pentru ce m- Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa (Piteşti,
ai părăsit?” ne dă ocazia unor abordări tematice 1950): „În aceeaşi celulă mai erau o serie de băieŃi,
care - sperăm - vor fi de folos, atât cercetării toŃi unul şi unul. Mi-l amintesc pe Chirică Bal-
istorice asupra represiunii comuniste, cât şi pub- anişcu fost şi el şef de regională FDC, Gheorghe
licului larg. Calciu Dumitreasa - student la facultatea de
(Preot prof. MARIUS VIŞOVAN) medicină, Vamanu - teolog, un caracter deosebit,
Andreescu, Spătaru etc. curs de limba engleză pe care şi el şi-o însuşise de
Intrat în celulă mi-am dat seama că cei de acolo nu la profesorul George Manu cu care fusese în celulă.
Costache Oprişan (Piteşti, 1950): „Într-o bună zi M-am antrenat mult în această limbă şi cu
vine łurcanu şi ne anunŃă că va fi adus în cameră ştiau nimic despre cele întâmplate la camera 4 Spi-
tal. Auziseră doar urlete şi gemete pe care nu le plăcere…” (pag.107)
Costache Oprişan - şeful FrăŃiilor de Cruce pe Ńară.
Într-adevăr, nu peste mult timp uşa se deschide, iar puteau interpreta, dar eram în închisoare, unde Alexandru Constant (Bucureşti, 1957): „Peste
gardianul împinge înăuntru un bărbat puŃin mai în gemetele şi urletele nu sunt de mirare. Sub un câteva zile sunt dus la o maşină mică stil dubă. Îmi
vârstă decât noi, cu nişte ochi mari ce exprimau un impuls deosebit, uitând - parcă - prin tot ce tre- dau seama că străbat Bucureştiul, iar când cobor mi
gen de nedumerire şi - desigur - teamă de necunos- cusem, am început să le povestesc pe scurt cele se spune că sunt la Tribunalul Militar. Oare vor să
cut. De cum a intrat în cameră, l-au înconjurat o întâmplate pe la celelalte camere. Le-am atras aten- mă condamne din nou? Întrebarea mă tot fura
serie de reeducaŃi - probabil din cunoscuŃii dinainte tia că se rezistă extrem de greu şi că mulŃi, mereu…Sunt introdus într-o sală de aşteptare în
- şi care, făcând pe oamenii de rezistenŃă curajoşi, foarte mulŃi, căzuseră.” (pag. 56) care era şi Alexandru Constant - fost ministru
au început să-l întrebe fel de fel… prefăcându-se că Aristide Nedelcu (Baia Sprie, 1952): „Mi-am legionar. Schimb câteva cuvinte cu el. Nu-şi putea
e în admiraŃia lor. regăsit prietenii, dintre care unii trecuseră prin nici el da seama despre ce ar fi vorba. La rândul lui
Piteşti şi reuşiseră şi ei să-şi revină. Mi-l amintesc îmi spune motivul pentru care era acolo şi pe care
Costache Oprişan simŃea că ceva nu-i în regulă. Nu nu-l mai reŃin.” (pag. 123)
ştiu ce le răspundea, dar îşi mişca mereu capul în pe Ristel Nedelcu, trecut recent la cele veşnice. Îmi
toate părŃile, căutând să desluşească ce se întâmplă. amintesc de alŃii, care nu trecuseră prin Piteşti, dar Atanasie Berzescu (Lăteşti, 1957): „O bancă din
Vizibilitatea din partea noastră era oprită de către erau de o Ńinută exemplară : Vasile Alupei, Ionică apropiere îmi Ńinea loc de masă, când deodată
nişte grupuri de reeducaŃi… Nu a durat mult Ungureanu. Împreună cu aceştia doi am fost izolaŃi apare unul din cei mai buni prieteni ai mei, Tase
această stare de expectativă, că la un semnal, cu un într-o baracă, considerându-se că avem o mare Berzescu, cu care petrecusem împreună atâtea
urlet ce aducea cu urletul fiarelor din pădure, au influenŃă asupra celorlalŃi, întărâtându-i împotriva clipe grele la Aiud, fiind amândoi extrem de bol-
năvălit cu toŃii asupra lui. Călcat în picioare, lovit regimului. Îmi pare rău că nu-mi amintesc numele navi. Uimire, bucurie de nedescris! Un rătăcit în
din toate părŃile, în scurt timp şi-a pierdut cunoşt- atâtor bravi camarazi cu care am trăit clipe fru- dogoarea deşertului nu se bucură mai puŃin când
inŃa. Dar loviturile n-au încetat. Până la urmă a fost moase, nemaipăsându-ne de greul puşcăriei.” (pag. zăreşte oaza. Tase venea direct de la Aiud, după
întins pe un prici şi cu nişte curele (de unde or fi 84) expirarea pedepsei. Nu-i venea să creadă că eu am
apărut curelele?) a fost luat sistematic din cap până Preot Ioan Dunca Joldea (Baia Sprie, 1952): fost şi pe acasă. Ba mai mult, amândoi mergeam la
la picioare şi de la picioare până la cap.” (pag. 43) „Între timp sosise în colonie, venind de la altă Lăteşti.” (pag. 147)
Gioga Parizianu (Piteşti, 1950): „Într-o zi, łur- închisoare, părintele Ioan Dunca Joldea, din Ieud, Preot Gheorghe Pătraşcu (Lăteşti, 1958):
canu ne anunŃă din nou: -Măi bandiŃilor, vedeŃi că preot greco-catolic, tatăl camaradului meu Nelu „Datorită faptului că părintele romano-catolic
vă aduc aici pe unul din vitejii voştri legionari. Un Dunca. Ne-am bucurat foarte mult. Ne-am povestit Pătraşcu şi-a amenajat o capelă într-o casă mai
macedonean verde. Să nu cumva să suflaŃi o vorbă multe şi şi-a exprimat mândria că Nelu - băiatul bună, am putut participa şi la slujbele religioase de
despre ce se întâmplă aici ! Peste puŃin timp se meu - este un luptător pentru CredinŃă şi Neam. sărbători. Credincioşii din parohia lui din Moldova
deschide uşa şi apare gardianul însoŃind un deŃinut Părintele Joldea era un exemplu de credinŃă şi dem- îl vizitau, aducându-i cele necesare cultului; i-au
mai scund, dar bine legat, cu nişte ochi vii şi între- nitate, dar totodată şi de modestie printre cei din adus chiar şi un armoniu şi o statuie a sfântului
bători. Auzisem o şoaptă în jur: E Gioga Parizianu. lagăr. În curând a fost îndrăgit de toŃi, printre care Anton… Mai erau în comună două călugăriŃe şi un
Gioga era cu adevărat un tânăr despre care se vor- şi de evreul Gruber - unul dintre cei doi evrei ce călugăr, toŃi greco-catolici de prin regiunea Cluju-
bea cu multă simpatie, fiind de felul lui o fiinŃă erau închişi la Baia Sprie.” (pag. 85) lui. Ei îngrijeau capela unde puteam asculta
veselă şi de mare rezistenŃă. Preot Gheorghe Dipşe (Baia Sprie, 1952): „Într-o liturghia în fiecare zi. Mica noastră biserică era
seară bate la uşă discret un bun prieten al meu. Era plină.” (pag. 154)
Scenariul s-a repetat la fel. Gioga a fost înconjurat
imediat de foştii săi prieteni, acum reeducaŃi, şi GhiŃă Dipşe - om cu totul şi cu totul deosebit. Preot Romulus Pop (Lăteşti, 1958): „Într-o zi, mă
care îi puneau fel de fel de întrebări, făcându-l să Făcuse închisoare şi sub regimul generalului plimbam cu bunul meu prieten Pop Romulus, fost
creadă că în cameră este o atmosferă frumoasă, Antonescu. Era absolvent al şcolii de arte şi student la medicină... Sărmanul Romi! Mi-l
legionară. Procedaseră în aşa fel ca în momentul meserii. Ne întreabă dacă mai rezistăm la foame, aminteam de la închisoarea din Piteşti unde era atât
ofensivei asupra lui să fie cât mai zguduitor. La un deoarece raŃia noastră ce o primeam era cam de de slab...” (pag. 159)
semnal, toŃi aceşti prieteni au sărit asupra lui cu patru ori mai mică decât raŃia celorlalŃi din colonie.
Era aproape inexistentă. CeilalŃi camarazi ai noştri I.V. Georgescu (Lagărul 9 Culme, 1958 ): „Con-
bocanci, pumni şi obiecte contondente ce mai flictul dintre mine şi gardian a fost observat de pro-
aveau la îndemână. -Măi banditule, crezi că noi erau de-a dreptul alarmaŃi de soarta noastră. Le era
teamă să nu ne îmbolnăvim. Ne-a comunicat că va fesorul universitar I. V. Georgescu, cel care a fost
am rămas bandiŃi ca tine? Noi ne-am trezit la real- răpit de ruşi şi aruncat în lagăr dincolo de Cercul
itate. Şi dăi, şi dăi… îl băteau cu schimbul. Cum încerca o anumită soluŃie ca să putem fi ajutaŃi.”
(pag. 95) Polar. De la Lăteşti a fost adus şi el la „9 Culme”.
oboseau unii, începeau alŃii.” (pag. 45) Dându-şi seama în ce pericol mă aflam, certându-
Victor Dinescu (Piteşti, 1950): „Făcusem în aşa fel Mihai Timaru (Aiud, 1955): „În salonul vecin cu mă cu un gardian imbecil, s-a dezbrăcat de man-
ca să nimeresc în patul de la etaj la nivelul la care care aveam uşă comună, dar şi interdicŃie de a trece taua lui de zeghe şi mi-a dat-o mie. Ştia cât sunt de
era şi Dinescu, ferindu-mă - pe cât posibil - de dintr-o cameră în alta, aveam mai mulŃi prieteni bolnav...” (pag. 171)
prezenŃa lui Apăvăloaie care - după cum am mai buni: Gili Ioanid, Mihai Timaru, Grosolina, (mă
mir mereu cum pot să-mi amintesc aceste nume şi Dumitru Oniga (Lagărul 9 Culme, 1958): „În
spus - mă anunŃase că îşi schimbă atitudinea. Chiar infirmeria „9 Culme” mi-am întâlnit vechi cama-
în seara aceea Apăvăloaie îmi spusese că-l va cum nu-mi amintesc pe cei de la Piteşti şi Gherla
cu care am suportat supliciile satanicei reeducări).” razi de suferinŃă: Vasile Alupei din Bacău, Oniga
anunŃa pe łurcanu de acest Dinescu care ducea o Dumitru, poet bucovinean din Stupca lui Ciprian
viaŃă mistică pe faŃă. M-a cutremurat puŃin acest (pag.105)
Porumbescu, Tase Berzescu din Lugoj şi mulŃi
plan al lui Apăvăloaie, întrucât eu însumi aveam Gheorghe Jijie (Aiud, 1955): „M-au mutat din altii…” (pag.172)
trăirea mea în rugăciune pe care reuşisem să mi-o această cameră, nimerind în una cu nişte oameni cu
maschez. Fiind însă pe patul superior la nivel cu totul şi cu totul deosebiŃi, dintre care îmi amintesc Preot Vasile Hotico (Satu Mare, 1961): „În celulă
Dinescu am profitat şi pentru o comunicare următoarele nume: GhiŃă Jijie, Alupei Vasile, Tase
sufletească. Seara, când cei de la parter aveau dis- Berzescu… La iniŃiativa lui GhiŃă Jijie se începe un continuare în pag. 8
8 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Dreptul la Memorie:
AbonaŃi-vă la revista „PERMANENłE”
Dragi prieteni, Revista noastră, „PermanenŃe”, Vă rog - pe toŃi cei care puteŃi şi doriŃi - să ne FundaŃia „Profesor George Manu”,
va intra în 2020 în al 23-lea an de existenŃă. sprijiniŃi, abonându-vă, reînnoind abonamentul Banca Transilvania,
ÎnfiinŃată în 1998 de supravieŃuitorii temniŃelor pe care îl aveŃi deja la revista „PermanenŃe”
carliste, antonesciene şi comuniste, cu apariŃie sau făcând donaŃii. PreŃul abonamentului este swift code: BTRLRO22XXX
lunară neîntreruptă, „PermanenŃe” a rămas de 100 lei/ an pentru abonaŃii din România, USD - IBAN:
singura revistă naŃional-creştină care mai apare respectiv 50 euro/ 60 dolari/ an pentru abonaŃii RO17BTRL04102205797941XX
în Romania, în format fizic, în mod constant. din străinătate.
Avem dreptul la memorie, la adevăr, la istorie, la EUR - IBAN:
Revista apare lunar şi se expediază prin poştă
demnitate. Avem obligaŃia să ducem mai departe pe adresa abonaŃilor. RO80BTRL04104205797941XX
moştenirea primită de la seniorii pătimitori în LEI - IBAN:
temniŃele carliste, antonesciene, comuniste. Contravaloarea abonamentului sau donaŃiile
se pot achita cash la sediul FundaŃiei „Profe- RO34BTRL04101205797941XX
Revista „PermanenŃe” face parte din această sor George Manu”, prin mandat poştal pe
moştenire. Costurile mari generate de tipărirea adresa:
şi distribuirea unei reviste de acest fel au cauzat Vă invit să mergem înainte, împreună!
dispariŃia multor publicaŃii de gen apărute după Militaru Carmen Daniela, O.P. 37 Ghişeul 2 –
1990. Şi noi ne confruntăm cu aceeaşi prob- C.P. 14, 024280 Bucureşti
sau prin virament bancar pe coordonatele Cezarina Condurache,
lemă, dar suntem hotărâŃi să continuăm. Pentru
a face asta, avem nevoie şi de ajutorul vostru. următoare: Preşedinte FundaŃia „Profesor George Manu”

un tânăr student la filozofie, Marcel Petrişor. Avea


ASPECTE ALE DETENłIEI COMUNISTE o vastă cultură filozofică. A fost adus de la Jilava,
ÎN MEMORIILE LUI AUREL VIŞOVAN (VI) unde a avut parte de un tratament foarte dur. Mar-
cel ne Ńinea prelegeri de filosofie. Avea darul de a
domnea o atmosferă de familie reîntregită. Aveam se face înŃeles chiar şi în probleme dificile. ” (pag.
un program variat destul de organizat. În urma 207)
unor schimbări între noi şi celula vecină (făcute de Preot Ioan Bărdaş (Aiud, 1964): „…Mă văd
administraŃie), a venit la noi şi părintele Vasile cuprins de două braŃe puternice şi un efluviu de
Hotico. DimineaŃa recita tot ce se putea din Sfânta dragoste. Era părintele Bărdaş, cumnatul meu,
Liturghie, apoi ne mai învăŃa şi alte rugăciuni.” preot ortodox în judeŃul Bihor. Fusese arestat cu 14
(pag. 188) ani înainte, după cei doi ani de pribegie prin munŃi,
Preot Lică Pătraşcu (Zarca Aiudului, 1963): „La acasă rămânându-i - fără nici un mijloc de trai -
noul „domiciliu” am găsit pe Lică Pătraşcu, stu- soŃia (sora mea) şi cei trei copii. Cu el în cameră
dent la Academia Comercială din Bucureşti, şeful zilele s-au scurs mai uşor. În toŃi anii de închisoare
grupului din care făcuse parte şi Lică Popşa, pri- nu l-am întâlnit niciodată, dar am auzit pe alŃii
etenul meu căzut eroic în luptele din munŃii Mara- vorbind foarte frumos despre el.” (pag. 214)
mureşului.” (pag. 199) Preot Ioan Iovan de la Vladimireşti (Aiud,
Gheorghe Dragon (Zarca Aiudului, 1963): „Când 1964): „Din această perioadă de confuzie îmi
l-au adus în celulă pe camaradul Gigi Dragon, amintesc cu plăcere că mai existau mulŃi oameni
bucuria mea a fost fără margini. Îl cunoşteam deosebiŃi cu care puteai face schimb de idei care să
te înalŃe, nu să te coboare. Inginerul Dragon,
dinainte. Am stat cu dânsul în spitalul închisorii,
inginerul Manole Vlad, profesorul Zima - mace-
unde, deşi era printre cei mai bolnavi - făcea pneu-
donean -, inginerul Gheorghe Jijie, părintele Ioan
motorax la ambii plămâni - era prezent oriunde era
de la Vladimireşti şi mulŃi alŃii de mare valoare, şi
nevoie de ajutor. Avea o formaŃie robustă. Fusese
mulŃi alŃii ale căror nume le-am uitat, fapt pentru
sportiv de performanŃă la aruncarea cu suliŃa şi care îmi pare foarte rău. Erau caractere puternice
făcuse alpinism. Era de profesiune inginer.” (pag. care în această ultimă bătălie psihologică îşi Ńineau
204) fruntea sus.” (pag. 217)
Marcel Petrişor (Aiud, 1963): „Printre noi se afla
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 9
Catastrofa climatică: apocalipsa unei religii seculare (III)
BOGDAN MUNTEANU

