Ştiinţe ale naturii

Curriculum şcolar aplicat pentru clasa a III-a

Anul şcolar 2015 - 2016

septembrie 2015
 Ştiinţe ale naturii

Curriculum şcolar aplicat pentru clasa a III-a, anul şcolar 2015 - 2016

(1) Elemente introductive

Sugestiile metodologice care urmează sunt destinate aplicării programei şcolare de Ştiinţe
ale naturii pentru clasele III - IV în ansamblul lor. Acest lucru provine din construirea programei
pentru cele două clase, ca document comun, realizat pe aceeaşi paradigmă educaţională.
În această formă, aceste sugestii metodologice au un caracter esenţializat şi minimal.
Utilizarea lor presupune cunoaşterea de către cadrele didactice care predau în ciclul primar a unor
elemente de bază referitoare la problematica didacticii acestui nivel de şcolaritate, a curriculum-ului
şcolar, a unor elemente actuale din ştiinţele educaţiei, îndeosebi cele referitoare la proiectarea şi
evaluarea rezultatelor instruirii. De asemenea, se presupune un anumit nivel de acoperire a problematicii
de bază a ştiinţelor naturii, sub raport conceptual şi metodologic.
În acest context, se porneşte de la presupunerea că elementele de bază referitoare la
aplicarea programelor de ştiinţe ale naturii la clasele III - IV, aşa cum sunt reflectate în ghidul
metodologic editat în anul 2001 sunt, în linii foarte generale, cunoscute şi aplicate.
Deşi programele în uz sunt ulterioare acestui ghid metodologic (2014), elementele principale
referitoare la proiectarea instruirii sunt general valabile.
Elementele metodologice de faţă nu reiau componente din ghidul anterior, realizat de
Consiliul Naţional pentru Curriculum şi pus la dispoziţie cadrelor didactice din învăţământul
primar. Elementele de noutate derivă din caracteristicile noilor programe pentru clasele a III-a şi a
IV-a. În acest an şcolar (2015 – 2016) se aplică programa pentru clasa a III-a, urmând ca în anul
şcolar viitor să se aplice programa pentru clasa a IV-a.
Sistemul referenţial în care urmează să se desfăşoare aplicarea curriculumului şcolar de
Ştiinţe ale naturii pentru clasele III - IV cuprind următoarele documente reglatoare:
 programa şcolară pentru clasele III - IV, aprobată prin ordin al MEN nr.
5003/02.12.2014;
 planurile de învăţământ în vigoare pentru ciclul primar.
La acestea se adaugă elementele metodologice concretizate într-un document înscris în
Curriculum Naţional, intitulat „Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare de ştiinţe ale
naturii la clasele III – IV”, editat de Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, 2001.
Demersul de realizare a acestor sugestii metodologice este facilitat de elementele comune
ale programelor şcolare, care oferă imaginea integrată a acestui obiect de învăţământ la clasele III –
IV. De asemenea, programele şcolare din clasele anterioare la diferite obiecte de învăţământ oferă o
imagine suficient de clară asupra nivelului expectat al performanţelor şcolare presupus la începutul
clasei a III-a.
Prezentul sistem metodologic completează suporturile de instruire (manualul şcolar etc.).
Deoarece aceste instrumente de lucru derivă în mod nemijlocit din programa şcolară, formează un
sistem curricular cu elemente componente interconectate.
Dintre aceste instrumente, sistemul metodologic constituie acea componentă care oferă un
ansamblu referenţial de organizare a procesului de instruire, pornind de la programa şcolară şi
utilizând resursele educaţionale adecvate. În acest context, el are o importanţă deosebită pentru
cadrele didactice din învăţământul primar.

2
 Considerăm că, în forma lor actuală, sugestiile metodologice cuprind următoarele elemente
de noutate:
 analiza şi înţelegerea noilor programe şcolare de Ştiinţe ale naturii pentru clasele a III-a
şi a IV-a, a principalelor componente (nota de prezentare, competenţele generale şi
specifice, activităţile de învăţare, conţinuturile, sugestiile metodologice şi
experimentele);
 proiectarea elementelor principale derivate din curriculum-ul şcolar: proiectarea anuală
şi proiectarea unităţilor de învăţare;
 prezentarea terminologiei minime din ştiinţele educaţiei şi a unui număr semnificativ de
termeni ştiinţifici din ştiinţele naturii (ambele tipuri de termeni fiind descrişi sumar, în
cadrul glosarelor respective);
 introducerea unei paradigme noi de învăţare începând din clasa a III-a, cu un pronunţat
caracter integrat; aceasta se bazează pe o strategie preponderent inductivă, care are la
bază perceperea elementelor ce urmează a fi învăţate (prin imagini sau prin existenţa lor
reală), observarea lor, analiza caracteristicilor acestor elemente şi identificarea unor
constatări pe baza cărora se pot face aprecieri globale şi generalizări.
Elementele de noutate prezentate mai sus au în vedere încercarea de a realiza o anumită
schimbare de optică, cel puţin în ceea ce priveşte predarea acestui obiect de învăţământ.

