BARIERE ÎN COMUNICARE ȘI ASPECTE PRIVIND

EFICIENȚA COMUNICĂRII
Cap. 4

Student:Popescu Alexandra-Maria
Master, An. I,Sem. I
 Cuprins
1.Introducere
2.Clasificarea barierelor comunicării
3.Exemple de bariere ale comunicării regăsite în școala mea
4.Concluzii
1.Introducere
Comunicarea este „un proces deosebit de important şi complex, de care depinde structur
reuşitelor, miracolelor sau a dezastrelor umane”.Indiferent de modul de abordare (ca act,
sistem, cod sau mijloc) comunicarea stă la baza organizării şi evoluţiei sociale, influenţând
raporturile, pe orizontală şi pe verticală întreoameni, fiind considerată drept cea mai importantă
competenţă socială cu implicaţii înmanifestarea şi dezvoltarea celorlalte.

Comunicarea este singura modalitate prin care oamenii interacționează între ei. Evident,
comunicarea nu este specifică doar omului. Și animalele interacționează între ele, prin urmare și
ele comunică. Există diferite modalități de a comunica însă orice formă de comunicare are la
bază transmiterea unui semnal, a unei informații.

Pentru o eficientizare a procesului de comunicare este necesară înlăturarea tuturor

factorilor care ar putea produce o perturbare în transmiterea și captarea informației. Acești factori
nu pot fi însă înlăturați dacă nu sunt mai întâi cunoscuți. Barierele de comunicarea pot apărea
deopotrivă din partea transmițătorului, a receptorului, a mediului sau a contextului în care are loc
comunicarea. Pot exista o întreagă serie de obstacole care pot modifica mesajul sau pot orpi
recepționarea acestuia.
Putem spune ca bariera in comunicare poate fi într-un echilibru dinamic cu elementele
care privesc eficiența comunicãrii. Astfel, barierele înregistreazã in interiorul lor germenele
eficienței. Barierele pot fi regăsite la nivelul tuturor componentelor actului de comunicare,
precum şi la nivelul procesului ca atare. Etica comunicãrii poate constitui o sursl de eficiențä ori
o barieră in procesul de comunicare.
Comunicarea reprezintă un sistem deschis, influențat de extrem de mulți faotori; de
aceea, atunci când ne referim la conceptul de „barieră” în cadrul procesului de comunicare,
lucrurile nu sunt tocmai simple. În primul rând, dificultatea constă în necesitatea unei viziuni
procesuale și, mai ales, progresive asupra acestor elemente, de altfel componente importante ale
procesului de comunicare ca atare
2.Clasificarea barierelor comunicării
Ion-Ovidiu Pânisoara numește doua tipuri de bariere în comunicare:
1.Bariere care țin de sistem (tn sensul că le identificăm ușor fie la nivelul agenților
comunicaționali - receptor, emițător -, fie, spre exemplu, în contexml comunicării la nivelul
canalului de comunicare)
2.Bariere ce țin de proces (care sunt mai degrabă rezultatul interacțiunii din interiorul
comunicării)
Primul tip conține aspecte comune atât receptorului, cât și emițătorului; spre exemplu,
deficiențele de transmisie și de recepționare a informației, alegerea mijloacelor de
comunicare,statutul social al comunicatorilor, limbajul și normele grupului sunt dimensiuni
complementare ale unor astfel de bariere.
În ceea ce priveşte al doilea tip acestea sunt mai greu de surprins în ipostaza de bariere în
comunicare: unii autori vorbesc despre surse ale comunicării ineficiente, alții - despre repere ale
comunicării eficiente (implicit, polaritatea acestor repere o reprezintă barierele de comunicare).
O altă structurare a barierelor comunicaării este realizată de către Hybels şi Weaver
(Hybels, Weaver, 1989, p. 11) ce are la bază zgomotul ca interferențä care face mesajul sã nu fie
înțeles sau bine interpretat. Cei doi autori efectuează o distincție între zgomotele externe, care
reprezintã elemente ce ne parvin din mediu şi fac mesajul greu de înțeles (spre exemplu, dacã un
grup de persoane discutã cu voce joasã in timp ce dumneavoastrã ascultați o persoanä care ține o
conferinj¡ä, acest lucru vă poate prejudicia calitatea, dar şi cantitatea ascultärii), şi zgomotele
inierne, cele care apar in mintea emițãtorului, dar şi a receptorului atunci cănd aceştia se gândesc
sau simt altceva decât elementele care se transmit direct in cadrul comunicãrii (spre exemplu, cineva
care nu aude ceea ce spune profesorul, deoarece se gândeşte la persoana de care este îndrăgostit).

Însă Wilcox, Ault şi Agee, referindu-se la mesaj ca element central al comunicãrii, spun că receptorul
poate, spre exemplu, „să-l amplifice pe acesta, să-l interpreteze în mod greşit sau să-l ignore”; aceste
operațiuni, spun autorii, se numesc AUTOSELECȚIE și AUTOPERCEPȚIE. Barierele care se
desprind direct dintr-o astfel de perspectivã pot include, spre exemplu, următoarele elemente:

 fonduri experiențiale (background) divergente ale participanţilor;

 diferențe educaționale;
  diferențe de interes privitoare la mesaj;
 diferențe privind nivelul de inteligenţă;
 lipsa respectului reciproc;
 diferență de vârstă, sex, rasă sau clasă socială;
 diferențe în stăpânirea limbajului;
 lipsa abilităților de comunicare la emiţător;
 lipsa abilităților de ascultător/receptor;
 închidere în ceea ce priveşte fondul informaţional.