Falsificări metodologice şi manipulări de date în sa prin publicarea datelor originale, neprelucrate, şi Nici modelele pe baza cărora specialiştii de la
numele unui interes superior? a algoritmului prin care pe baza lor a realizat con- IPCC calculează trendurile alarmiste ale tempera-
E cazul să venim şi cu exemple la afirmaŃiile de troversata diagramă. Acesta însă nu a putut sau nu turii globale pentru următoarele decenii nu au scă-
mai sus. În anul 2009, comunitatea climatologilor a dorit să o facă, amânând la nesfârşit termenele de pat de critici, cum ar fi cele din partea japonezului
a fost zguduită de un scandal imens care a fost den- judecată. Până când, pe 23 august 2019, tribunalul Mototaka Nakamura, autor a numeroase articole de
umit Climategate. Despre ce a fost vorba? Calcu- a respins în cele din urmă plângerea lui Mann ca specialitate, dar şi al unei broşuri cu titlul „Confes-
latoarele institutului britanic CRU (Climate nefondată, deoarece acesta nu a reuşit să producă sions of a climate scientist: the global warming
Research Unit), afiliat IPCC, au fost sparte de dovezi în susŃinerea punctului său de vedere. Acest hypothesis is an unproven hypothesis”9 (Confesiu-
hackeri, care au făcut publice o mare cantitate de verdict e interpretat de oricine are capul pe umeri nile unui climatolog: ipoteza încălzirii globale este
fişiere, inclusiv schimburi de e-mailuri între drept o înfrângere a lui Mann, o puternică lovitură una nedemonstrată), sau venite din partea cercetă-
cercetătorii în domeniul climei. Ceea ce s-a de imagine la adresa sa, bănuiala firească fiind torului american de la Stanford, Patrick Frank. Într-
dezvăluit astfel din „bucătăria internă” a acestei aceea că dacă ar fi dat curs solicitărilor de a-şi face un articol publicat în revista „Frontiers in Earth
comunităŃi a produs un adevărat cutremur: manip- publice „secretele”, imaginea sa ar fi ieşit şi mai Science”10 acesta arată că modelele com-
ulări de date, secretomanie, ură împotriva celor cu şifonată. O prezentare în detaliu a cazului, inclusiv putaŃionale folosite de IPCC pentru calcularea
puncte de vedere diferite şi intrigi pentru elim- a controversei pe seama celebrei „hockeystick-dia- evoluŃiei temperaturii globale implică de fapt doar
inarea lor din poziŃiile de directori de publicaŃii etc. gram” poate fi citită aici5. o relaŃie simplă, de dependenŃă liniară, între canti-
Pentru a înŃelege pe scurt ce s-a descoperit atunci Avem însă şi alte exemple în care se vorbeşte tatea de gaze cu efect de seră şi creşterea tempera-
când vălul care acoperea asemenea secrete mur- despre manipularea datelor. De data aceasta e turii, deşi ecuaŃiile folosite pentru modelare sunt de
dare a fost ridicat, se poate viziona pe internet un vorba de datele statistice privind temperatura o complexitate extremă. Autorul a reuşit să repro-
excelent documentar realizat la vremea respectivă medie globală publicate de NASA-GISS (Goddard ducă cu exactitate toate rezultatele calculelor IPCC
de televiziunea finlandeză1. Un rezumat al prob- Institute for Space Sciences) care sunt „ajustate” în pornind de la aceleaşi date de input, folosind o
lematicii poate fi citit aici2, iar cei care doresc permanenŃă, după cum dictează interesul6. Cei relaŃie de dependenŃă foarte simplă. Pe scurt, cu o
amănunte mai detaliate cu un caracter tehnic, le pot care au curiozitatea să se convingă singuri, pot mică „jucărie” extrem de simplificată, el a reuşit să
găsi de exemplu aici3. merge la site-ul cu datele respective7, care sunt emuleze toate rezultatele obŃinute de programele
Piesa de rezistenŃă a acestor scurgeri de informaŃii actualizate lunar. Ei bine, se poate constata că de la sofisticate ale climatologilor „oficiali”. Ceea ce
a constituit-o descoperirea unor e-mailuri din care o lună la alta, datele din trecut, fie şi cu decenii în iarăşi e un indiciu asupra faptului că parametrii din
reiese că datele pentru realizarea celebrei curbe a urmă, nu rămân aceleaşi, cum ar fi poate de aştep- programele de calcul sunt în permanenŃă „ajustaŃi”
temperaturii globale numită „hockeystick-dia- tat, ci suferă mici variaŃii, suficiente pentru a pro- pentru a obŃine rezultatele dorite dintru început. O
gram” au fost manipulate4. Este vorba de o dia- duce modificări substanŃiale în trendul temperaturii descriere ceva mai puŃin tehnică a rezultatelor sale
gramă sub forma unei „crose de hochei”, publicată globale pentru următoarele decenii. Cine nu are poate fi citită aici11, iar întreaga poveste a pub-
iniŃial în anul 1999 în revista „Nature” de Michael răbdare să facă acest experiment pe cont propriu, licării articolului său, după o odisee de câŃiva ani,
Mann, care ar reproduce temperatura medie glob- poate extrage cu wayback machine toate versiunile aici12. Autorul documentează „argumentele” ridi-
ală pe o perioadă se câteva secole, până în anul fişierului stocate de-a lungul timpului în arhiva cole prin care o serie de revieweri i-au respins în
2000. Cea mai mare parte a curbei are o desfăşu- internetului8. Dacă luăm de pildă anul 2000 şi mod repetat articolul (până când în final a fost
rare orizontală sau chiar uşor descrescătoare, comparăm temperaturile medii globale, lună de
acceptat în revista amintită), dorind să arate prin
asemenea cozii lungi a crosei, pentru ca în ultimele lună, ale acelui an din versiunea cea mai veche a
aceasta incompetenŃa crasă în domeniul modelării
decenii să o ia într-un mod abrupt în sus, asemănă- fişierului (4 ianuarie 2012): 18 53 50 53 31
37 36 39 35 19 28 24 (sutimi de grad peste şi calculelor numerice a multor „climatologi”.
tor cu paleta scurtă din capătul crosei. Concluzia sa este că aceştia „nu sunt oameni de şti-
temperatura de referinŃă, care este media anilor
Disputele au continuat şi în anii următori. Astfel, 1950-1980) cu datele din cea mai recentă versiune inŃă. Modelarea climatică nu este parte a ştiinŃei
fizicii. Modelatorii climei nu au pregătirea nece-
sară pentru a evalua fiabilitatea fizică a propriilor
modele.”

IraŃionalitatea unei pseudo-religii seculare


Argumente care pur şi simplu afirmă această teză a
încălzirii globale antropogene pot fi citite în toate
mediile „oficiale”. De aceea am încercat să prezint
în acest lung eseu şi care sunt criticile care se aduc
acestei teorii. Suntem într-o situaŃie asemănătoare
cu un proces de indicii. Ce decizie ar putea lua un
judecător obiectiv şi imparŃial, după ce a ascultat
punctele de vedere ale ambelor părŃi?
Acuzarea, adică cei care acuză omenirea că a
provocat aşa-zisa încălzire globală, pleacă de la
premisa vinovăŃiei. Evident, acesta e poziŃia
oricărui procuror care aduce dovezi împotriva celui
aflat pe banca acuzării.
Teoria pe care o susŃine acuzarea ar putea fi, totuşi,
adevărată. Numai că menirea judecătorului este
aceea de a asculta şi argumentele celeilalte părŃi,
într-un mod imparŃial, păstrând prezumŃia de nevi-
novăŃie.
Ce se poate spune în apărarea celui acuzat? Dacă
se ştie nevinovat, el nu poate face altceva decât să
Michael Mann, profesor la Pennsylvania State (3 septembrie 2019): 23 56 57 57 36 41 38 demonteze argumentele acuzării, căreia îi revine de
University, a fost acuzat de impostură de către Tim 42 40 28 32 29, putem remarca diferenŃe fapt sarcina probatorie. Doar comuniştii îŃi cereau
Ball, un cercetător cu opinii contrare. Acesta a esenŃiale, fără excepŃie „în sus”. Desigur, tempera- să îŃi demonstrezi efectiv nevinovăŃia, ei plecând
făcut chiar următorul joc de cuvinte: „locul lui turile anului 2000 nu au cunoscut în realitate nicio din start de la premisa opusă.
Mann nu este la Penn State, ci într-un State Pen”, creştere „retroactivă”, dar e evident că algoritmii Argumentele contrare s-au adus. Cu toate acestea,
adică într-un … penitenciar de stat! Lezat, Mann l- de calcul ai acestor temperaturi medii pe baza teoria expusă de acuzare ar putea rămâne în prin-
a dat în judecată pe Ball pentru calomnie în anul datelor măsurate efectiv, deci neprelucrate, au cipiu adevărată. Faptul că institutele de cercetare
2011. Procesul s-a tărăgănat vreme de mai mulŃi cunoscut de-a lungul timpului ajustări substanŃiale,
ani, timp în care reclamantul a fost solicitat în cu un sens unic: temperaturile din trecutul apropiat
repetate rânduri să risipească insinuările la adresa au luat-o mereu „în sus”, cel puŃin pe hârtie … continuare în pag. 10
10 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Colind Dorul mamei, dor.


Tu, mândreŃe de fecior
Ca stejarul codrilor!
Numai cer şi sărbătoare
Dalbe flori de crin.

Beau străinii după plac Crud şi pizmătar Irod,


Nicadorilor Sânge cald de neam sărac, Suflet numai smârc şi glod,
Dorul mamei, dor. Le retează drumul drept.
Gâlgâit de sânge-n piept,
S-a desprins o stea din cer, Flori plăpânde de prier, Urlet de zăvod!
Numai lamură de ger, Îngeri de copii ne pier,
Să vă-ngâne sub zăvor Ni-i necazul fără glas Printre gratii de rugină,
Pârguit colind de dor, Şi ni-i traiul de pripas, O cărare de lumină
Lerui Doamne, Ler. Lerui Doamne, Ler. Peste beci cu mucegai
Înspre-o Ńară verde-n strai,
Lespezile reci topesc Trei haiduci cu braŃ de fier, Floare de sulcină.
Trei rubine ce-amintesc ToŃi în Ńundre de oier,
ColŃ de rai cu şes şi munŃi, Ard în gândul lor de foc În priviri, un curcubeu
łară-ncinsă sub trei frunŃi, Un luceafăr de noroc, De pământ şi jertfe greu,
Verde măr domnesc. Lerui Doamne, Ler. Căpitan trimis spre glorii
Din străfunduri de istorii
Pe potică de cătun, Gând viteaz se zbate-n ei. Şi de Dumnezeu.
Sprijinit în băŃ de-alun, Pieptu-i colŃuros de ştei;
Prin zăhaturi de troian, Sub prăsea pumnalul strân- Duc arhangheli către cer
Ca în fiecare an, ge, Imnul oştilor de fier,
Umblă Moş Crăciun. Sete aprigă de sânge Marş de sânge şi victorii
Şi pornesc toŃi trei. Înspre culmi de ‘nalte glorii,
Licurici – opaiŃul chior Lerui Doamne, Ler.
Pe pricichi, lângă cuptor. Cale verde sub destin
Plânge mama şi o soră Spre luceafăr cristalin.
Un crâmpei de auroră, łară nouă, Ńară mare, VASILE I. POSTEUCĂ

vor vedea confirmaŃi în opinia lor. Vor spune că Note:


CATASTROFA CLIMATICĂ:
faptul se datorează măsurilor luate, care au fost
APOCALIPSA UNEI RELIGII SECULARE (III) corecte, prin urmare va trebui să „o Ńinem tot 1https://www.youtube.com/watch?v=unKZhr3J
aşa”. Dimpotrivă, dacă încălzirea va continua, ei
urmăresc în mod evident o agendă politică nu vor avea aceeaşi atitudine alarmistă de până MhA&t=71s (partea 1),
implică faptul că teoria încălzirii globale e falsă. acum, spunând că „nu se iau suficiente măsuri”. https://www.youtube.com/watch?v=Clpmt5_8M
Nici faptul că pentru a susŃine această teorie s-au
folosit metodologii greşite, s-au manipulat date şi E practic un cerc vicios, din care singura ieşire ar Bg (partea 2),
s-au folosit modele computaŃionale inacurate sau putea fi ... venirea unei noi epoci glaciare, unicul https://www.youtube.com/watch?v=YVDHbOu7
„ajustate” nu o invalidează în mod automat. Pen- leac care ar putea să-i convingă definitiv că Sq8(partea 3)
tru adepŃi, adevărul lor poate rămâne în contin- „credinŃa” lor e de fapt o himeră, că omul nu are
2https://www.conservapedia.com/index.php?title
uare în principiu valabil, dar neatins, ca un nimb puterea de a influenŃa decisiv un sistem de
dimensiunile şi complexitatea Terrei. Deşi proba- =Climategate
luminos în sferele sale înalte, lunecându-le mereu
printre degete în încercările lor de a-l „prinde”, bil nici asta nu ar rezolva problema în mod 3https://wattsupwiththat.com/climategate/
care până acum s-au dovedit a fi şubrede şi fali- definitiv, ci ar deschide o alta: e de aşteptat ca 4 https://wattsupwiththat.com/2009/11/20/mikes-
mentare. Dar cei care cred în el, nu vor renunŃa să atunci că apară o nouă sectă, contrară, care să
propovăduiască „iarna apocaliptică” şi „răcirea nature-trick/
caute să se apropie de esenŃa sa magică, în impul-
globală”, precum şi ce măsuri ar trebui luate atun- 5https://principia-scientific.org/breaking-news-
sul lor care îi împinge la o vânătoare mistică de
himere. Aceasta pentru că ştiinŃa progresează ci pentru a o obŃine o „încălzire” a climei. dr-tim-ball-defeats-michael-manns-climate-law-
continuu. Poate că datele de mâine ar putea fi mai După cum vedem, ne aflăm de fapt în faŃa unei suit/
precise, iar simulările în computer mai perfor- veritabile religii seculare, cu un caracter panteist. 6https://www.telegraph.co.uk/comment/1136727
mante, reuşind să demonstreze în cele din urmă Care are o credinŃă imuabilă, cu dogmele sale 2/Climategate-the-sequel-How-we-are-STILL-
fără dubiu ceea ce acum este doar intuit, crezut, indiscutabile, cu o ierarhie instituŃionalizată, cu being-tricked-with-flawed-data-on-global-warm-
sau presupus drept adevărat într-un mod aprior- anateme împotriva ereticilor, cu un stil de viaŃă ing.html
ic. ascetic (pentru adepŃii mai fervenŃi, cu mod de
7https://data.giss.nasa.gov/gistemp/tabledata_v4/
E ca şi cum s-ar încerca o demonstraŃie „ştiinŃi- viaŃă eco-vegan), cu ameninŃarea unei apocalipse
dacă omenirea nu se converteşte în masă la acest GLB.Ts+dSST.txt : versiunea mai nouă, la care s-
fică” a existenŃei lui Dumnezeu. Aşa ceva nu se
crez... a trecut de curând (oare de ce?), a cărei arhivă nu
va putea realiza niciodată, indiferent cât de plauz-
ibile ar fi indiciile care s-ar aduce. Cu alte cuvinte, avem toate ingredientele unei se întinde foarte mult în trecut (nu cumva pentru a
religii, cu excepŃia transcendenŃei şi a caracteru- nu mai putea fi observate discrepanŃe substanŃiale
Termenul de „apocalipsă” înseamnă la originile faŃă de anii trecuŃi, de vreme ce „ajustarea în sus”
sale „revelaŃie” (gr. apokalipsis), motivat de rev- lui personal al divinităŃii înaintea căreia se înch-
ină membrii acestui cult sui-generis. Au credinŃă e deja fapt împlinit?)
elaŃia pe care Sfântul Apostol Ioan a avut-o pe 8https://web.archive.org/web/*/https://data.giss.n
insula Patmos despre sfârşitul vremurilor şi care (că lucrurile stau aşa cum susŃin), au speranŃă (că
a fost inclusă, după cum ştim, în „Cartea Apoc- într-o zi vor reuşi să demonstreze aceasta în mod asa.gov/gistemp/tabledata_v3/GLB.Ts+dSST.txt :
alipsei” din Sfânta Scriptură. łinând cont de anu- inechivoc) dar le lipseşte tocmai esenŃialul … versiunea anterioară, încă valabilă şi ea, ale cărei
mite elemente simbolice descrise în ea cărora unii Dacă aşa stau lucrurile, atunci o religie nu va conŃinuturi succesive au fost arhivate în ultimii 7
tind să le confere o interpretare literală, s-a impus putea fi combătută niciodată prin argumente pur ani (dacă nu funcŃionează prin click direct, atunci
pe scară largă o nouă semnificaŃie a termenului. ştiinŃifice. Ci numai prin mărturisirea Celui Care copy&paste în browser linkul indicat mai sus)
Anume, prin „apocalipsă” se mai înŃelege o serie a spus atât de simplu şi de frumos: „Eu sunt 9 https://quadrant.org.au/opinion/doomed-plan-
de dezastre şi de cataclisme care ar vesti „sfârşit- Calea, Adevărul şi ViaŃa”(Ioan 14:6) sau „Cel ce et/2019/09/a-climate-modeller-spills-the-beans/
ul lumii”. Ei bine, atunci când vorbim despre nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că
10https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fe
„apocalipsa climatică”, referirile sunt în primul Dumnezeu este iubire.” (1 Ioan, 4:8).
rând la această teorie, că încălzirea globală art.2019.00223/full
Sunt cuvinte pe care nicio altă religie nu ni le
pretins antropogenă ar putea duce la o catastrofă poate oferi. Încât dacă vrem să căutăm izbăvirea, 11https://wattsupwiththat.com/2019/09/19/emulat
planetară. Dar nu e doar atât. Căci ea reprezintă nu o vom putea găsi nici în decarbonizare, nici în ion-4-w-m-long-wave-cloud-forcing-error-and-
în primul rând o credinŃă, chiar o „revelaŃie” pe paradisul terestru promis de utopia transformistă, meaning/
care pretind că o au adepŃii ei. ci doar acolo unde se află ea: la Dumnezeul Cel 12 https://wattsupwiththat.com/2015/02/24/are-
Iar această credinŃă nu poate fi zdruncinată prac- viu! „CăutaŃi mai întâi împărăŃia lui Dumnezeu climate-modelers-scientists/
tic prin nimic. Astfel, dacă în următoarele decenii şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga
încălzirea climei va încetini sau se va opri, ei se vouă.” (Matei, 6:33)
BOGDAN MUNTEANU
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 11