(2) Curriculum actual de Ştiinţe ale naturii

Noul curriculum de ştiinţe ale naturii pentru clasele III – IV are anumite elemente de
noutate, dar şi multe caracteristici care denotă o anumită continuitate generală în raport cu
programele anterioare. După cum este cunoscut, acest curriculum reprezintă un sistem unitar pentru
ansamblul claselor III – IV.
Elementul principal al acestei discipline de învăţământ în clasa a III-a şi a IV-a îl constituie
observarea şi perceperea lumii obiective în întregul ei, cu elementele, fenomenele şi procesele
caracteristice, adaptate nivelului de vârstă al elevilor. Interesul educaţional principal îl reprezintă
trecerea de la o anumită cantitate de cunoştinţe (şi adevăruri) la un demers de dobândire a
cunoştinţelor (şi de identificare a adevărurilor).
Nota de prezentare a programelor oferă o viziune asupra specificului fiecărei clase, în
contextul claselor III – IV şi a întregului învăţământ primar.
Prezentul curriculum de ştiinţe ale naturii porneşte de la explorarea şi investigarea lumii
înconjurătoare (desigur, într-un mod adecvat vârstei elevilor). Un rol important revine exploatării
cunoştinţelor empirice, care constituie baza înţelegerii obiective a realităţii înconjurătoare.
De asemenea, sugerează „necesitatea pregătirii permanente a învăţătorilor în cunoaşterea
metodelor moderne de predare şi experimentale”. În acest context, este pusă în evidenţă necesitatea
utilizării unor experimente simple, care să sugereze căi de abordare ştiinţifică a realităţii.
Curriculum-ul şcolar presupune urmărirea a trei competenţe generale (comune pentru
clasele III – IV), printr-un sistem de competenţe specifice subordonate.
Competenţe generale:
CG1. Explorarea caracteristicilor unor corpuri, fenomene şi procese;
CG2. Investigarea mediului înconjurător folosind instrumente şi procedee specifice;
CG3. Rezolvarea de probleme din viaţa cotidiană valorificând achiziţiile despre propriul
corp şi despre mediul înconjurător.
Activităţile de învăţare au un caracter predominant ilustrativ şi orientativ. De altfel,
programa utilizează termenul de „exemple” pentru aceste activităţi. La prima vedere, activităţile de
învăţare par a avea un caracter foarte sofisticat, dar în realitate se pot reduce la câteva scheme
simple, de unde derivă mai multe proceduri (acestea vor fi prezentate, de asemenea, în continuare).
Sistemul „competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare” reprezintă nucleul
organizării unui proces de învăţământ care să conducă la atingerea competenţelor specifice asumate.
În raport cu acestea, conţinuturile au aparent un caracter subiacent şi subordonat.

3
 Conţinuturile ofertate sunt redate în programă într-o formă sintetică. Este un element
aparent mai puţin vizibil al programei, dar foarte precis: sublinierea caracterului generativ al
sistemului „competenţe specifice – exemple de activităţi de învăţare” în raport cu sistemul de
„conţinuturi”, subordonat şi cu un pronunţat caracter ofertant. În acest context, este pusă în evidenţă
o caracteristică deosebită a paradigmei curriculare şi a prezentului curriculum şcolar: trecerea de la
o învăţare „în sine” prin parcurgerea unor conţinuturi obligatorii) la o învăţare dirijată (spre
formarea unor competenţe, prin intermediul unor conţinuturi şi al unor activităţi de învăţare).
Ofertarea unor adevăruri (prin lista de conţinuturi) cu un pronunţat caracter prescriptiv în
programele anterioare, este înlocuită în prezentul curriculum şcolar prin „drumul spre aceste
adevăruri”.
Sugestiile metodologice sunt edificatoare pentru ilustrarea paradigmei de trecere pe primul
plan a activităţii de dobândire a cunoştinţelor în raport cu activitatea de reproducere stereotipă a
unor adevăruri. Sugestiile metodologice (pe care nu le reproducem aici, deoarece rezultă din simpla
lectură a programei) se axează pe activităţi predominante de: observare a realităţii înconjurătoare,
înţelegerea elementelor observate, interpretarea şi prelucrarea informaţiilor, folosirea unor algoritmi
de învăţare, abordarea unor situaţii experimentale, utilizarea diferitelor reprezentări).
Programa cuprinde un set de experimente propuse pentru realizarea învăţării şi atingerea
competenţelor. Lista acestora, care reprezintă parte a programei, are în acest fel o nuanţă de
obligativitate.

