Nicolae Manolescu vede în Duca-Vodă „un despot de tip turcesc, machiavelic prin natură şi

tradiţie”

Îndatăși s-au apucat de au făcut mare și frumoasă nuntă. Triimis-au în toată țara de au poftit pe
toată boierimea și mazâlimea de la mic păn’ la mare, și de alte căpitenii, ce nu cu poroncă, și cu
poftă. Și după ce s-au strânsu cu toțâi la Ieși, făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de
le da toate ce le trebuiè, de nu cheltuiè nime nemic.

Atunci, fiind soarele destul de înălţat şi auzindu-se de pretutindeni clopotele sfintelor biserici,
chiotele nuntaşilor şi pocnetele pistoalelor, femeile ieşiră din odăile Doamnei, cum le fusese
rînduit după izvod. Erau măria sa Anastasia-Doamna, mireasa, druşte şi jupînese multe de boier.

Domnia sa cinstitul vel-hatman încă nu acoperise capul, cînd femeile, copilele şi Doamnele
văzură pe mort şi-l cunoscură. Ţipînd cu spaimă, îşi zbătură în sus braţele şi fugiră îndărăt, cu
foşnet de fuste. Mai înfricoşată, căzută într-un colţ de divan, păru mireasa, învăluită în hobotul ei
strălucit. Privi înainte-i fără să vadă pe nimeni, apoi îşi încovoie fruntea pe genunchi, lăsîndu-şi
mînile albe să atîrne într-o parte, ca şi cum ar fi fost străine de dînsa. Veni cătră ea, cu spaimă,
dădaca şi începu să-i sufle deasupra şi să-i descînte, ca să depărteze ceasul rău.

De la măria sa Domnul intră, nu tîrzie vreme, poruncă să se urmeze fără schimbare rînduielile
hotărîte, şi femeile să iasă, căci leşul ticălosului a fost înlăturat.

Părintele meu a căzut, aşa cum am avut cinstea şi durerea să-ţi spun. Antonie-Vodă Ruset e
mazil la Ţarigrad. Asemenea cădere şi soartă — i-a pregătit cel care-a venit la Iaşi luîndu-i locul,
adică Georgie Duca-Vodă. Eu, pe de altă parte, sînt pentru acest Domn nou un spin pe care cu
greu îl sufere şi pe care ar dori să-l smulgă şi să-l calce în picioare. Nu poate face asta pentru
unele legături bune ale mele cu serascherul de la Obluciţa. Mă îngăduie în ţară şi deoarece mă
socoate nebun şi cu puţină minte — căci îmi plac prea mult petrecerile şi vinul. Ai să înţelegi
îndată de ce-ţi spun toate acestea, cînd vei afla că dragostea de care-ţi vorbesc o am cu domniţa
Catrina, fata lui Duca-Vodă.

Vinit-au Duca-vodă cu domnie în Țara Moldovei din Țara Muntenească cu a trie domnie la
vleato 7187. Ș-au intrat în Ieși în șesă dzile a lui dechevri, la Sfetei Neculaiu. Vinit-au și câțiva
boieri muntenești aice în țară cu Duca-vodă, de frica lui Șerban-vodă, precum s-au scris mai
sus. Atunce era greu în țară pentru zaharale și meziluri la drumul Camenițâi și cheltuială cu
schimbatul pașilor din Cameniță. Din Ieși păn-în Cameniță era pustiiu încă din iernatul
tâtarâlor din dzilele lui Dumitrașco-vodă. Și aședzind slujitori în Tabără și în Ștefănești,
Antonie-vodă ținè mezilul din Ștefănești păn-în Cameniță. Iar pe urm-au aședzat oameni în
Hotin și-n Pererita. Viniè poghia¬zuri din Țara Leșască la drumul Camenițâi, de loviè pe turci
și pe neguțitorii ce mergè la Cameniță, și făcè multe pagube și strâcăciuni.

Iară dacă s-au întorsu solul de la Poartă, cel leșescu, ce trecusă la Antonie-vodă, au ales loc
Camenițâi ș-au hotărât toată Podolia să fie olat Camenițâi: din Nistru de la Buceci păn-în
Ocraina și cu Ocraina cu tot păn-în Cehrin și păn-în Vozie în gios au rămas tot supt ascultarea
turcilor. Ș-au ieșit mulțime de ruși dinluntru, din Țara Leșască, de s-au aședzat în olatul
Camenițâi, de s-au făcut sate și raiè, de-u pus subași pen sate după obiceiul lor. Și umbla turcii
la leși și leșii la turci fără nice o grijă. Atunce și-n Moldova s-au aședzat slujitori pe la mezâluri
și pe la margine și a să face și slobodzii pe la Cernăuți și pe la Hotin.

— Nu. E fecioară de domn şi-i şi logodită fără voia ei c-un om schilod pe care nu-I poate suferi.
E vorba de Ştefan, feciorul Radului-Vodă, — pe care aş dori să-l ştiu mort ori nebun cu
desăvîrşire. Am văzut-o prin urmare, la mănăstirea Neamţul. Acolo se dusese cu maică-sa
Nastasia-Doamna, de sărbătoarea înălţării, anul trecut. Ieşind de la o vizită pe care o făcuseră
amîndouă acelei faimoase Ruxanda de care desigur ai auzit, am văzut-o prin mulţimea îmbulzită,
cîteva clipe copila s-a pierdut de Doamna Anastasia. Privea în juru-i spăriată. M-am apropiat, i-
am dat mîna, ş-am dus-o la maică-sa. I-am spus atunci cîteva cuvinte.

Aflînd şi de domniţa Catrina că ţi-ar fi scris răvaş, s-a încruntat ş-a hotărît să stingă neamul lui
Antonie-Vodă.

eu pe măria sa Georgie Duca îl socotesc duşman şi varvar — pentru toate cîte-a uneltit împotriva
părintelui meu. Floarea pe care o are în grădină n-aş lua-o numai din dragoste, ci şi pentru ura
mea împotriva lui.

Fost-au și trii semne mari în dzileli Ducăi-vodă, când au purces la Beci. Că s-au arătat o stè pe
cer cu coadă, de s-au vădzut multe dzile. Mânca și lupul oameni. Fost-au și cutremur prè mare.
Cădzut-au atunce și turnul cel mare din cetatea Sucevei, ce-i dzice turnul Nebuisăi.