Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etimologic, cuvântul morală provine din adjectivul latin „MOS-MORIS”, care înseamnă
moravuri, sau din grecescul „MORALIS”, adică Ethos.
Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în
principii, norme, reguli determinate istoric şi social, care reglementează comportamentul şi
raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi societate (familie, grup, naţiune,
societate), în funcţie de categoriile: bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate şi a căror respectare se
întemeiază pe conştiinţă şi opinie publică.
Morala mai poate fi definită ca ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă (adeseori
dogmatică), bazate pe distincţia între bine şi rău. Morala reprezintă "ansamblul normelor de
convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare
nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică. Morala este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu
normele de comportare a oamenilor în societate" Moralitatea reprezintă manifestarea efectivă a
moralei prin atitudini, conştiinţă, fiind susţinută de principii morale.
Moralitatea este un ideal în sens normativ al termenului ideal. Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui
să facem şi ceea ce nu ar trebui să facem dacă am fi raţionali, binevoitori, imparţiali, bine
intenţionaţi.
Etica profesională precizează practicile, drepturile şi datoriile membrilor unui grup profesional,
critică şi sancţionează malpracticile profesionale.
Obiectul eticii profesionale este studiul unui ansamblul a ideilor şi sentimentelor, al convingerilor, atitudinilor
şi deprinderilor, al valorilor, normelor şi idealurilor care privesc relaţiile dintre indivizi cu o ocupaţie creatoare
comună, conştiinţa valorizatoare a propriei profesiuni în raport cu altele.
2)Repere pentru un cod de deontologie profesională.
Codul Deontologic al angajatului, inginerului, prezintă în extensie drepturile şi
responsabilităţile persoanelor angajate în cadrul compartimentelor de activitate ale acesteia. Legal,
activitatea angajaţilor este reglementată de legislaţia în vigoare privitoare la domeniul muncii,
regulamentele şi dispoziţiile interne, care stabilesc sarcinile individuale şi modul lor de realizare.
În cadrul Organizaţiei există o ierarhizare care împuterniceşte membrii Consiliului Director cu
autoritate asupra subordonaţilor, autoritate ce trebuie să fie aplicată legal şi corect.
Acest Cod Deontologic nu are ca scop înmulţirea regulilor pe care angajatul trebuie să le ţină
minte, ci de a-i prezenta cu claritate ce se aşteaptă de la comportamentul său (să facă sau să nu facă), să-i
arate calea care trebuie urmată. Scopul lui este de a procura răspunsuri ce nu se găsesc în conţinutul
legilor sau regulamentelor pe care le-a învăţat, de a-i arăta ce este rezonabil şi ce nu, ce trebuie combătut
(eliminat) şi ce este acceptabil.
Codul nu poate da răspunsuri pentru toate problemele (unele delicate) din activitatea
angajaţilor, dar desigur el este punctul de plecare pentru a ne gândi la acestea şi a le pune în dezbatere.
Considerăm că şi persoanele adulte îşi pot modifica modul de a gândi, că munca educaţională din cadrul
Organizaţiei şi exemplul personal al celor din conducere, pot influenţa comportamentul etic şi profesional
al angajaţilor.
De asemenea, redactarea unei broşuri scrise într-un limbaj accesibil care să arate ce aşteaptă
organizaţia de la noii săi angajaţi şi care trebuie să fie profilul personalităţii acestora, poate fi deosebit de
utilă în activitatea de selecţie.
Putem concluziona că acest Cod exprimă principiile şi valorile etice care trebuie să
caracterizeze conduita cotidiană a tuturor angajaţilor Organizaţiei, de la cei cu funcţii de conducere până
la personalul de execuţie. El stabileşte liniile directoare atât pentru relaţiile profesionale dintre angajaţi şi
public, cât şi între categoriile de personal, o atenţie deosebită fiind acordată relaţiei ,,şef- subordonatײ.
În acest fel, scopul principal al Codului Deontologic este de a-şi aduce contribuţia la
realizarea unei atitudini morale şi profesionale a personalului cu privire la munca şi comportarea, în
cadrul şi în afara Organizaţiei.
Profesionalismul este socotit o ideologie relevantă pentru cei care lucrează în acelaşi domeniu. A exercita
rolul de a coagula cerinţele comune ale unei profesii, întăreşte identitatea şi creşte stima de sine a
membrilor unui grup profesional.
Profesionalismul este caracterizat prin:
1) Expertiză în exercitarea unei profesii.
2) Credinţa în autonomia deciziilor profesionale şi a exercitării profesiei.
3) Identificarea cu profesia şi cu cei din acelaşi domeniu.
4) Dedicaţia pentru o lungă parte a vieţii faţă de profesia aleasă.
5) Obligaţia morală de a lucra în serviciul clientului, evitând implicarea emoţională excesivă,
arbitrarul şi tratamentul preferenţial nejustificat prin politicile domeniului.
6) Credinţa în capacitatea de autoreglare şi menţinerea colegială a standardelor profesionale.
Problema centrală a relaţiei între client şi profesionist este cea a alocării responsabilităţii şi autorităţii. La
modul ideal, între cei doi se stabileşte un contract. În acest contract, în principiu, alocarea poate să fie de
următoarele feluri:
1. clientul are mai multă responsabilitate şi autoritate;
2. cei doi contractanţi sunt aproximativ egali;
3. responsabilitatea şi autoritatea principală revin profesionistului1.
