Sunteți pe pagina 1din 11

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE

PROIECT INTEGRARE ECONOMICĂ


-Euroscepticismul si viitorul Uniunii Europene-

Bogatu Alexandru
Grupa 927, Seria A, anul II
Euroscepticism este o ideologie politică legată de scepticism față de Uniunea
Europeană și de integrarea europeană în general. Uneori, acest scepticism este
acompaniat de dorința de a păstra suveranitatea și identitea națiunilor europene în
loc de a se crea un stat federal european.

Mișcări eurosceptice există în toate statele membre ale Uniunii Europene, deși
în unele state, mai ales în Europa de Nord, aceste ideologii sunt mai dezvoltate. De
exemplu, Norvegia nu a devenit membru al Uniunii Europene din cauza
euroscepticismului răspândit, pe când Suedia, Danemarca și Regatul Unit nu fac
parte din zona euro. În Suedia și Regatul Unit, mai puțin de 30% din cetățeni cred că
țările lor au beneficiat din aderarea la UE. Dintre țările care au aderat la Uniune în
2004, Republica Cehă este cea mai eurosceptică, deși aceste țări sunt, în general,
mai puțin eurosceptice. În țările sudice, mai ales Spania, Portugalia și Grecia, și
în Republica Irlanda, euroscepticismul nu este atât de răspândit, considerând că
aceste țări au beneficiat cel mai mult de la aderarea lor la UE.

Alegerile legislative naționale din ultimii ani în multe țări europene, precum și
cele mai recente alegeri pentru Parlamentul European (PE) au reflectat ascensiunea
unor actori politici care se opun ideii de Uniune Europeană (UE) și valorilor
promovate de aceasta. Deși vizibilitatea discursului lor coincide cu ceea ce mass-
media a denumit, în mod general, „criza refugiaților”, fenomenul nu este nou și, de
mai bine de trei decenii, studiile de specialitate și observațiile jurnalistice identifică în
aproape toate statele membre ale UE existența unor astfel de poziții critice. Genul
eterogen de partide, mișcări sau lideri asociat unui discurs eurosceptic este departe
de a fi un element periferic cu vizibilitate temporară.

Termenul de euroscepticism nu beneficiază de o definiție consensuală în


literatura de specialitate, fiind adesea încadrat în grupul conceptelor eluzive și
contestabile. Clasificările sau tipologiile propuse de literatura de specialitate nu sunt
aplicate în mod uniform și integrează în același grup partide politice (de guvern sau
în opoziție, de tip mainstream sau periferice), mișcări sau asociații, dar și atitudini și
comportamente individuale. Conceptul este utilizat pentru a caracteriza partide
situate de literatură la extremele continuum-lui dreapta/stânga; regăsim astfel partide
precum Syriza în Grecia (extrema stângă), dar și Partidul Popular Danez (extrema
dreaptă). Elemente eurosceptice sunt identificate însă și în cazul unor partide
mainstream precum Conservatorii britanici, Fidesz în Ungaria sau Partidul Civic
Democrat în Republica Cehă. Nu există o familie ideologică omogenă și nu putem
identifica o opoziție binară bine definită: poziții în favoarea UE vs. poziții contrarii. La
baza discursurilor eurosceptice regăsim adesea un spectru argumentativ amplu care
nu se reduce la refuzul integrării europene. Dificultăți conceptuale similare există și în
ceea ce privește extremismul, însă, spre deosebire de euroscepticism, acesta este
asociat unor forme de opoziție violentă și virulentă față de status quo-ul democratic.
Definirea UE prin prisma unei identități culturale comune, bazată pe
moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei se regăsește în centrul
discursurilor utilizate de numeroase partide și formațiuni politice extremiste. Apărarea
identității europene este echivalată cu apărarea identității naționale și a laicității; pe
acest fundal apar adesea teorii conspiraționiste care asociază imigranții cu un virus
programat să distruge identitățile naționale și să faciliteze supunerea față de interese
străine. Din punct de vedere social-economic, critica modelului european se
deplasează de la argumentele care denunțau sistemul consensual-corporativist
bazat pe compromisul social-democrat din anii ’80 și ’90, către o critică a derivelor
liberale cauzate de capitularea în fața marilor interese economice. Câteva elemente
sporesc popularitatea si succesul electoral al unor astfel de actori. În paralel cu lipsa
de încredere și satisfacție politică, în perioadele de criză apar sentimente de
excludere a tot ceea ce este perceput ca o amenințare pentru comunitatea de
referință. Studii recente au identificat în atitudinea față de imigrație principala
motivație la baza votului pentru partide extremiste. Prevalența valorilor de tip
autoritar este, la rândul său, considerată un indicator important în dinamica votului
pentru aceste partide. Pe scurt, dezmembrarea frontierelor, creșterea numărului de
imigranți, multiplicarea diferențelor culturale sau religioase, criza sistemului tradițional
de protecție socială sunt o parte din elementele folosite de retorica eurosceptică.
Acestora li se adaugă aspecte tehnice precum efectele dezechilibrului accentuat
între statele puternice din punct de vedere economic și/sau demografic și statele
sărace sau mici. Argumentele se referă și la critici legate de responsabilitatea și
legitimitatea limitată a instituțiilor europene, în special ale Comisiei Europene sau
Consiliului UE. O analiză a partidelor politice cu discurs eurosceptic și accente
extremiste din PE după alegerile din mai 2014 permite ilustrarea unor asemănări
discursive importante. Unul dintre principalele puncte de convergență este
discursul anti-establishment. Cu mici excepții, naționalismul este un alt element
ideologic de bază. Extremele populiste sunt identificabile prin stilul retoric, limbajul
direct și simplu și structura argumentativă maniheistă. În România, echivalarea
integrării UE cu obiectivul prioritar al politicii externe de-a lungul perioadei
postcomuniste a uniformizat pozițiile politice ale partidelor și, astfel, a redus
dimensiunea discursului eurosceptic autohton.

