1.

BAZELE GENERALE ALE ECONOMIEI

1. Economia ca ştiinţă. Bazele generale ale economiei

Completaţi spaţiile libere
1) Legile economice exprimă raporturi stabile, cu un grad ridicat de repetabilitate, între procese şi
fenomene economice.

2) Activitatea economică este o formă specifică a activităţii practice urmărind realizarea unor
scopuri precise şi anume: satisfacerea nevoilor de consum ale oamenilor.

3) Resursele economice sunt reprezentate de toate elementele pe care omul le poate folosi în
activitatea sa pentru a obţine bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor sale.

4) Costul de oportunitate reprezintă ceea ce pierde individul, agentul economic sau societatea în
urma alegerii făcute. El este costul alegerii, un concept relativ exprimat în termeni reali.

5) În toate deciziile economice oameni se opresc la acele alternative prin care cred şi speră să obţină
câştigul net maxim.

6) În concluzie se poate spune că economia reprezintă un mecanism care stabileşte cât se produce,
cum se produce şi pentru cine se produce.

Alegeţi răspunsul corect

1) Diferenţa între doctrina liberală şi neoliberală constă în:

a) libertatea de acţiune a oamenilor şi întreprinderilor;
b) modul în care se efectuează schimbul de mărfuri;
c) intervenţia statului în economie;
d) zonele geografice diferite în care s-au manifestat;
e) modalitatea de îmbogăţire a comercianţilor.

2) Care din aprecierile următoare consideraţi că sintetizează cel mai bine definirea obiectului ştiinţei
economice ?
a) studiază comportamentul oamenilor în întreaga lor existenţă;
b) fundamentează administrarea resurselor limitate în vederea satisfacerii nevoilor cât mai
diversificate ale oamenilor;
c) fundamentează setul de soluţii economice pentru introducerea eficientă a progresului tehnic;
d) dă soluţii şi răspunsuri problemelor concrete cu care se confruntă fiecare agent economic;
e) fundamentează elaborarea setului de soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă
orice economie naţională.

3) Legile economice exprimă:

a) norme de comportament economic care se stabilesc între consumatori în procesul cumpărării şi
consumului;
b) norme stabilite şi acceptate de producători în procesul schimbului;
c) raporturi stabile, cu grad ridicat de repetabilitate între procese şi fenomene economice
(raporturi de interdependenţă);
d) raporturi întâmplătoare între agenţii economici producători şi consumatori;
e) raporturi stabilite între nevoi şi resurse economice.
4) Macroeconomia studiază:

1
 a) comportamentul individual la nivelul unităţilor economice;
b) comportamentul individual al şefilor de întreprinderi, comercianţilor, deponenţilor la bănci şi
al băncilor;
c) fenomenele apărute la nivelul ramurilor, sectoarelor şi zonelor (regiunilor) economice;
d) ansamblul formelor de economie din cadrul unei ţări, privite în unitatea lor;
e) economiile naţionale în interdependenţa lor cât şi procesele şi fenomenele apărute la
scara economiei mondiale.

5) Nevoile umane reprezintă mobiluri ale acţiunii umane care se manifestă la suprafaţa societăţii sub
formă de:
a) acte de vânzare;
b) acte de cumpărare;
c) resurse economice;
d) factori de producţie;
e) interese economice.

6) Care din următoarele afirmaţii consideraţi că este corectă:

a) creşterea resurselor economice atrage după sine şi creşterea nevoilor umane;
b) ritmul de creştere al resurselor este devansat de ritmul de creştere şi diversificare a
nevoilor;
c) creşterea nevoilor se află într-un raport de directă proporţionalitate cu creşterea resurselor;
d) nu există nici o relaţie de cauzalitate între nevoi şi resurse economice;
e) raritatea relativă a resurselor determină în timp reducerea şi chiar dispariţia nevoilor de
consum.

7) Nevoile umane reprezintă:

a) cerinţe pentru bunuri de lux;
b) cerinţe pentru factor de producţie;
c) cerinţe de liberă asociere în diferite organizaţii;
d) cerinţe obiective necesare vieţii umane;
e) cerinţe umane nejustificate.

8) Diferenţa dintre resursele primare şi cele derivate constă în:

a) resursele primare se găsesc mai greu decât cele derivate;
b) costul mult mai ridicat al resurselor primare;
c) resursele derivate sunt rezultate ale activităţii umane, create pe baza resurselor primare;
d) resursele derivate se numesc şi originare şi sunt desprinse din mediul natural;
e) resursele primare sunt nelimitate, pe când cele derivate sunt din ce în ce mai rare.

9) Costul de oportunitate este sinonim cu:

a) costul fix;
b) costul tranziţiei;
c) costul total;
d) costul tranzacţiei;
e) costul alegerii.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

2
1) Economia a fost definită de-a lungul timpului ca:
a) ştiinţă a avuţiei sau bogăţiei;
b) ştiinţă a schimbului de mărfuri;
c) ştiinţă a conducerii centralizate;
d) ştiinţă a alegerilor eficiente;
e) ştiinţă a raporturilor sociale care se nasc între oameni cu prilejul activităţii lor economice.
A = a + b + c; B = b + c + d; C = a + b + d + e; D = a + b + c + d; E = b + c + d + e.

2) Sistemul ştiinţelor economice cuprinde:

a) ştiinţe economice general – teoretice şi istorice;
b) ştiinţe economice teoretico-aplicative;
c) ştiinţe de măsurare şi funcţionale;
d) ştiinţe geografice şi de cartografie;
e) ştiinţe fizico-chimice internaţionale.
A = a + b + c; B = b + c + d; C = c + d + e; D = a + c + d; E = a + c + d + e.

3) Nevoile umane se caracterizează printr-o serie de trăsături:

a) sunt nelimitate ca număr;
b) sunt limitate în capacitate, respectiv în volum;
c) sunt concurente;
d) sunt complementare;
e) sunt condiţionate.
A = a + b; B = a + c + d; C = a + d + e; D = b + c + e; E = toate.

4) Sunt considerate resurse:

a) pământul;
b) profiturile agenţilor economici;
c) energia;
d) informaţiile;
e) munca.
A = a + b; B = a + e; C = b + c + d; D = a + c + d + e; E = a + b + c + e.

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Activitatea umană este o formă a activităţii economice. F

b) Activitatea economică este o formă a activităţii umane. A

2) a) Nevoile se dezvoltă în funcţie de volumul resurselor existente. F

b) Resursele sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor. A

3) a) Dezvoltarea economică este de tip extensiv dacă producţia creşte prin atragerea de factori de
producţie de aceeaşi calitate. A
b) Dezvoltarea economică este de tip intensiv dacă producţia creşte prin creşterea calităţii
factorilor şi a eficienţei lor. A

3
 2. AGENŢII ECONOMICI. FACTORII DE PRODUCŢIE
2.1. Sistemul activităţii economice, economia naţională şi agenţii economici
Completaţi spaţiile libere
1) În economia românească, întreprinderile îmbracă forma regiilor autonome şi a societăţilor
comerciale.

2) Rezultatele activităţii întreprinderii se concretizează în bunuri create şi servicii prestate.

3) Circuitul economic pune în evidenţă interdependenţa activităţilor economice care se desfăşoară în

cadrul economiei naţionale.
Alegeţi răspunsul corect
1) Economiile naţionale exprimă:
a) diviziunea muncii în afara graniţelor naţionale;
b) modul de organizare a activităţii economice din fiecare întreprindere la nivel naţional;
c) posibilitatea persoanelor de a se angaja în alte ţări decât ţara de origine;
d) diviziunea muncii în interiorul graniţelor naţionale;
e) diviziunea muncii în fiecare întreprindere aparţinând economiei naţionale.

2) Structura economiei naţionale reflectă:

a) elementele ei, componentele şi interacţiunea dintre acestea;
b) numai structura materială şi organizatorică;
c) numai structura tehnică;
d) numai structura demoeconomică;
e) numai structura teritorială.

3) Ramura economiei naţionale reprezintă:

a) un conglomerat de activităţi eterogene grupate după importanţa lor în cadrul economiei
naţionale;
b) o grupare formată din activităţile de interes strategic naţional;
c) toate activităţile desfăşurate într-o societate;
d) totalitatea activităţilor omogene şi înrudite grupate ca urmare a diviziunii muncii;
e) totalitatea activităţilor desfăşurate în afara graniţelor naţionale.

4) Ramurile economiei naţionale se pot grupa în sectoare de activitate. Astfel sectorul secundar
cuprinde:
a) agricultura, silvicultura şi pescuitul;
b) ramurile prelucrătoare ale industriei şi construcţiile;
c) industria extractivă;
d) transporturile şi telecomunicaţiile;
e) comerţul, finanţele şi alte activităţi.

5) Din punct de vedere economic se consideră că proprietatea exprimă:

a) un raport social între oameni cu privire la lucruri;
b) numai dreptul de posesiune asupra unor bunuri;
c) o formă socială determinată istoric, de însuşire şi apropiere a bunurilor;
d) numai dreptul de folosinţă şi dreptul de dispoziţie asupra bunurilor;
e) numai dreptul de uzufruct.

4
6) Proprietatea privată, indiferent de formele ei de manifestare asigură:
a) libertatea economică a individului;
b) stăpânirea în comun a mijloacelor de producţie;
c) posibilitatea de a călători în afara graniţelor naţionale;
d) libertatea politică a individului;
e) conducerea centralizată a întreprinderilor.

7) Întreprinderile sunt unităţi economice care au drept funcţie principală:

a) consumul de bunuri şi servicii;
b) producerea de bunuri şi servicii;
c) redistribuirea veniturilor;
d) de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici;
e) transformarea riscului individual în risc colectiv.

8) Managerul societăţii pe acţiuni este ales:

a) numai din cadrul acţionarilor;
b) numai din rândul celor care nu deţin acţiuni;
c) doar dacă numărul de acţiuni deţinute depăşeşte 50% din numărul total de acţiuni emise;
d) exclusiv pe baza calităţii lor manageriale şi a competenţei profesionale;
e) numai dacă este membru în consiliul de administraţie al societăţii.

9) Diferenţa fundamentală dintre regiile autonome şi societăţile comerciale constă în:

a) volumul producţiei realizate;
b) numărul de salariaţi;
c) forma de proprietate;
d) nivelul cifrei de afaceri;
e) numărul de contracte realizate într-un an.

10) Regiile autonome mai poartă denumirea de:

a) societăţi în nume colectiv;
b) companii naţionale;
c) companii multinaţionale;
d) societăţi în comandită simplă;
e) societăţi cu răspundere limitată.

11) Profitul brut se obţine prin scăderea din cifra de afaceri a întreprinderii a:
a) costului aferent producţiei;:
b) costurilor fixe realizate într-o anumită perioadă;
c) costurilor variabile implicate în producţie;
d) veniturilor realizate de firmă;
e) valorii adăugate.

12) Principala diferenţă între profitul brut şi profitul net o reprezintă:

a) chiria plătită pentru clădiri;
b) arenda plătită pentru pământ;
c) dobânda la capitalul investit;
d) partea destinată rezervelor;
e) impozitul pe profit.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Economia naţională, ca sistem de sine stătător, reprezintă un ansamblu de:

5
 a) resurse naturale;
b) resurse materiale şi umane;
c) resurse financiare aparţinând rezidenţilor;
d) activităţi de producţie şi schimb;
e) prestări de servicii.
A = a + b +c; B = c + d + e; C = a + b + d + e; D = a + b + e; E = b + c + d + e.

2) La baza apariţiei economiei naţionale au stat o serie de premise, dintre care cele mai importante
sunt:
a) naţiunea ca unitate esenţială a existenţei societăţii;
b) un anumit nivel al adâncirii diviziunii muncii;
c) formarea şi dezvoltarea pieţei naţionale;
d) adâncirea discrepanţelor economice dintre ţările bogate şi cele sărace;
e) un teritoriu naţional.
A = a + b + d; B = b + c + d; C = c + d + e; D = a + b + c + e; E = b + d.

3) În conformitate cu reglementările actuale, în România proprietatea este structurată astfel:

a) proprietatea privată;
b) proprietatea de stat;
c) proprietatea bipolară;
d) proprietatea cooperatistă;
e) proprietatea mixtă (capital de stat şi privat).
A = a + b; B = a + b + e; C = c + d; D = a + b + d + e; E = toate.

4) Agenţii economici realizează următoarele tipuri de operaţiuni economice:

a) operaţiuni asupra bunurilor şi serviciilor;
b) operaţiuni speculative;
c) operaţiuni de repartiţie;
d) operaţiuni financiare;
e) operaţiuni ilicite.
A = a + b; B = a + c + d; C = c + d + e; D = b + e; E = a + c + d + e.

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Ramurile economiei conţin sectoare de activitate. A
b) Sectoarele de activitate conţin ramurile economiei naţionale. F

2) a) Obiectul proprietăţii sunt indivizii, familiile, sociogrupurile. F

b) Subiectul proprietăţii sunt indivizii, familiile, sociogrupurile. A

3) a) Libertatea economică determină apariţia proprietăţii private. F

b) Proprietatea privată determină apariţia libertăţii economice. A

4) a) Familiile sunt o categorie de agenţi economici. A

b) Statul este o categorie a agenţilor economici. A

5) a) Întreprinderile pot avea ca obiect de activitate producţia. A

b) Întreprinderile pot avea ca obiect de activitate prestările de servicii. A
6) a) Profitul net include profitul brut. F
b) Profitul brut include profitul net. A

7) a) O societate poate funcţiona fără a realiza profit. A

6
 b) O societate poate funcţiona fără a realiza cifră de afaceri. F

2.2. Combinarea factorilor de producţie

Completaţi spaţiile libere
1) Capitalul ca factor de producţie este definit ca fiind totalitatea bunurilor economice acumulate –
eterogene şi reproductibile – utilizate în producţia şi / sau distribuţia şi comercializarea de bunuri
şi servicii.

2) Amortizarea este procesul de recuperare a preţului de cumpărare iniţial al capitalului fix.

3) Intensitatea capitalului sau valoarea capitalului ce revine pe un lucrător ocupat se calculează ca

raport între valoarea capitalului şi numărul de lucrători.

4) Funcţiile de producţie au în vedere combinarea factorilor de producţie.

Alegeţi răspunsul corect

1) Întreprinderea, ca celulă de bază a activităţii de producţie şi de comercializare este definită ca:
a) unitate economică care în funcţie de un plan prestabilit de producţie utilizează anumiţi factori
de producţie disponibili;
b) unitate economică având ca scop producerea şi comercializarea bunurilor şi serviciilor
destinate consumului intermediar;
c) unitate economică autonomă, organizată pentru a pune în funcţiune un ansamblu de
factori de producţie, în vederea producerii de bunuri şi servicii pentru piaţă;
d) principalul utilizator de factori de producţie având ca scop obţinerea de profituri;
e) unicul producător de bunuri şi servicii destinate comercializării pe piaţă.

2) Concentrarea economico-financiară desemnează procesul prin care:

a) se reunesc două sau mai multe întreprinderi independente într-una singură, prin fuziune
sau prin absorbţie, entităţile astfel reunite pierzându-şi vechea autonomie şi formează o
nouă formă juridică;
b) se reunesc întreprinderile care fabrică acelaşi gen de produs sau sunt situate pe acelaşi stadiu al
unui proces de producţie;
c) se grupează numai întreprinderile situate pe stadii complementare ale unui proces de producţie;
d) se reunesc într-o întreprindere producţii sau activităţi diferite fără legătură între ele în scopul
diversificării activităţii;
e) se reunesc două sau mai multe întreprinderi aflate în situaţie de faliment care altfel din pricina
imposibilităţilor de plată s-ar fi desfiinţat.

3) Funcţiile de producţie au în vedere combinarea:

a) costurilor fixe şi variabile;
b) factorilor de producţie;
c) capitalului productiv şi a capitalului financiar;
d) veniturilor obţinute de întreprindere în funcţie de provenienţa acestora;
e) cheltuielilor materiale şi a celor salariale.

4) Rentabilitatea exprimă capacitatea întreprinderii de a produce:

a) venituri;
b) cheltuieli;
c) profit;
d) combinarea factorilor de producţie;

7
 e) adaptarea progresului tehnic.
Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă
1) Trăsăturile întreprinderii sunt:
a) dispune de patrimoniu propriu;
b) dispune de personalitate şi autonomie juridică;
c) este principalul agent consumator pe piaţă;
d) ia decizii consistente, ca şi cum ar fi condusă de un singur individ;
e) reprezintă principalul utilizator de factori de producţie, producând bunuri materiale şi servicii;
f) este singurul producător de bunuri publice.

A = a + b + c; B = a + b + d + e; C = c + d + e + f; D = a + b + f; E = toate variantele.

2) Tipurile de întreprinderi stabilite prin Legea 31/1990 sunt următoarele:

a) societăţi în nume colectiv;
b) asociaţii familiale;
c) societăţi monopoliste;
d) societăţi în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni;
e) societăţi pe acţiuni;
f) societăţi cu răspundere limitată.