(3) Proiectarea instruirii pe competenţe – elemente teoretice

Competenţele – cheie au o prezenţă explicită şi implicită bine precizate în Legea Educaţiei

Naţionale, ceea ce arată că includerea acestora reprezintă referenţialul maxim al finalităţilor
procesului educaţional.
Art. 4 din LEN precizează că: „Finalitatea principală a educării o reprezintă formarea
competenţelor (definite ca „un ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi /
abilităţi şi aptitudini necesare în situaţii diferite)”.
În art. 13 se subliniază că învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat; această
competenţă – cheie devine în acest fel o ţintă educaţională majoră.
Art. 68 – (1) Curriculum naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe 8
domenii de competenţe – cheie care determină profilul de formare a elevului:
 competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor
naţionale;
 competenţe de comunicare în limbi străine;
 competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
 competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi
cunoaştere;
 competenţe sociale şi civice;
 competenţe antreprenoriale;
 competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
 competenţa de a învăţa să înveţi.

Comisia Europeană, prin directoratul general pentru educaţie şi cultură, a realizat un demers
concretizat într-un raport final.

4
 În accepţiunea Comisiei Europene, definiţia competenţelor – cheie este următoarea:
„Competenţele - cheie reprezintă un pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe,
deprinderi (abilităţi) şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea
personală, pentru incluziune socială şi inserţie profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la
finalizarea educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca un fundament pentru învăţarea în
continuare, ca parte a învăţării pe parcursul întregii vieţi”.
Din această definiţie şi din analiza specificului competenţelor – cheie rezultă următoarele:
 competenţele se definesc printr-un sistem de cunoştinţe – deprinderi (abilităţi) – atitudini;
 au un caracter transdisciplinar implicit;
 competenţele – cheie reprezintă într-un fel finalităţile educaţionale ale învăţământului
obligatoriu;
 acestea trebuie să reprezinte baza educaţiei permanente.
Am redat definiţia de mai sus, pentru a putea preciza sensul asumat pentru conceptul de
competenţă – cheie, în condiţiile în care există un număr semnificativ de definiţii şi accepţiuni
referitoare la termeni legaţi de „competenţă”.
Competenţele – cheie sunt, în esenţa lor, transversale, formându-se prin mai multe
discipline şi nu doar prin studiul unei anumite discipline.
Competenţele – cheie, grupate pe cele opt domenii (dintre care două au subdomenii
distincte) au un caracter profund teoretic şi cu un înalt grad de generalitate. Domeniile de
competenţe - cheie cuprind: cunoştinţe, abilităţi (aptitudini, deprinderi), atitudini.
Cele opt domenii sugerate de Comisia Europeană sunt:
(1) Comunicarea în limba maternă
(2) Comunicarea în limbi străine
(3) Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii
(4) Competenţa digitală (TSI – Tehnologia Societăţii informaţiei)
(5) Competenţa socială şi competenţe civice
(6) A învăţa să înveţi
(7) Iniţiativă şi antreprenoriat
(8) Sensibilizare şi exprimare culturală
Documentele Comisiei Europene sintetizează stadiul actual al problematicii generale a
competenţelor, într-o viziune integratoare.
Există în prezent şi alte abordări ale competenţelor în documente ale UNESCO, OECD,
PISA, PIRLS, TIMSS, în documente din diferite ţări (Spania, Franţa, România) şi la diferiţi autori.
În raport cu sistemul de competenţe – cheie al Comisiei Europene, prezentate până acum,
există în diferite ţări nuanţări ale acestora. De asemenea, în elaborarea Legii Educaţiei Naţionale, a
fost adoptată ideea de a păstra formularea din documentele europene, chiar dacă existau şi alte
abordări.

În prezent (2015), în literatura pedagogică, competenţele sunt interpretate ca rezultate ale

învăţării (ieşiri), prin opoziţie cu obiectivele educaţionale (considerate intrări). Aceste
competenţe sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, deprinderi şi valori.
Se apreciază că nu poate exista o echivalenţă între formulări ale competenţelor şi diferitele
tipuri de exprimare a obiectivelor. Acestea nu pot fi reduse sau asimilate reciproc.
Competenţa reprezintă capacitatea elevului de a rezolva o anumită situaţie, pe baza unor
deprinderi şi cunoştinţe dobândite anterior.
Există aprecieri conform cărora competenţele pot fi transformate în „situaţii de învăţare”
(sau „activităţi de învăţare”) care sunt asociate acestora şi nu în obiective, indiferent de gradul de
generalitate al acestora.
Discuţia devine mai complexă când se ajunge la verificarea sau evaluarea competenţei.
Din definiţia competenţei - cheie şi din analiza specificului acestora rezultă următoarele:
 competenţele se definesc printr-un sistem de cunoştinţe – deprinderi / abilităţi – atitudini;
 au un caracter transdisciplinar implicit;