Atitudinile critice ale cetățenilor din statele membre față de UE și instituțiile


sale sunt cele care favorizează popularitatea partidelor eurosceptice și extremiste.
Analiza datelor de la nivel individual din două sondaje de opinie publică
(Eurobarometru din 2013 și 2014) indică un grad mare de nemulțumire la nivelul
celor mai multe state membre. Majoritatea cetățenilor europeni este critică sau foarte
critică la adresa UE. De asemenea, procentele celor nemulțumiți sunt foarte mari
atunci când este vorba despre direcția în care se îndreaptă UE și susținerea față de
UE în ansamblu sau față de instituțile sale. În particular, cetățenii din țările cu
probleme financiare majore (de exemplu, Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania) sunt
foarte critici la adresa UE.
Numeroasele obstacole apărute în procesul de construcție europeană,
prevalența intereselor naționale în fața celor comune europene, ineficiența instituțiilor
UE în abordarea unor probleme economice sau sociale stringente au permis sporirea
nemulțumirilor populației față de dezvoltările de pe plan european. În acest context,
partidele eurosceptice și extremiste, care au apărut deseori într-o zonă de
marginalitate politică, au avut posibilitatea să exploateze aceste nemulțumiri și să
schițeze mesaje eurosceptice din ce în ce mai elaborate și substanțiale. Mesajele
eurosceptice și extremiste prezente din ce în ce mai mult pe scena politică
europeană vin în întâmpinarea unei cereri existente la nivelul populației. Critica și
lipsa de încredere a cetățenilor față de ideile, valorile și instituțiile europene a evoluat
în timp și sunt alimentate de acest gen de partide. Limitarea și prevenirea extinderii
unor astfel de atitudini în rândurile cetățenilor europeni pot stopa ascensiunea
actorilor politici eurosceptici și/sau extremiști. La nivel european au existat câteva
abordări pentru combaterea euroscepticismului încă de la jumătatea anilor ’70.
Campaniile de promovare și, în general, strategia de prezentare și comunicare a UE
au plecat, de la bun început, de la premisa că cetățenii europeni trebuie convinși de
raționalitatea procesului de integrare, fiind ignorate sau chiar intenționat reprimate
componentele pasionale și emoționale ale unui posibil atașament european. Odată
cu sporirea graduală a componentelor emoționale, astfel de mesaje au devenit, în
ultimii ani, ineficiente. Capacitatea UE de a implementa politici prin care să facă față
provocărilor contemporane este cea care îi poate convinge pe cetățeni de contrariul
celor afirmate de partidele eurosceptice. Însă implementarea și efectele unor astfel
de politici – odată stabilite – sunt pe termen mediu și lung.
În căutarea răspunsului pentru euroscepticism

Perspectiva ca euroscepticii să obțină rezultate bune la alegeri au îngrijorat


oficialii UE și alegătorii pro-UE în ultimii 15 ani. 2019 este un an important pentru
construcția europeană, iar lupta cu scepticismul este încă și mai importantă.