Prima supoziţie, clientul are mai multă autoritate şi responsabilitate, este derivată din ideea că
profesionistul este angajat de client şi acţionează pentru acesta.
A doua supoziţie este cea a egalităţii şi reciprocităţii contractuale. Contractul cuprinde obligaţii şi drepturi
reciproce, prin urmare, autoritatea şi responsabilitatea sunt egal împărţite
A treia supoziţie este cea a responsabilităţii şi autorităţii profesionistului în raport cu ale
clientului. Profesionistul acţionează pentru bunăstarea clientului, are autoritatea profesională ca să cunoască
binele acestuia.
3)Problematica şi specificul eticii inginereşti.
Sistemele de valori sunt reflectate în coduri etice, care
ghidează comportamentele umane individuale şi de grup sub toate
aspectele. Începînd cu deceniul al 7-lea al sec xx, multe
intreprinderi din ţări cu tradiţie industrială au promovat coduri etice
scrise, care sunt reactualizate periodic pentru a reflecta schimbările
apărute în economie şi în societate. Managerii întreprind acţiunile
necesare pentru ca toţi membrii firmei să cunoască aceste coduri, să
le accepte şi să acţioneze în litera şi spiritul lor. Atunci cînd în
cadrul Managementului Resurselor Umane se fac eforturi pentru
conceperea şi aplicarea practică a codurilor etice, există perspective
pentru rezolvarea rapidă şi eficientă a problemelor de echitate şi
discriminare, fără a mai fi necesară intervenţia unor instanţe
judecătoreşti. Încălcarea codurilor etice poate duce la sancţiuni,
după caz, la eliminarea din organizaţie a persoanelor vinovate.
Astfel Codul etic al inginerului cuprinde ansamblul
caracteristicilor ce definesc calitatea activităţii profesionale, precum
şi demnitatea inginerului în procesul creaţiei tehnico-ştiinţifice şi al
producţiei în societate.
Responsabilităţile care-i incumbă inginerului îl obligă la
respectarea necondiţionată a Codului profesiei şi la o înaltă ţinută
cetăţenească. Activitatea sa trebuie să se caracterizeze prin
competenţă, profesionalism, creativitate, cinste,responsabilitate şi
patriotism.
În întraga sa activitate, inginerul va acţiona aplicînd
următoarele principii deontologice:
1. Desfăşurarea activităţii profesionale la nivelul calitativ cel
mai înalt, cu responsabilitate şi cinste faţă de firmă şi client;
2. Comportarea şi natura sa contribuie la creşterea prestigiului
de inginer, prin:
-devotament faţă de profesia aleasă;
-efort personal de îmbunătăţire continuă a propriilor
cunoştinţe şi deprinderi;
-instruirea şi perfecţionarea profesională şi asigurarea condiţiilor
pentru creşterea experienţei persoanelor subordonate;
1
-promovarea spiritului de echipă, curajului opiniilor, încrederii şi
respectului reciproc;
-păstrarea echilibrului între dorinţa de afirmare şi modestia ce
trebuie să-l caracterizeze.
3. Acordarea importanţei cuvenite aspectelor ecologice, sociale
şi economice, în rezolvarea problemelor inginereşti;
4. Realizarea numai acelor sarcini sau lucrări pentru care are
competenţa necesară;
5. Apel la sfatul şi experienţa altor specialişti, ori de cîte ori
interesele firmei sau clientului vor fi mai bine servite în acest mod;
6. Evitarea oricărei concurenţe neloiale cu alţi ingineri prin
publicitate defăimătoare, exploatarea financiară a poziţiei sale sau a
poziţiei unui subordonat, critica publică a altor ingineri în probleme
care ţin de profesie, exercitarea de presiuni sau influienţe pentru
obţinerea unor avantaje nemeritate;
7. Furnizarea de informaţii tehnice corecte, comparabile pe plan
internaţional;
8. Promovarea şi utilizarea metodelor şi tehnicilor de asigurare
a calităţii;
9. Acordarea de consultanţă tehnică, economică şi ecologică
corectă;
10. Refuzul preluării de lucrări sau sarcini care nu sunt corecte
din punct de vedere tehnic, economic, sau legal şi care, în mod
evident, pot prejudicia intersele şi viitorul ţării;
11. Respectarea drepturilor şi intereselor de proprietate ale altor
persoane sau firme.
4)Noţiuni de etică şi cultură a organizaţiei.
Etica organizaţiei este strâns legată de cultura organizaţiei, reprezentând un set de presupuneri, credinţe,
valori dezvoltate în cadrul firmei pentru a învinge mediul intern şi extern şi pentru a ajuta noii membri să-
şi ghideze acţiunile în acest mediu.
O organizaţie etică poate fi cea care:
- produce bunuri şi servicii de calitate;
- caută eficienţa economică;
- favorizează dezvoltarea resurselor umane;
- respectă mediul înconjurător;
- respectă comunitatea, prin plata impozitelor etc.
Cultura organizational-ansamblul valorilor,credintelor,aspiratiilor,asteptarilor,si
comportamentelor,conturate pe parcursul unui timp in cadrul sau determinind direct/indirect,performanta
si functionalitatea ei.
Ea constituie totalitatea valorilor spiritual,sociale create si aflate in curs de creare de catre membrii
organizatiei in procesul actiunii profesionale determinind specificul,unicitatea,individualitatea
organizatiei.
5)Componentele principale şi etapele de formare ale culturii organizaţiei.
Componentele: