NOȚIUNI DE TERMODINAMICĂ

BIOLOGICĂ
1.Definiția termodinamicii
2.Sisteme termodinamice
3.Fluxuri și forțe termodinamice
4. Principiile termodinamicii și
aplicarea acestora în biologie
4.1. Principiul I al
termodinamici
4.1.1.Aplicarea principiului I
în biologie
4.2. Principiul al II-lea al
termodinamicii –Principiul Creșterii Entropiei
4.2.1. Aplicabilitatea principiul
al II-lea al termodinamicii la organismele vii
5.Bibliografie

1. Definiția termodinamicii
În accepțiunea originală,
termodinamica este acea ramură a fizicii care se ocupă
de relațiile dintre căldură(Q) și lucru mecanic(L), dar
într-un sens mai larg, ea este știința care studiază
transformările reciproce ale diferitelor forme de energie
în sistemele naturale și în cele construite de om.
Deci, termodinamica se ocupă cu
studiul fenomenelor termice din stările de echilibru ale

Page
1
sistemelor fizico-chimice. Pentru a caracteriza stările de
echilibru, termodinamica operează cu o singură mărime
fizică-temperatura.1
Termodinamica biologică se ocupă cu
studiul transformărilor de energie în sistemele
biologice.

2. Sisteme termodinamice

Sistemul termodinamic este un sistem

macroscopic alcătuit dintr-un număr foarte mare de
atomi și molecule, aflate în interacțiune energetică atât
ele cât și cu mediul extern.
Delimitarea sistemului termodinamic
de mediul exterior este adesea imaginară și nu
reprezintă în nici un caz o izolare a sistemului.
Interacțiunea dintre sistemul termodinamic și mediul
exterior se află în primul plan al termodinamicii. Din
punctul de vedere al acestei interacțiuni, sistemele
termodinamice se clasifică în:2
 Sist
em neizolat deschis, fiind un
sistem care schimbă și energia
și substanță cu exteriorul;
1
Hary Hârlăuanu, Biofizică și Imagistică Medicală pentru asistenți
medicali, Editura ALL, anul 2019
2
Sorin Anghel, Constantin Stanescu, Termodinamică și fizică
moleculară, Editura Universității din Pitești, anul 2016, pg. 31

Page
2
  Sist
em neizolat închis, fiind un
sistem care schimbă numai
energie, nu și substanță);
 Sist
emul izolat, fiind sistemul care
nu schimbă nici energie, nici
substanță cu exteriorul.

3. Fluxuri și forțe termodinamice

Într-un sistem termodinamic care nu

se află în stare de echilibru termodinamic au loc
deplasări de substanță și de energie. Fluxurile
termodinamice exprimă cantitativ aceste deplasări,
raportându-le la unitatea de arie și unitate de timp.

Astfel, fluul de substanță , se exprimă prin masa(kg)

sau cantitatea (moli) de substanță care traversează o arie

de un metru pătrat(normal față de această arie) într-o

secundă ( sau moli/ ). Fluxul de

electricitate se măsoară în coulombi pe metru pătrat

secunda (C/ ), fluxul de căldură se măsoară în

Page
3
 etc. Fluxul exprimă o mișcare, dacă această

mișcare este îndreptată spre interiorul unui anumit

domeniu(de exemplu, o celulă), fluxul poartă numele de
influx. Dacă substanța sau energia părăsește acel
domeniu, este vorba de eflux. Așa cum în mecanică
mișcarea corpurilor are drept cauza existența forțelor, și
în termodinamica fluxurile termodinamice se datorează
unor forțe termodinamice.
Forțele termodinamice (X) sunt
gradienți ai parametrilor intensivi de stare. Fluxul de

substanță are drept cauza gradientul de concentrație

sau de presiune , fluxul de

căldură se produce ca urmare a existenței unui gradient

de temperatură = etc.

Se pot scrie, deci, relații de tipul =f(

), =f( ), =f( ) etc, care exprimă faptul că

fluxurile sunt funcții de forțele termodinamice (depind

de acestea). Deoarece dependența este liniară, ea se mai

poate scrie = .

Page
4
 Dacă într-un sistem există mai multe
forțe termodinamice, vor exista simultan mai multe
fluxuri, fiecare flux depinzând de toate forțele
termodinamice:

=f( , ,......) sau

= + + +......

= + + +......

= + + +.......

Mărimile notate cu L poartă numele

de coeficienți fenomenologici. Onsanger a stabilit

relația de simetrie a coeficienților: = (adică

, = etc.).

