Criticismul junimist

Titu Maiorescu

a) Context:
Reveniți de la studii din străinătate, câțiva tineri (P.P. Carp, Vasile Pogor, Theodor
Rosetti, Iacob Negruzzi, și Titu Maiorescu), conștienți de situația precară a culturii române, au
hotărât înființarea la Iași, în 1863, a Junimii, o asociație menită să aducă un suflu nou în
cultura română.
b) Etapele de activitate a societății Junimea
 Etapa ieșeană (1863 – 1874) are un pronunțat caracter polemic și se manifestă în trei
direcții: limbă, literatură și cultură. În această perioadă se elaborează principiile
sociale și estetice ale junimismului.
 Cea de-a doua etapă (1874 – 1885) este o etapă de consolidare; în această perioadă se
afirmă reprezentanți de seamă ai direcției noi în poezia și proza română: Eminescu,
Creangă, Slavici, Caragiale.
 Etapa a treia (bucureșteană) începe din 1885, când revista Convorbiri literare este
mutată la București, la fel ca întreaga societate Junimea. Apariția revistei se
prelungește până în 1944, dar ea nu va atinge gradul de popularitate din primii
douăzeci de ani.
c) Trăsăturile criticismului junimist
Tudor Vianu identifică în lucrarea Istoria literaturii moderne trăsăturile definitorii ale
junimismului: spiritul critic, spiritul filosofic, gustul pentru clasic și academic, spiritul
oratoric și ironia.
Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu în cadrul societății Junimea, impunându-se ca
adevăratul ei conducător, iar în cadrul epocii, drept îndrumătorul cultural și literar.
Domeniile de manifestare a spiritului critic maiorescian sunt numeroase: limba
română, literatura, cultura, estetica, filosofia.
Studiile sale sunt de o importanță majoră pentru literatura română: O cercetare critică
asupra poeziei de la 1867; În contra direcției de astăzi în cultura română (1868); Asupra
poeziei noastre populare (1868); Direcția nouă în poezia și proza românească (1872);
Comediile d-lui Caragiale (1885); Eminescu și poeziile lui (1889).
Titu Maiorescu a elaborat și studii care vizau limba română, precum: Despre scrierea
limbei române (1866); Limba română în jurnalele din Austria (1868); Beția de cuvinte
(1873); Neologismele (1881).
Un studiu reprezentativ pentru spiritul critic junimist și pentru viziunea asupra
evoluției fenomenului cultural este În contra direcției de astăzi în cultura română, apărut
inițial în revista Convorbiri literare (1868)și apoi în volumul care unește cele mai importante
studii maioresciene, Critice. Titu Maiorescu formulează în acest studiu teoria formelor fără
fond.
Teoria formelor fără fond definește sintetic starea culturii române din a doua jumătate
a secolului al XIX-lea.