5
  competenţele - cheie reprezintă într-un fel finalităţile educaţionale ale învăţământului
obligatoriu;
 acestea trebuie să reprezinte baza educaţiei permanente.
Teoria competenţelor, raportul dintre competenţele – cheie şi competenţele curriculumului
şcolar din învăţământul preuniversitar şi alte elemente referitoare la „didactica formării
competenţelor” sunt dezvoltate în mai multe lucrări ale Centrului de Didactică şi Educaţie
Permanentă al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, tipărite şi postate în acelaşi timp pe
site-ul http://www.uvvg.ro/cdep/publicatii.
Proiectarea instruirii (planificarea anuală, proiectarea unităţilor de învăţare etc.) se bazează
pe modelul promovat de Consiliul Naţional pentru Curriculum prin ghidurile metodologice
elaborate în perioada 2000 – 2001, structura anului şcolar şi programa actuală de Ştiinţe ale naturii.

(4) Planificarea calendaristică anuală (macroproiectarea instruirii)

La clasele I – III programele, planificarea şi proiectarea instruirii utilizează conceptul de

competenţă (competenţe generale – urmărite pe întreg parcursul acestor clase şi competenţe
specifice, pentru fiecare clasă).
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin
învăţare; ele permit identificarea şi rezolvarea în contexte diferite a unor probleme caracteristice
unui anumit domeniu.
Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata claselor III
- IV. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic
către achiziţiile finale ale elevului.
Componenta fundamentală a programei este cea referitoare la sistemul de competenţe
specifice, activităţi de învăţare şi conţinuturi. Competenţele specifice se definesc pe obiect de
studiu şi se formează pe parcursul unui an şcolar şi al unei clase. În cazul programelor pentru
clasele III – IV, se formează pe întreg parcursul acestor clase. Ele sunt derivate din competenţele
generale, fiind detalieri ale acestora. Competenţelor specifice li se asociază, prin programă,
activităţi de învăţare. Conţinuturile sunt ofertate disjunct, pentru a exista o imagine evolutivă a
acestora (clasele III – IV).
Planificarea anuală (macroproiectarea instruirii) porneşte de la analiza şi lectura atentă
a programei, care trebuie să ducă la înţelegerea corectă a contextului de instruire generat de
aceasta.
Reamintim în acest sens că elementul determinant al organizării instruirii îl reprezintă
programa şcolară (curriculum formal).
Pentru elaborarea planificării anuale este recomandabilă parcurgerea următoarelor etape:
 lectura atentă a programei (şi înţelegerea caracterului determinant al competenţelor
specifice şi a caracterului asociat, complementar, al conţinuturilor);
 realizarea unei asocieri între competenţe specifice şi conţinuturi; această asociere se
face dinspre conţinuturi, pentru a se păstra logica internă a succesiunii acestora;
 împărţirea conţinuturilor pe unităţi de învăţare (cu sistemul asociat de competenţe);
această activitate are ca scop identificarea – de către profesor – în conţinuturile sugerate de
programă, a unor anumite “ansambluri” tematice coerente de conţinuturi (unităţi de învăţare);
 identificarea activităţilor de învăţare;
 stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare; aceasta se realizează, de
regulă, după succesiunea conţinuturilor sugerate de programă; anumite unităţi de
învăţare (sau conţinuturi interne ale acestora) pot fi poziţionate însă şi în altă ordine, cu
condiţia să accesibilizeze formarea competenţelor asumate.
 alocarea resurselor de timp pentru parcurgerea fiecărei unităţi de învăţare; acestea pot
fi diferite de la un profesor la altul, în raport cu mediul educaţional, sau pot să fie
influenţate de structura anului şcolar, ilustrând astfel caracterul personalizat al
planificării (“macroproiectării”).
6
 Planificarea are anumite elemente de specificitate. Pentru a omogeniza formatul planificării,
documentele metodologice asociate Curriculumului Naţional (ghidurile pe discipline din anul
2001) sugerează următoarea rubricaţie:

Unitatea de Competenţe Conţinuturi Număr de ore Evaluare

învăţare specifice vizate

În modelul de faţă s-a renunţat la indicarea săptămânii (prin cifre sau intervale), deoarece
creează dificultăţi sub multiple aspecte.
Câteva precizări asupra elementelor componente ale planificării:
Prin “unitate de învăţare” se înţelege o anumită structură tematică reunită printr-o coerenţă
interioară vizibilă, uşor nominalizabilă, care vizează atingerea unui ansamblu comun de competenţe
specifice, permite realizarea unei instruiri continui şi se finalizează printr-o evaluare. Deci, unitatea
de învăţare trebuie:
 să fie supraordonată lecţiilor;
 să aibă o coerenţă interioară vizibilă;
 să fie relativ uşor şi simplu de denumit;
 să vizeze atingerea aceloraşi competenţe specifice;
 să se finalizeze printr-o evaluare;
 să acopere resurse de timp comparabile între ele (care, în principiu, ar putea fi de
minim 2 - 3 ore, pentru eventuale unităţi de „Sinteză şi evaluare” şi maxim 8 – 9 ore).
Competenţele specifice sunt cele din programă; în planificare se trec doar numerele celor
care sunt asumate pentru fiecare unitate de învăţare (de exemplu 1.1.; 1.2. etc.), fără a repeta
formularea lor; la diferite unităţi de învăţare se pot repeta anumite competenţe specifice;
Conţinuturile sunt, de regulă, asemănătoare cu formulările din programă (sau le rezumă în
mod suficient); aceste conţinuturi pot fi precizate în ordinea din programă sau pot fi ordonate într-
un mod care să faciliteze accesibilitatea lor.
Numărul de ore se referă la întreaga unitate de învăţare, în ansamblul ei.

(5) Proiectarea unităţilor de învăţare

Pornind de la planificarea anuală (macroproiectarea instruirii) se poate trece la un alt nivel

de detaliere reprezentat de proiectarea unităţilor de învăţare, aşa cum au fost identificate şi definite
prin proiectare.
Demersul proiectării unei unităţi de învăţare cuprinde următoarele momente:
 Identificarea şi denumirea unităţii de învăţare;
 Identificarea competenţelor specifice (dintre cele menţionate în planificare) şi notarea
lor ca atare (1.1., 1.2);
 Selectarea conţinuturilor; în cadrul lor conţinuturile din programă (notate în
planificare) pot fi detaliate sau pot avea anumite elemente care sporesc precizia;
 Analiza resurselor (metode, materiale, resurse de timp, elemente de management al
clasei, mediul educaţional, nivelul iniţial al elevilor etc.);
 Determinarea activităţilor de învăţare care, utilizând conţinuturile şi resursele
educaţionale selecţionate, pot duce la exersarea şi formarea competenţelor asumate;
principalele activităţi de învăţare sunt sugerate de programa şcolară (unde sunt menţionate
ca exemple posibile, nu exhaustiv), dar pot fi imaginate şi altele, după experienţa personală
şi gradul de inventivitate ale cadrului didactic.
 Stabilirea instrumentelor de evaluare şi construirea lor.

7
 Modele teoretice de proiectare la Ştiinţele naturii (clasa a III-a)

Planificare anuală (Proiectarea pe un an şcolar)

Unitatea de învăţare Comp. Conţinuturi Ore Evaluare

spec.
Ştiinţele vieţii (I) 1.1. Caracteristici ale lumii vii
Caracteristici ale lumii vii 1.2. Caracteristici ale vieţuitoarelor
2.2. Nevoi de bază (apă, aer, hrană) 6
2.3. Creştere, schimbare, înmulţire
2.4. Reacţii ale vieţuitoarelor la mediu
2.5. Exemple de reacţii Test secvenţial
Ştiinţele vieţii (II) 1.1. Principalele grupe de animale
Grupe de animale. Omul 1.2. Insecte
2.1. Peşti 6
2.3. Amfibieni şi reptile
3.1. Păsări Test secvenţial
Mamifere
Omul şi starea de sănătate
Sinteză şi evaluare „Ştiinţele Test „Ştiinţele
vieţii” vieţii”
Ştiinţele Pământului (I) 1.1. Pământul – mediu de viaţă
Pământul – mediu de 1.2. (elemente)
viaţă: (1) Elemente 2.1. Pământul ca mediu. Aerul 6
2.2. Apa. Surse de apă
2.3. Solul
3.1. Resurse naturale – aspecte generale Test secvenţial
3.2. Resurse naturale – utilizare
Sinteză şi evaluare (sem. I) Test sem. I
Vacanţă intersemestrială
Ştiinţele Pământului (II) 1.1. Pământul – mediu de viaţă
Pământul – mediu de 1.2. (fenomene şi procese)
viaţă: (2) Fenomene şi 2.1. Mişcările apei pe suprafaţa
procese. Omul 2.2. Pământului 6
2.3. Schimbări ale stării de agregare a
2.5. apei
3.2. Circuitul apei
Fenomene ale naturii
Influenţa omului asupra mediului Test „Ştiinţele
Sinteză şi evaluare „Ştiinţele Pământului”
Pământului”