Ultimele clipe ale celor ucişi împreună cu Căpitanul


- NICADORII ŞI DECEMVIRII -
fundul coridorului, de unde venise Căpitanul. Erau tare!... Numai aşa va învinge Legiunea. A cunos-
mulŃi, peste 20 de inşi... cut neamul nostru clipe mai grele în istorie... Să ai
Sar în mijlocul celulei şi de aici mă trântesc puter- credinŃă în Dumnezeu.
nic în uşă, strigând: Face un pas înapoi, ia poziŃia de drepŃi, duce mâna
- Domnule Inginer! Domnule Inginer! dreaptă pe inimă, o ridică sus şi salută corect:
Nimeni nu mă auzea. Din celula vecină se - Te las cu bine! Trăiască Legiunea şi Căpitanul!
alarmează Livezeanu. Prin gaura din colŃul Ceea ce-mi spusese el era atât de natural şi simplu,
peretelui, îi spun de plecarea Căpitanului. încât am crezut în venirea nenorocirii. De aceea
Începem apoi să strigăm amândoi pe Dl. Ing. Ghe- strângerile de mâini, îmbrăŃişările camaradereşti şi
orghe Clime, lovind cu pumnii în uşă. Era multă ultimele dorinŃe ale celor ce pleacă dau timpului
gălăgie pe săli. Aude, însă, Gheorghe Apostolescu, scurt un preŃ nemaipomenit. Se petrec trăiri ce nu
care avea celula din colŃ şi comunică Dlui. Clime, credeam, trăiri ce nu le aşteptam, sau nici măcar
cum noi îl chemăm cu vocea tare. nu le visasem; se nasc trăirile de ultimul adio...
Din fundul sălii de jos, aud energica întrebare a Fani Georgescu. Când a văzut că este vorba de
Dlui Inginer: plecarea la moarte, primul dintre Decemviri, care
- Ce s-a întâmplat, măi băieŃi?! urcă scările la mine, a fost Fani Georgescu.
Suferise mult, încât nici nu-1 mai recunoşteai de
- L-au dus pe Căpitanul! îi răspund eu. slab. Din Jilava, trupul său a strâns frigul în oase,
Se face linişte. Câteva clipe nu mişcă nimeni. reumatismul. Aiudul, cu mâncarea insuficientă şi
Apoi clănŃănitul zăvoarelor începe să sune. Din de tot prea proastă i-a dat un început de cancer la
câteva sărituri pe scări în sus, Nichi ajunge la celu- stomac. Râmnicu Sărat îi căptuşise muşchii cu o
la mea. O secundă mai târziu, vine şi Dl. Inginer furunculoză dureroasa şi nici cu plămânii nu stătea
Clime. Amândoi, pe nerăsuflate, mă întreabă ener- prea bine. Totuşi, printr-o voinŃă de oŃel, se trudea
Paginile următoare alcătuiesc un fragment din gic: să-şi alunge durerile fizice, cântând cu vocea lui
volumul intitulat provizoriu „ÎN PĂDUREA frumoasă de tenor, din fundul celulei, de câte ori
- De unde ştii? enervarea crea unora viaŃa insuportabilă. În
CU FIARE SĂLBATICE”. Autorul acestei
cărŃi, av. LAURIAN łÂLNARU, comandant - Am văzut eu! chestiunile mari ce se iviră îşi dovedise modestia,
ajutor, distins de Căpitan încă din 1933 la - Pe unde? înclinând să accepte părerile lui Caratănase. Era
„Casa-Verde”, este unul dintre cei doi autorul salutului „Trăiască ViaŃa!”, opus celuilalt:
- Pe fereastra celulei, l-au dus câteva minute „Trăiască Moartea”!
supravieŃuitori de la Râmnicu Sărat ai
înainte, pe coridor, la cancelarie.
masacrelor organizate de oameni a căror Acum, rezemat de uşă, îmi spune:
democraŃie era cam tot atât de „progresistă” ca - Sigur, măi? întrebă Nichi răstit.
- Plec la moarte, să mă vezi şi tu! Comunică „Fed-
şi a acelora care Ńin astăzi în robie NaŃia - Da! Era c-o pătură roşie pe mână... eraŃiei” când poŃi, ca să nu dea înapoi. Prin lupte
românească şi care folosesc aceleaşi metode, cu să ducă steagul Legiunii până la victorie! Am pe
acelaşi scop: exterminarea florii românismului. - A! Este al patrusprezecelea care pleacă, rosteşte
Dl. Inginer. mama şi pe sora mea. AjutaŃi-le voi, cum ştiŃi,
Scrise după notele luate atunci, când autorul camaradereşte.
trăia cutremurat momentele despărŃirii de cei Doru venise ceva mai târziu. A înŃeles repede de
ce este vorba. Cad toŃi trei pe gânduri, fără să se Neputând saluta din cauza mâinii umflate de
mai viteji comandanŃi ai CĂPITANULUI, ele reumatism, mi-a atins palma spunând: „Trăiască
constituie un document autentic al tragediei mişte din faŃa celulei mele. Îi deranjez eu cu între-
barea: Legiunea şi Căpitanul”! A dorit să-mi îmbrăŃişeze
legionare. trupul, dar încheieturile anchilozate nu l-au ajutat.
- CredeŃi că va fi mai rău, dacă pleacă şi Căpitan- După ce i-am atins obrajii de ai mei, s-a dus încet
.... Stam cu toată fiinŃa din mine concentrată spre ul? spre Livezeanu, la celula vecină. Am rămas cu
acel punct. De supărare uitasem, ca şi când n-ar fi - Vor redeschide procesele Duca... Stelescu, ochii după dânsul prin vizetă, muncindu-mi
fost. Ploaia, în loc să înceteze, cădea din ce în ce implicând şi pe Căpitanul, explică Doru. mintea: când şi cum voi avea posibilitatea să trans-
mai deasă. Vântul uşor dinspre Nord îmi izbea faŃa - Nu, va fi mai rău, mult mai rău! Ăştia vor să ter- mit studenŃilor legionari constănŃeni - FederaŃiei -
cu stropii reci. Mâinile, strânse de gratiile ude, se mine peste noapte cu noi, răspunde Nichi mai ner- testamentul camaradului lor, Georgescu, lăsat în
roşiseră bine. Tremuram de frig; dar nu puteam vos... clipa plecării la moarte. Avea toată încrederea în
părăsi postul de observaŃie, singurul din toată solidaritatea lor.
închisoarea. Au plecat... Se aud paşi coborând pe scări. În sala
mare, cei liberi se strâng în jurul lor. Doreau să Caranica. Când mă frământăm cu gândurile trezite
Într-adevăr, apare şeful închisorii, însoŃit de un alt afle cât mai multe amănunte... Ideea morŃii se cob- de Fani, zâmbetul senin al Nicadorului Caranica
ofiŃer de jandarmi, îmbrăcat cu impermeabilul. ora în mintea fiecăruia şi, mai ales, în ochii tutur- radiază în faŃa uşii. Se uită pe vizetă, îmi prinde
Aveau în urma lor trei sau patru soldaŃi. Cum vin or plutea îngrijorarea: ÎL OMOARĂ PE CĂPI- amândouă mâinile în ale lui şi zice:
de la cancelarie, trec pe coridorul din dreapta, spre TANUL! - Nu-Ńi pot lăsa, dragul meu, decât îndemn la
celula Căpitanului. Nu mai simŃeam de-acum nici luptă! Dar fii atent, să nu te rătăceşti. ViaŃa este
frig, nici nervi, şi gălăgia sălii mari nu m-a sustras PresimŃirea s-a transmis fulgerător de la om la om.
Dumnezeu a voit ca să fiu printre puŃinii legionari plină de ispite. ÎŃi spun din experienŃa mea. Ani
cu nimic. Am putut aştepta în pace, cuprins de după ani am rătăcit prin sferele multor teorii false.
curiozitate, până la reîntoarcerea lor. Cam la zece în viaŃă, cu sfântul noroc de a fi trăit cu ei, înainte
de plecarea pe drumul etern şi luminat, de dincolo Nu mai credeam în Dumnezeu. Am pierdut tim-
minute apare Căpitanul, încadrat de cei doi ofiŃeri. pul, ca să ajung tot la Evanghelie... De plecarea
de pământ.
Cu pasul mare, legionar, trece parcă grăbit pe cori- noastră nu te întrista. De cinci ani o aştept. Sunt
dor, privind drept înainte Căpitanul. Pe mâna O! Cât de mari au fost în faŃa morŃii şi câtă sigur că nu este zadarnică; va da roade bogate nea-
dreaptă avea o pătură roşiatică. Peste hainele văr- dragoste şi încredere au trimis prin mine cama- mului românesc... Sunt mulŃumit că au rămas
gate îmbrăcase cojocul alb, adus de soŃia lui în razilor rămaşi în viaŃă, în momentul suprem, când afară mulŃi legionari, cum mi-aŃi spus voi. Biru-
Jilava; iar pe cap, căciula neagră Ńuguiată. SoldaŃii Neamul a cerut totala lor jertfă!... inŃa se apropie!... VeŃi fi puşi la mari încercări
duceau două geamantane. Au mers spre cancelar- Ascultam atent cu urechea la uşă gălăgia de pe până atunci. Ca să le treci cu uşurinŃă, roagă-te lui
ie. sală. Nu desprindeam nimic clar. Aud nişte paşi pe Dumnezeu. Este singurul izvor dătător de putere...
Tabloul s-a scurs repede. Nu mi-a fost greu să săliŃa de sus. Mă uit. Doru se apropie de vizetă. Să trăieşti, camarade, Domnul să-Ńi ajute în cea-
prind amănuntele descrise, fiindcă în lungul său, Fixându-şi ochii în ai mei, rosteşte cu vocea lui de surile grele!
acest coridor era prevăzut cu multe geamuri în bariton: Când vorbea, privirea mi-o plimbam când pe faŃa
partea de sus. - Ce rău îmi pare că n-am stat cu Dta. mai mult de lui luminată, când pe rana dosului palmei stângi,
Inima îmi bătea mai intens. Îl duce şi pe Căpitan- vorbă! născută c-o zi înainte în argumentarea convinger-
ul!... ilor sale faŃă de Totu. Din cuvintele rostite reieşea
- Ce facem noi acum? întreb eu. marea grijă ce-mi poartă, nepăsându-i de ceea ce-
Un grup de jandarmi reangajaŃi, fiecare cu noul - Voi să mergeŃi înainte, pe drumul legionar! Să
sistem de pistol automat la umăr, trece repede spre nu-Ńi pară atât de greu momentul acesta... Fii continuare în pag. 12
12 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

ULTIMELE CLIPE ALE CELOR UCIŞI la moarte. măi łelinarule!


ÎMPREUNĂ CU CĂPITANUL Păstrez şi astăzi iconiŃa Sfântului Anton. De câte Îmi spunea aşa, imitând pe Dinu, copilul său.
- NICADORII ŞI DECEMVIRII - ori mă uit la ea, am înfăŃişarea lui Bozântan - Te-ai Ńinut mereu pe urma mea, din Giuleşti, pe
prezentă; dorinŃa lui îmi bate la inimă: „Nu lăsaŃi la Jilava, de aici, la Râmnicu Sărat, Buzău,
1 aştepta. Aşa-i era alcătuită structura sufletului: Ardealul”!... Ploieşti, Carmen Sylva, ca să ne vedem, după
spre un altruism, în toate manifestările vieŃii. Chiar Ion Caratănase. Am primit apoi vizita lui Ion atâŃia ani, tot la Râmnicu Sărat. Acum ne
cu jandarmii, care mereu aveau ieşiri brutale, el se Caratănase, omul pe care l-am cunoscut mai bine despărŃim. Dacă în iulie 1938 nu erai în manevra
purta fin, încât până la urmă i-a topit cu puterea în Mişcare. De la cărămidăria din Giuleşti, i-am de la Lipova, mergeam astă seară amândoi.
mare de dragoste şi de generozitate. În anii lungi luat purtarea ca exemplu. De aici şi până la Caratănase s-a trudit să te aducă, dar n-a reuşit la
de închisoare îşi câştigase o vastă cultură. Nimeni intrarea lui în puşcărie, n-am lipsit de la bătăliile timp. De altfel este şi mai bine ca tu să trăieşti.
din grup nu-l eclipsa. Scrisese volume întregi, pe care le-a condus. Prin toate trăsăturile fiinŃei Cine ştie, însă, până la urmă, cum sfârşeşti şi tu...
tratând probleme din domeniul moralei, referindu- sale era un model de comandant legionar. Modest, Totuşi, te rog un lucru: să-i spui lui Anton că
se la cauzele intrării sale în puşcărie. harnic, corect, calm, viteaz şi înŃelept, era dotat cu numele cuibului „Iancu Jianu” să rămână aşa cum
Atanasiu. Peste îmbărbătările lăsate de Caranica, cel mai pronunŃat simŃ al măsurii. Vorbea puŃin şi l-am numit eu! Ce rătăcire l-a făcut să-i schimbe
Atanasiu îmi aduce starea de veselie în care se întotdeauna arăta problemele în esenŃa lor. Neprip- numele... în Ion State Grigore! Ce sunt eu? Ce am
afla. Ca întotdeauna, zeflemisind orice, intră grăbit it în momentele critice, după o matură chibzuinŃă, jertfit pentru Ńară, ca să-mi poarte un cuib
în celulă, având la vestonul vărgat, deasupra găsea soluŃiile de minune. Bun camarad; nu l-am numele?... Mai bine şi-ar vedea de datorie, ca să
inimii, o batistă, prinsă în buzunăraşul improvizat auzit în viaŃa mea bârfind. În măsura posibilităŃilor ajungă cuibul „Iancu Jianu” exemplu de credinŃă şi
nu de mult. Râzând, îşi trece mâna dreaptă peste mele de apreciere, pot spune: „Nea Gogu” era un disciplină în Corpul Muncitoresc Legionar... Mai
batista mult ieşită afară şi-mi spune: tot armonic, păstrând nota cumpătată în orice soci- emoŃionat, îmi dă din suflet ultima lui taină:
etate se afla. Când a intrat în celulă, parcă mi-au - Pentru soŃia mea, repet ce Ńi-am spus şi altădată:
- A venit şi timpul ca să facem nunta! Tu mai zburat toate grijile. Cu calmul său recunoscut, îmi
rămâi... Amână-Ńi nunta! Ce crezi, îmi stă bine? i-am fost toată viaŃa credincios! Să ştie şi ea asta,
spune: am conştiinŃa împăcată. Avem un copil, pe Dinu;
Vesteşte părinŃilor mei cât de frumos am plecat!
- Să-mi iau şi de la tine adio! Cum te simŃi? Şi-şi tu-1 ştii! Creşte-1 aşa cum am vrut eu... Să-i dai
Mi-a strâns frăŃeşte mâna, m-a salutat legionăreşte duce mâna dreaptă după gâtul meu, ca un părinte. viaŃa legionară!... Ştii tu, în casa mea, deasupra la
şi s-a dus cu graba cu care venise, acest suflet icoană, am aşezat baioneta fratelui meu mai mare,
vesel şi deschis, născut pe malul Oltului. Într-adevăr, Caratănase a fost educatorul meu
legionar. Gândind adânc, la cele ce urmează, con- căzut pe front ca voluntar. Ia-o şi-l învaŃă cum s-o
Începe apoi să cânte - trecând spre celula lui tinuă: mânuiască! Strânge-i bine mâna pe ea, ca să
Livezeanu - din Sfântă TinereŃe Legionara, strofa: crească numai în iubire de NEAM. Copilul meu să
- Greu este că merge şi Căpitanul cu noi! Păcat! El fie legionar! Atât te rog!
„Moartea, numai moartea legionară trebuia să trăiască! Vor fi frământări mari pe
Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunŃi! afară!... În Mişcare, tot aşa, în care te sfătuiesc să Îmi sărută obrajii şi fruntea, mă scutură bine de
Pentru Sfânta Cruce, pentru łară, nu te prea amesteci. Să-Ńi vezi de drumul tău, umeri şi dispăru îmbrăcat în hainele vărgate, având
drept, cum ai învăŃat şi lasă, se vor limpezi pe cap basca mică de ocnaş. Nu l-am mai văzut pe
Înfrângem codri şi supunem munŃi...”
apele!... Mama este destul de tare! Totuşi, încura- acest camarad şofer, ridicat ca o furtună din lumea
Sub influenŃa cântecului auzit, mi-au zburat şi mie prea dispreŃuită a muncitorilor. Pornise de unul
jaŃi-o ca pe orice mamă! Transmite constănŃenilor
gândurile spre casa bătrânului învăŃător Atanasiu singur în 1934, iar după doi ani de muncă, aduse în
că vreau să fie tari. Ştiu că sunt aproape toŃi pe
din JudeŃul Olt, unde văzusem zbuciumul mamei Legiune sute de şoferi, transformându-i complec-
afară. Să nu se lase prinşi, ca să-şi poată face dato-
sale, care-şi frângea inima de dorul singurului tamente.
ria. Am încredere în ei. Sunt „leii” necesari
copil dăruit de Dumnezeu.
momentului! Vor face ispravă bună! Ai nevoie de Pe cât de mişcaŃi sau obsedaŃi de o idee sau alta
Lui Ştefan Curcă îi dădusem bocancii mei, când ceva lucruri?, îmi pune întrebarea. erau unii, pe atât de indiferent şi sustras de la toate
am aflat de lista celor care pleacă. Avea doar nişte mi s-a părut.
Îi răspund că nu.
sandale uşoare. Auzind despre moarte, a venit să-
- Fratele meu, Vasilică, să poarte şi pe viitor grija Ion Trandafir. Nu-1 interesa ce se petrece în jurul
mi înapoieze bocancii. Nu i-am primit.
familiei. Sora mea, LenuŃa, să-şi termine cu bine său.
- Bine! Trebuie să meargă „frontul” uniform
şcoala!... Să nu uiŃi nimic din ce Ńi-am spus, au fost A venit la vizetă, m-a salutat în mod obişnuit,
echipat şi la moarte, spune el. Un camarad din
ultimele lui cuvinte, după care mă îmbrăŃişează şi legionăreşte, şi a plecat calm, parcă pentru o
cuibul „Trăiască Moartea!” te salută cu:
pleacă. despărŃire temporară. De altfel, prezenŃa lui în
„Trăiască Legiunea şi Căpitanul!” închisoare nici nu se simŃea. La discuŃii nu-1
Şi-a luat drumul în jos, tăcut, spre celelalte celule.
Iosif Bozântan îmi acorda multă atenŃie cama-
Radu VIad. După aerul de îngrijorare lăsat de
raderească, de când ne-am cunoscut, în 1934.
Caratănase, trece pe la mine Radu Vlad, un fiu al
Spunea adeseori: Suntem legionari ardeleni şi
Buzăului, dotat c-o sănătate excepŃională. El se
avem aceeaşi religiune greco-catolică! De câte ori
numără printre puŃinii care nu vedea schimbarea
avea prilejul, mă ispitea până peste răbdări despre
climatului „josnic” şi „imoral” din jurul regelui
luptele legionare avute după arestarea sa. Nu era
Carol II prin tărăgăneli sau târguieli slugarnice. În
exclusivist în păreri. Cu sufletul său mare, însă,
locul tatonărilor prudente pentru combaterea
acorda uşor oamenilor bună credinŃă. Interpreta
microbului periculos din Palat, susŃinea nota tare.
fenomenul legionar, Ńinând seama şi de eveni-
De aceea era cel mai entuziasmat de cele ce
mentele politice ale zilei.
comiteau camarazii pe afară.
- Înaintea tuturor este łara! repeta el mereu în dis-
În celulă a stat puŃin şi mi-a vorbit scurt şi hotărât:
cuŃiile avute.
- Noi murim! Vă rămâne marea datorie: să ne
Când a intrat în celulă, părea bine dispus. În fond,
răzbunaŃi! FiŃi necruŃători cu „bestiile” şi „camari-
o preocupare internă i se exterioriza prin trăsă-
la”, care terfelesc onoarea łării. TerminaŃi cu ei!
turile feŃei. După ce lasă tuturor camarazilor liberi
Trăiască Legiunea şi Căpitanul!
salutul său, mult transfigurat, încheie:
Mi-a dat mâna şi s-a dus rece. Între Decemviri,
- FiŃi tari şi credincioşi Legiunii! łara se află în
dacă nu mă înşel, era cel mai tânăr. Intrase în Miş-
mare pericol. Nu lăsaŃi Ardealul în robia
care prin anul 1935.
Ungurilor!... Simt cum această problemă va avea o
dezlegare tragică. DepuneŃi toate sforŃările, de va Ion State Grigore. Era muncitor, născut în Vălenii
fi aşa, ca să-l aduceŃi, voi, legionarii, Ardealul de Munte, jud. Prahova. Ne-am cunoscut la
înapoi!... Parcă văd umbra mamei alungată de la Giuleşti în 1934, apoi, vara întreagă din acel an
mormântul meu. Nu lăsaŃi în sufletul ei această frământam amândoi pământul pentru
durere... Ea este bătrână, dă-i mângâierea nece- cărămidărie... Mai târziu, în vara lui 1935, arestaŃi
sară. Explică-i rostul jertfei mele, pentru binele împreună de la cărămidarie - în comuna Regele
Patriei!... ÎŃi las chipul Sfântului Anton, făcătorul Ferdinand, jud. Râmnicu Sărat, faceam
de minuni! Roagă-te lui! cărămidărie pentru o biserică - suntem purtaŃi trei
săptămâni din post în post, pe jos, legaŃi în lanŃuri
Mă salută şi pleacă. După ce iese din celulă, revine
de mâini şi de picioare... Din aceste toate încercări Nicadorii:
la vizetă şi-şi mai exprimă o dată arzătoarea dor- Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi
comune, pătrunde profund sfânta camaraderie în
inŃă:
sufletele noastre... Acum, în seara asta, intră lumi- Doru Belimace
- LuptaŃi din toate puterile, să nu cadă Ardealul în nat de mulŃumire în celulă, că poate să-şi
mâinile Ungurilor. destăinuiască sufletul...
Cu această preocupare a plecat un suflet bihorean - În fine, pentru ultima oară ne vedem pe pământ, continuare în pag. 13
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 13
ULTIMELE CLIPE ALE CELOR UCIŞI
Trec, apoi, repede, la fereastra mea, ca să-i mai - Postul numărul doi... Biiineeee!
văd o dată în curtea mică din faŃă... ...........................................................................
ÎMPREUNĂ CU CĂPITANUL
- NICADORII ŞI DECEMVIRII - Când au ajuns toŃi în coridorul mic, din faŃa can- - Postul... numărul cinci... şi mai... Biiineeee!!!
celariei, plutonierii ascunşi în fundul gangului din-
spre celula CĂPITANULUI i-au încadrat cu mai Mă dau jos de la fereastră şi trecând la uşă, anunŃ
puteai antrena uşor, decât în chestiuni alese din multe cordoane. Vedeam bine mutrele acestor tuturor:
domeniul ştiinŃei pozitive sau tehnică. Când monştri cum stăteau fără nicio vorbă cu pistoalele
întâmplător îi revenea curtea vestică pentru plim- - Au plecat cu două dube pe drumul către oraş!
automate aşezate cu cureaua pe mână!... Unul din-
bare, se urca pe „etuvă”, doar, doar vine un accel- tre ei, cu braŃul încărcat de frânghii albe, trece în - Bine, DUMNEZEU să le ajute! răspunde Dom-
erat cu noul model de locomotivă „Malaxa”. primul rând al coridonului, în partea stângă. nul Comandant al Bunei Vestiri, Gheorghe Clime!
Numai spre acest câmp dovedea interes şi pasiune. Frânghiile erau lungi cam de doi metri şi de
Clipa părăsirii acestei vieŃi a primit-o ca pe un fapt grosimea celor obişnuite pentru uscatul rufelor. LAURIAN łÂLNARU
divers. Niciun semn de regret, nicio adiere de dor, Între camarazi observ o mică nelinişte. Dintr-o
de ură sau de răzbunare! Absolut indiferent.

Decemvirii
dată se despart cordoanele în două. Bozântan trece
Îndată după despărŃirea lui Trandafir, aud glasul repede printre ei, fuge până înlăuntrul închisorii şi
plutonierului Eftimiu care i-a chemat pe toŃi la strigă cât poate:
celule. Folosind puŃinele clipe rămase libere, trec - Domnule Inginer, aşa este, pleacă şi Căpitanul!
ultimii pe la mine: Pele şi Bogdan. Înainte de ora L-am văzut, stă singur!
unsprezece, promiseseră că-mi vor face vizita mai
târziu. N-a putut termina toată fraza, căci doi plutonieri,
îmbrâncindu-1 pe uşă afară, au umplut sala cu Vis înaripat, frumos ca zborul,
Între timp se naşte presimŃirea morŃii. Din acest înjurături de toate cele sfinte.... Vulturilor profilaŃi în zare.
moment au stat de vorbă numai cu Dl. Banea si cu
Dl. Căpitan Şiancu; în special cu primul. Aşa se Înainte de plecarea lor, Clime vrea să ia contact cu TinereŃe oglindită-n ape clare,
explică de ce, după anunŃul plutonierului, abia Căpitanul. N-a reuşit! Atunci s-a înŃeles cu Bozân- A căzut – în vijelie – vânzătorul.
reuşesc să-mi strângă mâna. În afară de salut, n-au tan, ca să-şi facă uitat paltonul. Nici această încer- Nimeni nu-l petrece.
lăsat niciun cuvânt prin mine. care n-a izbutit.
N-a mai rămas nimeni liber. ToŃi aşteptam intrarea Intrat Bozântan iarăşi în grup, cordoanele din Aur mult îi arde amintirea
şefului închisorii. Plutonierul a trecut pe sus şi mi- spate şi-au luat forma iniŃială. Şi aducerile-aminte tac.
a închis celula cu lacătul. Mai departe, observasem toate mişcările prin fer- Gândul vostru, fulger peste veac,
Cam în jurul orei două, şeful închisorii, însoŃit de eastră; vorbe, însă, n-am putut prinde cu urechea Vă ridică, peste vremi, vestirea.
căpitanul Roşianu şi un ofiŃer necunoscut, au venit niciuna. Cu uşurinŃă putui să urmăresc cum din Semn de slavă: zece.
în sala mare. Căpitanul Iliescu comunică ordinul: grupul camarazilor, unul câte unul era dus.
- Cei ce pleacă îşi vor lăsa bagajele în celulele Primul a fost luat Nichi. În urma lui plecară doi A cântat o doină cu minuni;
respective. Nu se poate lua din îmbrăcămintea par- gradaŃi din cordon, după ce primeau câte două
E săpată clar pe lespezi de morminte.
ticulară nimic, afară de palton şi căciulă. Peste frânghii din legătura aflată în braŃele subofiŃerului.
cinci minute, plecarea! AşezaŃi-vă lucrurile con- Nu s-au mai întors... Glas curat, sub patrafire sfinte,
form ordinului! Gândul lor, prin veacuri, să ni-l spuni.
La un mic interval de timp îl iau pe Caranica, apoi
De jos, vocea lui Nichi se aude punând tăios între- pe Doru... şi aşa, fiecare camarad părăseşte grupul, Vremea ni-l citeşte.
barea: urmărit fiind de subofiŃerii respectivi, care se
aprovizionau mai întâi cu frânghiile prevăzute. Să-l înveŃe strănepoŃii mâine,
- Era vorba să ne luăm bagajele cu noi?
Mă uitam la ceas şi număram minutele. Până la Să nu rabde-n calea lor mişei.
- Mâine seară veŃi avea bagajele în Jilava! trei fără un sfert a durat rărirea şirurilor din cor- Lege, blestemată azi de farisei,
- Precis? întrebă Nichi neîncrezător. don. Atunci a fost legat cu frânghii Trandafir, s-a zidit acolo, în destin de câine.
- Ce Dumnezeu, aveŃi toată încrederea, confirmă ultimul din FRONTUL DE ONOARE AL CĂPI- Nimeni n-o clinteşte.
ofiŃerul de jandarmi. TANULUI...
Cele cinci minute s-au scurs repede ca şi când n- De vorbit nu vorbea nimeni în sală. Din când în Mihai Vodă, Cel Viteaz, Slăvitul,
ar fi fost... Acelaşi ofiŃer anunŃă ca cei strigaŃi să când, numai Dl. Clime repeta întrebarea:
Doarme astăzi somn de uşurare.
vină la uşa de la intrarea principală, în ordinea - N-au plecat încă, măi băieŃi? Sângele lui Horia, plătit, tresare...
chemării: - Nu, Domnule Inginer! răspundeam sau eu, sau Şi-al lui Vodă Ion, Cumplitul.
- Nicolae Constantinescu! Livezeanu. Freamăt secular.
- Prezent! De la postul meu de observaŃie nu mă mişcam
- Iancu Caranica! însă. Fereastra mea avea cel mai deschis orizont. După semnul lui Manole sfântul,
- Prezent! De aceea nu trebuia să-mi scape nimic. Jertfă pentru trainice zidiri,
- Dumitru Belimace! Deodată bâzâitul motoarelor străpunge liniştea În legendă mare, decemviri,
- Prezent! până la mine. Apoi, din ce în ce mai mare, accel-
- Caratănase Ion! DăltuirăŃi, aprig, legământul
eraŃia creşte, se aude mai bine spre colŃul corpului
- Prezent! de gardă. Mi-am îndreptat privirea spre porŃiunea Dur şi granitar.
- Bozântan Iosif! străzii, în direcŃia oraşului, ca să cuprind sub ochi
şi faza finală. Apare prima dubă. Arată greu VALERIU CÂRDU
- Prezent!
- Ştefan Curcă! împovărată, de se legăna în hopurile mari, pline cu
- Prezent! apă de ploaie. La cel mult 30 de metri apare a
doua. Se clătina şi ea pe strada hopuroasă,
- Ion Atanasiu! împroşcând apa murdară peste sârma ghimpată...
- Prezent! Mai la urmă o maşină mică de lungime se Ńinea de
- Pele Ion! ele, dar nu le-am mai văzut... dispărură prin neîn-
- Prezent! trerupta ploaie... Strada a rămas din nou pustie.
- Bogdan! PopulaŃia oraşului dormea nestingherită, în toiul
- Prezent! nopŃii, iar înrăiŃii câini ai curŃilor vecine şi-au
- Ion State Grigore! amuŃit lătratul enervant de altădată... Radierea
- Prezent! reflectoarelor aprinse în curte şi pe ziduri se oste-
neau cu alungarea întunericului greu, îmbibat cu
- Trandafir Ion! duhul necurat al urzitoarelor, protejate de orele
- Prezent! mici în care se mişcau strigoii.
S-a făcut linişte! EmoŃiile îmi clătinau corpul, de Noapte, frig, ploaie şi un vânt subŃire de la Nord
nu-mi aflam locul... Auzisem totul, fără să văd au împrietenit plecarea Căpitanului, Nicadorilor şi
nimic... Decemvirii:
Decemvirilor spre drumul fără de întoarcere... Dar Ion Caratanase, Iosif Bozântan, Ştefan
După ce s-a făcut apelul, o voce nemaiauzită până din vârfurile celor cinci turle zbierau feciorii de
acum le-a ordonat: români din adâncul piepturilor, mai aprins ca Curcă, Ion Pele, Grigore Ion State, Ion
orişicând: Atanasiu, Gavrilă Bogdan, Radu Vlad,
- IeşiŃi afară!
- Postul... numărul unu... Biiineee! Ştefan Georgescu şi Ion Trandafir
14 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

EvoluŃia politică şi morală a lui Nicolae Iorga,


dezlănŃuit un atac furios în „Neamul românesc”
împotriva tuturor, socotindu-i duşmani personali
pe toŃi cei ce participaseră la sărbătorirea lui

în memoriile lui Vladimir Dumitrescu


Giurescu, cu care era de mulŃi ani într-o neîndu-
plecată polemică.” (pag.112)
„Nicolae Iorga a jucat şi de data aceasta (1938) un
rol sinistru, nu numai prin tot ceea ce a scris şi
ViaŃa lui Nicolae Iorga, ilustru savant, dar articolul lui Iorga contra mişcărilor studenŃeşti şi spus în această perioadă, dar şi prin darea în jude-
detestabil om politic, rămâne în mare parte pentru evrei, care deveniseră ca prin minune cată a Căpitanului pentru o scrisoare deschisă,
ascunsă pentru imensa majoritate a opiniei pub- „evrei” în loc de „jidovi”... Schimbarea aceasta de prilejuind astfel întemniŃarea lui la Jilava, în
lice româneşti, ceea ce ni se livrează de peste 7 atitudine, negarea unei doctrine susŃinute cu aşteptarea celuilalt proces...” (pag. 148)
decenii fiind o imagine propagandistică, lansată atâtea argumente ani de zile, a fost atât de
şi alimentată de toate regimurile care s-au succe- uluitoare... încât nu e de mirare că un număr „Cioclul cu barbă căruntă şi cu rânjet de şacal,
dat - carlişti, antonescieni, comunişti, neo- comu- destul de mare de studenŃi (mai puŃin respectuoşi fostul naŃionalist N. Iorga putea respira uşurat şi
nişti şi gardieni ai corectitudinii politice, toŃi faŃă de trecutul lui Nicolae Iorga) l-au huiduit la mulŃumit. Carol şi cu Armand Calinescu îi ascul-
întrecându -se în tămâierea „idolului” Iorga pen- ieşirea de la o conferinŃă Ńinută la Ateneu.” taseră povaŃa şi Ńintiseră în conducătorul Legiunii
tru simplul motiv că moartea acestuia le-a aran- (pag.53) cu singura deosebire că în loc să-l împuşte în
jat foarte bine calculele politice sau jocul de frunte, au Ńintit laş cum le era firea în ceafa unor
„Renegarea neaşteptată a credinŃelor naŃionaliste oameni legaŃi cu mâinile la spate ...” (pag. 155)
imagine, eticheta „pro -Iorga” fiind un certificat de către Iorga m-a zguduit sufleteşte... Cine ar fi
infailibil de „bună purtare”. Documentele epocii putut crede că tocmai acela care ani de-a rândul „Între timp, chiar la câteva zile după asasinarea
şi memoriile contemporanilor arată însă, pe arătase primejdia evreiască s-a „convins” cu ade- Căpitanului, socotindu-se terenul pregătit, fusese
lângă lumini, şi multe umbre în controversata vărat că ea n-ar exista tocmai atunci când luase decretată înfiinŃarea caraghiosului „Front al
viaŃă publică a savantului. proporŃii ameninŃătoare? Iorga se plictisise însă Renaşterii”, ridicolă parodie de uniforme şi grade,
Unul dintre marii oameni de ştiinŃă români ai sec- cu opoziŃia şi credea în chip naiv că asigurându-şi fără niciun conŃinut sufletesc. Iar Nicolae Iorga,
olului XX, arheologul Vladimir Dumitrescu, val- simpatia presei evreieşti şi a cercurilor inter- cel care protestase de atâtea ori împotriva uni-
oros ucenic şi continuator al lui Vasile Pârvan, naŃionale, va ajunge la guvern... Va avea de aştep- formelor şi a „militarizării”, a îmbrăcat uniforma
surprinde în lucrarea sa „Mărturisirile unui tat însă 10 ani...” (pag.54) lui Armand Călinescu, punându-şi pe cap şapca
criminal politic” mai multe aspecte relevante ale aceea caraghioasă...” (pag.158)
„În decembrie 1928 mi-am trecut examenul de
personalităŃii lui Nicolae Iorga, cu admiraŃia şi doctorat... preşedintele comisiei era chiar Iorga,
decepŃiile pe care le-a provocat. fiind decanul facultăŃii..., dar a venit mai mult în Analiza de faŃă nu pretinde sa ofere concluzii cat-
silă, deoarece de câŃiva ani cei mai mulŃi dintre egorice. Credem însă că în numele adevărului şi
„Cristalizarea gândurilor mele politice şi a cred- arheologii români erau pentru el cam „ciumaŃi”, al unei juste ierarhii de valori, noile generaŃii de
inŃei mele naŃionaliste s-a făcut în jurul personal- în calitatea lor de foşti elevi ai lui Pârvan cu care români au dreptul la mai mult decât mituri cos-
ităŃii lui Nicolae Iorga. Atunci când acest mare om Iorga se certase mai demult, neputându-i ierta nici metizate. Vom continua să aruncăm lumină în
cu defecte de copil răsfăŃat, a fost hulit de aproape după moarte prestigiul şi autoritatea câştigate la cazul figurii lui Nicolae Iorga, pe baza informaŃi-
toată lumea, ironizat zilnic de „Adivorul”, atacat Academie şi la Universitate...” (pag. 72) ilor riguroase disponibile şi a mărturiilor din
şi chiar ameninŃat cu moartea, ca naŃionalist „În primăvara anului 1931, când Iorga a fost epocă.
român, am fost alături de el şi de lupta lui. Când numit prim-ministru, indignat de criticile păti-
însă s-a abătut din calea pe care el însuşi s-a stră- maşe ale presei evreieşti la adresa lui, m-am gân-
duit decenii întregi să o arate celorlalŃi, de ce sun- dit o clipă să mă înscriu în partidul lui Iorga. Am
tem învinovăŃiŃi noi, aceia care am crezut mai renunŃat însă şi m-am mulŃumit să-i trimit, împre-
departe în esenŃa învăŃăturii lui, părăsită de el, ună cu Vasile Christescu, o scrisoare de felicitare.
spre bucuria aceluiaşi „Adivor”? ÎnŃelepciunea E adevărat însă că guvernarea a fost sub orice crit-
poporului spune că nu trebuie să faci ceea ce face ică.” (pag. 75)
preotul, ci ceea ce spune el. Iar Nicolae Iorga a „În martie sau aprilie 1936, prietenii lui Giurescu
fost preotul unei credinŃe pe care a trădat-o, atun- au organizat un banchet la Athenee Palace... la
ci când, ademenit de pofta măririlor sau îmboldit care am participat şi eu cu Vasile Christescu,
de invidia urâcioasă, a blestemat ceea ce a predi- împreună cu aproape 100 de intelectuali în frunte
cat înainte.” (pag.30 ) cu socrul lui Giurescu, Simion MehedinŃi şi cu
„În aceste împrejurări (1922) cade ca un trăsnet George Brătianu. Îndată după aceea Iorga a

România şi sfârşitul Europei (31)


înŃelege cum guvernul german poate face o
asemenea greşeală… aroganŃa de a se simŃi atot-
puternici îi face pe germani să fie de fapt foarte
naivi şi vor plăti scump aceste greşeli… Sturdza
îi cere lui Antonescu să intervină, dar acesta nu o
Am expus deci Generalului, între Viena şi face… ministrul de externe român nu semnează
Berlin, îngrijorările mele şi i-am propus să actul… încearcă să-i alerteze pe înalŃii oficiali
sugerăm cu o măsurată fermitate, adăugirea, germani dar aceştia îl evită… S- a ratat o mare
înainte de adeziunea noastră, a unui protocol şansă de a doborî Uniunea Sovietică şi comunis-
adiŃional, secret sau deschis, care ar fi remedi- mul… Germania şi aliaŃii săi europeni vor ataca
at lipsa pe care o semnalasem, implicând în U.R.S.S. în iunie 1941, dar Japonia nu li se va
mod simetric obligaŃiile Japoniei în cazul unui alătura, numeroasele trupe sovietice din Siberia
vor putea fi aduse să apere Moscova…
război germano-sovietic. Generalul nu m-a
ascultat… (pag. 195) Al doilea plan, mai puŃin vizibil, este cel al luptei
interne din România. Antonescu este mai puŃin
interesat de Pactul pe care îl semnează şi profită
Momentul politic descris de Sturdza, vizita dele- de vizita la Berlin pentru a-i convinge pe germani
gaŃiei române la Berlin, în noiembrie 1940, pen- că legionarii trebuie înlăturaŃi de la guvernare şi
tru semnarea Pactului Tripartit, are o importanŃă că el, singurul care serveşte loial interesele
majoră pe două planuri. Primul, cel vizibil, Reichului, trebuie să aibă întreaga putere. Hitler
marchează politica mondială - Germania, la şi Ribbentropp par a fi de acord, viziunea lor
apogeul puterii sale, semnează un acord cu prin- geopolitică mioapă nu doreşte aliaŃi demni, ci
Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de cipalii aliaŃi, un acord care ar fi trebui să clarifice slugi obediente, dar evoluŃia evenimentelor îl va
prestigiu, ministru de externe al României în raporturile de forŃe şi să sporească eficienŃa Axei obliga pe Antonescu să mai aştepte două luni…
perioada Statului NaŃional-Legionar (1940-1941) şi în cazul continuării conflictului. Dar acordul este
a Guvernului NaŃional de la Viena (1944-1945). defectuos conceput… Germania îşi asumă anga-
jamente clare faŃă de Japonia, dar Japonia nu are pagină realizată de
Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” con-
stituie un izvor documentar de excepŃie. obligaŃii similare faŃă de Germania… Sturdza nu Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 15

La División Azul (19)


rămas pe poziŃii (în ciuda eforturilor anterioare),
respingând total inamicul care atacase puternic.
Toate aceste misiuni au fost îndeplinite cu un gen-

„Punga de pe Voljov” III


eros sacrificiu şi o tradiŃională bravură spaniolă.
Sper din toată inima ca Batalionul să fie satisfă-