Altman, Valenzi şi Hodgetts (1985, pp. 528-531) au stabilit urmãtoarele bariere in eficiența
comuniclrii : blocajele emoționale (spre exemplu, defensivitatea pe care un elev/student timid o
are la un examen oral), repertoriile comunica¡ionale diferite, incapa- cilatea emițåtorului de a
se exprima adecvat, caracteristicile personale ale unuia sau altuia diiitre comunicatori etc.

Steers (1988, pp. 395-399), citàndu-1 pe Jackson, ne oferã spre reflecție patru probleme
principale care au o incidențã directã asupra barierelor ce apar in procesul comunicãrii :
distorsiunea, omisiunea, supraîncãrcarea, sincronizarea şi acceptanța.

În şcoalã, aceste bariere sunt evidente şi, din păcate, destul de des întâlnite ; astfel,
inexistența unui repertoriu comun între profesor şi elev/student duce deseori la perturbarea
comunicãrii.

3.Exemple de bariere ale comunicării regăsite în școala mea

Exemple de situatii în care regăsim aceste bariere:folosirea metodei brainstorming pe o

tema deja învățată însă cu un copil care nu știe despre ce este vorba in lecția
respectivă(sincronizarea); , un elev omite să ne spună, atunci când ne relatează că nu s-a implicat
în activitatea de grup pentru că n-a înteles sarcina, că, în timpul în care profesorul explica ceea ce
aveau de făcut , el se juca pe telefon; folosirea unui limbaj elevat in explicarea unor metode
matematice la o clasă primară duce la interpretarea greșită de către elevi sau chiar neînțelegrea ei
(distorsiunea).

Acceptanța este o barieră des întălnită in școala unde eu lucrez. Deoarece,de multe ori
colegii mei vin cu idei noi de abordare a unor metode de predare care nu sunt acceptate de toate
cadrele didactice, ele punând in practică doar metode tradiționale considerându-le pe cele
moderne neavând un rezultat bun și astfel judecând persoanele care le folosesc totul ducând la un
conflict. Des întâlnite sunt si blocajele emoționale: elevii emotivi care nu pot prezenta o
lucrare,referat etc. în fața clasei sau susține un examen oral din cauza emoțiilor pe care nu le
poate controla.

O altă barieră întâlnită este zgomotul.La grupele preșcolare o barieră care apare între
părinți și cadrul didactic este zgomotul extern produs de copil,de cele mai multe ori atunci cand
educatoarea discută cu părintele în apropierea celor mici zgomotul sau întrebările repetative puse
de copil intervin în desfășurarea optimă a comunicării.

4.Concluzii

Din prezentarea barierelor de comunicare rezultă o mare interferență a acestora. De altfel,

comunicarea are loc într-un mediu comunicațional complex, în care factorii favorizanți și cei
defavorizanți coexistă şi îşi modifică permanent locul şi importanţa. Se poate vorbi, în termenii
utilizaţi de specialistii în antropologia comunicarii, de un ,,sistem global de comunicare”. Acest
sistem este gândit ca ,,o constructie comună, în complementaritate, opoziții, contradicții, în
ambiguitati de orice fel”, rod al unei ,,ordini negociate” între actori si mediul social. Prin urmare,
comunicarea nu are loc doar într-un mediu social ca loc al întâlnirii, ci ca factor de constituire
asemnificațiilor, astfel încât nu poate fi neglijat nici intenţionalitatea şi sensurile date mesajului
de actorii comunicării, dar nici influenţa exercitată asupra acestora de mediul social, ca mediu
producător de cultură.

În ceea ce privește comunicarea educațională contează foarte mult crearea unui mediu și o
ambianță plăcută pentru acomodarea și pentru depășirea barierelor apărute în calea comunicării.
Un cadru didactic este apreciat, respectat, ascultat şi iubit chiar, doar dacă ştie să realizeze, prin
conversaţie, un climat propice studiului, în cadrul colectivului pe care îl conduce.

O comunicare eficientă presupune identificarea şi depăşirea blocajelor ce pot interveni în

cadrul acesteia la un anumit moment dat, prin asigurarea alternativelor de eficientizare.
Realizarea acestui deziderat presupune dezvoltarea unor deprinderi şi abilităţi comunicative
interlocutorilor. Lipsa deprinderilor sociale sau insuficienta lor dezvoltare sunt asociate cu
probleme emoţionale şi comportamentale, cu dificultăţi de adaptare socială. Dificultăţile de
stabilire şi menţinere a relaţiilor interpersonale reduc calitatea şi frecvenţa experienţelor de
învăţare, ceea ce atrage scăderea performanţelor şcolare. Rolul comunicării este acela de a
favoriza experienţele de învăţare şi totodată de a asigura o protecţie faţă de comportamentele de
risc, de a preveni stările de afectivitate negativă (timiditate, pierderea stimei de sine etc.).

5.BIBLIOGRAFIE

1. Pânișoară, I.O., Comunicarea eficientă, Metode de interacțiune educațională, Editura

Polirom, Iași, 2003;