În ultimii 15 ani, posibilitatea ca partidele eurosceptice să obțină scoruri mari la


alegerile pentru Parlamentul European sau cele naționale a fost un permanent motiv
de îngrijorare pentru oficialii Uniunii Europene și pentru cetățenii pro-europeni.
Ieșirea Marii Britanii din UE și alegerile europarlamentare din 2019 au readus în
atenție nevoia de a evita, dar, mai ales, de a înțelege ce îi face pe oameni
eurosceptici, scrie EurActiv.com.

„Scepticismul e bun”, a spus Giles Pelayo, șef de departament în cadrul


programului „Europa pentru cetățeni” al Comisiei Europene, la un eveniment
organizat de EurActiv.com la Bruxelles.

„Cetățenii ar trebui să fie controlorii (proiectului european). E adevărat că sunt


foarte exigenți”, a adăugat el.

Dar, dacă partide precum UKIP (Marea Britanie), Frontul Național al lui Marine
Le Pen (Franța) sau AfD (Germania) sunt, probabil, cele mai cunoscute formațiuni
eurosceptice din Europa, fenomenul este cel puțin la fel de prezent și în cele mai noi
state membre UE din estul continentului. Opoziția față de Bruxelles este evidentă mai
ales în Polonia și Ungaria, două state care sfidează pe față autoritatea
conducerii UE.

„Au fost mari așteptări de la extinderea din 2004-2007”, a spus Pavol Babos,
co-lider al unui proiect privind euroscepticismul de la Universitatea Comenius din
Bratislava (Slovacia). El a explicat că votanții „nu sunt diferiți în vest și est. Ce e
diferit este justificarea pe care o folosesc”.

Oamenii din noile state membre, spune Babos, sperau ca decalajul față de
vecinii bogați să dispară mult mai rapid și să capete o voce egală la masa UE, dar
simt că aceste așteptări nu s-au împlinit.

„Nu e doar o percepție, este realitate”, susține Benedek Javor, un eurodeputat


ungar din grupul Verzilor. „Fie că este corectă sau nu, trebuie să ținem cont de
această situație”.

Efectele crizei economice din 2008 și ale crizei datoriilor din zona euro ce a
urmat sunt încă simțite și sunt unul dintre principalii factori care alimentează
euroscepticismul și dezamăgirea, a mai spus Javor. „Am trecut printr-o criză
economică majoră și nu am ieșit complet”.
Luc Van den Brande, consilier al lui Jean-Claude Juncker, președintele
Comisiei, evidențiază „lipsa de încredere și antagonismul dintre UE și spațiul
național”. Câteva dintre propunerile sale vizează o mai bună recunoaștere a efectelor
pozitive ale integrării europene în rândul tinerilor. „Proiectul european și istoria lui ar
trebui să fie parte din curricula educațională”, spune consilierul lui Juncker. Van den
Brande a mai spus că programul Erasmus ar putea fi extins pentru a putea include și
tinerii care nu studiază la universități.

Posibilitatea de a alege eurodeputați pe liste transnaționale a fost de mult timp


privită drept o variantă de a crește implicarea populației în proiectul european și de a
evita transformarea alegerilor pentru Parlamentul European în scrutinuri obișnuite în
statele membre. Dar, pentru moment, europarlamentarii au respins ideea unei liste
transnaționale la alegerile de anul viitor.

„Ar trebui să vorbim de chestiuni europene la alegerile europene... dar ele tind
să fie mai degrabă legate de politica națională, astfel că acest concept de liste
transnaționale... este interesant”, a declarat, pentru EurActiv.com, Mairead
McGuiness, vice-președinte al grupului popularilor europeni, cel mai mare grup din
Parlamentul European.