4. Principiile termodinamicii și
aplicarea acestora în biologie

În urma eșecurilor de a construi o

mașină care, odată pornită, să funcționeze la nesfârsit
fără a consuma energie, s-a ajuns la concluzia că nu se
poate “crea” energie, ci pentru furnizarea unei energii
este necesară consumarea alteia. În 1840, H. Hess a

Page
5
formulat regula după care căldura eliberată sau
absorbită într-o reactive chimică nu depinde de etapele
intermediare prin care poate decurge această reactive, ci
numai de starea initial și cea finală a reactanților.
O serie de fapte experimentale la
studiul cărora au contribuit Mayer, Joule, Helmholtz, au
condus la concluzia că în procesele natural energia
totală a sistemelor nu se creează și nu dispare, fiind
posibile fie transferal energiei de la un system la altul,
fie transformarea energiei dintr-o formă în alta.
Helmhotz3 a enunțat sub formă de principiu universal
legea conservării și transformării energiei, sub forma:
Variația energiei totale a unui sistem
în interacție cu mediul exterior este măsurată de suma

echivalenților lucrului mecanic al acțiunii exterioare:

4.1. Principiul I al termodinamici

Principiul I al termodinamicii se mai

numește și principiul conservării energiei(numit și
principiul energiei). El postulează existența unui
parametru caracteristic oricărui sistem, numit energie
internă (U) a sistemului, parametru care exprimă
3
Sorin Anghel, Constantin Stanescu, Termodinamică și fizică
moleculară, Editura Universității din Pitești, anul 2016, pg.61

Page
6
capacitatea totală a sistemului de a efectua acțiuni de
orice tip și are o valoare bine determinată în fiecare
stare a sistemului. Conform unei alte formulări a
principiului I, variația energiei interne a unui sistem la

trecerea dintr-o stare în alta ( ) este egală cu suma

algebrică dintre cantitatea de căldură (Q) și toate

formele de travaliu schimbate de acest sistem cu
exteriorul.

Sau conform convenției de semn în

care se consideră negativ lucrul mecanic primit și
pozitivă căldura primită:

O a treia formulare, este aceea în care

orice proces care are loc într-un sistem izolat nu se
pierde, nu se creează energie, ci aceasta trece dintr-o
formă în alta și de la o parte a sistemului la alta. Deci în

sistemul izolat .

Energia internă a unui sistem

reprezintă suma energiilor cinetice și potențiale ale
particulelor ce alcătuiesc sistemul. Cantitatea de căldură
(Q) reprezintă variația energiei interne prin mișcări

Page
7
dezordonate ale moleculelor (agitație termică), iar lucrul
mecanic (L) este variația energiei interne prin mișcări
ordonate la scara macroscopică. În cursul
transformărilor chimice variația energiei interne poate fi
măsurată în mod practic prin intermediul schimbului de
căldură al sistemului considerat cu exteriorul, atunci
când acesta nu efectuează nici un lucru mecanic,
volumul său rămânând constant. Pentru procesele care
au loc în atmosfera liberă, așa cum sunt sistemele
biologice, presiunea este constantă (condiții izobare). În
acest caz, în locul energiei interne U, se introduce
mărimea numită entalpie (H).
Dacă scriem expresia principiului I:

, cantitatea de căldură Q va

fi: Q=

(căl

dură schimbată de sistem izobar).

Mărimea H= U+Pv se numește
entalpia sistemului și este foarte utilă în studiul

termodinamic al reacțiilor chimice. Când

sistemul primește căldură (reacții endoterme) și când

sistemul cedează căldură(reacții exoterme).

Page
8
 4.1.1.Aplicarea principiului I în
biologie

Sistemele biologice sunt sisteme

termodinamice dechise, iar procesele biologice sunt
procese termodinamice ireversibile. Organismele vii
sunt sisteme a căror energie internă poate crește sau
scădea în funcție de diferite condiții(vârsta, starea
fiziologică,etc.). Pentru a aplica corect principiul I în
cazul organismelor, trebuie să se țină seama de faptul
fundamental că ele sunt sisteme deschise care iau și
degajă în exterior energie, astfel încât problema
conservării energiei se pune numai pentru sistemul
închis format din organismul respectiv, împreună cu
mediul său înconjurător.
Aplicând principiul I în cazul unui
organism, se poate formula următorul bilanț energetic:
energia preluată din mediu=lucru
mecanic efectuat+căldura degajată+energia
depozitată în rezervele organismului.

Figura nr.1: Bilanțul energetic al

unui organism 4

4
www.wikidot.com

Page
9
 Testul clinic al intensității
metabolismului bazal, prin care se stabilește valoarea de
referință la care să fie raportat efectul diferiților factori
care influențează metabolismul energetic, este un
exemplu de asemenea bilanț în condiții simplificate.
Subiectul este în repaus(nu efectuează lucru mecanic) și
nu a mâncat 12 ore (nu preia energia din mediu). În
acest caz, bilanțul energetic se poate scrie: caldura
degajată=-energia depozitate=energia utilizată