8
 Unitatea de învăţare Comp. Conţinuturi Ore Evaluare
spec.

Ştiinţele fizicii (I) 1.1. Corpuri – proprietăţi

Corpuri - proprietăţi 1.2. Formă şi culoare
2.1. Lungime şi întindere 6
2.2. Masă şi volum
2.3. Stări de agregare
2.4. Proprietăţile unor metale
2.5. Interacţiuni – gravitaţională şi
magnetică
Interacţiuni – electrică şi de Evaluare
contact secvenţială
Magneţi – utilizări. Busola
Ştiinţele fizicii (II) 1.1. Forţe, efecte, transformări
Forţe, efecte, transformări 1.2. Deformare, mişcare
2.1. Mişcare şi repaus. Caracteristici 5
2.2. ale mişcării
2.3. Topire, solidificare
2.4. Vaporizare, condensare
2.5. Sinteză şi evaluare „Ştiinţele Test „Ştiinţele
fizicii” fizicii”
Ştiinţele naturii 1.1. . 3.2. Sinteză şi evaluare „Ştiinţele 1 Test final
Sinteză şi evaluare naturii”

Sem. I 18 ore (18 săptămâni)

Sem. II 18 ore (18 săptămâni)

Acordarea unui număr de câte 6 ore pentru fiecare unitate de învăţare are un caracter
orientativ şi aproximativ. Numărul de ore pentru fiecare unitate de învăţare are această valoare (6)
pentru a permite o segmentare raţională şi egală a secvenţelor principale.

Structura anului şcolar 2015 – 2016

Sem. I (a) 14 septembrie 2015 – 18 decembrie 2015 (14 săptămâni)
(b) 19 decembrie 2015 – 3 ianuarie 2016 (2 săptămâni) vacanţa intrasemestrială
(c) 4 ianuarie 2016 – 29 ianuarie 2016 (4 săptămâni)
30 ianuarie 2016 – 7 februarie 2016 vacanţă intersemestrială
Sem. II (a) 8 februarie 2016 – 8 aprilie 2016 (9 săptămâni)
(b) 9 aprilie 2016 – 17 aprilie 2016 - vacanţa intrasemestrială
(c) 18 aprilie 2016 – 17 iunie 2016 (9 săptămâni)

Planificarea anuală are la bază programa de Ştiinţe ale naturii pentru clasele III – IV,
aprobată prin ordin al MECS nr. 5003 / 02.12.2014.

9
 Proiectarea unităţilor de învăţare

Unitatea de învăţare (1): Ştiinţele vieţii (I) Caracteristici ale lumii vii
Competenţe specifice: 1.1.; 1.2.; 2.1.; 2.2.; 2.3.; 2.4.; 2.5.

Conţinuturi Comp. Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

(Detalieri) spec.
Caracteristici ale 1.1. - observare, observare Imagini reale
vieţuitoarelor 1.2. dirijată Fotografii
- analiza unor imagini Desene
- identificarea unor Imagini Evaluare
caracteristici multimedia continuă
Nevoi de bază (apă, 1.1. - observare liberă Imagini reale
aer, hrană) 1.2. - observare dirijată Fotografii
- identificarea modificărilor Desene
observabile Imagini Evaluare
multimedia continuă
Creştere, schimbare, 1.1. - observare liberă şi dirijată Imagini reale
înmulţire 2.2. - observarea schimbărilor Fotografii
2.3. - identificarea modificărilor Desene
Imagini Evaluare
multimedia continuă
Reacţii ale 1.2. - identificarea unor metode Dispozitive
vieţuitoarelor la 2.1. de investigaţie experimentale
mediu 2.2. - observarea schimbărilor minime
2.3. - reprezentări grafice (instrumente de Evaluare
- identificarea modificărilor măsură) experi-
observabile Materiale mentală
Exemple de reacţii 1.2. - colectarea datelor Imagini reale
2.2. - formularea unor concluzii Fotografii
2.4. - prezentarea unor rezultate Desene
2.5. de observare Imagini Evaluare
multimedia continuă

10
Unitatea de învăţare (2): Ştiinţele vieţii (II) Grupe de animale. Omul
Competenţe specifice: 1.1.; 1.2.; 3.1.

Conţinuturi Comp. Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

(Detalieri) spec.
Principalele grupe de 1.1. - observare dirijată, mediată Imagini reale
animale. Aspecte 1.2. sau pe modele Fotografii
generale - identificarea unor criterii Desene
de comparare Imagini, schiţe
- compararea multimedia
- selectarea diferitelor Evaluare
criterii continuă
Insecte 1.1. - observarea directă Imagini reale
1.2. - observarea mediată Fotografii
(imagini. Schiţe, modele) Desene, modele
- identificarea unor Imagini Evaluare
caracteristici multimedia continuă
Peşti 1.1. - observarea directă Imagini reale
1.2. - observarea indirectă Fotografii
- identificarea unor Desene
caracteristici Imagini Evaluare
- selectarea diferitelor multimedia continuă
criterii
Amfibieni şi reptile 1.1. - observare directă Imagini reale
1.2. - observare indirectă Fotografii
- analiza imaginilor Desene
- identificarea unor Imagini
caracteristici multimedia Evaluare
- identificarea unor criterii continuă
Păsări 1.1. - observare directă Imagini reale
1.2. - observare indirectă Fotografii
- analiza imaginilor Desene
- identificarea unor Imagini Evaluare
caracteristici multimedia continuă
- identificarea unor criterii
Mamifere 1.1. - observare directă Imagini reale
1.2. - observare indirectă Fotografii
- analiza imaginilor Desene
- identificarea unor Imagini
caracteristici multimedia Evaluare
- identificarea unor criterii continuă
Omul şi starea de 3.1. - identificarea unor factori Imagini
sănătate de risc Autoobservaţie
- recunoaşterea unor forme
de odihnă
Sinteză şi evaluare 1.1. - observare Tabele
„Ştiinţele vieţii” 1.2. - analiză imagini Fişe
3.1. - selectare date Imagini Test final
Texte

11
Unitatea de învăţare (3): Ştiinţele Pământului (I) Pământul – mediu de viaţă (elemente)
Competenţe specifice: 1.1.; 1.2.; 2.1.; 2.2.; 2.3.; 3.1.; 3.2.

Conţinuturi Comp. Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

(Detalieri) spec.
Pământul ca mediu. 1.1. - observare directă Imagini reale
Aerul 1.2. - observare indirectă, pe Fotografii
2.1. imagini şi modele Desene
- experimente simple Imagini
- descrierea şi notarea multimedia Evaluare
elementelor observate continuă
Apa. Surse de apă 1.1. - observare directă Imagini reale
1.2. - observare indirectă, pe Fotografii
2.1. imagini şi modele Desene
- experimente simple Imagini
- descrierea şi notarea multimedia Evaluare
elementelor observate continuă
Solul 1.1. - observare directă Imagini reale
1.2. - observare indirectă, pe Fotografii
2.1. imagini şi modele Desene, schiţe
2.2. - analiza unui profil de sol Modele
- analiza unor reprezentări Imagini Evaluare
grafice multimedia continuă
Resurse naturale – 1.1. - observare directă Imagini reale
aspecte generale 2.1. - observare indirectă Fotografii
2.3. (imagini, modele) Desene, schiţe
- analiză texte Modele Evaluare
- comparaţii pe baza Imagini continuă
diferitelor criterii multimedia
Resurse naturale – 1.1. - observare directă Imagini reale
utilizare responsabilă 1.2. - observare indirectă Fotografii
2.2. (imagini, modele) Desene
3.1. - analiză texte Imagini
- comparaţii pe baza multimedia Evaluare
diferitelor criterii (date sau continuă
identificate)
Sinteză şi evaluare 1.1. - compararea Tabele
(sem. I) 1.2. caracteristicilor observate Imagini
2.1. (vieţuitoare, suprafaţa Texte
2.2. Pământului)
2.3. - precizarea unor elemente Test sem. I
3.2. de comparaţie

12
Unitatea de învăţare (4): Ştiinţele Pământului (II) Fenomene şi procese
Competenţe specifice: 1.1.; 1.2.; 2.1.; 2.2.; 2.5.; 3.2.

Conţinuturi Comp. Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

(Detalieri) spec.
Mişcările apei în mări 1.1. - observarea indirectă Imagini reale
şi oceane 1.2. - identificarea formelor Fotografii
apei pe baza unor imagini Desene
şi desene Imagini
- caracterizarea formelor de multimedia Evaluare
existenţă a apei continuă
Ape continentale şi 1.1. - observare directă Imagini reale
mişcările acestora 1.2. - observare indirectă Fotografii
2.1. - comparaţie (pe baza unor Desene
criterii identificate) Imagini Evaluare
- experimente simple multimedia continuă
Circuitul apei – 1.1. - observarea directă şi Imagini reale
schimbări ale stării de 1.2. indirectă Fotografii
agregare 2.1. - comparaţie (pe baza unor Desene
2.2. criterii identificate) Imagini Evaluare
- experimente simple multimedia continuă
Fenomene ale naturii 1.1. - observarea directă şi Imagini reale
(ploaie, ninsoare, 2.2. indirectă Fotografii
vânt, fulger, tunet) 2.4. - compararea Desene
caracteristicilor Imagini
- descriere orală multimedia Evaluare
- descriere pe baza continuă
observaţiei
Influenţa omului 1.1. - observare directă Imagini reale
asupra mediului 1.2. - observare indirectă Fotografii
2.2. - colectare şi interpretare Desene
2.5. date Imagini
3.2. - identificarea unor multimedia Evaluare
concluzii continuă
- sugestii ameliorative
Sinteză şi evaluare 1.1. - identificarea etapelor unui Plan investigaţie
„Ştiinţele 1.2. proces de investigaţie, Imagini Test
Pământului” 2.5. pornind de la un model dat „Ştiinţele
Pământului”

