Antropologia criminalității

Traficul de ființe umane

Coordonator: Prof. Dr.

Masterand:

Anul I, SCCV

Iași

2020

1
 Traficul de ființe umane

Traficul de fiinţe umane are în vedere schimbul şi mișcarea sistematică a oamenilor prin
mijloace variate, incluzând şi o varietate de agenții, instituții şi intermediari. Implică coerciţie,
decepţie şi/sau exploatarea celor care sunt mutaţi în interiorul sau în afără granitelor.1

O altă definiție a traficului de persoane este “Recrutarea, transportul, transferul,

adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra
persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de
constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de
starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține
consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.”

Conceptul de trafic nu este unul nou și a fost utilizat pentru prima dată în secolul al XVI-
lea, în calitate de sinonim pentru comerț. Așadar, acest termen nu avea conotații negative. Totuși,
către secolul al XVII-lea, traficul a început a fi asociat cu vânzarea ilicită sau neloială a
mărfurilor. Deși, la începuturi, prin trafic se înțelegea, în mare parte, vânzarea de droguri și
arme, înspre secolul al XIX-lea, această noțiune mai includea și comerțul cu ființe umane tratate
ca bunnuri și vândute în sclavie. Acest comerț cu sclavi a fost scos în afara legii spre sfârșitul
secolului al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea, termenul de trafic, de cele mai multe ori
se referea la ”comerțul de sclavi albi”, care reprezenta circulația peste frontiere a femeilor și
copiilor în scopul prostituției. Doar spre sfârșitul anilor 1990, traficul a fost asociat cu prostituția
și exploatarea sexuală a femeilor și copiilor. 2

Principalele victime ale traficului de fiinţe umane, numit şi “ noul sclavagism

economic”, sunt femeile şi copiii. Metoda prin care aceştia din urmă ajung să fie victime ale
traficului de fiinţe sunt fie în necunoştinţă de cauză, prin intermediul “agenţiilor” ce facilitează

1
Krohn, Marvin D., Handbook on Crime and Deviance, Ed. Springer, New York, 2009

2. Ioneta Vintileanu, Margareta Flesner, Adina Petrescu, Traficul de persoane: Traficul de femei și copii,
București, 2001

2
migraţia ilegală, fie prin răpire; motivele pentru care aceştia sunt răpiţi fiind fie traficul de
organe, prestarea de servicii sexuale sau exploatare prin muncă. 3

Cauzele care determină apariţia şi proliferarea traficului de fiinţe umane

Traficul de fiinţe umane a cunoscut o creştere constantă în ultimii ani, devenind o
problemă naţională şi internaţională.

Fenomenul nu este unul episodic, implicând un număr mare de persoane, cunoscând

profunde conotaţii de ordin social şi economic, demonstrând încălcarea profundă a drepturilor
omului şi devenind o problemă ce se agravează constant.
În acest context, se impune formularea unei politici coerente penrtu prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane, proces ce întâmpină o serie de dificultăţi rezultate, în
primul rînd, din neconoaşterea dimensiunilor reale ale fenomenului, asigurată de menţinerea
manifestărilor sale în contextul unor activităţi aparent legale.
În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat dezvoltarea
fenomenului, România fiind citată ca ţară de origine şi ca ţară de tranzit pentru marile reţele de
trafic de persoane, şi în special de femei, provenind îndeosebi din Asia, dar şi din ţările vecine ca
Ucraina,
Moldova sau Belarus, cu destinaţia în ţările din fosta Iugoslavie(mai cu seamă în fosta regiune

Kosovo), Turcia, Grecia şi statele din Europa Occidentală. 4

Deşi fenomenul ia amploare în întreaga lume, nu doar în ţara noastră,el se manifestă cu
precădere în zonele în care lipseşte o legislaţie corespunzătoare şi un sistem de cooperare eficient
între instituţiile guvernamentale şi societatea civilă.
De aceea, un prim aspect care piveşte traficul de fiinţe umane trebuie rapotat la cauzele
care i-au determinat apariţia. Odată ce traficul de persoane a devenit un fenomen intens studiat
la nivel internațional, au început să se facă cercetari cu privire la cauzele care au dus la apariţia
traficului de persoane.
3

