La tradiționala Conferință de Securitate de la Munchen tema a fost "Westlessness", adică pierderea

influenței globale a Occidentului. Și, deși sunt mai mulți factori care acționează în această direcție, de
vină, s-a susținut acolo, ar fi în principal comportamentul miop, unilateralist, al administrației Trum care
a abandonat viziunea multilateralistă care a stat în centrul politicii externe americane în perioada post-
belică. Ceea ce a stîrnit îngrijorare mai ales la Berlin, elita politică germană fiind îngrijorată de erodarea
instituțiilor internaționale create de Statele Unite și de europeni după cel de-al doilea război mondial.
"Cel mai apropiat aliat al nostru, Statele Unite ale Americii, sub conducerea actualei administrații,
respinge ideea unei comunități internaționale”, se plîngea președintele german Frank-Walter Steinmeier
în discursul ținut în deschiderea Conferinței. ”Cooperarea internațională este într-o recesiune fără
precedent", se lamentași ministrul de externe de la Berlin, Heiko Maas. Iar de vină pentru această gravă
deteriorare a climatului internațional nu este neapărat ascensiunea Chinei sau “diminuarea semnificației
strategice a Europei după sfîrșitul Războiului Rece” ci în principal actualul locatar de la Casa Albă. Nu
fiindcă Statele Unite nu ar mai avea putere economică și militară, ci "fiindcă angajamentul decidenților
de la Casa Albă s-a schimbat când vine vorba de ordinea mondială la realizarea căreia Statele Unite au
contribuit”. Aceleași acuze i se aduc lui Donald Trump și peste Ocean, deopotrivă de către
establishment-ul democrat și republican, inclusiv acum în cursul actualei pandemii cînd, ni se spune,
Statele Unite ar fi trebuit să-și asume rolul tradițional de lider mondial în lupta cu coronavirusul.

Problema cu multilateralismul și cooperarea internațională, evident dezirabile, este însă că între

generoasele și luminatele declarații de principiu și realitatea de pe teren este o mare distanță. Totul
sună bine atîta vreme cît nu se intră în detalii. De pildă dacă americanii se plîng în legătură cu asimetriile
comerciale în schimburile cu UE această atitudine este taxată drept o abatere de la multilateralism. În
schimb China este lăudată că a semnat Pactul de la Paris pentru schimbările climatice deși are în curs cel
mai ambițios program mondial de construcție de termocentrale pe cărbune. Iar diferențele de abordare
unilaterală și de tratament din interiorul Uniunii Europene, care s-au văzut și în trecut atunci cînd
Germania a decis să implementeze proiectul Nord Stream în cooperare cu Rusia ignorînd complet
interesele economice și de securitate ale Poloniei și țărilor baltice, au ieșit acum și mai pregnant la
lumină în timpul pandemiei cînd cuvîntul de ordine a fost fiecare pentru el.