13
Unitatea de învăţare (5): Ştiinţele fizicii (I) Corpuri - proprietăţi
Competenţe specifice: 1.1.; 1.2.; 2.3.; 2.4.

Conţinuturi Comp. Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

(Detalieri) spec.
Formă şi culoare 1.1. - observare directă şi Imagini reale
1.2. indirectă Fotografii
- comparaţii pe baza unor Desene
criterii date sau identificate Imagini Evaluare
- analiza modelelor multimedia continuă
Lungime şi întindere 1.1. - observare directă Imagini reale
2.3. - apreciere şi măsurare Fotografii
empirică Desene
- măsurare cu ajutorul Imagini
instrumentelor de măsură multimedia
- compararea rezultatelor Materiale pentru Evaluare
măsurătorilor experimente continuă
Masă şi volum 1.1. - observare directă şi Imagini reale
2.3. indirectă Fotografii
- măsurarea cu unităţi Desene
standard şi nestandard Imagini
- măsurare cu instrumente multimedia Evaluare
- comparări şi aprecieri ale Materiale pentru continuă
măsurătorilor experimente
Stări de agregare 2.3. - observare directă şi Materiale pentru
2.4. indirectă experimente
2.5. - compararea Imagini reale Evaluare
caracteristicilor observate Fotografii experi-
- experimente simple Desene mentală
Proprietăţile unor 1.1. - observare directă şi Imagini reale
metale 1.2. mediată Fotografii
2.3. - compararea Imagini
caracteristicilor multimedia Evaluare
- experimente simple Materiale continuă
Interacţiuni dintre 1.3. - observare directă şi Imagini reale
corpuri: gravitaţională 2.3. mediată Fotografii
şi magnetică - parcurgerea unui plan de Imagini
observaţie multimedia
- notarea şi explicarea Materiale pentru Evaluare
elementelor observate experimente continuă
Interacţiuni dintre 1.3. - observare directă şi Imagini reale
corpuri: electrică, de 2.3. mediată Fotografii
contact: frecarea - parcurgerea unui plan de Imagini
observaţie multimedia
- notarea şi explicarea Materiale pentru Evaluare
elementelor observate experimente continuă
Magneţi. Utilizări ale 1.3. - observare directă şi Imagini reale
magneţilor. Busola 2.3. mediată Fotografii
- parcurgerea unui plan de Imagini
observaţie multimedia
- notarea şi explicarea Materiale pentru Evaluare
elementelor observate experimente continuă

14
Unitatea de învăţare (6): Ştiinţele fizicii (II) Forţe, efecte, transformări
Competenţe specifice: 1.1. - 3.2.

Conţinuturi Comp. Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

(Detalieri) spec.
Efecte ale 1.1. - observare directă Imagini reale
interacţiunilor dintre 1.2. - observare indirectă (pe Fotografii
corpuri – deformare şi 2.3. modele, grafice, imagini) Desene
mişcare - realizarea experimentelor Modele
simple Imagini
- notarea şi interpretarea multimedia Evaluare
elementelor observate continuă
Mişcare şi repaus. 1.1. - observare directă Imagini reale
Caracteristici ale 1.2. - observare indirectă (pe Fotografii
mişcării 2.2. modele, grafice, imagini) Desene
2.3. - realizarea experimentelor Modele
simple Imagini Evaluare
- notarea şi interpretarea multimedia continuă
elementelor observate
Tipuri de 1.1. - observare directă Imagini reale
transformări: topire, 2.3. - observare indirectă (pe Fotografii
solidificare 2.4. modele, grafice, imagini) Desene
- realizarea experimentelor Imagini
simple multimedia Evaluare
- prezentarea elementelor continuă
observate
Tipuri de 2.3. - observare directă Imagini reale
transformări: 2.4. - observare indirectă (pe Fotografii
vaporizare, 2.5. modele, grafice, imagini) Materiale pentru
condensare - realizarea experimentelor experimente
simple Fişe de Evaluare
- prezentarea elementelor observaţie continuă
observate
Sinteză şi evaluare 1.1. – 2.5. - analiza unor situaţii reale Imagini reale
„Ştiinţele fizicii” cu o complexitate mai mare Fotografii
- sinteza principalelor Modele
elemente din domeniul Grafice Test
ştiinţelor fizice învăţate Date tabelare „Ştiinţele
- rezolvarea unor probleme fizicii”
Sinteză şi evaluare 1.1. - 3.2. - recapitulare Tabele
„Ştiinţele naturii” - identificarea unor Date
elemente de legătură între Imagini
ştiinţele vieţii, ale Grafice
Pământului şi ale fizicii Imagini
- rezolvarea unor teste, multimedia Test final
probleme, situaţii problemă

15