Educarea spiritului cultural prin lectură

Prof. Buia Daniela

Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara

De-a lungul istoriei umanităţii, relaţia educaţie – cultură – civilizaţie – personalitate a constituit
un aspect determinant în modelarea armonioasă a fiecărui individ. Orice persoană este influenţată de
idealurile societăţii, iar acţiunea pe care societatea o exercită asupra membrilor săi este educaţia,
începuta în universul familiei, continuată în instituţiile şcolare, desăvârşita pe parcursul întregii vieţi.
Şcoala organizează, sistematizează şi aplică această acţiune educativă subiecţilor săi. Educaţia există
numai în societate şi se desfăşoară doar după structura, necesităţile şi aspiraţiile acesteia.
Într-o perioadă în care aspectele materiale conturează viaţa fiecărui individ, aprecierea valorilor
culturale (literare, muzicale, artistice) rămâne o continuă provocare. Dacă educarea spiritului cultural e
începută foarte devreme, literatura, muzica, arta ar putea avea şansa de a fi percepute ca hrană
intelectuală, ca necesităţi spirituale de către generaţia tânără.
Cu siguranţă familia oferă primul contact al copilului cu aspectele culturale prin lectura unei
poveşti, vizionarea unui spectacol de teatru, audierea unei piese muzicale, vizitarea unui muzeu de artă
etc. Alături de familie, şcoala este principalul izvor de cultură şi factor de civilizaţie în care se
desăvârşeşte formarea omului ca persoană capabilă de relaţii şi responsabilităţi sociale. În școală,
fiecare persoană implicată în procesul instructiv-educativ poate și trebuie să contribuie la promovarea
reperelor culturale românești şi universale. O problemă care s-a pus întotdeauna atunci când este vorba
de cărţi şi de lectură, ca mijloc de dezvoltare a spiritului cultural, este cea a selecţiei, dar există cărţi a
căror valoare universală şi permanentă nu ne permite să le ignorăm. În educarea gustului literar si
artistic, dascălul, în special, si școala, în general, are o misiune grea, întrucât nu întotdeauna
beneficiază de sprijinul familiei și societății. Să nu uităm că acolo unde familia face puțin, școala poate
face mult, acolo unde familia face mult, școala poate face totul.
În ultimul deceniu, pregnanta dominaţie a informatizării diferitelor compartimente ale vieţii
sociale pune, într-un masiv con de umbră, cartea, ca obiect cultural, ca mijloc de cultură şi
culturalizare. Dincolo de indiscutabilele beneficii ale progresului ştiinţific, asigurate de Internet şi
comunicarea dincolo de frontiere, de eficientizarea muncii prin intermediul calculatorului, există şi
efecte negative în acest domeniu, reflectate, în special, asupra preferinţelor literare ale societăţii.
 Să speram că, in ciuda apariţiei noilor mijloace de comunicare, cele existente deja nu vor
dispărea, că lectura electronică nu va elimina lectura tradiţională, că ea va continua să ocupe o poziţie
deosebit de importantã în viaţa oamenilor, iar televiziunea şi calculatorul nu vor elimina cartea, ca
obiect de cultură, ca mijloc permanent de formare, educare, menţinere şi dezvoltare a spiritului cultural.
Aşa cum constata Paul Cornea cartea prin „lectură mediază o formă de cunoaştere specifică,
indispensabilă culturii şi, dincolo de ea, însăşi existenţei sociale."
Ştiinţa de a învãţa cu toate aspectele pe care le presupune, dar în special tehnica informării cu
procesele de căutare şi regăsire, ca şi arta lecturii ocupă în prezent o poziţie esenţială în cadrul educaţiei
si culturii, iar pentru a nu se ajunge la un negativism nociv a lecturii de orice tip, în cazul individului
adolescent, educarea gustului pentru cultură trebuie începută foarte de timpuriu.
Pe lângă multe altele, şcoala, alături de familie, are dificila misiune de a forma tinerilor de
orice vârstă obiceiuri de muncă intelectuală şi atitudini pozitive în ceea ce priveşte cultura . Există
câteva strategii didactice aflate la îndemână care, în parteneriat cu familia și societatea, ar putea ajuta
dascălul să atingă obiectivul general, și anume, formarea deprinderilor de lectură, un prim pas in
dezvoltarea spiritului cultural.
Constituirea unei mini-biblioteci personale cu volume adecvate vârstei, îndrumarea lecturii
şcolarului şi oferirea unui model pe care să-l urmeze, frecventarea bibliotecii, împrumutul cărţilor de la
prieteni, schimbul de impresii cu semenii, dar şi cu adulţii din jurul lui pot constitui modalităţi de
antrenare a copilului într-o activitate educativă şi utilă.
Soluții salvatoare pentru a nu lăsa literatura, cărțile si lectura acestora să cadă definitiv in
dizgrație ne oferă copiii prin preferința lor nesfârșita pentru joc. Exploatarea laturii ludice a
personalității elevilor ar putea creşte interesul acestora pentru lectură, fie și numai pentru implicarea în
joc. Un mijloc concret de a îndruma și de a controla lectura copiilor ar putea fi jocurile didactice
literare, cu dublu rol, de a amuza și de a instrui elevii, fiind bine cunoscută ușurința cu care copiii se
lasă atrași în mrejele jocului. “Iubirea și înțelepciunea mea e jocul!”, spune într-un celebru poem, L.
Blaga, vocea lirica a copilului rostind atât de firesc acest adevăr universal.
Pe lângă metoda efectiva a jocului didactic, se mai pot folosi anumite activităţi pentru
stimularea interesului pentru lectura, si anume: activitatea în cercurile de specialitate, cercurile de
creație literara, simpozioanele, referatele, medalioanele literare, serile de basm sau serile literare,
concursurile literare, întâlnirile cu scriitori, participarea la diverse lansări de volume etc.
Formarea, dezvoltarea deprinderilor de munca intelectuală este o activitate mult mai amplă şi
complexă care presupune toate formele de fixare a informaţiei şi nu se rezumă doar la citit, la lectură.
Lectura însă are un rol fundamental în cadrul tehnicilor de muncă intelectuală fiind pentru om
principala modalitate de intrare în zona cunoaşterii si culturii.
Despre rolul cărţii în educarea spiritului cultural, despre necesitatea lecturii, mai ales, în
perioada şcolară, pentru dezvoltarea intelectuală armonioasă a viitorului adult, multe pot fi spuse.
Îmbogăţirea vocabularului şi a imaginaţiei, posibilitatea comparaţiilor cu situaţii reale, extragerea
aspectului moralizator şi dezaprobarea comportamentelor necivilizate, formarea şi dezvoltarea gândirii
critice, educarea spiritului de recunoaştere şi selecţie a valorilor universale şi perene, sunt numai
câteva aspecte care contribuie la evoluţia ulterioară a personalităţii copilului. Relaţia empatică a
cititorului cu personajele, trăirea subiectivă şi implicarea acestuia în lectură pot constitui modalităţi de
relaxare şi meditaţie, un leac, chiar şi pentru un suflet adult, rătăcit în noianul grijilor zilnice.