A = a + b + c + d; B = d + e + f; C = a + b + d + e; D = a + b + d + e + f; E = b + e + f.

3) Principalii factori de care depinde combinarea factorilor de producţie sunt:

a) natura activităţii desfăşurate;
b) cererea finală de bunuri şi servicii a consumatorilor;
c) condiţiile tehnice şi tehnologice;
d) abilitatea întreprinzătorului;
e) aplicarea principiilor managementului şi marketingului;
f) conducerea pe bază de plan.

A = a + b + c + f; B = b + c + d + e; C = a + b + c + d + e; D = a + d + e + f; E = toate variantele.

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Combinarea factorilor de producţie este posibilă datorită divizibilităţii şi adaptabilităţii lor. A
b) Complementaritatea şi substituibilitatea fac posibilă combinarea factorilor de producţie. A

2) a).Productivitatea muncii se măsoară prin cantitatea de bunuri creată de un lucrător pe unitatea de

timp. A
b) Productivitatea muncii se măsoară prin consumul de muncă necesar sau realizat pentru crearea
unei unităţi de produs. A

3) a) Productivitatea muncii trebuie să crească mai repede decât salariul mediu. A

b) Salariul mediu trebuie să crească mai rapid decât productivitatea muncii. F

8
 3. ECONOMIA DE PIAŢĂ. SCHIMBUL

3.1. Tipuri de economii. Economia de piaţă

Completaţi spaţiile libere

1) Economia naturală este acel sistem economic prin care nevoile oamenilor sunt satisfăcute în
mod direct, prin autocunsum.

2) Autoconsumul se diferenţiază ca autoconsum final şi ca autoconsum intermediar.

3) Satisfacerea nevoilor de consum în economi de schimb se realizează preponderent prin

intermediul actelor de vânzare-cumpărare.

4) În economia de piaţă preţul se formează liber pe piaţă.

5) Într-o economie de piaţă mobilul acţiunii economice a producătorilor este obţinerea de profit.

6) Marfa este un bun economic care satisface o anumită trebuinţă şi care ajunge în consum prin
intermediul schimbului.

7) Toate mărfurile sunt bunuri economice dar nu toate bunurile economice sunt mărfuri.

8) Participanţii la piaţă sunt agenţi economici producători sau consumatori.

Alegeţi răspunsul corect

1) În decursul timpului economia naturală ca pondere în întregul activităţilor economice:
a) a rămas neschimbată;
b) a fost depăşită de cea de schimb;
c) a răspuns unor nevoi din ce în ce mai sofisticate;
d) a depăşit ponderea celei de schimb.

2) Economiile actuale sunt în general:

a) economii planificate;
b) economii de piaţă pure;
c) economii de schimb cu elemente de economie naturală;
d) doar economii de schimb.

3) În cadrul oricărei economii de schimb întâlnim:

a) numai proprietate privată;
b) numai proprietate de stat;
c) atât proprietate de stat cât şi privată;
d) planificare economică de tip centralizat.

4) Economia de piaţă reprezintă:

a) o economie naturală dezvoltată în care banii joacă rolul de mijloc de schimb;
b) o economie de schimb dezvoltată cu elemente de economie naturală;
c) o economie în care planificarea şi determinarea administrativă a preţurilor joacă rolul esenţial;
d) o economie în care la baza societăţii stă proprietatea statului asupra avuţiei naţionale.

9
5) Care din următoarele trăsături nu reprezintă o caracteristică a economiei de piaţă:
a) monetarizarea economiei;
b) preţul este stabilit administrativ;
c) mobilul activităţii este profitul;
d) bunurile economice îmbracă formă mărfară.

6) Nu reprezintă o caracteristică a economiei de comandă:

a) predominarea proprietăţii private;
b) existenţa pieţei dirijate prin plan;
c) administrarea preţurilor de către stat;
d) o slabă satisfacere a cerinţelor consumatorilor.

7) În economia de comandă:
a) formele de proprietate coexistă;
b) predomină economia naturală;
c) există o puternică competiţie între formele de proprietate;
d) nici un tip de preţuri nu se stabileşte liber pe piaţă.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Economia de schimb este forma de organizare a activităţii economice în care:

a) se produc bunuri necesare în vederea vânzării;
b) a apărut proprietatea privată;
c) se adânceşte diviziunea muncii;
d) se dezvoltă autoconsumul.
A=a+b+c; B=a+c+d; C=a+c; D=a+b+c+d;
2) În economia de comandă:
a) preţurile se determină liber;
b) proprietatea de stat este preponderentă;
c) piaţa este dirijată prin plan;
d) preţurile sunt administrate de stat.
A=a+b+c; B=a+c+d; C=a+c; D=b+c+d;
3) Piaţa reprezintă:
a) un mecanism de reglare a vieţii economice;
b) locul de întâlnire al cererii cu oferta;
c) un contract ce comportă vânzarea şi cumpărarea de bunuri;
d) un spaţiu geografic real.
A=a+b+c; B=a+c+d; C=a+c; D=a+b+c+d;

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate/false?

1) a. În economia naturală accesul l-a bunuri se făcea preponderent prin schimb. F
b. Bunurile produse în interiorul gospodăriei reprezentau principala sursă de satisfacere a
nevoilor în economia închisă. A

2) a. Bunurile din economia naturală erau preponderent bunuri marfare. F

b. În economia naturală întâlnim atât bunuri libere cât şi bunuri economice. A

3) a. Economia de comandă nu reprezintă o economie de piaţă. A

10
 b. Economia planificată nu cunoaşte existenţa proprietăţii private. F

4) a. Economia mixtă reprezintă acea îmbinare între proprietatea de stat şi cea particulară în care
prima este predominantă. F
b. Dirijismul statal cuprinde aceleaşi ramuri economice indiferent de tipul de economie mixtă
în care ne aflăm. F

5) a. Economia de piaţă este o economie puternic monetarizată. A

b. Economia de piaţă este o economie în care profitul reprezintă mobilul activităţii tuturor
agenţilor economici. F

3.2. Schimbul şi mecanismul schimbului

Completaţi spaţiile libere
1) Schimbul reprezintă ansamblul relaţiilor economice prin care se duce mai departe acest proces şi
se asigură trecerea bunurilor, prin mijloace şi pe principii economice, de la producător la
consumator.

2) Costul de tranzacţie cuprinde toate cheltuielile directe şi indirecte, explicite şi implicite pe care le
face cumpărătorul în procesul de achiziţie pentru acest bun.

3) Utilitatea în sens general, este capacitatea reală sau presupusă a unui bun de a satisface o nevoie
socială. Utilitatea este dată de proprietăţile naturale, fizice şi chimice ale bunului respectiv,
precum şi de aprecierea pe care i-o acordă cel care îl consumă.

4) Echilibrul consumatorului este acea variantă de cheltuire a veniturilor, spre combinaţii de consum
care asigură maximum de satisfacţie în raport cu oricare altă variantă.

Alegeţi răspunsul corect

1) Baza generală a schimbului – demonstra Adam Smith în “Avuţia naţiunilor” – o constituie:

a) proprietatea particulară;
b) specializarea în producţie şi diviziunea muncii;
c) interesul fiecărui agent economic de a obţine profit maxim;
d) neintervenţia statului în relaţiile dintre agenţii economici;
e) libertatea agenţilor economici.

2) Avantajul economic absolut reprezintă:

a) sporul de producţie realizat de oricare agent economic în raport cu ceilalţi concurenţi;
b) poziţia de leader obţinută pe o piaţă concurentă la un anumit moment;
c) sporul de producţie obţinut de un producător atunci când costul de oportunitate este mai
mic decât al concurentului său;
d) sporul de producţie realizat de un agent economic în raport cu altul utilizând acelaşi
volum de resurse pentru obţinerea aceluiaşi tip de produs;
e) sporul de profit obţinut de anumiţi agenţi economici în raport cu alţii pe acelaşi segment
de piaţă.

3) Costul de tranzacţie este suportat:

11
 a) de producători;
b) de consumatori;
c) atât de producători cât şi de consumatori;
d) de orice agent economic aflat într-o ţară ce parcurge un proces de tranziţie;
e) de orice agent economic care are un cost de oportunitate.

4) În general, prin marfă se înţelege:

a) orice bun care se produce şi necesită un consum de factori de producţie;
b) un bun economic;
c) un bun destinat schimbului;
d) un produs rezultat printr-un proces de muncă anterior;
e) un bun care prin proprietăţile sale satisface o trebuinţă şi este destinat schimbului
de piaţă trecând de la producător la consumator prin vânzare-cumpărare.