Eurodeputatul crede că acest concept este încă la început, dar ar putea să-i
facă pe oameni să gândească mai departe de chestiunile naționale la alegerile
europene. „Conceptul merită explorat”. Dar grupul popularilor a spus că nu susține
introducerea listelor transnaționale în 2019, ci poate din 2024.

Cu sau fără liste transnaționale, partidele naționaliste și eurosceptice vor


obține rezultate bune la alegerile de anul viitor. AfD, Frontul Național, Mișcarea Cinci
Stele din Italia sau Democrații suedezi- partid anti-imigrație - performează mai bine în
sondaje decât acum cinci ani.

Dar nu toată lumea este pesimistă. „UE este mult mai rezistentă decât v-ar
face să credeți titlurile din tabloide, iar criza refugiaților nu va duce la colapsul Uniunii
Europene prea curând. Dar putem vedea că aceste crize duc la o implicare mai mare
a cetățenilor”, a spus Josef Janning de la European Council on Foreign Relations:

„Trebuie să ne mutăm atenția dinspre integrare instituțională și transferuri


financiare între state spre beneficii cu care cetățenii pot relaționa mai ușor, precum
programele de schimb sau eliminarea taxelor de roaming, dacă dorim să menținem
oamenii implicați și ca ei să susțină Uniunea Europeană”.
Cartea albă privind viitorul Europei: Cinci scenarii

Continuăm pe același drum:

 UE-27 se axează pe realizarea agendei sale de reforme pozitive


Accent exclusiv pe piața unică:

 UE-27 se reaxează treptat pe piața unică


Cei care doresc mai mult realizează mai mult:

 UE-27 permite cooperarea mea strânsă între statele membre care doresc să
realizeze mai mult în anumite domenii
Mai puțin, dar mai eficient:

 UE-27 se axează pe obținerea de rezultate mai multe și mai rapide în anumite


domenii de politică, acționând mai puțin în celelalte
Mult mai mult, împreună:

 statele membre decid să realizeze mai mult, colaborând în toate domeniile de


acțiune
 

1. Menținerea cursului actual

UE menține cursul actual, dar procesul de luare a deciziilor rămâne la fel de


complicat. Juncker susține că această strategie va aduce până în 2025 doar
„progrese limitate” în domeniul locurilor de muncă, economiei și monedei Euro, în
vreme ce în domeniul apărării cooperarea UE „se adâncește în domeniile cercetării,
industriei și dotării comune”, permițând „crearea unor capabilități militare comune și a
unei solidarități financiare pentru misiuni UE în străinătate”.
În termeni de beneficii, asta ar însemna că până în 2025, aceasta ar putea
însemna că europenii pot conduce automobile automatizate și conectate, dar pot
întâmpina probleme atunci când trec frontierele, din cauza existenței în continuare a
unor obstacole de natură juridică și tehnică. În general, europenii călătoresc peste
granițe fără a trebui să se oprească pentru controale. Ca urmare a întăririi
controalelor de securitate, pasagerii trebuie să ajungă la aeroport și la gară cu
suficient de mult timp înainte de plecare. 

A continuăm ca și până acum, ar însemna, susțin unele surse comunitare,


continuarea pe mai departe „a luptei constante“ în interior blocului comunitar.

2. Totul pentru Piața Unică

UE renunță să încerce să mai rezolve problemele care o divizează, cum ar fi


„imigrație, securitate și apărare”, iar cooperarea în rezolvarea acestora devine mai
degrabă bilaterală, decât centralizată.  UE reduce nivelul de reglementare
centralizată la circa o treime. În felul acesta, până în 2025, Piața Unică devine
„rațiunea de a exista”, prin întărirea circulației libere a capitalurilor și a mărfurilor, însă
înăsprind-o în alte domenii, precum circulația persoanelor. 

Pentru cetățenii UE asta ar însemna că până în 2025, aceasta ar putea


însemna că:Trecerea frontierelor atunci când se călătorește în scop de afaceri sau
de turism este îngreunată din cauza controalelor regulate. Este mai greu să se
găsească un loc de muncă în străinătate, iar transferul drepturilor de pensie în altă
țară nu este garantat. Persoanele care se îmbolnăvesc atunci când se află în
străinătate se confruntă cu perspectiva unor facturi medicale ridicate.