Bibliografie:
1. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Editura Polirom, Iasi, 1998
2. Dersidan, Ioan, Metodica predării limbii și literaturii române, Oradea, Biblioteca revistei
“Familia”,1999
3. Popescu, Ion, Lectura elevilor, EDP, 1963
4. “Tehnica muncii intelectuale si dezvoltarea personalităţii umane”,
www.ebooks.unibuc.ro/filologie.ro
 Educarea spiritului cultural prin lectură – rezumat

Prof. Buia Daniela

Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara

Educaţia realizată mai ales în instituţii şcolare ocupă un rol esential în viaţa fiecărui individ.
Aprecierea pozitivă a reperelor culturale va fi întotdeauna o provocare atât pentru familie cât şi pentru
şcoală, care are statutul de izvor de cultură şi factor de civilizaţie, primind misiunea grea de a forma,
menţine, dezvolta gustul pentru cultură, prin promovarea unor valori perene şi general valabile, acestă
activitate fiind susţinută de fiecare persoană implicate în actul educaţional.
În ultima perioadă, deşi dominaţia Internetului şi a televizorului pune în umbra cartea
tradiţională şi lectura acesteia , să sperăm că aceste elemente extrem de importante în educarea
spiritului literar vor dăinui peste generaţii. Cu toate că nu e singura deprindere cuprinsă în sfera mai
largă a muncii intelectuale, lectura e primul pas înspre cultură şi culturalizare.
Fără intenţia de a fi o etalare exhaustivă, lucrarea de faţă enumeră strategii didactice - de la
metoda jocurilor literare, in cadrul orelor de literatură până la activităţi extracurriculare diversificate -
care ar putea ajuta dascălul să atingă obiectivul general, și anume, formarea deprinderilor de lectură.
Dezvoltarea intelectuală armonioasă a adultului de mâine presupune în mod obligatoriu
educarea gustului pentru cultură, iar această acţiune fără carte şi lectură este imposibilă.