5) Valoarea unui bun – marfă este dată:

a) de proprietatea acestuia de a satisface o trebuinţă sau de a fi util omului;
b) de cheltuielile făcute pentru producerea bunului respectiv;
c) de capacitatea bunului de a trece de la producător la consumator prin intermediul unui
proces de vânzare-cumpărare;
d) de consumul de factori de producţie necesari cât şi de timpul alocat producerii bunului;
e) atât de utilitatea bunului cât şi de capacitatea acestuia de a fi schimbat prin vânzare-
cumpărare.

6) Utilitatea economică a unui bun este conferită de:

a) proprietăţile tehnice, economice şi funcţionale garantate de autoritatea mărcii fabricii care
l-a produs;
b) raportarea la o nevoie reală sau presupusă a celui care a produs bunul respectiv;
c) raportarea la o nevoie reală sau presupusă a proprietarului bunului;
d) satisfacţia pe care o resimte un consumator prin folosirea unei cantităţi determinate
dintr-un bun;
e) preţuirea acordată bunului în cauză de concluziile diferiţilor specialişti.

7) Când utilitatea marginală este pozitivă, atunci utilitatea totală se manifestă astfel:
a) creşte cu o rată descrescătoare;
b) creşte cu o rată crescătoare;
c) scade cu o rată descrescătoare;
d) scade cu o rata crescătoare;
e) devine negativă.
8) Utilitatea marginală reprezintă o funcţie:
a) crescătoare în raport cu cantitatea consumată;
b) descrescătoare în raport cu cantitatea consumată;
c) constantă în raport cu consumul;
d) negativă;
e) între utilitatea marginală şi consum nu există nici o legătură de determinare.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Dezavantajele trocului ar fi în principal următoarele:
a) utilizarea lui tot mai frecventă între ţările puternic industrializate care pot exclude moneda
din relaţiile de schimb;

12
 b) dificultăţile de coincidenţă a necesităţilor;
c) indivizibilitatea articolelor mari ce fac obiectul schimbului;
d) dificultatea de a stabili valori egale;
e) preferinţa oamenilor de a utiliza moneda.
A = a + b + c; B = b + c + d; C = a + c + d; D = a + b + e; E = a + e.

2) Relaţia dintre utilitatea totală şi utilitatea marginală are următoarele caracteristici:

a) pe măsură ce creşte utilitatea totală, scade utilitatea marginală;
b) utilitatea marginală creşte în cote descrescătoare în timp ce utilitatea totală scade;
c) creşterea utilităţii marginale este influenţată de creşterea utilităţii primelor bunuri
consumate;
d) descreşterea utilităţii marginale este precedată, în general, de creşterea utilităţii primelor
bunuri consumate;
e) cu cât volumul bunurilor de acelaşi fel pe care le consumă un individ este mai mare, cu
atât mai mică este satisfacţia dată de consumul unei unităţi suplimentare din acele bunuri.
A = a + c + d; B = a + d + e; C = b + c + d; D = b + d + e; E = a + c + e.

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Orice economie de piaţă este şi o economie de schimb. A
b) Orice economie de schimb este şi o economie de piaţă. F

2) a) Cumpărătorii vor urmări totdeauna achiziţionarea bunurilor care îi fac trebuinţă la un preţ cât
mai mic posibil. A
b) Întreprinzătorii studiază piaţa produselor şi creează mărfurile dorite de oameni pentru a-şi spori
veniturile. A

3) a) Avantajul absolut constă în surplusul producţiei pe care un agent economic îl obţine atunci când
costul de oportunitate este mai mic decât al concurenţilor săi. F
b) Avantajul relativ înseamnă sporul de producţie pe care îl obţine un producător în raport cu altul,
utilizând acelaşi volum de resurse pentru obţinerea aceluiaşi tip de produs. F

4) a) Suplimentarea consumului dintr-un bun determină creşterea utilităţii. F

b) Suplimentarea consumului dintr-un bun determină diminuarea utilităţii. A

5) a) Dreapta bugetului pune în evidenţă două elemente: venitul de care dispune cumpărătorul şi
preţul de vânzare al bunurilor. A
b) Dreapta bugetului pune în evidenţă următoarele elemente: utilitatea resimţită de consumator şi
rata marginală de substituţie a bunurilor. F

13
 4. CEREREA ŞI OFERTA
Cererea şi oferta. Legea cererii şi ofertei.
Completaţi spaţiile libere
1) Cererea reprezintă cantitatea totală dintr-un bun sau serviciu, care poate fi cumpărată pe piaţă,
într-o perioadă determinată de timp, la un anumit preţ.

2) Conform legii cererii, dacă preţul bunurilor, resurselor şi serviciilor va scădea, în mod
corespunzător va creşte cantitatea de marfă cerută într-o anumită perioadă şi invers, dacă preţurile
cresc, va scădea cantitatea de marfă cerută în acea perioadă.

3) Elasticitatea cererii faţă de preţ exprimă raportul dintre mişcarea cererii şi modificarea preţurilor,
proporţia modificării cererii în condiţiile creşterii sau scăderii preţurilor cu un procent.

4) Oferta reprezintă cantitatea maximă de bunuri sau servicii, pe care un agent economic este dispus
să o ofere spre vânzare, într-o anumită perioadă de timp, la un preţ anume.

5) Legea ofertei arată relaţia care se stabileşte între cantitatea dintr-un bun, pe care un ofertant o
oferă spre vânzare (variabila dependentă), într-o anumită perioadă de timp şi preţul (variabila
independentă) la care bunul respectiv se vinde.
Alegeţi răspunsul corect
1) Cantitatea cerută se află în raport cu preţul astfel:
a) în raport direct proporţional;
b) în raport invers proporţional;
c) creşte atunci când preţul creşte;
d) scade atunci când preţul scade;
e) nu are legătură cu modificarea preţului.

2) Bunurile substituibile sunt acelea care:

a) satisfac aceleaşi nevoi sau trebuinţe ca şi bunul în discuţie;
b) în consum se folosesc împreună cu bunul în discuţie;
c) nu influenţează în nici un fel curba cererii la bunul iniţial;
d) se cumpără mai multe atunci când cresc veniturile consumatorilor;
e) se cumpără mai puţine atunci când cresc veniturile consumatorilor.

3) O firmă dublează preţul la produsele vândute şi constată reducerea clientelei la jumătate. Cererea
în raport cu preţul este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
e) rigidă.

4) Se produce o creştere a cantităţii oferite dintr-un bun dacă:

a) se reduce numărul de firme producătoare;
b) se scumpesc factorii de producţie utilizaţi;
c) se reduce cererea pentru bunul respectiv;
d) creşte preţul bunului;
e) sunt introduse noi tehnologii de fabricaţie.

14
5) Pentru bunurile cu ofertă inelastică, modificarea preţului va determina o modificare a cantităţii
oferite într-o măsură:
a) mai mare;
b) egală;
c) în sens opus;
d) mai mică;
e) inegală.

6) Dacă preţul unui bun se află la nivelul la care pe piaţă se înregistrează un exces de ofertă:
a) preţul va creşte;
b) preţul rămâne constant;
c) cresc costurile unitare;
d) se egalează costul unitar cu profitul;
e) preţul scade.

7) Cu cât preţul unui bun economic este mai mare cu atât agenţii economici sunt mai tentaţi:
a) să-l cumpere;
b) să-l reducă de pe piaţă;
c) să-l ofere;
d) să majoreze costurile de fabricaţie;
e) să mărească economiile.

8) Atunci când se prevede o scădere a preţului pe piaţa unui bun, oferta prezentă se manifestă astfel:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne constantă;
d) devine rigidă;
e) va fi superioară cererii.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Legea cererii exprimă legătura stabilită între preţul de vânzare al bunurilor şi cantităţile cumpărate
din aceste bunuri astfel:
a) dacă preţul bunurilor scade, va creşte cantitatea de marfă cerută;
b) dacă preţul bunurilor scade, va scade corespunzător şi cantitatea de bunuri cerută;
c) dacă preţul bunurilor creşte, va scade cantitatea cerută de consumatori;
d) dacă preţul bunurilor creşte, în mod corespunzător va creşte şi cantitatea cerută;
e) preţul poate să crească sau să scadă, dar cantitatea cerută rămâne constantă.
A = a + c; B = b + d; C = a + e; D = b + c; E = d + e.

2) Într-o perioadă de timp cererea pentru un bun poate să crească sau să scadă sub influenţa
următorilor factori:
a) preţul altor bunuri economice comparabile cu bunul în cauză;
b) veniturile consumatorilor;
c) profitul obţinut de producători;
d) aşteptările consumatorilor privind evoluţia pieţei;
e) gusturile şi preferinţele consumatorilor;
f) costurile de producţie ale firmelor concurente.
A = a + b + c + f; B = a + b + c + d; C = a + b + d + e; D = c + d + e + f; E = b + c + e + f.

3) Oferta este influenţată în dimensiuni de următorii factori:

15
 a) preţul resurselor;
b) costul producţiei;
c) taxele şi subsidiile;
d) perspectivele pieţei;
e) tehnologiile utilizate;
f) numărul de ofertanţi.
A = a + b + d + e; B = b + c + d + f; C = c + d; D = a + b + c + d + e + f; E = a + b + f.

4) Dacă preţul pieţei (preţ administrativ) este mai mare decât preţul de echilibru atunci piaţa bunului
respectiv se va caracteriza prin:
a) echilibru între cerere şi ofertă;
b) deficit de cerere;
c) deficit de ofertă;
d) surplus de cerere;
e) surplus de ofertă.
A = a + e; B = b + c; C = c + d; D = d + e; E = b + e.

5) Preţul de echilibru reprezintă un indicator economic care se formează în următoarele condiţii:

a) se reduce numărul de cumpărători pe măsura creşterii preţului;
b) cantitatea oferită dintr-un bun este egală cu cantitatea cerută din bunul respectiv;
c) cererea şi oferta bunului economic se egalizează la nivelul celui mai mare volum de
vânzări şi cumpărări;
d) când cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun economic este cea mai mare;
e) există o cantitate determinată din bunul respectiv adusă pe piaţă şi supusă vânzării.
A = a + b; B = b + d; C = c + d; D = b + e; E = d + e.

6) Agenţii economici se orientează în funcţie de preţul de echilibru în următoarele direcţii:

a) producerea şi comercializarea anumitor bunuri;
b) cantitatea şi momentul producerii bunurilor;
c) diminuarea preţului de desfacere sub nivelul costului mediu;
d) diminuarea riscurilor asumate de agenţii economici în afaceri;
e) majorarea cantităţii produse chiar cu riscul formării de stocuri de bunuri.
A = a + b + d; B = b + c + e; C = b + c + d; D = a + c + d; E = a + b + e.
Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?
1) a) Cererea reprezintă partea solvabilă a nevoii sociale. A
b) Cererea reprezintă partea insolvabilă a nevoii sociale. F

2) a) Reducerea preţului unitar determină procesul de extindere a cererii. A

b) Creşterea preţului unitar determină contracţia cererii. A

3) a) Dacă veniturile consumatorilor cresc aceştia sunt înclinaţi să consume mai multe bunuri
normale. A
b) Dacă veniturile consumatorilor cresc aceştia sunt înclinaţi să consume mai multe bunuri
inferioare. F
4) a) Elasticitatea cererii se exprimă în raport cu preţul. A
b) Elasticitatea cererii se exprimă în raport cu venitul consumatorilor. A

5) a) Taxele şi subsidiile influenţează cantitatea cerută. A

b) Taxele şi subsidiile influenţează cantitatea oferită. A

16
 5. PREŢUL SI COSTUL. CONCURENŢA
5.1. Preţurile şi formarea acestora. Costul de producţie
Completaţi spaţiile libere
1) Pe scurt, preţul poate fi definit ca măsura unui bun sau serviciu în expresie monetară.

2) Preţul nu poate fi privit izolat, el este în strânsă interdependenţă cu cererea şi oferta.

3) În condiţiile de monopol, fiind un singur producător, acesta fixează preţul la un nivel ridicat,
urmărind profitul de monopol.

4) Se numeşte funcţia costului relaţia existentă între costul total şi cantitatea de bunuri produse.

5) Profitul este maxim atunci când la nivelul producţiei încasate venitul marginal este egal cu costul
marginal.
Alegeţi răspunsul corect
1) Teoria obiectivă a valorii consideră preţul ca fiind expresia:
a) utilităţii marginale a bunurilor;
b) factorilor de producţie consumaţi în crearea bunurilor;
c) muncii omeneşti încorporată în marfă;
d) cheltuielilor cu materiile prime şi materiale;
e) productivităţii factorului pământ.

2) Teoria subiectivă a valorii consideră preţul ca fiind dat de:

a) egalitatea dintre mărfuri;
b) eterogenitatea bunurilor produse;
c) numărul de salariaţi remuneraţi;
d) utilitatea marginală a bunurilor;
e) utilitatea totală a bunurilor.

3) În condiţiile în care preţul cedat este egal cu preţul oferit el devine astfel:
a) preţ impus;
b) preţ administrativ;
c) preţ controlat;
d) preţ negociat;
e) preţ acceptat pe piaţă.

4) Preţul are o limită minimă determinată de:

a) plafonul sub care dispare cererea;
b) plafonul peste care se reduce oferta;
c) veniturile societăţilor producătoare;
d) costul de producţie al bunului;
e) veniturile consumatorilor.

5) Termenul de preţuri libere reprezintă:

a) preţurile pe care le practică firmele de monopol;
b) preţurile nesupuse nici unei reglementări;
c) preţurile oferite de monopson;
d) preţurile de pe piaţa factorilor de producţie;
e) preţurile practicate pe piaţa forţei de muncă.

17
6) Preţurile controlate de către firme sau stat se numesc:
a) preţuri libere;
b) preţuri diferenţiate;
c) preţuri fără TVA;
d) preţuri administrate;
e) preţuri unice.

7) Statul stabileşte preţuri garantate (de intervenţie) în primul rând la:

a) produsele de lux;
b) produsele importate;
c) mobilă;
d) produsele vestimentare;
e) produsele agricole.

8) Preţul de echilibru reprezintă:

a) un preţ impus de firmele dominante;
b) preţul la care oferta depăşeşte cererea;
c) preţul la care cererea este mai mare decât oferta;
d) un indicator statistic comparabil cu preţurile existente în fapt pe piaţă;
e) preţul la care cererea este egală cu oferta.

9) Preţurile cu TVA reprezintă:

a) preţuri, al căror nivel este suficient pentru recuperarea costurilor de către firma producătoare;
b) preţuri practicate de unele firme în funcţie de numărul şi calitatea clienţilor;
c) preţuri aplicate bunurilor substituibile;
d) preţul plătit de consumator, atunci când cumpără un bun sau serviciu;
e) preţuri subvenţionate.

10) Se consideră următoarele categorii de cheltuieli:

f) materii prime 4 000 u. m.
g) materiale 2000 u. m.
h) salarii directe 10000 u. m.
i) salarii ale personalului administrativ 8000 u. m.
j) combustibil 1000 u. m.
k) amortizarea capitalului fix 3000 u. m.
l) chirii 600 u. m.
m) cheltuieli cu întreţinerea 800 u. m.
să se înscrie pe două coloane separat costurile fixe şi costurile variabile.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Preţul poate fi definit ca:

a) instrument complex de măsurare economică;
b) măsura unui bun sau serviciu în expresie monetară;
c) cantitate de monedă cedată de cumpărător vânzătorului în schimbul unui bun sau serviciu;
d) barometru al activităţii economice determinând cât şi cum să se producă;
e) indicator al nivelului de cheltuieli pe care le face întreprinderea producătoare.
A = a + b + c; B = b + c + d; C = c + d + e; D = a + c + d + e; E = a + b + c + d + e.

2) Preţul prezintă următoarele caracteristici:

18
 a) are o limită maximă peste care dispare cererea;
b) are o limită minimă determinată de costul de producţie al bunului respectiv;
c) se formează liber, nu este reglementat de nici o regulă;
d) are numeroase nivele;
e) are caracter static pe termen lung.
A = a + b + c; B = a + b + d; C = c + e; D = c + d + e; E = a + d + e.

3) Funcţiile preţului sunt următoarele:

a) funcţia de evaluare a personalului salariat;
b) funcţia de evaluare a cheltuielilor şi rezultatelor;
c) funcţia de corelare cu cererea şi oferta;
d) funcţia de informare;
e) funcţia de motivare a producătorilor;
f) funcţia de distribuire a veniturilor.
A = a + b + d; B = c + e + f; C = b + c + e; D = b + c + d + e + f; E = a + b + c + e + f.

4) Considerăm următorul tabel:

Unităţi produse Cost total – CT Cost mediu – CMT Cost marginal – Cmg
0 1000 ---- ----
1 1800 1800 800
2 2400 1200 600
3 2700 900 300
4 3400 850 700
5 4400 880 1000
Adăugaţi încă două coloane cu rezultatele obţinute pentru costuri fixe (CF) şi costuri variabile
(CV).

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Preţul poate fi definit ca măsură a unui bun sau serviciu în expresie monetară. A
b) Preţul poate fi definit ca fiind suma de bani cedată de cumpărător vânzătorului în schimbul unui
bun sau serviciu. A

2) a) Limita maximă a preţului este impusă de cost. F

b) Limita maximă a preţului este impusă de cerere. A

3) a) Preţul administrat este mai mare decât preţul liber. F

b) Preţul administrat este mai mic decât preţul liber. F

4) a) Costul total = costuri fixe + costuri variabile. A

b).Costul total = costuri materiale + costuri salariale. A

5) a) “Prag de rentabilitate” desemnează acel nivel al producţiei la care profitul este maxim. F
b) “Prag de rentabilitate” desemnează acel nivel al producţiei în care veniturile totale sunt egale
cu cheltuielile totale. A
5.2. Concurenţa şi formele ei

19
 Completaţi spaţiile libere

1) Concurenţa reprezintă o confruntare dintre agenţii economici în vederea obţinerii unor condiţii
mai bune de producţie, desfacere, de efectuare a operaţiunilor băneşti sau a altor activităţi
economice, în scopul obţinerii de cât mai multe avantaje.

2) Oligopolul se caracterizează prin existenţa a câţiva producători – nu mai puţin de trei.

3) Monopolul, este o formă a concurenţei imperfecte în care piaţa unei industrii (ramuri) este
dominată de un singur producător-vânzător, care în relaţiile cu consumatorii îşi impune condiţiile
de preţ sau de calitate.

4) Prin concurenţă neloială se înţelege, conform legislaţiei române “orice act sau fapt contrar
uzanţelor cinstite în activitatea comercială.

5) Strategia costurilor, are în vedere promovarea pe piaţă a unor produse la preţuri scăzute, la baza
cărora stau costuri mici.
Alegeţi răspunsul corect

1) Concurenţa reprezintă:
a) o confruntare între consumatori în vederea atingerii unui mai mare grad de satisfacţie;
b) o strategie care vizează acapararea de noi pieţe de desfacere;
c) o confruntare între producători în vederea obţinerii unor condiţii mai bune de
producţie sau desfacere;
d) un tip de politică economică aplicată de stat;
e) o confruntare între agenţii economici, specifică doar firmelor din domeniul producţiei
alimentare.

2) Concurenţa se poate manifesta numai atunci când:

a) preţurile sunt impuse;
b) economia este condusă centralizat;
c) nu există proprietate privată;
d) există un singur producător;
e) există libertatea de acţiune a agenţilor economici.

3) În ţările cu economie dezvoltată este preponderentă:

a) piaţa cu concurenţa de oligopol;
b) monopolul;
c) piaţa cu concurenţa perfectă;
d) piaţa cu concurenţă monopsonică;
e) oligopsonul.

4) Într-o ţară producţia de autoturisme este asigurată de trei firme care acoperă 95% din cererea
internă. Piaţa autoturismelor este:
a) de monopol;
b) de oligopol;
c) perfectă;
d) neloială;
e) cu concurenţă monopolistică.
5) Monopolul reprezintă situaţia în care:
a) pe piaţă există un număr mare de firme producătoare şi un număr restrâns de cumpărători;

20
 b) pe piaţă există un număr limitat de producători şi foarte mulţi cumpărători;
c) un vânzător domină piaţa unei industrii impunând condiţiile proprii de preţ şi calitate;
d) intrarea pe piaţă este liberă pentru orice participant şi în orice ramură de fabricaţie;
e) pe piaţă se menţine atomicitatea participanţilor.

6) Dacă monopolul întră în relaţie de schimb cu o singură firmă cumpărătoare, piaţa este de forma:
a) monopol – oligopol;
b) monopol – monopson;
c) monopol – oligopson;
d) cu concurenţă monopolistică;
e) cu concurenţă perfectă.
Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă
1) Concurenţa se manifestă prin intermediul unor modalităţi de natură economică:
a) reducerea preţurilor;
b) majorarea costurilor;
c) ridicarea calităţilor bunurilor;
d) lansarea de noi produse;
e) organizarea de servicii post vânzare;
f) formarea de stocuri.
A = a + b + c + d; B = a + c + d + e; C = b + c + d + f; D = a + d + e + f; E = b + d + e + f.

2) Concurenţa acţionează în următoarele direcţii:

a) promovarea şi introducerea progresului tehnic;
b) reducerea costurilor de producţie;
c) îmbunătăţirea calităţii bunurilor;
d) obţinerea de profituri pe orice cale;
e) desfiinţarea firmelor mici şi mijlocii.
A = a + d + e; B = a + b + c; C = b + c + d; D = c + d + e; E = a + c + e.

3) Concurenţa perfectă se defineşte în principal prin următoarele condiţii:

a) atomicitatea participanţilor la tranzacţii;
b) omogenitatea produselor aparţinând aceleiaşi ramuri;
c) diferenţierea produselor din aceeaşi ramură;
d) libera intrare pe piaţă;
e) existenţa unui număr restrâns de producători;
f) perfecta transparenţă a pieţei;
g) fluiditatea cererii şi ofertei.
A = a + b + d + f + g; B = c + e + g; C = a + d + e + g; D = b + d + e; E = a + b + c + d + e.

4) Existenţa monopolului se explică prin următoarele:

a) raritatea unor resurse ce pot fi exploatate dintr-un singur loc – având acces la ele doar o firmă;
b) existenţa unor patente (licenţe) deţinute de o singură firmă;
c) existenţa unor domenii de activitate în care un număr prea mare de firme ar duce la risipă;
d) imposibilitatea firmelor mici de a se ridica la nivelul unei firme foarte puternice;
e) concentrarea şi centralizarea capitalului care duce la eliminarea altor producători pe piaţa unui
produs.
A = a + b + d; B = b + c + e; C = a + d; D = a + b + c + e; E = b + c.

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) În ţările cu economie dezvoltată predomină concurenţa perfectă. F
b) În ţările cu economie dezvoltată predomină concurenţa de oligopol. A

2) a) Opusul pieţei de monopol este monopsonul. A

b) Opusul pieţei de monopol este oligopolul. F

21
3) Existenţa monopolului se explică prin:
a) Raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un singur loc. A
b) Existenţa unor patente, care pentru anumite produse sunt deţinute de către o singură firmă. A

4) a) Monopolul este o formă de concurenţă loială. F

b) Oligopolul este o formă de concurenţă loială. A

22
 6. PIATA MONETARA. PIATA FINANCIARA

6.1. Banii, moneda şi piaţa monetară

Completaţi spaţiile libere:

1) Moneda constituie ansamblul mijloacelor de plată imediat utilizabile pentru efectuarea de

reglementări şi acceptate într-o comunitate.

2) Componentele masei monetare pot fi evidenţiate statistic prin intermediul agregatelor monetare.

3) Cantitatea de bunuri şi servicii cumpărate cu o unitate monetară are denumirea de valoare a

monedei sau putere de cumpărare.

4) Piaţa monetară reprezintă un segment _al pieţei capitalurilor pe care se schimbă titluri pe termen
scurt contra lichidităţi.

5) Operaţiunea de preluare de către o bancă comercială a unei cambii de la beneficiarul ei înainte de a

ajunge la scadenţă se numeşte scontare.

6) Finanţarea prin intermediul pieţei capitalurilor poartă numele de finanţarea directă în timp ce aceea
realizată prin intermediere bancară o denumim finanţarea indirectă .

7) Cursul de schimb reprezintă preţul unei unităţi monetare naţionale sau internaţionale exprimat
într-o altă monedă, cu care se compară valoric.

Alegeţi răspunsul corect

1) Moneda noastră naţională este un exemplu de:

a) bani marfă;
b) monedă fiduciară;
c) monedă liber convertibilă;
d) monedă cu convertibilitate în aur.

2) Economiile bazate pe barter presupun:

a) utilizarea monedei fiduciare;
b) utilizarea banilor marfă;
c) coincidenţă a nevoilor;
d) utilizarea banilor ca rezervă de valoare dar nu şi ca mijloc de schimb.

3) Oferta de bani poate să crească atunci când:

a) cresc achiziţiile guvernamentale;
b) banca centrală cumpără bonuri de tezaur de la public;
c) un număr mare de persoane cumpără obligaţiuni de la o societate comercială mare;
d) banca centrală vinde bonuri de tezaur.

4) Piesele de aur şi argint încetează să circule:

a) din secolul XIX;
b) după primul război mondial;
c) după cel de-al doilea război mondial;
d) după 1971, când SUA, renunţă la convertibilitatea aur a monedei naţionale.

23
5) Reprezintă agenţi ce pot crea monedă:
a) banca centrală;
b) trezoreria;
c) agenţii economici ce deţin valută;
d) toţi cei de mai sus.