„Batalionul Román” (2)


cut de încadrarea în Divizia mea şi ca această
luptă în comun să consolideze camaraderia care
există deja între ambele Divizii.
Cu toată mulŃumirea şi cu toate urările de bine
pentru dumneavoastră personal şi pentru întrea-
ga voastră Divizie, la dispoziŃia Domniei voastre,
cu respect. LAUX”*.
CĂLIN GABOR, Spania
Cu data de 16 martie 1942, generalul Muñoz
Grandes adresa maiorului Román o scrisoare
pornesc din Ossija. La nouă şi jumătate, la -35 de manuscris în care spunea următoarele:
grade, coloana spaniolă avansa anevoios prin ban- «Comandantului eroicului Batalion II/269.
curile de zăpadă. La unsprezece, spaniolii în uni-
forme albe de camuflaj dădeau peste o patrulă Dragă Román: mi-au acordat Crucea de Cavaler
inamică care reuşea să scape, lăsând în urmă câŃi- al Crucii de Fier şi mi-a fost decernată în mod
va morŃi. Marşul continuă printr-o pădure în care precis pentru bravura de care voi aŃi dat dovadă
stratul de zăpadă era şi mai gros şi după respin- în luptă.
gerea a altor două patrule ruseşti, la trei după ami- Toată Divizia se poate mândri de această recom-
aza, se găseau la un kilometru de Mal Samoschje. pensă pe care o port în numele ei, a bravilor
Le-au luat alte trei ore să-şi croiască drum prin noştri soldaŃi, dar mai ales ales ai tăi, ai acestui
zăpadă şi în contra unei puternice rezistenŃe viteaz Batalion datorită căruia numele Spaniei
ruseşti. Era deja prea întuneric şi artileria soviet- străluceşte la mare înălŃime.
ică bombarda zona. Epuizata infanterie spaniolă
Ca dovadă clară şi categorică că astfel o
avea să pătrundă în Mal Samosche abia după
recunosc, că tu şi ai tăi sunteŃi cei ce obŃineŃi atât
miezul nopŃii.
de glorioşii lauri pentru Patria noastră, îŃi trimit
Evacuarea a început imediat. Două companii această scrisoare, pe care doresc ca toŃi soldaŃii
deschideau pasul, în timp ce restul îi cărau pe tăi s-o cunoască şi în care doresc să se reflecte
supravieŃuitorii germani. Drumul de întoarcere s- gratitudinea pe care Patria v-o datorează.
a făcut extrem de anevoios, la dificultătile de până
SuferiŃi mult, o ştiu, însă mult mai mult suferă
atunci sumându-se transportul răniŃilor şi
Spania; nu deznădăjduiŃi, victoria este aproape şi
atacurile pe flancuri ale patrulelor ruseşti: «La
tu cu ai tăi sunteŃi principalii săi artizani. O
orele cinci (ziua de 13) are loc un uşor schimb de
îmbrăŃişare. Muñoz Grandes.
focuri cu inamicul, care profitând de întuneric
La 13 ianuarie 1942, mareşalul Meretskov atacă Astăzi, în prezenŃa coloneilor Diviziei, care te
fuge. Continuăm cu greu şi la 6. 30 o patrulă
cu Armata 52 (Yakovlev), Armata 59 (Galanin) şi îndrăgesc şi te admiră la fel de mult ca mine,
compusă de vreo o sută de oameni încearcă să ne
A Doua Armată de Şoc (Klykov), trecând ordon să-Ńi fie deschis dosar pentru avansarea pe
taie pasul, iniŃiindu-se un schimb de focuri care va
Voljovul îngheŃat şi pătrunzând spre Finev Lug, care cu justeŃe ai dobândit-o»*.
dura o oră şi treizeci de minute până când inam-
Miasnoi Bor şi Ljubino Pole. Valul vestic al con-
icul este obligat să se retragă, lăsând în mâinile
traofensivei ruseşti spulbera cel de-al III lea B-on
noastre doi prizonieri şi mai mulŃi morŃi. Se
al Reg. German 424, sub comanda colonelului Note:
reiniŃiază marşul şi la orele nouă suntem atacaŃi
Hoppe*, care acoperea linia din zona Gorka şi
de o nouă patrulă care cu arme automate ne obligă Harry Hoppe, cunoscut ca Eroul Schlüsselburgu-
Udarnik. În aceeaşi zi de 13, Teremets cădea şi
la o altă luptă de o oră şi jumătate, după care se lui, comandantul Regimentului 424 al Diviziei
erau chemaŃi spaniolii. Colonelul Rodrigo, noul
retrage».* În sfârşit, după un marş de treizeci şi 126, decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de
comandant al 269, ordonă lui Román să li se ală-
şase de ore, coloana a ajuns la Bol Samoschje. Fier pentru cucerirea fortăreŃei Schlüsselburg, cu
ture de îndată germanilor în Podberesja, deoarece
Pierderile au fost foarte reduse: doi morŃi şi patru care se încheia cercul în jurul Leningradului la 8
Hoppe plănuia să atace în cursul dimineŃii pentru
răniŃi. Ziua următoare, Muñoz Grandes a acordat septembrie 1941.
a recupera Teremetsul aflat la 5 km distanŃă. La
Batalionului II/269 Medalia Militar Colectivă şi l- Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 13 februarie
orele 6 dimineaŃa II/269 a înaintat spre Teremets
a propus pe Román la avansare în grad pentru 1942
şi companiile 5ª şi 6ª s-au aruncat în luptă. Abia
merite de război.
ajunşi la primele case spaniolii sunt prinşi Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 14-15 februar-
descoperiŃi de focul inamic, rusii contraatacând cu Însă momentul de respiro dură puŃin. Pe data de ie 1942; Kleinfeld and Tambs : Op. Cit., p. 257
forŃe covârşitoare. După o oră de luptă 14, la orele 3 după-masa, regimentele ruseşti
sângeroasă, Hoppe ordonă încetarea atacului, 1000 şi 1002, sprijiniŃi puternic de artilerie, ata- Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 18 februarie
urmând a-l relua în ziua următoare cu întăriri. cau Bol Samoschje. Spanioli şi germani reuşeau 1942
să respingă valurile sovietice. Pe durata întregii Jurnal de OperaŃiuni B-on. II/269 1 april 1942
În zorii zilei de 15, o forŃă mixtă compusă din ger-
după-amiezi a zilei de 14 şi până la orele cinci ale
mani şi spanioli, precedată de cinci care Pz.Kfw
dimineŃii de 15, au fost respinse succesive atacuri
III, iniŃiau atacul printr-un strat de zapadă ce
în masă ale inamicului, care nu s-a arătat preocu-
ajungea pâna la centură. Teremets se transformă
pat de pierderi. La ivirea zorilor, o patrulă realiza
într-o tocătoare de carne, în care ruşii nu conte-
o recunoştere a sectorului spaniol: era plin de
neau a arunca oameni pe durata intregii zile. Din
cadavre ruseşti peste tot. S-au numărat peste trei
nou, Hoppe s-a văzut nevoit să suspende atacul.
sute de inamici morŃi.*
Din cei două sute de oameni care porniseră la
eliberarea Teremetsului, mai rămăseseră cincize- În Ordinul general de zi al Diviziei, din 18 febru-
ci. arie, se publica scrisoarea Generalului comandant
al Diviziei 126 adresată generalului Muñoz
Eşecul recuceririi Teremetsului dovedea că ruşii
Grandes, în care se spunea:
se menŃineau foarte puternici în capul lor de pod.
Făcuseră o breşă de şase kilometri între Diviziile „Stimatul meu General, în data de 10 a acestei
215 şi 126 care cedase şi activa în mici insuliŃe luni aŃi avut amabilitatea de a-mi pune la dispoz-
defensive. Una dintre aceste insuliŃe încercuite iŃie un batalion al Diviziei voastre. Consider ca o
era cătunul Mal Samosche ocupat de o sută datorie de onoare să vă exprim mulŃumirile mele
patruzeci de soldaŃi germani. Când aceştia nu s-au pentru un astfel de sprijin plin de camaraderie.
mai putut menŃine pe poziŃie, s-a recurs din nou la Batalionul «Román» a eliberat garnizoana asedi-
II/269. ată în Mal Samoschje după un marş şi lupte pur-
La orele 6 ale dimineŃii de 12 ianuarie, rămăşiŃele tate pe durata a treizeci şi şase de ore şi, în ciuda
batalionului II/269 (compania 9ª a căpitanului faptului că a întâlnit obstacole aproape de netre-
Izquierdo şi a 7ª, a locotenentului Ocaña Müller) cut, din pricina stratului imens de zăpadă, a reuşit
şi Compania a 9ª, a Reg. 263 (căpitan Campano) să evacueze răniŃii din acea localitate. Ca şi cum
cele descrise n-ar fi fost de-ajuns, Batalionul a
16 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

ViaŃa de taină a Căpitanului


cu Mielul lui Dumnezeu. Căpitanul se împărtăşea
ori de câte ori putea şi îl ierta duhovnicul său. Nu
sunt „ucenic al harului divin”, cum spun unii
despre ei, ca să tâlcuiesc acest act de nespusă trăire
în Hristos. Dar am citit că Sângele şi Trupul Mielu-
lui arde spinii păcatului nostru şi deschide Raiul
desprinderea de stăpânirea lucrurilor, împăcarea lui desfătării. Şi cred că această unire a ajutat Căpitan-
cu Mielul. ului nostru să îndure înfricoşatul său calvar şi să
Fost-a Căpitanul umilit? Da. Am fost martor al sărute pragul tronului dumnezeiesc. Dacă tiranii nu
umilinŃei sale. Şi sunt silit să o spun acum, după i-au îngăduit să soarbă şi în ceasul din urmă sân-
moarte. Era în ajunul procesului Duca. A venit în gele cel preacurat, să-i judece Dumnezeu după
casa unui preot şi a rămas acolo toată noaptea. În faptele lor. Sunt sigur că ultima lui picătură de gând
zorii zilei s-a sculat şi s-a mărturisit preotului. La aceasta a fost: împărtăşirea.
mărturisire a cerut amânarea canonului sub care se Cât a nădăjduit de puternic, se ştie. Nădejdea Căpi-
găsea, dat lui de un aspru duhovnic pentru păcatul tanului în omul nou a fost pricina tuturor zbaterilor,
creştin al uciderii lui Manciu. Canonul era: oprirea tututor strigărilor, tuturor luptelor. El însuşi înnoit,
de la împărtăşanie vreme de mulŃi ani. Îl păstrase nu s-a gândit numai la omul din veac, ci şi la omul
neştiribit. În faŃa procesului se gândea la moarte. de dincolo de veac. Învierea neamului nu are pen-
Şi-a dorit să guste din trupul lui Hristos. Iar de va tru dânsul numai cuprins istoric, ci şi cuprins
trăi, să îndure tot canonul. Aşa era el viteazul, veşnic. De aceea a legat această înviere de mân-
îndrăzneŃul, mândrul: Căpitan între noi, slugă tuire. Iar mântuirea nu-i cu putinŃă decât prin orto-
umilă în faŃa lui Hristos. UmilinŃa i-a dat lui aripile doxie. Deci trăirea ortodoxiei mântuie neamul
înŃelegerii, puteri înnoite ca ale vulturului, zările românesc. Şi mântuirea îi aduce învierea.
Am scris aceste vorbe. Ca să nu alunec. Să nu mă cunoaşterii obşteşti, priviri în adâncul sufletesc al
fure gândul. Dar nici să mă ispitească cineva, prin Ca să ajungă la această înviere, a iubit neasemănat.
insului. Pentru iubirea sa, Căpitanul a suferit ca nimeni
cuvânt. Sau să cad sub aspră şi neluminată Postul pentru Căpitan nu era o problemă de igienă
bănuială. altul: judecăŃi, închisori, prigoană, jertfa cea de pe
cum zic şi cred oamenii trupului. Nu. Era o mis- urmă, moarte de mucenic.
Teama alunecării, a gândului furat şi a ispitei vine tuire lăuntrică, o frână în afară. Din post îşi sorbea
din greutatea cuvântului de faŃă. Măsura iubirii sale am auzit-o dintr-o gură de
el subŃirimea cugetării. Prin post, topea pornirile. teolog. Căpitanul îşi scria cartea „Pentru
Cuvânt greu din adâncuri. Cuvânt bogat de mărtur- Prin ajunare, stingea cărbunii omului dintrânsul. legionari”. Era îndemnat de unii să justifice vio-
isiri. Cuvântul unui ostaş al Gărzii de Fier, dar şi al Iar postul negru, cerut legionarilor săi, însemna în lenŃa prin creştinism. După lămuririle date de
oşteanului creştin. mintea lui rugăciune mută către Dumnezeu. Prin teologii cunoscători, a tăiat din carte capitolul
post a biruit şi s-a biruit. La acestea adăuga câştigul greşit. Dar se spune că ar fi zis: „RenunŃ la justifi-
Pentru aceasta cer cititorilor urechile inimii, mai unei mari linişti sufleteşti, care se prefăcea pe dată
mult decât urechile cugetului. carea creştină. Dar nu renunŃ la violenŃă. Dau
în energie şi neînfrântă hotărâre. trupul meu morŃii şi sufletul meu osândei veşnice
ViaŃa de taină înseamnă viaŃa lăuntrică. În înŃelesul Îl unea adesea cu rugăciunea. Numai adesea. Alt- ca să mântuiesc acest neam de cătuşele ticăloşiei”.
obişnuit, viaŃa lăuntrică se poate opri numai la fel, rugăciunea nu lipsea de pe buzele sale. Cine l-
cunoaştere. Dar poate merge şi la trăire. În Hristos, Spusa nu ştim dacă este adevărată, pentru că mân-
a văzut, spunea că era cutremurătoare rugăciunea tuirea unui neam, e dreptul lui Dumnezeu, şi noi nu
această desperechere nu-i cu putinŃă. E viu numai lui în taină. Ochii de oŃel se înseninau. Trăsăturile
creştinul care crede şi face faptele credinŃei. Ale putem să ne însuşim acest drept. Chiar cu preŃul
chipului se îndulceau şi era ca un pierit din lume, sufletului nostru. Însă spusa ar putea dovedi
dreptei credinŃi. În acest fel, el are o viaŃă de taină. cum l-am văzut şi eu într-o bisericuŃă din Capitală. măsura iubirii Căpitanului. Măsură mai presus de
A avut Căpitanul o viaŃă de taină? A avut. Noi o Căci rugăciunea lui era adâncă şi înaltă, ca o punte puterile şi dreptul omului.
mărturisim cu putere de neprihănită încredinŃare. între pământ şi cer. De acolo îşi trăgea el acea căl-
Despre ea cutezăm să scriem. Nu pentru Căpitan, dură cu care îndulcea pe ucenicii săi apropiaŃi. Aici atât pot spune. Mai mult decât mine, ştiu alŃii.
ci pentru noi, şi nu în întregimea ei. Ci numai cât Şi mai mult decât ei, ştie unul Dumnezeu. Şi tot
Luând aminte şi la legionarii săi cei tineri, Căpi- Dumnezeu are drept de judecată şi plată încheiată.
am putut cunoaşte prin ochiul nostru plin de solzi. tanul şi-a dat seama că într-un vas prihănit nu poate
Şi numai atât cât s-a vărsat ea în potirul sufletesc al Căci singur are cântarul şi visteria.
vieŃui un suflet nerobit. Robia simŃurilor este cov-
obştei româneşti! ârşitoare pentru duh. A găsit pentru scăparea din Mărturisesc însă că viaŃa de taină a Căpitanului a
Dreptarele cunoaşterii sunt ale lui Dumnezeu; cursa lor: munca. Iar când munca n-a ostoit fost trăire adânc creştină sub legea lui Dumnezeu şi
scrise în Scriptură, în Predanie, în hotărârile chemarea cărnii, a pus lege: legionarul care va stri- a harului Său. Lege aspră şi har dăruit. Sub
Soboarelor, în Rânduiala închinării noastre cea de ca casa altuia, va fi dat afară din Legiune, coman- ascultarea şi pedeapsa lui Hristos: a Evangheliei, a
peste ani. dantul legionar la fel. Dar Căpitanul, a întrebat Predaniei, a canoanelor şi orânduirilor. Deci a Bis-
cineva? Chiar şi el, de se va întâmpla, a fost ericii Sale.
Cu aceste dreptare în mână, noi mărturisim că răspunsul.
slăvitul nostru Căpitan a crezut puternic, a nădăj- Încât putem zice fără de greşeală: cu el a fost Dum-
duit puternic, a iubit puternic. Şi a trăit puternic. A Cine nu ştie apoi, cât era el de sărac? „Sunt multe nezeu!
cunoscut şi plinit aceste adevăruri, după legea orto- haine rupte care ascund sub ele comori de aur în De vom trăi şi noi, legionarii lui, ca el: cu noi este
doxiei. După această lege orice om în trup se poate inimă”, sună scrisul său. Şi adevărată este mărtur- Dumnezeu.
ridica la Dumnezeu alegând pentru sine uneltele isirea lui: desprinderea de lucruri este cea mai mare
cele mai prielnice ale credinŃei. Uneltele alese de comoară, pentru că dă aripi inimii şi o neasemuită
Căpitan pentru urcuşul său la Dumnezeu au fost: libertate sufletului. FIRMILIAN PROTOSINGHELUL
umilinŃa, postul, rugăciunea, curăŃia trupului, Piatra de temelie a credinŃei sale era: împăcarea lui Cuvântul, 25 decembrie 1940

Editura Evdokimos şi FundaŃia Profesor George Manu:


NoutăŃi editoriale
Corneliu Zelea Codreanu, „Circulări şi Manifeste”, 35 Lei
„PriviŃi-i drept în ochi pe toŃi tiranii voştri. ÎnduraŃi cu resemnare orice lovitură, supor-
taŃi orice chin, căci jertfa noastră a tuturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi de
suflete chinuite, a biruinŃei. Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte
de eroi. Iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători, şi vor fi blestemaŃi din
neam în neam. Din adâncuri se înalŃă biruitor legionarul! Cu sufletul său de stâncă. Cei
ce cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge în curând,
dar prea târziu, că s-au înşelat.”

Corneliu Zelea Codreanu


ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 17

Crăciunul de azi Colindă nouă...


cântămu-Ńi łie, Iisuse, dulce
Hristos se naşte, măriŃi-L!
Aşa ne îndeamnă cerul, de veacuri. Celor 8 legionari plecaŃi pe frontul spaniol: Gen. Gheorghe
Fără să vrei, gândul te duce la Crăciunul ultimilor ani. Copiii cu Moş Ajunul Cantacuzino, Ion MoŃa, Vasile Marin, Gheorghe Clime, Neculai
colindau posomorâŃi. Cântecele lor răsunau frânte şi îngheŃate. Veselia multor Totu, Bănică Dobre, Alecu Cantacuzino, Pr. Ion Dumitrescu
case îŃi pălmuia obrajii. Vinul din pahare Ńi-aducea în faŃa ochilor sângele curat Borşa
al celor ucişi ca pruncii nevinovaŃi.
Magii, scăpaŃi de furia păgână şi veniŃi la noi, în Ńară creştină, să-şi găsească Opt crai de la Răsărit
odihnă, fură arestaŃi, torturaŃi, trimişi în lagăre şi-n închisori şi-apoi pe cealată Cu steaua au călătorit
lume. Cu aşa stăpânire semeaŃă îŃi vine să crezi că nici pruncul Iisus n-ar fi scă- Spre-nroşitul AsfinŃit...
pat cu viaŃă.
Prăsnuit-am Crăciunul cu morŃii în casă, întinşi pe năsălii. De-o parte, bucuria Înşirând sufletele noastre, scântei ninse din cer, pe lungul şirag de suflete ale
mare a Naşterii sfinte, de alta, durerea izvorâtă din sfinte morminte. părinŃilor şi moşilor noştri buni, care, an de an, prin sute de ani, pândit-au cu
mare dor, pe-această vreme, ivirea Stelei celei care, cu cerească strălucire,
Aşa a fost Crăciunul ultimilor ani. Trist. Foarte trist! Naşterea Ta le-o vestea, şi ei se închimnau ivirii ei pe cerul nădejdilor lor.
Dar iată, acum se revarsă în Ńară Nilul binefăcător al BiruinŃei Legionare! Mun- Facem şi noi asemenea, Iisuse, Doamne, izvorule al nădejdilor noastre, mai
Ńii de necazuri, ruşine şi dureri încep să se dărâme. arzătoare astăzi decât oricând altădată!
Crăciunul lui 1940 încă nu-i cum ni-l dorim. Mai avem dureri de alinat. De pe pământ la Cer ridicând ochii noştri, slăvim mărirea Ta, care de două-
Auzim, într-adevăîr, corul îngerilor vestitori ai bucuriei celei mari, dar auzim şi zeci de veacuri binecuvântează pământul în această luminată zi... ne închi-
geamătul adânc al unui trup de Ńară, sfârtecat la cele trei hotare. năm łie, care cobori azi iarăşi la noi pe raza stelei celei sfinte, strălucind
Vedem strălucirea orbitoare a stelei ce ne călăuzeşte neamul înspre Mântuire, lumii bună vestire...
dar vedem şi bezna de iad în care se încăpăŃânează a mai trăi încă mulŃi fraŃi Iar gurile noastre Colindă nouă îŃi cântă łie – Fiule al Cerului, prin rostul
de-ai noştri, ce stau cu sufletele înfinpte în ură, ambiŃie, mândrie şi alte păcate cetei de Crai din Răsărit, din răsăritul Europei creştine, care - şapte, şi cu
grele. purtătorul toiagului, opt - de aici au pornit, cu săbii nu numai de Melhior-i
Pipăim darurile în aur ale Naşterii, dar pipăim şi sărăcia, durerea şi jalea con- şi Baltazar-i, ci cu săbii de Arhangheli – date lor şi binecuvântate în mâini-
voaielor de refugiaŃi, sinistraŃi şi năpăstuiŃi ai soartei, mai numeroşi azi ca ori- le lor, de Arhanghelul Mihail, cel înaintea Tatălui stătător şi de răzvrătiŃii
când. împotriva Lui pedepsitor – ca cu acele săbii în mâini, să ducă pedeapsă şi
SimŃim cu toŃii dogoarea sfinŃeniei întrupate, ce s-a sălăşluit în staul, dar sim- nimicire celor ce azi pe pământ pe roşul Lucifer îl închipuiesc şi după porun-
Ńim şi căldura Ńărânei de pe mormintele celor ucişi pentru credinŃa lor cea tare cile lui lucrând, vor să înece în sânge sfântă Legea Ta şi pe închinătorii ei...
întru Hristos şi neamul românesc. Cu inimi mai fierbinŃi ca oricând, rugămu-ne łie, Iisuse bune, ajută acestor
Dar toate necazurile, toate, vor fi înlăturate. Colindători ai Tăi, plecaŃi din pământul credincios al acestei Ńări să colinde
încurajare şi ducere la biruinŃă celor ce pentru Crucea Ta sângerează şi îndu-
Căpitanul a profetizat că Legionarii vor face din această Românie o Ńară ră, în Sfântul pământ al Spaniei.
frumoasă şi bogată. Ei sunt chemaŃi de Dumnezeu ca, după veacuri de
întunecare şi asuprire, să sune trâmbiŃa renaşterii neamului românesc. Opt Crai de la Răsărit cu steaua spre încercatul Apus au călătorit... Pogoară,
Iisuse, Doamne, Îngerii Tăi păzitori peste ei şi pe Arhanghelul Tău Mihail
Pentru ca Ńara asta să fie mare, frumoasă şi bogată cât mai degrabă, e nevoie întrarmează-l şi-l trimite, pentru ca biruinŃa lor s-o ajute!
ca toŃi oamenii să ne facem mici. Mici de tot. Şi mic de tot eşti numai atunci
când cazi în genunchi pentru rugă fierbinte în faŃa dumnezeiescului prunc Iisus. Fă-ne, Doamne, azi mai plină de bucurii ca totdeauna, Naşterea Ta, în aju-
nul căreia
Îngenunchiat-au magii! Camarazi, să-ngenunchiem şi noi!
Hristos se Naşte,MăriŃi-L! Opt crai de la Răsărit
Cu steaua au călătorit
Slujbă sfântă de-mplinit...
Preot MIHAI ENESCU
Ziarul Garda, 25 decembrie 1940 - ianuarie 1941 Libertatea, 25 decembrie 1936