4.2. Principiul al II-lea al

termodinamicii –Principiul Creșterii Entropiei

Page
10
 Principiul al II- lea al termodinamicii
generalizează constatarea practică a imposibilității ca o
mașină termică să transforme integral o cantitate de
căldură în lucru mecanic, randamentul de transformare
fiind întotdeauna subunitar. Principiul II postulează,
existența unui parametru S, numit entropie, caracteristic
pentru fiecare stare a sistemului. Entropia este un
parametru de stare care măsoară gradul de dezordine a
unui sistem termodinamic.
Conform relației lui Boltzmann, S=k
ln N, unde k este constanta lui Boltzmann, iar N este
probabilitatea termodinamică a stării sistemului (adică
numărul de aranjamente în care pot fi dispuse particlele
sistemului pentru a se obține, din punct de vedere
macroscopic, una și aceeași stare). Entropia unui cristal
perfect este zero deoarece există un singur mod de
aranjare a particulelor care să corespundă perfecțiunii
acestui cristal (N=1 , ln= 0, S=0). Pe măsură ce sistemul
devine mai dezordonat, îndepărtându-se de această
perfecțiune, numărul N crește și, evident, entropia
sistemului crește proporțional cu lnN. Dacă într-un
sistem izolat adiabatic au loc fluxuri termodinamice,
acestea, datorită caracterului lor ireversibil, produc

dezordine în sistem făcând ca entropia să crească (

).

Page
11
 Dacă sistemul este neizolat adiabatic,
variația entropiei sistemului are loc nu numai datorită

ireversibilității fluxurilor ( ). Dacă sistemul este

neizolat adiabatic, variația entropiei sistemului are loc

nu numai datorită ireversibilității fluxurilor ( ) , ci

și ca urmare a schimburilor de căldură cu mediul

exterior ( ). Energia internă a unui sistem

termodinamic poate fi utilizată în vederea producerii de

lucru, dar cu anumite restricții legate și ele de
ireversibilitatea proceselor termodinamice. Astfel,
numai o parte a energiei interne U a unui sistem poate fi
transformată în lucru util în timpul unui proces, restul
degradându-se în căldură (Q=ST). Această parte poartă
numele de energie liberă F, iar relația care leagă energia
liberă de energia internă a unui sistem este: U=F+ST
Dacă este vorba de un proces izobar
este mai convenabil să se folosească entalpia liberă G,
în locul energiei libere, și a entalpiei H în locul energiei
interne: H=G+ST. Din cele de mai sus rezultă că sensul
de evoluție spontană a unui sistem termodinamic izolat
este acela care duce la micșorarea energiei libere (sau a
entalpiei libere).

Page
12
 4.2.1. Aplicabilitatea principiul al II-
lea al termodinamicii la organismele vii

Principiul II are un caracter

probabilistic, spre deosebire de primul principiu, în
sensul că, teoretic vorbind, sistemele termodinamice ar
putea să-l încalce, dar probabilitatea de a o face este
infimă. La prima vedere, organismele vii încalcă
sistematic principiul II al termodinamicii, deoarecele
ele, cel puțin în prima parte a vieții lor, se organizează
spontan, mărindu-și gradul de ordine, iar entropia lor în
loc să crească, scade. O asemenea concluzie este
posibilă, numai dacă se ignoră faptul că sistemele
biologice sunt sisteme deschise, iar procesele biologice
sunt procese ireversibile.
În realitate, organismele vii preiau din
mediul înconjurator (sub formă de hrană) molecule
complexe cu entropia scăzută și elimică exterior
moleculele simple ce rezultă din arderea primelor. Se
poate soune că organismul preia din mediul înconjurător
entropie negativă (sau negentropie) și elimină în mediu
entropie pozitivă. În organism, la nivel celular au loc
procese termodinamice generatoare de entropie dar tot
acolo, pe seama acestor procese, se desfășoară în paralel
procese producătoare de ordine (care duc la scăderea
entropiei). Variația totală a entropiei la nivel de celula
este, totuși pozitivă, deoarece producerea de entropie în

Page
13
procesele cuplate depășesc (în valoare absolută)
scăderea de entropie asociată proceselor cuplate.
În organism, procesele cuplante sunt
reprezentate de arderile metabolice (care alcătuiesc
catabolismul)în timp ce procesele cuplate constau în
biosinteze ale macromoleculelor și în construcții de
structuri biologice cu mare grad de ordine. În timp ce

produșii ( ) sunt eliminați prin

respirație, excreție, etc, produșii biosintezelor rămân în

organism, devenind părți constituente ale acestuia.
5.Bibliografie

1.Hary Hârlăuanu, Biofizică și

Imagistică Medicală pentru asistenți medicali, Editura
ALL, anul 2019
2.Sorin Anghel, Constantin Stanescu,
Termodinamică și fizică moleculară, Editura
Universității din Pitești, anul 2016, pg. 31
3.Sorin Anghel, Constantin Stanescu,
Termodinamică și fizică moleculară, Editura
Universității din Pitești, anul 2016, pg.61
4. www.wikidot.com

Page
14
Page
15