6) Convertibilitatea de piaţă înseamnă:

a) stabilirea unui curs fix pentru valutele cotate;
b) exprimarea valorilor paritare în DST sau alt numitor comun;
c) stabilirea unei convertibilităţi in aur a monedei respective;
d) nici una din variante nu este corectă.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Sursele de creare a monedei sunt reprezentate de:

a) creditele acordate agenţilor economici;
b) finanţarea nevoilor statului;
c) vânzarea de devize străine;
d) achiziţionarea de devize străine.
A=b+c; B=a+c+d; C=a+c; D=a+b+ d.

2) Creşterea taxei scontului poate determina:

a) îmbunătăţirea balanţei externe prin atragerea de capitaluri externe;
b) declinul activităţii economice interne;
c) creşterea costului împrumuturilor;
d) întărirea monedei naţionale.
A=b+c+d; B=a+c+d; C=a+b; D=a+b+c+ d;

5) Reducerea ratei dobânzii se poate realiza prin:

a) achiziţii masive de creanţe de către banca centrală;
b) reducerea taxei scontului;
c) diminuarea rezervelor obligatorii;
d) nici un răspuns nu este corect.
A=b+c+d; B=a+c+d; C=a+b+c; D=a+b+c+ d;

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate/false?

1) a) In general, o creştere a ofertei reale de bani este urmată de o creştere a investiţiilor. A

b) Întotdeauna, o creştere a investiţiilor este urmată de o creştere a cererii de bani în scopuri
speculative. F

2) a) Dacă preţul unei obligaţiuni creşte, rata dobânzii scade. A

b) Dacă preţul unei obligaţiuni scade, rata dobânzii scade. F

3) a) Obligaţiunile reprezintă titluri de creanţă asupra statului. A

b) Obligaţiunile reprezintă un împrumut pe care un individ îl ia de la stat. F

4) a) Prin scontare se cumpără efecte de comerţ de către bănci. A

b) Prin rescontare se contribuie la refinanţarea activităţii economice. A

6.2. Piaţa financiară

24
 Completaţi spaţiile libere

1) Piaţa financiară reprezintă locul de întâlnire a cererii şi ofertei de capitaluri pe termen mediu şi
lung.

2) Piaţa primară are rolul de a emite noi titluri de valoare în scopul atragerii de capital bănesc
disponibil.

3) Piaţa secundară financiară oferă cadrul necesar tranzacţionării de titluri deja emise.

4) Valorile mobiliare sunt instrumente financiare negociabile, reprezentând titluri de proprietate sau
creanţe care conferă drepturi patrimoniale asupra emitentului.

5) Obligaţiunile sunt titluri negociabile care reprezintă o creanţă pe termen lung asupra unei
societăţi, statului sau unei alte persoane juridice de drept public.

6) Bursa de valori se defineşte prin existenţa unei instituţii care concentrează cererea şi oferta de
titluri financiare şi care realizează efectuarea operaţiunilor bursiere în conformitate cu un
regulament acceptat.

7) Cursul unei acţiuni sau unei obligaţiuni reprezintă preţul care rezultă din confruntarea cererii şi
ofertei bursiere.

Alegeţi răspunsul corect

1) Piaţa financiară reprezintă locul de întâlnire a următoarelor elemente:
a) acţiunilor şi obligaţiunilor ce urmează a fi emise;
b) agenţilor economiei în vederea tranzacţionării titlurilor imobiliare;
c) a cererii şi ofertei de bani;
d) a cererii şi ofertei de capitaluri pe termen mediu şi lung;
e) a participanţilor la activitatea extrabursieră.

2) Piaţa primară:
a) este denumită aşa datorită importanţei pe care o are;
b) este piaţa pe care se tranzacţionează titlurile de valori mobiliare;
c) este piaţa pe care se emit numai acţiunile;
d) are rolul de a emite noi titluri de valoare în scopul atragerii de capital bănesc
disponibil;
e) este piaţa pe care se emit numai titlurile de credit pe termen scurt.

3) Posesorul de acţiuni obţine o parte din capitalul firmei dacă:

a) firma nu este lichidată;
b) rata dobânzii în economie este superioară ratei profitului;
c) exporturile sunt mai mici decât importurile;
d) are loc devalorizarea monedei naţionale;
e) nici una dintre variante nu este corectă.

4) În cazul unei operaţiuni bursiere cu plata “la termen” de pe urma creşterii cursului acţiunilor
câştigă:
a) vânzătorul;

25
 b) cumpărătorul;
c) brokerii specialişti;
d) firma care a emis titlurile;
e) casa de clearing.

5) Toate hârtiile de valoare pot fi revândute:

a) numai pe piaţa primară;
b) numai prin intermediari;
c) numai emitentului;
d) numai la un curs superior valorii nominale;
e) numai pe piaţa secundară.

6) Condiţia determinantă ca un speculator de valori mobiliare să câştige este:

a) să cumpere cât mai multe acţiuni şi obligaţiuni la orice curs;
b) să vândă cât mai multe titluri de valoare;
c) să cumpere ieftin şi să vândă scump, indiferent în ce ordine;
d) să-şi plaseze economiile în bănci;
e) să vândă şi apoi să cumpere cât mai multe titluri de valoare la acelaşi curs.

7) Acţiunea se deosebeşte de obligaţiune prin faptul că:

a) are un preţ mai mare;
b) aduce un venit mai mare;
c) este un titlu de valoare;
d) este un titlu negociabil;
e) aduce un venit variabil.

8) Spre deosebire de piaţa financiară secundară, piaţa primară cuprinde emisiunea şi plasarea :
a) de titluri noi;
b) de titluri vechi;
c) de titluri mobiliare;
d) de titluri nenegociabile;
e) de bancnote.

9) Prima de emisiune reprezintă:

a) valoarea nominală a titlurilor (al pari);
b) valoare inferioară valorii nominale a titlurilor (sub pari);
c) valoarea de subscriere;
d) diferenţa dintre valoarea nominală şi preţul de emisiune;
e) diferenţa dintre cursul la vânzare al titlurilor şi cursul la cumpărare.

10) Operaţiunile bursiere cu plata la scadenţă ulterioară denumite operaţiuni “la termen” au caracter
speculativ deoarece:
a) câştigă întotdeauna cumpărătorul;
b) se bazează pe scăderea cursului titlurilor de valoare;
c) numai vânzătorul poate câştiga;
d) depind de mărimea ratei dobânzii;
e) una din părţile contractante câştigă iar cealaltă pierde.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

26
1) Cererea de capital aparţine:
a) societăţilor industriale şi comerciale publice şi private;
b) instituţiilor financiar-bancare şi de asigurări;
c) administraţiilor publice centrale şi locale;
d) investitorilor străini şi autohtoni nerezidenţi;
e) corporaţiilor multinaţionale fără reprezentanţă în ţara de referinţă.
A = a + b + c; B = a + d + e; C = b + c + d; D = b + d + e; E = a + b + d.

2) Piaţa financiară primară are rolul:

a) de a emite noi titluri de valoare;
b) atragerii de capital bănesc disponibil;
c) de a stabili un nou curs titlurilor mobiliare deja emise;
d) de a finanţa economia naţională;
e) de a mobiliza economiile investite în valori mobiliare.
A = a + b + c; B = a + b + d; C = b + d + e; D = c + d + e; E = a + c + e.

3) Valorile mobiliare sunt:

a) instrumente financiare negociabile;
b) titluri de proprietate sau creanţe;
c) titluri care conferă drepturi patrimoniale asupra emitentului;
d) emise sub formă de hârtii de valoare sau înscrisuri de cont;
e) în principal acţiuni şi obligaţiuni.
A = a + b + c; B = a + c + d + e; C = b + c + e; D = a + b + d + e; E = toate variantele.

4) Acţiunile au următoarele trăsături:

a) sunt fracţiuni ale capitalului social cu o anumită valoare nominală;
b) sunt fracţiuni inegale ale capitalului social;
c) sunt fracţiuni egale ale capitalului social;
d) sunt indivizibile;
e) nu pot fi înstrăinate;
f) sunt instrumente negociabile şi pot fi transmise altor persoane.
A = a + b + d: B = a + c + d + f; C = b + d + e + f; D = c + d + e; E = c + d + e + f.

5) Bursa de valori asigură:

a) plasarea noilor titluri de valoare;
b) transformarea capitalului real în capital bănesc;
c) tranzacţionarea titlurilor de valoare existente;
d) mobilizarea resurselor pentru investiţii;
e) facilitarea acţiunilor speculative.
A = a + b + c; B = b + c + d + e; C = b + c + d; D = a + c + e; E = b + d.