Nicadorii, Decemvirii
Legenda lor o cântă toate închisorile! CoborâŃi în bezna adâncă, umedă şi
rece şi ascultaŃi: ecoul zăngănitului de lanŃuri împleteşte cântec de luptă dor-
nic de dor... Doftana, Aiud, Jilava, Râmnicu Sărat, Văcăreşti, tămâiază zi de
zi legenda lor!
Oastea de sub pământ. Oastea care lumina bezna, încălzea celulele, topea
ghiaŃa cu focul dragostei pentru Căpitan şi Legiune şi rupea multe stavile
întunecoase între cer şi pământ.
Oastea pe care un singur om a putut-o opri să nu dărâme zidurile şi să
pornească la luptă! Aceasta este oastea Nicadorilor şi Decemvirilor încleştată
zi şi noapte de gratii în aşteptarea ordinului... Vuietul cel mare se apropia:
„Văd peste ziduri cum cresc apele şi vin puhoaiele şi dărâmă tot ce întâlnesc
în cale. Începem Sfintele Patimi pentru Învierea Neamului păşind spre
moarte cu zâmbetul pe buze, transfiguraŃi. Târziu, când va străluci peste
veacuri Ńara cea nouă, se va auzi din adâncuri refrenul cântecelor noastre
de luptă, de moarte, de biruinŃă şi cadenŃa marşului generaŃiilor de mâine,
la adăpost de frământările noastre de azi, va fi pentru noi suprema
mângâiere. Trăiască moartea, Trăiască biruinŃa legionară!
Niki”
Nicadorii şi Decemvirii vor lumina peste veacuri ÎmpărăŃia Legionară clădită
prin jertfele lor.

CORNELIA NOVAC
Buna Vestire, 27 noiembrie 1940
18 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Drumurile memoriei: Dobrogea


cu o singură floare!
Ca ultim omagiu adus Anonimului nostru, ales
pentru înmormântare în numele a sute şi sute de
oseminte din gropile comune de la Poarta Albă,
am făcut un mic popas la TroiŃa ridicată pe locul
DOINA GRECU, S.U.A. gropilor comune, o cruce într-o perfectă întindere
pustie.
Nici urmă de Canal acolo, căci ideea nu a fost să
Noi, puŃinii şi mulŃii de la FundaŃia „Prof. George ună cu tatăl ei, preotul care oficia slujba. Rugăci-
se construiască cu adevărat un Canal între Dunăre
Manu” am pornit pe 12 Octombrie spre Dobro- unile cântate de fetiŃă aveau precizia şi claritatea
şi Marea Neagră, cu toate planurile şi tehnologia
gea, cu scopul esenŃial să facem dreapta înmor- unei ofrande curate, primită la Cer.
adecvată. Canalul adevărat s-a construit după
mântare creştinească Anonimului descoperit, În micuŃa lădiŃă, craniul, văzut puŃin din profil cu 1964, pe un alt loc, puŃin mai departe de locul
după aproape 70 de ani, în urma săpăturilor arhe- cele două mari oase ale femurului, aşezate chiar TroiŃei. Ceea ce s-a întâmplat la sfârşitul anilor 40
ologice făcute, la Poartă Albă Canal, de FundaŃia sub cap, avea ceva din statueta „Gânditorului”, şi începutul anilor 50 a fost o hotărâre criminală
Profesor George Manu cu arheolog expert Emilia descoperită în 1956 la Hamangia, pe pământ politică de a iniŃia nişte săpături arbitrare, cu
Corbu. dobrogean, veche de 7000 de ani. DeŃinutul nos- unicul scop de a extermina tineretul patriotic
Dar până să ajungem la Poartă Albă, ne-am oprit tru intra în pământ la începutul anilor 1950. Român.
pe drum să ne închinăm la câteva morminte de Poveşti diferite, un mesaj spiriual de perenitate
Ne-am încheiat drumul nostru dobrogean pe urma
tineri luptători. Lupta acestor tineri se descrie prin asemănător. Oasele din sicriu, curate, aşezate într-
unor eroi, cu o oprire în satul Murfatlar, la cimi-
cuvintele „anticomunism” şi „demnitatea Neamu- un ştergar cu cusături româneşti, între patru
tirul musulman, în căutarea legionarului Seladin
lui Românesc”. Am aprins pentru ei o lumânare şi lumânări şi flori de câmp parcă ne vorbea şăgal-
Seitislam. O mică izbândă, mormântul a fost
am legat la crucile lor panglicuŃa tricolorului nic despre o izbândă.
descoperit şi mai apoi validat, pentru pima oară.
românesc, ca semn al aportului nostru, ca aceste După slujba religioasă, dna. arheolog Emilia I-am depus rugăciunea şi salutul nostru, o
două cuvinte: „anticomunism” şi „demnitatea Corbu, şefa de lucrări, ne-a vorbit despre această lumânare şi panglicuŃa tricolorului Românesc.
Neamului Românesc” să rămână vii, să nu cadă în fostă fiinŃă pământeană, o umbră de bărbat în jur
platitudine, tendinŃa culturii noastre actuale. de 50 de ani, cu multe semne
Ne-am oprit mai întâi în łăndărei pentru a onora de tortură pe oase, care a fost
memoria lui Ion łîrcolea, apoi în Hârşova, pentru ars de viu în cazanul cu var şi
Virgil Teodorescu, primul legionar asasinat, în aruncat apoi pe un pat de
1933. La mormântul lui am păstrat un moment de scânduri cu o pătură dea-
reculerere şi pentru Francisco Franco, fraŃii noştri supra. Corpul fiind foarte
naŃionalişti spanioli, Padre Santiago de la Valle de fierbinte, pătură de lână s-a
los Caidos, creştini, anticomunişti, apărători al impregnat în oase şi s-au
demnităŃii Neamului Spaniol. Sperăm ca îndem- făcut tot una.
nuri de genul „Viva la Unidad de Espana”, „Padre După slujba de înmor-
Santiago, Dios le bendiga” să rămână şi ele mântare, sicriul a fost
cuvinte vii, trăitoare. îngropat în curtea bisericii,
iar privirea băieŃelului din
Am ajuns apoi la casa parohială a bisericii ordo- grupul nostru l-a urmărit
doxe de la Poartă Albă, unde s-a depus micuŃa insistent până ce s-a
lădiŃă cu osemintele Necunoscutului deŃinut de la aruncat ultima lopată de
Canal. A fost un moment care ne-a impus o pământ. M-am apropiat de
anume dimensiune de pioşenie şi respect tuturor băiatul care mai stătea Ńintuit
celor din grup, dar mai ales copiilor dintre noi. Pe lângă mormânt. Mi-a spus:
timp ce se cântau „Stâlpii” de înmormântare, un „O să-mi fie dor de el!”
băieŃel de 7 ani din grup îşi Ńinea privirea lipită pe Această propoziŃie spontană
linie dreaptă cu craniul din micul sicriu. I se părea a avut încărcătură unui întreg
cred, copilului, un om aievea, slăbit de foame şi text! Am gândit că acesta este
povară, un om cu o „privire” mândră, dar şi cel mai important moment al
blândă, împăcat cu Crucea ce i s-a dat. O fetiŃă zilei.
cam de 9 ani cânta din cartea de rugăciuni, împre- Da, se poate face primăvară
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 19

Editura Evdokimos şi FundaŃia Profesor George Manu: Horia Sima,

NoutăŃi editoriale
„Sfârşitul unei domnii sângeroase”, 50 Lei

„Volumul de faŃă aparŃine memoriilor mele şi


cuprinde perioada de la 10 decembrie 1939 până la
6 septembrie 1940, acea fază din istoria Legiunii
Ion Banea, „Căpitanul”, 15 Lei când s-a dat ultima bătălie contra Regelui Carol şi
care s-a încheiat cu renunŃarea acestuia la Tron.
„Figura lui în cuprinsul mişcării naŃionale, de la Fără sângele vărsat de legionari, fără ridicarea
război încoace, apare ca o linie de foc, în jurul poporului, fără uriaşele manifestaŃii din Capitală şi
căreia se rotesc toate evenimentele mari. Totdeauna apoi din toată Ńara, nimic din ce s-a întâmplat nu s-
pe poziŃia cea mai înaintată a frontului de luptă, plin ar fi întâmplat.
de credinŃă şi hotărâre, niciodată şovăielnic sau fug- BiruinŃa legionară de la 6 septembrie nu o datorăm
ind de răspundere. nimănui. Este a noastră şi numai a noastră, a
Predestinat la jertfe, a trăit intens şi zbuciumat. poporului românesc care ne-a urmat şi ne-a sprijinit
ExistenŃa i-a fost plină de fapte şi pândită de prime- cu hotărârea lui şi cu elanul lui.”
jdii. A atins culmi, cum rar i-a fost dat cuiva să dore- Horia Sima
ască, şi a coborât adâncuri, din care, numai puterea
lui Dumnezeu, în care credea aşa de tare, l-a scăpat.
A cunoscut perspectiva muncii silnice pe viaŃă şi
măreŃia solidarităŃii neamului românesc cu faptele
lui. I-au ros sănătatea asprele zile de închisoare şi i-
au dat fiori de viaŃă clipele mari, când îl înconjurau
zeci de mii de oameni.
A mers de mână cu vremea, primind cu zâmbetul pe
buze şi batjocurile şi laudele. Iubitor al luptei, vite-
jiei şi-a închinat tot rostul. S-a dat tot mişcării, dar
el n-a cerut nimic. Îl doreau duşmanii răpus şi el tot
mai tare s-a înălŃat.
Căpitanul! Gând, hotărâre, acŃiune, vitejie, viaŃă.”
Ion Banea
Horia Sima,
„Istoria Mişcării Legionare”, 40 Lei

„Realizând această lucrare ce urmează să apară în


mai multe volume, am voit să restabilesc, în faŃa
elitelor intelectuale şi politice ale Occidentului, ade-
văratul curs al evenimentelor istoriei atât de
frământate a Legiunii. Nicolae Roşca,
Dincolo de faptele care, în mare parte, sunt deja „Ce este FrăŃia de Cruce?”, 18 Lei
cunoscute, există o cheie particulară care le explică,
un substrat inteligibil, format din înlănŃuirea de la
cauză la efect. Singură cunoaşterea motivelor ce-au
determinat manifestările Legiunii permite
adoptarea unei hotărâri finale asupra ei.
În anii care vin se va decide dacă omenirea vrea să
rămână fidelă lui Hristos sau dacă ea dezertează în
masă, pentru a se aşeza sub domnia lui Antihrist.
Mişcarea Legionară după 40 de ani de sacrificii şi
de devotament în principiile moralei creştine îşi
continuă lupta pentru apărarea creştinătăŃii alături
de toate forŃele sănătoase din lume, sub aripa pro-
tectoare a Arhanghelului Mihail, patronul şi protec-
torul ei ceresc.”
Horia Sima

Vasile Marin,
„Crez de generaŃie”, 25 Lei
„FrăŃia de Cruce este organizaŃia legionară a tiner-
„Români, UrmaŃi cu sfinŃenie gândurile pe care ni ilor români care frecventau şcolile secundare. În
le-a lăsat viteazul comandant legionar, mucenicul aceasta activau până la terminarea liceului, pentru a
Vasile Marin. ToŃi tinerii din Ńara aceasta să ştie că trece, în Corpul StudenŃesc, sau direct în organizaŃi-
urmând calea credinŃei martirilor, vor birui şi vor ile legionare locale.
învia cu neamul lor în contra tuturor asupritorilor,
uneltirilor şi loviturilor. ÎmpărtăşiŃi cu sfânta jertfă (...)
de sânge a lui Vasile Marin, să stăm drepŃi şi gata de Codreanu aducea cu el o viziune istorică clară şi un
a ne da sângele nostru în faŃa asupritorilor care ni-l concept românesc de proporŃii universale. Tineretul
cer. CredinŃa legionară va înflori mai mândră şi mai român aducea o voinŃă de fier, nişte convingeri
biruitoare cu fiecare strop de sânge mai mult pe inflexibile şi un spirit de sacrificiu ce rar se întâl-
care-l vom da senin şi cu sufletul plin de bucurie. neşte în istoria lumii. Împreună au luat de coarne
Până când neamul biruitor prin Legiune va învia şi plugul românesc şi au încercat să-l pună pe răzor
va condamna pentru veşnicie pe toŃi călăii noştri. bun. Ei au reînviat speranŃele şi au încordat muşchii
Aşadar sângele martirilor împarte o lume în două: poporului lor.
cei ce vor primi osânda şi blestemul veşniciei, şi cei Rezultatul a fost un măreŃ imn naŃional, căruia
ce mâine vor birui în slava şi binecuvântarea nea- evenimentele politice ulterioare şi neînŃelegerea
mului lor.” unor compatrioŃi înşelaŃi, i-au stins armonia.”
Corneliu Zelea Codreanu Nicolae Roşca
20 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Flori de aur din Maramureş (66)


„frontierişti”. Evreii şi de data aceasta aveau un
statut aparte. Nemaifiind majoritari în conducerea
Partidului Comunist, începuseră să plece spre Ńări
mai calde. Plecarea lor era o afacere şi pentru stat.
Pentru plecarea fiecărui evreu, Israelul plătea o
sumă considerabilă în dolari. Cu germanii se petre-
„Din cauza atâtor lipsuri şi restricŃii, un val de cea ceva asemănător. Numai pentru noi nu plătea
nemulŃumire, de revoltă tăcută cuprindea Ńara, dar nimeni nimic. Dimpotrivă.
nimeni nu îndrăznea să comenteze cu voce tare, din
cauza fricii. Era o groază endemică. Spectrul Secu- De ce mai răbdăm? De ce nu ne revoltăm? - se
rităŃii - deşi nu mai era atât de vizibilă (oare de ce?) întreba Occidentul. De ce suportam atât de docili?
- îi închista pe oameni. Munca de partid mergea Poate ne convine! Pe cât era de admirat şi invidiat
însă înainte. Cele două ore de program la televizor acest Occident, pe atât era de perfid. La unguri a
pe zi erau înŃesate de „marile realizări” şi de fost o revoluŃie. La cehi o „Primăvară de la
„genialii noştri conducători”. Pe lângă toate aces- Praga”, la polonezi un Lech Walesa ştia să se
tea, mai exista şi un festival numit „Cântarea afirme pe toate meridianele. Numai românii tac,
României”, de care li se făcuse lehamite până şi deci le convine! Aceştia erau marii politicieni din
celor de la partid. Era un paradox cu totul şi cu totul Occident, care mai întâi ne-au vândut ruşilor, şi
patologic, cu care oamenii, cu toată revolta lor, se acum nici nu se sinchiseau de noi, ba, mai mult, ne
obişnuiseră. Se obişnuiseră să tacă, ba mai mult, să şi criticau. Uitaseră că la noi a fost opusă cea mai
ovaŃioneze. îndârjită rezistenŃă împotriva comunismului, sol-
dată cu atâtea jertfe, că munŃii noştri au fost focare
Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări de Unii însă, nemaiputând răbda, îşi riscau viaŃa fug- de luptă şi rezistenŃă. La noi, prigoana a fost cea
viaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca dovezi ind în Occident. Dar mulŃi dintre ei nu reuşeau - mai turbată, din toată această parte a lumii.”
frontierele erau foarte bine păzite. Dacă nu erau
eroice de credinŃă şi iubire creştină. (M. V.) ucişi direct, umpleau închisorile - erau aşa-zişii (Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)

Liceenii pe Canal
deŃinuŃi politici ca şi noi. Nu administraŃia a făcut sant –, înainte de a intra în ceaŃă? Nu voi şti nicio-
din Brigada K-4 brigadă disciplinară, ci el, Ciobanu dată şi nu-i nicio pagubă. Important este că am
Paul, escrocul de la Târgşor. rezistat şi mi-am salvat avutul.