4
Mateuţ, Gheorghiţă, Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Alterbative Sociale, 2005

4. Ibidem 3.

3
 Printre principalele cauze ale traficului de persoane se numără:

1. Nivelul de trai – acesta este pincipalul motiv pentru care persoanele fără venituri iau în
considerare propunerile pentru locuri de muncă din afara ţării. Lipsa informării cu privire
la tipul locului de muncă, a destinaţiei, sunt principalele indicii cu privire la existenţa
unei organizaţii ce se ocupă cu traficul de persoane. De asemenea, promisiunea
posibilităţii trecerii ilegale a vămii este cel de-al doilea indiciu.
2. Şomajul – Este însuşi generatorul nivelului scăzut de trai, în special în cazul persoanelor
fără educaţie ce traiesc în mediul rural. Lipsa unui loc de muncă, împinge de cele mai
multe ori, la alegerea unor opţiuni de gasire rapidă a unui venit.
3. Educaţia – majoritatea victimelor traficului de persoane sunt cei fără educatie, sau cu un
nivel scăzut al educaţiei
4. Mediul familial – mediul familial turbulent fiind şi acesta un motiv al traficului de
persoane, 55% din traficanţi fiind prieteni ai victimelor şi cunoscând situaţia lor familială.
5. Lipsa informării cu privire la posibilele consecinţe ale migraţiei ilegale
6. Dezinformarea privind destinaţia şi caracteristicile locului de muncă
7. Controlul slab al graniţelor, lipsa sistemului de evidenţă a persoanelor care emigrează, în
ţara de origine, lipsa cadrului legislativ sau existenţa unui cadru legislativ neadecvat,
inaplicabil referitor la migraţie, la combaterea traficului de persoane, protecţia victimelor
şi a martorilor constituie, de asemenea, cauze care au determinat apariţia şi dezvoltarea
traficului de fiinţe umane.
8. Corupţia autorităţilor poate constitui un factor care permite dezvoltarea fenomenului
traficului de persoane; traficul şi corupţia se completează reciproc, prin aceea că traficul
creează multiple oportunităţi care au ca finalitate coruperea funcţionarilor publici şi
crearea premiselor de subminare a întregului efort depus de alţi factori pentru combaterea
acestui fenomen.
9. Restricţionarea oportunităţilor de migrare legală în ţările de destinaţie, precum şi
reglementările foarte restrictive cu privire la migraţia legală impuse de ţările cu o

4
 economie mai dezvoltată, spre care tind victimele traficului, limitează cu severitate orice
5
formă de migraţie legală, situaţie care favorizează traficul.

În conformitate cu Declaraţia Naţiunilor Unite a principiilor fundamentale de justiţie

pentru victimele infracţiunii şi abuzului de putere, alineatul 1, „ victime înseamnă persoanele
care, individual sau colectiv, au suferit o vătămare, inclusiv o vătămare fizică sau psihică, o
suferinţă emoţională, o pierdere economică sau o vătămare gravă a drepturilor lor fundamentale,
prin acţiuni sau inacţiuni care încalcă legislaţia penală în vigoare în Statele Membre, inclusiv
acele legi care incriminează abuzul penal de putere”. Alineatul 2 al aceluiaşi document extinde şi
prevede că „o persoană poate fi considerată victimă indiferent dacă făptuitorul este identificat,
reţinut, pus sub acuzare sau condamnat şi indiferent de relaţiile de familie dintre făptuitor şi
victimă”.
Traficul de persoane, ca fenomen infracţional naţional şi transnaţional, se desfăşoară - din
perspectiva victimei - după anumite etape.