6) La bursă se confruntă următoarele categorii de participanţi:

a) persoanele fizice;
b) investitorii;
c) brokerii – agenţi;
d) brokerii – specialişti;
e) casa de compensaţie.
A = a + c; B = b + c + d; C = c + d; D = c + e; E = a + d + e.

27
 Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Piaţa de capital este sinonimă cu piaţa valorilor mobiliare .A

b) Piaţa de capital este sinonimă cu piaţa monetară .F

2) a) Pe piaţa financiară se tranzacţionează capitaluri pe termen scurt. F

b) Pe piaţa financiară se tranzacţionează capitaluri pe termen mediu şi lung. A

3) a) Pe piaţa primară de capital se tranzacţionează titluri deja emise. F

b) Pe piaţa secundară de capital se emit noi titluri de valoare. F

4) a) Valorile mobiliare reprezintă titluri de proprietate. A

b) Valorile mobiliare reprezintă creanţe. A

5) a) Acţiunile aduc un venit numit dividend. A

b) Venitul adus de obligaţiuni se numeşte cupon. A

28
 7. VENITURILE FUNDAMENTALE

7.1. Repartiţia şi formarea veniturilor. Salariul şi profitul.

Completaţi spaţiile libere

1) Fiecare producător caută să realizeze acea combinare între factorii antrenaţi în producţie care
să-i asigure cea mai ridicată productivitate şi costul cel mai mic.

2) Salariul apare nu pur şi simplu ca preţ al muncii, ci ca preţ al închirierii factorului muncă, a
capacităţii de a munci a unor oameni liberi juridic şi economic.

3) Statul nu intervine în legătură cu limita superioară a salariilor, aceasta rezultând din

negocierile şi posibilităţile financiare ale fiecărei firme.

Alegeţi răspunsul corect

1) Repartiţia veniturilor:
a) este pusă în evidenţă de fluxurile economice;
b) presupune egalitatea sumelor ce revin fiecărui factor;
c) a existat din cele mai vechi timpuri;
d) se face numai de către firme ;
e) vizează numai unii dintre factorii de producţie.

2) În economia modernă, menajele primesc de la firme:

a) împrumuturi pentru investiţii ;
b) economii ;
c) taxe şi impozite ;
d) plăţile pentru recompensa factorilor;
e) credite pentru speculă.

3) Salariul:
a) a existat din momentul în care factorul muncă a participat la procesul de producţie ;
b) nu are bază contractuală ;
c) reprezintă cea mai puţin frecventă formă de venit ;
d) reflectă toate tipurile de venituri obţinute de factorul muncă de-a lungul timpului ;
e) este un preţ al închirierii factorului muncă.

4) În cazul aplicării formei de salarizare în regie:

a) munca este uşor de normat ;
b) plata se face şi în funcţie de numărul de operaţii executate ;
c) salariul este compus dintr-o sumă fixă în funcţie de timpul lucrat şi o sumă variabilă ;
d) plata se face în funcţie de timpul lucrat ;
e) salariul real este egal cu salariul nominal.

5) Sistemul de salarizare:
a) este alcătuit numai din formele de salarizare şi elementele acestora ;
b) nu include instrumentele de determinare şi acordare a salariilor ;
c) constituie baza de calcul a salariilor individuale ;
d) nu poate fi restricţionat de posibilităţile financiare ale celui ce angajează forţa de muncă ;
e) este stabilit de firmă, fiind exclusă intervenţia statului.

29
6) Sporurile la salariul de bază nu cuprind plăţile pentru:
a) cota parte din profitul repartizat salariaţilor ;
b) condiţiile periculoase de muncă ;
c) orele prestate în zilele nelucrătoare;
d) izolare ;
e) folosirea unei limbi străine.

7) Profitul nu reprezintă:
a) un element rezidual al activităţii economice a firmelor ;
b) o răsplată pentru asumarea riscului de către întreprinzător ;
c) o formă de venit cu bază contractuală ;
d) o variabilă dependentă de concurenţă ;
e) un venit aleatoriu.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Salariul în acord:
a) este o formă de plată pe individ sau în grup ;
b) se determină în funcţie de timpul lucrat ;
c) poate fi numai direct sau progresiv ;
d) se determină în funcţie de cantitatea de produse sau operaţii executate ;
e) se utilizează când munca nu este dificil de normat .
A = a+d+e; B = b+d+e; C = a+c+e; D = c+d; E = b+c .

2) Diferenţierea salariilor se face pe baza:

a) diferenţelor de calificare;
b) preferinţelor indivizilor pentru diferitele profesii;
c) vârstei ;
d) sistemului de normare a muncii ;
e) tipului de piaţă a muncii.
A = a+b; B = b+c+d; C = a+b+e; D = a+b+c+e; E = a+e .

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Substituirea factorilor de producţie este influenţată şi de preţul acestora. A

b) Piaţa factorilor de producţie nu poate fi o piaţă de monopson. F

2) a) Salariul s-a generalizat odată cu orânduirea feudală. F

b) Salariul apare ca venit al factorului muncă în anumite condiţii social - economice. A

3) a) Salariul mixt este constituit dintr-o sumă fixă şi o sumă variabilă. A

b) Salariul mixt nu este o formă de salariu nominal. F

4) a) Dintre funcţiile profitului, cea de control asupra activităţii firmelor este mai puţin importantă
decât celelalte. F
b) Funcţia de stimulare a iniţiativei economice determină acceptarea riscului de către
întreprinzători. A

30
 7.2. Dobânda şi renta

Completaţi spaţiile libere

1) Dobânda şi rata acesteia nu sunt numai rezultatul confruntării cererii şi ofertei de capital, ci
apar şi ca răsplata ce se cuvine posesorilor de capital de împrumut pentru faptul că şi-au amânat
consumul prezent pentru unul viitor.

2) Dobânda este o mărime compusă din două elemente: dobânda propriu - zisă, care este preţul
plătit pentru dreptul de folosire a împrumutului şi prima de asigurare contra riscurilor, care variază în
funcţie de situaţiile concrete de acordare a împrumutului.

Alegeţi răspunsul corect

1) Pentru o firmă, este profitabil să realizeze investiţii pe baza capitalului de împrumut când:
a) rata dobânzii se calculează ca raport între mărimea dobânzii totale şi capitalul împrumutat ;
b) există o cerere mai mare de credite pe piaţă ;
c) rata dobânzii este cel mult egală cu eficienţa marginală a investiţiei ;
d) rata profitului se reduce ;
e) rata de revenire a capitalului este mai mică decât rata dobânzii.

2) Dobânda şi rata dobânzii:

a) sunt numai rezultatul confruntării cererii şi ofertei de capital de împrumut ;
b) se formează numai pe pieţele cu concurenţă perfectă şi monopolistică ;
c) pot fi privite şi ca răsplată pentru economisire şi aşteptare ;
d) sunt elemente specifice numai pieţei monetare ;
e) manifestă o tendinţă continuă de creştere în timp .

3) Rata dobânzii este influenţată invers proporţional de:

a) costul procesului de acordare a împrumutului ;
b) rata profitului ;
c) oferta de capital de împrumut ;
d) risc ;
e) rata inflaţiei.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Dacă rata dobânzii se reduce:

a) scade cererea de capital de împrumut ;
b) cresc veniturile producătorilor care au luat capitalul cu împrumut ;
c) scad cheltuielile pentru bunurile de consum făcute de producători ;
d) creşte cererea de bunuri de consum ;
e) se reduce profitul din dobânzi al băncilor.
A = a+c+d ; B = a+d+e ; C = b+d+e ; D = b+c+d ; E = b+c+e

2) De regulă, rata dobânzii creşte când:

a) creşte riscul ;

31
 b) scade rata inflaţiei ;
c) creşte rata profitului ;
d) scade oferta de capital de împrumut ;
e) scade costul procesului de acordare a împrumutului.
A = a+c+d; B = b+c+e; C = a+b+d; D = a+b+c; E = a+d+e.

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Dobânda şi rata dobânzii reprezintă şi o răsplată a posesorilor capitalului de împrumut pentru că şi-
au amânat consumul prezent în favoarea celui viitor. A
b) Dobânda simplă se calculează la suma capitalizată a dobânzilor anterior percepute, care se adaugă
la suma împrumutată. F

2) a) Un nivel scăzut al ratei dobânzii avantajează toţi agenţii economici. F

b) Rata dobânzii este influenţată direct proporţional de rata inflaţiei. A

3) a) Se poate considera că dobânda este compusă din dobânda propriu - zisă şi prima de asigurare
contra riscurilor. A
b) Rata dobânzii nominale se calculează ca diferenţă între rata reală a dobânzii şi rata inflaţiei. F

32