Brigada K4 Din ce în ce mai multe sarsanale cu boarfe rămâ-


neau pe marginea traseului, marcând drumul robi-
După ce a intrat pe poartă şi ultimul sclav, au intrat
pe aceeaşi cale, duduind vesele, şase sau şapte

Convoi
lor. Din când în când se mai auzea strigătul câte camioane basculante Skoda, cele mai mari în acea
unui gradat zelos: łine aproape! Inutil. Din ce în vreme pe măreŃul şantier, din care s-au descărcat
ce mai inutil. Cum spuneam noi, cei din K-4, acum bagajele abandonate, adunate de pe marginea dru-
fosta K-4, ne Ńineam cât puteam mai grupaŃi. mului. Păgubaşii fiind invitaŃi cu rânjindă amabili-
Perioada disciplinară ne făcuse şi mai solidari tate să şi le recupereze. Ceea ce au făcut imediat şi
ION DUNCA decât, oricum, eram şi înainte. Era victoria noastră nu am auzit să fi existat, fie şi o singură încurcătu-
pe care nimeni nu o clama. Dar era victorie şi eram ră. Doar noi, cei care am rezistat cu încăpăŃânare
Ploaia se cernea agasantă în toamna aceea a anului conştienŃi de asta. Nu e banalitate zicala care spune sub povară, nu am rezistat să ne punem întrebări de
1952, peste convoiul ce însuma câteva mii de că unirea face puterea. Am învăŃat asta pe pielea genul: - Cine m-a pus? Nu puteam şi eu să?... Ei
oameni, încărcat fiecare cu ce avea, sărăcie lucie noastră. Care, în treacăt fie spus, nu mai era decât bine, nu puteam! Până la ultima picătură de energie,
strânsă în bagaje. Legate de fiecare cum s-a price- sacul care Ńinea la un loc oasele descărnate, ca să nu nu puteam!
put şi purtate pe umeri sau cărate în sarsanale mize- se risipească. Vorbesc de piele. Dacă ştiam, am fi aruncat măcar parte din bagaje.
re. Nimeni nu renunŃă la nimic, fiecare petic este Cam pe la jumătatea pantei am început să presupun Bănuitori fiind, cine ştie!?!… Oricum, nu mai con-
păstrat cu avariŃie, în ideea că, cine ştie, poate cân- că nu voi rezista efortului şi va trebui să sacrific din tează.
dva… bagaj. Nu mă puteam decide la ce să renunŃ. Privi- Au purces noii stăpâni la organizarea pe brigăzi. Nu
ÎncolonaŃi pe cinci, după o porŃiune de drum, con- rea se înceŃoşa din ce în ce, cufărul pe care-l căram nutriserăm nici cea mai vagă iluzie că nu vom
voiul se deşiră, ordinea iniŃială se destramă, ochii pe cap şi raniŃa, într-un echilibru problematic, tot rămâne tot sub statutul de brigadă disciplinară. S-
privesc înceŃoşaŃi spre Coasta Galeş, care se vede mutându-l când pe stânga, când pe dreapta, mă a întâmplat totuşi. Comandantul, Petrică sau
undeva sus şi departe, foarte departe acum, când apăsa, făcându-mi picioarele să se împleticească Petric, era o figură singulară în lumea lui: cu grad
trebuie să parcurgi distanŃa încărcat cu tot calabalâ- prin noroiul vâscos şi alunecos, deviind de la linia de sublocotenent – foarte mic – şi o figură de buni-
cul, care devine din ce în ce mai greu, crescând în dreaptă pe care mi-o impusesem. Totuşi mă încăpă- cuŃ cumsecade, cu vorba lină, aproape şoptită, mus-
kilograme, de parcă sugea toată ploaia ce se cernea Ńânam să merg, până-n pânzele albe. (Doar în prin- tăcioară căruntă, te puteai păcăli uşor cu privire la
încăpăŃânată peste convoiul trist. cipiu, deoarece unicele pânze albe vizibile în zonă, persoana lui. Unii, care-l ştiau de prin alte „colonii”
erau cămăşile şi batistele lui Sile Trandafir). În ne-au atras atenŃia asupra unui fapt aproape incredi-
S-a atras atenŃia, înainte de a se fi dat semnalul ple- cufăr aveam pantalonii din pănură de cioarec şi
cării, că ceea ce se aruncă e bun aruncat. Astfel, bil: bunicuŃul acesta era o bestie sadică şi pericu-
cojocelul. Cum trec iarna fără aceste extrem de loasă. Părea incredibil, dar mai ştiam şi că orice e
grija fiecăruia pentru avutul personal se amplifică, valoroase articole de îmbrăcăminte? Aşa că, dă-i
fiecare chinuindu-se să nu piardă nimic. Ştim din posibil. Chiar cu aceeaşi persoană. MulŃi şi-l amin-
înainte băiete,.cât te Ńine cheresteaua! teau pe comandantul Lazăr de la Gherla, dur şi
experienŃă că e foarte greu să refaci pierderile.
Am parcurs un segment de drum cu ochii orbi, bâj- nemilos, care, ajungând la Peninsula, era de nere-
Convoiul înaintează poticnit, gâfâit, omidă imensă bâind ca printr-o ceaŃă deasă, cu certitudine pilotat cunoscut, inversul celui de la Gherla şi i se atribuia
de zdrenŃăroşi, murdari de noroiul ce se înstăpânise cumva de cei de alături. Când am început să mă şi meritul mătrăşirii conducătorilot reeducării stu-
peste tot. Încă înainte de a coti de pe drumul princi- desmeticesc, venind exasperant de încet de undeva denŃeşti de la 13-14 şi expedierea lor în lanŃuri, nu
pal, cât de cât pietruit, pe direcŃia piezişă şi în pantă – nu ştiu de unde, parcă din neant –, zăceam pe se ştia unde. Ca şi schimbarea radicală a tratamen-
aparent domoală spre Coasta Galeş, au început să bagajul căzut în noroi. Eram literalmente prăbuşit, tului, îmbunătăŃirea hranei şi o grămadă de alte mari
fie lepădate din bagaje. Unii nu mai rezistau şi arun- năuc şi înŃelegând cu încetinitorul pe ce lume mă merite. La fel Pavel de la Poarta Albă, despre care
cau părŃi din ceea ce aveau, la marginea drumului. aflu. Apoi, respiraŃia s-a redresat, pulsul care o luase am aflat cu mirare că a devenit unul dintre cei mai
SoldaŃii din gardă strigau mereu să Ńinem aproape, razna s-a temperat şi el, începând să mă împac cu duri temniceri-călăi. Exemplele ar putea continua.
deziderat aproape imposibil de realizat. Omida se corpul meu. Deci, cu mine însumi. Privind în jur Aceştia se comportau după cum li se ordona. Apa-
tot întindea, obligând la popasuri, nu pentru a ne spre a mă orienta în mediul inedit, ca orice puşcă- renŃele nu contau decât în sensul inducerii în eroare
oferi un strop de odihnă, ci pentru a se strânge riaş care se respectă. a turmei de deŃinuŃi. Chiar am crezut uneori în cum-
omida uriaşă a coloanei destrămate. secădenia unora şi poate chiar erau astfel în fondul
Nu era cine ştie ce noutate, ambianŃă de lagăr zis
Noi, cei de la K-4, ne Ńineam instinctiv cât mai gru- „colonie”, cu mici diferenŃe nesemnificative la lor, dar asta implica mari riscuri pentru cariera lor.
paŃi, căci nu mai aveam şefi. Pe Ciobanu l-am pier- prima vedere. Ceea ce era afurisit de semnificativ Cine risca, înafară de noi? Care nu aveam nimic de
dut fără regrete şi l-am uitat instantaneu. Mi l-am consta în faptul că aici, spre deosebire de Poarta pierdut şi astfel eram, în fond, mai liberi decât ei.
reamintit acum, scormonind prin aducerile aminte Albă, domina noroiul, atât pe nelipsitul platou, cât
ale întâmplărilor de atunci. Şi vă rog să mă credeŃi Cine nu ştie şi nu înŃelege că libertatea interioară
şi pe zisele „alei” dintre barăci. Mâzga lipicioasă este unica libertate, va bălmăji toată viaŃa într-o pre-
că mi-a fost o silă imensă să-l pomenesc pe el şi alŃii era stăpână absolută. Deloc încurajator, dacă mai
asemenea lui, dar este inevitabil. Trebuie să se ştie supusă libertate iluzorie. Nu mă hazardez să dezvolt
aveai puterea de a gândi la ce va urma. Gândeam. demonstraŃii teoretice pe tema aceasta. Dar pot
că în mod direct şi nemijlocit, deŃinuŃii ticăloşi sau Deloc optimist. Viitorul a confirmat.
ticăloşiŃi, au făcut cel mai mult din răul generalizat,f recomanda spre lectură şi edificare pe cineva mult
ăcându-se uneltele acestuia. La fel şi Oprea, a dis- Pe poartă, se mai scurgeau gâfâind şi blestemând, mai competent decât mine: Nicolae Steinhardt –
părut şi nici măcar nu au fost pomeniŃi între noi, nici resturi din coloană. Aceasta însemnând că nu am „JURNALUL FERICIRII”.
măcar pentru a-i stigmatiza pentru răutatea din ei şi fost „plecat” prea mult. Cum am ajuns la destinaŃie
teroarea la care ne-au supus, fără a fi obligaŃi, ei, fără să abandonez, – cum eram tentat la modul pre- (va urma)
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 21

La mormântul unui erou


nu aveam muniŃie prea multă… În felul acesta ai
noştri au reuşit să se ascundă. Lică a venit însă
după mine şi mi-a spus: „Bine GăvriluŃ! Acum
fugi repede, că rămân eu!” M-am îndepărtat o
distanŃă oarecare, apoi m-am oprit şi am reluat
focul, acoperind retragerea lui. Şi tot aşa ne-am
preot prof. MARIUS VIŞOVAN acoperit unul pe altul până am ajuns în pădure,
unde ştiam că securiştii nu au curajul să intre…
Lică a venit la mine şi m-a sărutat pe amândoi
Încheiem anul aniversar dedicat memoriei mare- Iată o frântură din lupta armată anticomunistă din obrajii. „GăvriluŃ, mulŃumită Ńie am scăpat!
lui erou maramureşean Vasile Popşa cu o evocare Maramureş, în relatarea lui Găvrilă Iusco - Sfâcă Dacă nu erai tu, acum eram ori prinşi ori morŃi
a unuia dintre tinerii şi fascinanŃii săi camarazi. (care reflectă atât curajul, cât şi nobleŃea sa …” N-am să uit niciodată gestul lui Lică. Din
Găvrilă Iusco - Sfâcă (născut la Ieud, în 1932) a sufletească), ale cărui mărturii au fost salvate şi păcate însă, după două zile am fost atacaŃi din
fost unul dintre participanŃii direcŃi în lupta consemnate de camaradul său Ioan Dunca din nou şi de data asta n-am mai scăpat…”
armată anticomunistă din Maramureş. Elev al Vişeu de Sus. (Ioan Dunca, Amintiri din rezistenŃa anticomu-
liceului „Dragoş Vodă” din Sighet, conştiinŃa sa nistă)
creştină şi românească îl determină să ia atitudine,
la doar 16 ani devine partizan, ucenic apropiat pe „Prima dată Securitatea ne-a atacat la
Gavrilă Iusco - Sfâcă - Prezent!
linie legionară al lui Vasile Popşa, alături de care Dragomireşti, unde noi eram adăpostiŃi în casa
a luptat contra SecurităŃii până în mai 1949 când, morarului Petrovan. Copilul acestuia, Ionuc, în
în urma încercuirii de la Ieud, Vasile Popşa este vârstă de 12-13 ani a observat că în drum opris-
ucis, iar Găvrilă Iusco şi ceilalŃi partizani sunt eră mai multe camioane cu militari şi a venit să
arestaŃi (cu excepŃia lui Ion Popşa care reuşeşte să ne avertizeze strigând în gura mare: „FugiŃi!
fugă, dar este arestat mai târziu). Eliberat după Securitatea!”. Eu fiind de pază, trebuia să
câŃiva ani de închisoare, Găvrilă Iusco se va sta- acopăr retragerea celorlalŃi care au luat-o spre
bili la Vişeu unde se va încadra în muncă, îşi va pădure. Văzând că nu-l pot prinde pe copil,
întemeia familia, dar va pleca prea repede la cele securiştii au deschis focul dar, din fericire, nu l-
veşnice, în 1988, la doar 56 de ani. În cimitirul din au nimerit. Eu am ezitat câteva secunde de frică
cartierul Vişeu de Mijloc (parte componentă a să nu-l nimeresc eu pe copil şi apoi am tras o
oraşului Vişeu de Sus), am găsit mormântul, am rafală scurtă cu pistolul mitralieră, Ńintind
aprins o lumânare şi am înălŃat o rugăciune către intenŃionat în pământ în faŃa primului rând de
Domnul pentru veşnică odihnă a sufletului său şi militari, căci nu voiam să ucid pe nimeni. În clipa
pentru luminarea conştiinŃei poporului român. aceea toŃi s-au aruncat la pământ. Cum se ridi-
cau, cum mai trăgeam câte o rafală, tot scurtă, că

Ion Halmaghi – la zece ani de la moarte


volumele: Ion Boieru [pseudonim din perioada
canadiană], Criza politică contemporană şi exi-
lul românesc. Articole publicate sub titlul CRO-
NICA VREMII în ziarul „Cuvântul Românesc”,
Hamilton, Canada, 1976-1982. Volumul I, Crite-
MIHAI POSADA rion Publishing, f. a. (ed. a II-a, Ion Boieru, Cro-
nica vremii 1976-1982. Volumul I, Bucureşti:
Editura Scara, ColecŃia “Memoria prezentului”,
Născut în anul Marii Uniri a Românilor, la 20 tânăr căsătorit, fiind luat imediat şi dus la închi- prefaŃă de Mircea Nicolau, 2005) şi Ion Hal-
decembrie 1918 şi botezat John, în localitatea soare. Dar jurământul pentru soŃia sa, Areta, făcut maghi, Memoriile viitorului. Adunate din per-
Alliance, statul Ohio, Statele Unite ale Ameri- la 1948 în faŃa preotului Onofreiu Pompeiu, şi l-a spectiva celor 15 ani de închisoare şi de luptă
cii, unde emigraseră părinŃii săi ardeleni din Ńinut, ducând-o în America şi pe ea, după elibera- politică anticomunistă în perioada de libertate,
łara Făgăraşului, din satul Scorei, Ion Hal- re, iar apoi aducând-o înapoi în România unde au Făgăraş: Editura Mesagerul de Făgăraş, 2007. A
maghi a decedat în Sibiu, la 16 februarie 2009. închis ochii pe rând, amândoi soŃii. Pentru oameni trăit ultimii ani la Sibiu, în casa părintească, ală-
La senectute, apropiaŃii mai tineri îi spuneau ca Ion Halmaghi, nicio jertfă pentru apărarea cre- turi de nepoŃii Paula şi Ioan SănmărghiŃan, Mihai
„Nenea Geani”. dinŃei creştine şi naŃionale nu a fost prea mare”. şi Sabina Dragotă, care l-au iubit şi ocrotit creşti-
După ce a stat închis politic cincisprezece ani la neşte.
Jilava şi Aiud (1949-1964), revine în Sibiu, apoi Împreună cu semnatarul acestor rânduri, care l-a
Se împlinesc, în acest decembrie, 101 ani de la emigrează pentru alŃi treizeci de ani în Statele avut timp de câŃiva ani ca partener de convorbiri,
naşterea lui Ion Halmaghi românul, cetăŃean al Unite, îşi continuă studiile, ajunge profesor de a participat la realizarea volumului Cu Ion Hal-
lumii şi rob al lui Hristos, pentru care a luptat cu civilizaŃie românească şi bibliograf al Universită- mághi, prin istoria asumată, Iaşi: Editura Tipo
hidra anticreştină şi antiomenească a comunismu- Ńii din Pittsburgh. Fondator şi director al „Institu- Moldova, 315 pagini format A4, cu o seamă de
lui roşu, a suferit în închisorile exterminatoare ale tului de Cercetări Româno-American”, iar din reproduceri şi mai multe fotografii color. O carte-
regimului comunist şi a scris despre toate, mărtu- 1975 a fost director-fondator al prestigioasei dialog, cu note fireşte biobibliografice şi mărturii
risindu-şi în toate modurile acestea credinŃa în publicaŃii ROMANIAN SOURCES (Izvoare din lupta creştină românească şi mondială împo-
faŃa lui Dumnezeu şi a oamenilor, în veşnicie. româneşti), a institutului de sub egida aceleiaşi triva comunismului criminal, antiromânesc, anti-
Sunt aproape trei ani de la moartea sa. universităŃi americane. Redactor al ziarului UNI- uman şi ateu.
La şase ani şi jumătate, a revenit în satul străbu- REA – oficios al Episcopiei Greco-Catolice; cro- Brumar 2019, Sibiu-pe-Cibin.
nilor săi, Scoreiul oferindu-i autenticitatea valori- nicar politic la ziarul CUVÂNTUL ROMÂNESC
lor culturii tradiŃionale săteşti, învăŃate atunci şi din Canada, a colaborat la revista AMERICA –
pe care nu le-a uitat niciodată, ajungând chiar să organ oficial al „Uniunii şi Ligii” şi la alte publi-
le facă cunoscute studenŃilor americani de peste caŃii ale exilului românesc; a condus revista
Ocean. Urmează şcoala primară şi Liceul „Ghe- DRUM, cu Nicolae Petra, după decesul lui Vasile
orghe Lazăr” din Sibiu, apoi Facultatea de Filo- Posteucă, din 1972. A participat la „Săptămânile
sofie la Bucureşti. Spunea Părintele Gheorghe Câmpului Românesc” de la Hamilton, Ontario,
Bogdan în cuvântul de pomenire: „anul 1937 îl Canada, a fost unul din iniŃiatorii ROMFEST –
găsea pe Ion Halmaghi student la Bucureşti, unde manifestare românească organizată anual în dife-
i-a avut profesori pe Nae Ionescu, pe Mircea Elia- rite oraşe din lume, unde vocea lui Ion Halmaghi
de şi întreaga pleiadă a dascălilor de elită ai românul a răsunat întotdeauna ferm împotriva
neamului românesc din acea vreme, dar pe Nichi- comuniştilor, aliaŃilor şi acoliŃilor acelora. A făcut
for Crainic l-a întâlnit la penitenciarul Aiud, unde parte din grupul intelectualilor exilului românesc,
i-a cunoscut şi pe Nestor Chioreanu, pe Nicolae împreună cu Mircea Eliade, Emil Cioran, George
Petraşcu şi pe alŃi martiri ai rezistenŃei româneşti Uscătescu, Horia Stamatu, Vintilă Horia şi alŃii,
pentru Hristos şi pentru łară, contra puhoiului cu care s-a întâlnit în repetate rânduri, în America
comunist şi ateu al sovieticilor. Halmaghi nu a şi Europa.
avut parte nici măcar de luna de miere, ca orice A revenit în 1997 în Ńară, tot la Sibiu. A publicat
22 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Comemorarea de la Râşnov
OLGA LASCU