3. UE cu mai multe viteze

Crearea uneia sau mai multor „coaliții ale voinței” pentru a progresa în anumite
domenii, cum ar fi apărare, securitate internă, fiscalitate și politici sociale. Alte state,
în fara acestor coaliții, își „rezervă posibilitatea” de a face mai mult. țările din Zona
Euro se vor integra mai mult în domeniile fiscalității și chestiunilor sociale. Aceasta va
însemna o Europă „cu două viteze”, în vreme ce decalajul dintre promisiuni și
așteptări va începe să scadă în țările care vor decide să se integreze mai mult. 
Până în 2025, aceasta ar putea însemna că:un număr de 15 state înființează o
unitate de poliție și procuratură care se va ocupa de activitățile infracționale
transfrontaliere. Se pot comunica imediat informații privind securitatea, dat fiind că
bazele de date naționale sunt complet interconectate. 

Automobilele conectate sunt utilizate pe scară largă în 12 state membre care


au convenit să își armonizeze normele în materie de răspundere și standardele
tehnice.  Comisia consideră că acest model ar conduce la diferențe în ceea ce
privește drepturile cetățenilor și nu este optimistă că guvernarea zonei euro ar putea
fi finalizată.

4. Mai puține priorități

UE micșorează lista de priorități și va fi capabilă să „acționeze mai rapid și mai


decisiv”. Până în 2025, aceasta ar implica consolidarea pieței unice și concentrarea
pe proiectele de cercetare-dezvoltare pentru a sprijini „digitalizarea și
decarbonizarea” – adică proiectele ecologice. Va fi pus un accent mai mic pe alte
probleme, cum ar fi piața muncii, politicile sociale și sănătatea publică. 

Până în 2025, aceasta ar putea însemna că o autoritate europeană pentru


telecomunicații are competența de a elibera frecvențe pentru serviciile de comunicații
transfrontaliere, precum cele utilizate de automobilele conectate. Aceasta protejează,
de asemenea, drepturile utilizatorilor de telefonie mobilă și de internet, oriunde s-ar
afla în UE. 

O nouă Agenție europeană de combatere a terorismului contribuie la


descurajarea și prevenirea unor atacuri grave, urmărind și identificând în mod
sistematic suspecții.  Comisia semnalează o problemă la acest scenariu-se bazează
pe țările UE care să convină între ele cu privire la domeniile în care doresc să
coopereze mai eficient.  

Conform unor surse comunitare, dificultatea acestei opțiuni este că


respectivele chestiuni sunt greu de determinat.
5. Delegarea puterii către Bruxelles

Recunoscând că actuala UE nu funcționează și că retragerea către un model


mai „bilateral” nu va putea face față provocărilor globalizării, UE 27 „decide să delege
mai multă putere, resurse și decizii în afara frontierelor”. În acest scenariu –
improbabil, date fiind dezbinările din rândul UE – procesul decizional devine mai
rapid și mai eficient. Până în 2025, aceasta ar însemna că „Europa vorbește și
acționează ca un tot în economie și are un singur reprezentant în forurile
internaționale”, iar o uniune de apărare este creată în colaborare cu NATO. 

Până în 2025, aceasta ar putea însemna că:Europenii care doresc să depună


o plângere privind un proiect propus de turbine eoliene care este finanțat de UE în
zona lor locală nu pot să ia legătura cu autoritatea responsabilă, întrucât li se spune
să contacteze autoritățile europene competente.
Bibliografie

1. http://www.convorbirieuropene.ro/euroscepticismul-extremismul-si-erodarea-
increderii-in-valorile-europene/
2. https://www.euractiv.ro/economic/in-cautarea-raspunsului-pentru-euroscepticism-10166
3. https://ec.europa.eu/commission/future-europe/white-paper-future-europe/white-paper-
future-europe-five-scenarios_ro
4. https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cum-va-arata-viitorul-uniunii-europene-
cele-cinci-scenarii-ale-comisiei-europene