Etapa de racolare este prima fază a procesului de trafic, în care victimele sunt studiate, alese
şi ademenite în circuitul traficului.

Etapa de transportare este organizată de recrutor, se face pe trasee cunoscute, stabilite

anterior şi poate presupune şi cazarea şi primirea victimei în mai multe etape

Etapa de vânzare constituie stadiul în care începe exploatarea propriu-zisă a victimelor,

acestea fiind transformate în marfă de traficanţii-cumpărători.

În etapa de exploatare victimele sunt ameninţate şi abuzate, supuse unor tratamente

inumane şi exploatate în regim de sclavie. Principalul ţel al traficanţilor este obţinerea unor sume
mari de bani sau a unor servicii din exploatarea victimelor pe o perioadă îndelungată de timp.

Etapa de eliberare/evadare. În unele cazuri, cu ajutorul unor clienţi, al poliţiei sau profitând
de neatenţia celor care le supraveghează, victimele reuşesc să evadeze din situaţia de trafic. Dacă

5
O. Bejan, Gh. Butnaru, Traficul de ființe umane, Editura Pontos, Chisinău, 2002.

5
exploatarea a avut loc pe teritoriul altui stat decât cel de provenienţă, victima este repatriată cu
sprijinul unor organizaţii neguvernamentale internaţionale sau al ambasadelor/ consulatelor,
fiindu-le eliberate documente de călătorie.6

Concluzii

În perioada unei situaţii economice şi sociale atât de precare, tot mai evidentă devine
problema respectării drepturilor fundamentale ale omului. Iar încălcarea acestor drepturi de bază
începe chiar cu atentarea asupra drepturilor la proprietatea privată până la îngrădirea dreptului la
opinia şi convingeri morale.
Însă cea mai vagă problemă care e tot mai simţită în lumea contemporană este cea a
comerţului cu oameni, care e numită şi comerţul cu carne vie sau trafic de fiinţe umane.
Aşadar, traficul de fiinţe umane este o încălcare gravă a drepturilor omului declarate în
Convenţiile Internaţionale, ţara noastră fiind şi ea grav atinsă de fenomenul dat. Din păcate, cele
mai afectate în acest impact sunt femeile – mai ales femeile tinere, care constituie o categorie
vulnerabilă în faşa crizei economice. Problema constă în faptul că traficul de fiinţe umane nu ţine
cont de vârstă, gen sau hotare, căci acest fenomen afectează nu doar ţările dezvoltate dar şi ţările
care sunt în curs de dezvoltare.7

6
Ioneta Vintileanu, Margareta Flesner, Adina Petrescu, Traficul de persoane: Traficul de femei și copii,
București, 2001.

7
Nicoleta Druță, Elena Timofticiuc, Livia Deac, Antoaneta Firușa Tacea, Ioneta Vintileanu, Mădălina
Agreșanu, Cristina Stepanescu, Ghid de prevenire a traficului de ființe umane. UNICEF- Reprezentanță în
România, Editura MarLink, București, 2004.

6
Bibliografie:
1. Krohn, Marvin D., Handbook on Crime and Deviance, Ed. Springer, New York, 2009
2. Mateuţ, Gheorghiţă, Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Alterbative
Sociale, 2005
3. N. Cristus, Traficul de persoane, proxenetismul, crima organizată. Practică judiciară,
Editura Hamangiu, București, 2006.
4. O. Bejan, Gh. Butnaru, Traficul de ființe umane, Editura Pontos, Chisinău, 2002.
5. Nicoleta Druță, Elena Timofticiuc, Livia Deac, Antoaneta Firușa Tacea, Ioneta
Vintileanu, Mădălina Agreșanu, Cristina Stepanescu, Ghid de prevenire a traficului de
ființe umane. UNICEF- Reprezentanță în România, Editura MarLink, București, 2004.
6. Ioneta Vintileanu, Margareta Flesner, Adina Petrescu, Traficul de persoane: Traficul de
femei și copii, București, 2001.