În acest an, de ziua „Prea nobilului PrinŃ al cetelor făcută dintr-o tulpină de copac, cu braŃele deschise
îngereşti, războinic de seamă al Celui Prea Înalt, (ramuri). Acest monument este alcătuit atât de artis-
iubitor înfocat al slavei Lui Dumnezeu, spaima tic, producând acelaşi fior, ca şi o operă de artă.
îngerilor decăzuŃi…”, (cf. Carte de rugăciuni, Ed. Un localnic ne spunea ca trecătorii, care străbat acel
Magic Print, Oneşti) am participat la comemorarea drum de Ńară cu pasul, în maşini sau căruŃe, uneori
martirilor neamului românesc, de la Râşnov. se opresc şi se închină.
M-a invitat Anca Neculce, fiica ing. dr. Eugen Ion- Cavoul iniŃial, din spatele cimitirului ortodox din
ică şi nepoata sociologului dr. Ion Ionică, amândoi Râşnov, a fost făcut de tatăl celor doi martiri, ing.
nepoŃi ai viteazului general Traian Moşoiu. Ion Ionică, o mare personalitate a Braşovului inter-
O ştiam pe Anca, actriŃă foarte talentată a teatrului belic.
bucureştean Odeon. Am cunoscut-o, după anul Comuniştii au căutat să distrugă cavoul, sfărâmân-
1989, ocupându-se de posteritatea celor doi mar- du-i crucile. Anca s-a străduit, luptând 12 ani pen-
tiri. tru a-l păstra. În 2018 l-a întărit pentru a străbate
Am mai participat şi în alŃi ani la comemorarea de veacurile, cu stâncă de carieră, zdrobită în bucăŃi
la Râşnov, unde într-o groapă comună au fost arun- mari. În felul acesta, a devenit unic în România şi,
caŃi şapte intelectuali ucişi mişeleşte, pentru vina poate, nu numai…
de a-şi fi iubit prea mult Ńara, neamul şi credinŃa. Mai vreau să adaug că, înainte de a o cunoaşte pe
Ordinul acestui măcel a fost dat, în 21 septembrie Anca, am aflat despre ea, părinŃii şi bunicii ei iluştri,
1939, de către un cap încoronat sau încornorat? de la oameni care au vieŃuit în acele vremuri ca:
Anul acesta, au venit mai mulŃi tineri. Cei vârstni- Petre Baicu, Nicu Purcărea, Petre Bucinschi,
ci, măcinaŃi de temniŃe, Canal şi domicilii forŃate, Mioara Muscalu, scriitorul Ion Victor Pica, Teofil
au trecut pe rând vămile văzduhului. Mija, Ion Gavrilă Ogoranu şi alŃii.
Şi în acest an, ca de fiecare dată, FundaŃia „Prof. Am citit aproape toate cărŃile de memorialistică,
George Manu”, prin Cezarina Condurache şi alŃi tipărite după anul 1989.
oameni deosebiŃi, reprezentanŃi ai săi, a făcut posi- O mulŃime de alte informaŃii am aflat şi de la o
bil să bată la unison inimile celor ce simt autentic sursă mai apropiată, soŃul meu, Eugen Lascu,
româneşte, acum şi întotdeauna. botezat de către ing. dr. Eugen Ionică, în anul 1925.
La întâlnirea de la Râşnov, după anii 1995, am Mă simt onorată, că după 1989, am avut ocazia să
cunoscut somităŃi ale culturii noastre şi chiar preoŃi cunosc, la această anuală comemorare „români
vestiŃi. După ce părintele a săvârşit „sfânta slujbă”, absoluŃi”. Închei scurta expunere a comemorării, de
au fost pomeniŃi martirii, care îşi dorm aici somnul la Râşnovul Braşovului, din anul 2019, cu versurile
de veci. Toată suflarea a răspuns: PREZENT! - marelui nostru poet Radu Demetrescu Gyr:
după fiecare nume şi s-a intonat „Imnul legionaru-
lui căzut”. „MorŃi sfinŃi în temniŃi şi prigoane
MorŃi sfinŃi în lupte şi furtuni
Ca de fiecare dată, atmosfera a fost înălŃătoare. Pe Noi am făcut din voi icoane
cei plecaŃi i-am simŃit alături, cântând cu noi… Şi vă purtăm pe frunŃi cununi. (...)
Anul acesta, s-a făcut o comemorare la fel de
înălŃătoare şi la Cheile Râşnoavei, pe drumul spre Nu plângem lacrimă de sânge
Predeal, unde au fost asasinaŃi. Prin strădania Şi ne mândrim cu-atâŃi eroi
Ancăi şi a distinsului ei soŃ, şi în acel loc s-a ridi- Nu, neamul nostru nu vă plânge
cat recent o cruce. Simbolizează o troiŃă şi este Ci se cuminecă prin voi.”

timp la Baia Mare şi Satu Mare, contribuind activ,


prin munca şi mărturia ei la eforturile de refacere a

Sora Pelagia Iusco


Bisericii Greco - Catolice.
Ilustrativă pentru viaŃa sorei Pelagia Iusco şi pentru
atmosfera istorică a epocii este acuzaŃia care i se
aduce în timpul procesului de la Cluj (unde a prim-
(1926-2019) it, la 11 ianuarie 1950, condamnarea de 3 ani
închisoare). Arătând judecătorilor şi asistenŃei
Rozariul sorei Pelagia, procurorul a exclamat
solemn: „Iată arma albă cu care a otrăvit
Vineri, 27 septembrie, a trecut la cele veşnice sora o parte dintre ei legionari. sufletele tinerilor !”
Pelagia Iusco, ultima călugăriŃă greco-catolică Arestată de Securitate în octombrie 1948, eliberată
supravieŃuitoare a temniŃelor comuniste. Ultimul Veşnică odihnă şi memoria binecuvântată!
după două săptămâni, apoi din nou arestată în mar-
domiciliu l-a avut în localitatea Traian (jud. NeamŃ) tie 1949 (şi presată să divulge ascunzătorile pre-
într-o mănăstire a ordinului catolic Notre Dame de Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
oŃilor greco-catolici) eliberată şi apoi din nou
Sion, de care aparŃinea, având peste 75 de ani de arestată la 4 mai 1949 (după lichidarea grupului
viaŃă consacrată. Popşa) sora Pelagia Iusco va suferi detenŃia comu-
Născută la Ieud (jud. Maramureş) în 1926, eveni- nistă la Securitatea Sighet, apoi Oradea (unde a fost
mentele tragice ale anului 1948 au găsit-o la bătută de mai multe ori) şi Mislea, jud. Prahova -
Bucureşti ca şi călugăriŃă (din 1944) în Institutul închisoarea de femei, unde a pătimit alături de elita
patronat de ordinul Notre Dame de Sion (înfiinŃat eroismului feminin românesc, multe dintre deŃinute
de călugărul francez Marie-Alphonse de Ratis- membre ale Mişcării Legionare (o prietenie con-
bonne cu scopul convertirii evreilor la creştinism). stantă a legat-o până la sfârşitul vieŃii de minunata
După închiderea forŃată a Institutului de către mărturisitoare Aspazia OŃel Petrescu).
autorităŃile comuniste, sora Pelagia, împreună cu Eliberată în 1952, este obligată la doi ani de domi-
celelalte călugăriŃe din Ieud se întorc acasă şi par- ciliu obligatoriu într-un sat din Moldova unde a
ticipă activ la rezistenŃa maramureşeană împotriva lucrat la o fabrică de cherestea. După 1954 se va
suprimării Bisericii Greco - Catolice şi la sprijinirea stabili la Dej, fiind urmărită constant de Securitate.
partizanilor anticomunişti din grupul fraŃilor Popşa, În anii de după RevoluŃie va locui o perioadă de
ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019 PERMANENÞE 23

Comemorare Tâncăbeşti 2019


ajuns noi, unii tocmai se pregăteau de plecare. Pe
micul platou pavat din faŃa monumentului ardeau o

Nu-i vom uita niciodată!


mulŃime de lumânări, frumos ordonate în formă de
cruce, alcătuind un chenar de lumină. De-o parte şi
de alta erau purtători de drapel, iar la baza monu-
mentalei cruci de lemn – coroane şi simboluri
legionare. Copacii desfrunziŃi din apropiere
susŃineau o pânză mare albă, pe care câteva slove
negre evocau memoria Căpitanului.
Prof. GRUIE PITICAR Pomenirea noastră, a celor din FundaŃia Profesor
George Manu, a fost ultima şi a avut loc cumva în
oficiate de trei pre- două reprize: întâi au slujit preoŃii Constantin
oŃi slujitori ai bis- DochiŃă şi Mihai NiŃă, întrucât părintele Ioan
ericii, la care s-a întârzia, apoi Căpitanul, Nicadorii şi Decemvirii au
adăugat părintele fost pomeniŃi şi de părintele Şişmanian. A vorbit
Ioan Şişmanian de domnul Tutuianu, fost deŃinut politic, nelegionar;
la Mănăstirea Petru de aceea a spus prea puŃine despre Căpitan şi despre
Vodă. Cuvintele eroii martiri ai Legiunii. Am putut asculta însă
părintelui ne-au glasul mut al împrejurimilor şi, mai ales, glasul pios
mers tuturor la al inimilor noastre. La sfârşit, cântecul şi apelul.
inimă, fiindcă au Bine este că am înfruntat cu toŃii ploaia şi frigul
vorbit mai mult pentru că avem ceva în suflet; rău este că nu ne
lacrimile lui despre unim în cuget şi-n simŃiri, lăsând deoparte ambiŃiile
iubirea jertfelnică, şi orgoliile personale. Unirea şi lupta cu sine sunt
despre neuitare, două dintre imperativele Căpitanului ce definesc
despre nobleŃea spiritul legionar. Fără acestea nu suntem în duhul
morală a celor lui Corneliu Codreanu şi al adevăraŃilor legionari.
pomeniŃi, model Un eveniment major precum cel la care am partici-
adevărat pentru noi pat ar fi trebuit să adune laolaltă suflarea naŃional-
şi pentru generaŃiile istă care cinsteşte memoria Legiunii şi, în ultimă
viitoare. Umbrele instanŃă, întregul neam.
eroilor martiri ai Fiindcă aşteptăm cu răbdare ca poporul român să
Legiunii erau în dezgroape adevărul de atâta timp îngropat de
preajmă; respiram reprezentanŃii săi oficiali (instituŃii politice, şcoală,
acelaşi aer; presă etc.) şi acoperit de mizerie. Nu putem fi la
Biserica Sfântul Ilie Gorgani este martora unor chipurile lor ne nesfârşit un neam de oameni care blamează,
momente importante din istoria Mişcării Legionare. priveau din fotografiile-icoane de pe masa ofrande- prigoneşte, ascunde şi uită ceea ce are mai nobil.
A fost centrul spiritual, biserica de suflet a legionar- lor.
ilor. Aici şi la Casa Verde, unde era mormântul, au La slujba parastasului a fost prezent şi marele
făcut ei de gardă, zi şi noapte, la reînhumarea Căpi- duhovnic al românilor, sfântul părinte arhimandrit
tanului, în 1940. Acum acest sfânt lăcaş e strâmtorat Justin Pârvu, ale cărui vorbe, purtătoare ale unui
parcă de clădirile din jur; nu i se vede frumuseŃea şi adevăr mai presus de timp, ni le-a reamintit
măreŃia, fiind învelit pe dinafară într-o folie, în ucenicul lui: „Mişcarea Legionară este cel mai mare
intenŃia restaurării. Înăuntru o schelărie de lemn, dar pe care Dumnezeu l-a făcut poporului român”.
complicată şi densă, astupă bolta şi obturează pic-
tura interioară. După ce intri, păşind cu emoŃie pe După-amiază am plecat cu maşinile spre
aceleaşi trepte pe care păşeau odinioară Căpitanul şi Tâncăbeşti. Afară ploua mărunt şi era frig. Vreme
ai săi, nu-Ńi poŃi stăpâni gândul trist, dar nu lipsit de posomorâtă, întunecată ca şi sufletele asasinilor,
nădejde, că tot aşa stă ascunsă frumuseŃea şi măreŃia însă ploaia e condiŃia şi vestirea rodului de mai târz-
adevărului legionar, ce va ieşi odată la lumină. iu. Am depăşit locul asasinatului, mergând mai întâi
la cimitirul din łigăneşti. Acolo, într-un colŃ uitat,
Era firesc ca pomenirea Căpitanului şi a eroilor se află mormântul unuia dintre fruntaşii întemei-
martiri ai Legiunii, asasinaŃi în noaptea de 29 spre etori ai Legiunii, Radu Mironovici. Ulterior, lângă
30 noiembrie 1938, să înceapă în biserică şi să se el au fost reînhumate osemintele lui Corneliu
încheie la monumentul de la marginea pădurii Georgescu, camaradul de la Văcăreşti. Neavând
Tâncăbeşti, fiindcă ei au pornit de la icoană şi altar. preot cu noi, ne-am dus să le cântăm Cântecul
CoincidenŃa comemorării noastre cu praznicul legionarului căzut şi să spunem pentru ei
Sfântului Apostol Andrei are semnificaŃii tulbură- PREZENT!
toare. Sfântul Andrei, creştinătorul românilor, a
schimbat radical viaŃa neamului, trecându-l, cu aju- Dacă la biserică nu ne deosebeam unul de altul, la
torul Domnului, de la păgânism la credinŃa ade- monumentul de la Tâncăbeşti – o cruce masivă de
vărată şi salvându-l astfel de la pierzanie. O pro- lemn, superb sculptată, având gravate pe ea numele
fundă schimbare lăuntrică, o deplină înnoire martirilor – lucrurile au arătat altfel. Înaintea noas-
sufletească a neamului românesc întru Hristos tră au făcut comemorări în acel loc şi alte grupări
dorea să realizeze şi Căpitanul Corneliu Zelea naŃionaliste ce se revendică de la Legiune. Când am
Codreanu prin Mişcarea sa, într-o vreme în care
corupŃia, hoŃia şi trădarea Ńineau de normalitatea
vieŃii socio-politice din România. Până la urmă
slugile satanei, prin terorism de stat, prin crimă şi
viclenie au oprit ascensiunea Mişcării, însă victoria
lor aparentă, într-un anumit context istoric, nu poate
împiedica triumful legionarismului în spirit; mai
degrabă contribuie la acest triumf.
În tradiŃia populară, noaptea Sfântului Andrei e bân-
tuită de strigoi. łăranii ung cu usturoi tocurile uşilor
şi ale ferestrelor ca să nu intre în casă duhurile rele.
În acea sinistră noapte, strigoii regimului carlist,
bandele lui Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu
l-au ucis mişeleşte, prin strangulare, pe Căpitan,
dimpreună cu Nicadorii – Nicolae Constantinescu,
Ion Caranica şi Doru Belimace şi Decemvirii – Ion
Trandafir, Iosif Bozântan, Ion Atanasiu, Ştefan
Georgescu, Radu Vlad, Ion State, Gavrilă Bogdan,
Ion Caratănase, Ion Pele şi Ştefan Curcă.
Sfânta Liturghie de la Gorgani şi parastasul au fost
24 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 11-12, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2019

Omorârea pruncilor Colinda Căpitanului


Şi dacă a văzut Irod că n-a putut amăgi pe Magi, s-a mâniat cu mânie tare. Şi Din cea zare, ce răsare? Însă duşmanii din Ńară
trimiŃându-şi ostaşii, au secerat aceştia „holda cea verde a pruncilor, necoap-
tă”, precum spune cântarea Praznicului. Şi a fost plângere şi tânguire multă. Florile dalbe Florile dalbe
Şi maicile nu se puteau mângâia. Fiindcă pruncii lor nu mai erau... Un luceafăr ca un soare Îl închid şi îl omoară
Florile, florile dalbe Florile, florile dalbe
Irod a ucis ca la patrusprezece mii de prunci.
ToŃi, fără de vină. Pentru ce i-a ucis? I-a ucis pentru a scăpa el de o spaimă Nu-i luceafăr, ci răsare Dar când moare, el nu moare,
mare. Nu i-a ucis pentru cuvânt de trădare. Nu i-a ucis pentru a stârpi, astfel,
sămânŃa trădătorilor de Ńară. I-a ucis, nebunul, pentru a scăpa de un presupus Florile dalbe Florile dalbe
pretendent la tronul lui pământesc. Pentru liniştea lui, omorârea a patruspre- Căpitan cu ochi de zare Ci mai mândru creşte-n zare
zece mii de prunci era floare la ureche. Putea omorî şi mai mulŃi. N-a vrut, Florile, florile dalbe Florile, florile dalbe
fiindcă n-avea nevoie.
Irod – pe care Biserica lui Hristos îl înfierează fără cruŃare – a fost un ucigaş Cum răsare, pace n-are Iar pe neam în pază-l are
de rând. A fost un monstru. Mintea l-a purtat pe drumuri prea bătute. De aceea Florile dalbe Florile dalbe
n-a înŃeles nimic din vestirea proorocilor. N-a înŃeles că domnia Lui Iisus nu Jalea neamului îl doare Domnul Sfânt ce azi răsare
era din lumea aceasta. N-a înŃeles că rodirea Binevestirii Lui avea să răstoar- Florile, florile dalbe Florile, florile dalbe
ne legile judecăŃii.
Îngerii au slavoslovit cu păstorii, Magii daruri au adus, călătorind cu steaua. Şi vrând neamul să-l ridice Versuri scrise de Preotul Gheo-
Ei au înŃeles că pentru noi se născuse prunc tânăr. Dumnezeu cel mai înainte Florile dalbe rghe Şoima după asasinarea
de veci. Numai Irod n-a înŃeles. N-a vrut să înŃeleagă. Ca şi Iuda, fratele lui Strânge oşti verzi şi voinice Căpitanului, în timpul Prigoanei
de osândă.
Florile, florile dalbe celei Mari. Se cântă pe melodia
N-a înŃeles. Dar crezând că a înŃeles, a ucis ca o fiară. A ucis zadarnic. Că colindului „Florile dalbe”
pedeapsa lui Dumnezeu nu l-a ocolit.
Astăzi, când „peretele cel din mijloc al vrajbei se surpă”; când legătura cea
de multă vreme a lui Adam celui căzut se dezleagă; astăzi, când răsare soare-
le dreptăŃii se cuvine să ne unim glasul cu fericiŃii slăvitori din vremile adânci
şi cu dânşii să cântăm:
VeseliŃi-vă, popoare, ceruri, bucuraŃi-vă, săltaŃi, munŃi! Că Tatăl, binevoind,
cuvântul trup se face şi Fecioara naşte pe Dumnezeu cel Veşnic! Cerul să se
veselească şi pământul să se bucure! Că iată: sabia cea de foc dă dosul şi hie-
ruvimul se depărtează de la pomul vieŃii. Că Cela ce mai înainte de luceafăr
din Tatăl născut astăzi pe pământ, fără de tată, din Fecioară se naşte.
Ieslea Îl primeşte, păstorii şi Magii se închină şi daruri aduc. Propovăduirea
proorocilor se plineşte. Îngerii cântă întru înălŃime: Slavă smereniei Tale,
PERMANENÞEISSN 1453 — 9551
Doamne, iubitorule de oameni! Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
Şi dacă aur lămurit, ca unui Împărat al veacurilor, nu-i putem aduce; nici Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
tămâie, ca unui Dumnezeu al tuturor şi ca unui mort de trei zile; nici smirnă, 024073, Sector 2; Bucureºti
ca unuia fără de moarte, să-L întâmpinăm cu lacrimi pe Pricinuitorul mântui-
rii noastre. Că a făcut cu noi milă, Împăratul Slavei. e-mail: fgmanu@gmail.com
Crăciun al anului 1940! Crăciun care vine sub alt semn decât cel al lui Irod.
Internet: http://www.fgmanu.ro
tel. 021-252-20-41; 0746 548 305
Pruncii nu vor mai fi, de-acum, ucişi de nebuna poruncă. În oceanul de nădej-
de care scaldă sufletul unui neam să se topească lacrimile celor ce plâng, REDACTOR ŞEF:
„holda cea verde a pruncilor”. Că Irod nu mai poate secera. BOGDAN MUNTEANU
Tot ce s-a întâmplat în vremea lui Irod, trebuia să se întâmple. Nebuna porun- REDACTORI:
că trebuia luată în seamă. Mântuirea lumii trebuia să vină după jertfă. Unelte-
le blestemuuli vor fi, an după an, amintite, spre ruşinea neamului omenesc, cel PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON
făcut după chip, dar lăsat să ajungă prin vrere şi lucrare la asemănare cu Dum-
nezeu. Cântarea de biruinŃă nu trebuie să fie, pentru aceasta, împuŃinată. CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE
Acum, când se întâmpină pământul cu cerul, să strigăm, împreună cu îngerii CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:
şi cu păstorii:
CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!
DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR

G. RACOVEANU ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:


Cuvântul, 25 decembrie 1940 MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — 14, 024280 Bucureºti

RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:


L U N I , M A R T I , M I E R C U R I , J O I , V I N E R I : 14-18

FUNDAÞIA “PROFESOR GEORGE MANU”


1994-2019
PREŞEDINłI: ACTUALA CONDUCERE:

† NICOLAE GOGA, 1994-1995 PREŞEDINTE ONORIFIC:


ELISABETA IONESCU
† MIRCEA NICOLAU, 1995-2011
CONSILIER ONORIFIC:
† NICOLAE ROŞCA, 2011-2013
VASILE AFILIE
† GHEORGHE GHEORGHIU, PREŞEDINTE:
# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; 2013-2015 CEZARINA CONDURACHE
responsabilitatea revine exclusiv autorilor.