Argentina, oficial Republica Argentina (în spaniolă República Argentina) este o republică

federală din America de Sud. Se învecinează la nord cu Bolivia și Paraguay; la nord-est cu Brazilia,

la est cu Uruguay și Oceanul Atlantic; la sud cu Oceanul Atlantic și la vest cu Chile. Capitala și cel
mai mare oraș din țară este Buenos Aires.
Cu o suprafață de 2.780.400 km², Argentina este ca mărime a doua țară din America de
Sud (după Brazilia) și a opta țară din lume. Împreună cu Insulele Malvine și celelalte insule din sudul
Atlanticului are o suprafață totală de 2.808.400 km². Coastele argentiniene au o lungime de
4990 km.
Țara ocupă cea mai mare parte din sudul Americii de Sud și are forma unui triunghi
ascuțitunghic alungit, cu baza la nord și vârful la Punta Dungeness, extremitatea sudică a
continentului. Lungimea teritoriului, de la nord la sud, este de aproximativ 3330 km iar lățimea
maximă este de aproximativ 1384 km. Argentina include și Țara de Foc, care cuprinde jumătatea
estică a Insulei Mari a Țării de Foc și numeroase insule vecine (ca, de exemplu, Isla de los Estados).

Biserica franciscană din Cordoba

Geografie
 Harta Argentinei

Cafayate

Relief
Argentina cuprinde o diversitate de forme de relief: munți, podișuri si câmpii. Granița de vest
traversează Anzii, cel mai mare lanț muntos din America de Sud. Anzii Patagonieni care formează
granița naturală dintre Argentina și Chile, au înălțimi până la 3600 m. În partea de nord, la granița
cu Bolivia, Anzii Cordilieri au numeroase vârfuri cu înălțimi de până la 6400 m. Cel mai înalt vârf
este Aconcagua (6960 m). În centrul Argentinei se găsește lanțul muntos Sierra de Córdoba, cu cel
mai înalt vârf Champaqui (2880 m).
La est de lanțul Anzilor se găsesc suprafețe aproape plane ale căror înălțimi variază, treptat, de la
600 m până la nivelul mării. În nord se întinde câmpia denumită Gran Chaco. Pampasul, câmpia
lipsită de copaci, este cea mai productivă zonă agricolă a țării, întinzându-se pe aproximativ
1600 km în sudul lui Gran Chaco. În Patagonia, în sudul Pampasului, terenul este arid, de tip stepă.

Hidrografie
Râurile din Argentina se clasifică în trei bazine: râurile care se varsă în Oceanul Atlantic; cele care
se varsă în Oceanul Pacific și apele de interior. Patagonia are pe suprafața ei numeroase râuri. Cel
mai mare râu al Argentinei este Parana, care o traversează din nord spre porțiunea centrală a țării.
Alte râuri sunt: Uruguayul, care formează pe o porțiune granița cu statul Uruguay, Paraguayul, cel
mai mare afluent al Paranei, Rio Colorado, Rio Salado și Rio Negro. Rio de la Plata este estuarul
format la confluența dintre râurile Parana și Uruguayul. Pe râul Iguazú, afluent al fluviului Parana,,
se află cascada Iguazú, o mare atracție turisitică. În Anzii Patagonieni se găsesc numeroase lacuri
de munte, cel mai renumit fiind lacul alpin Nahuel Huapi, în apropierea căruia s-a construit stațiunea
turistică San Carlos de Bariloche. În Munții Anzi există și foarte multe lacuri glaciare.

Climă
În emisfera sudică, anotimpurile sunt inversate, dar clima variază în funcție de latitudine și altitudine.
Clima este, în cea mai mare parte a țării, de tip temperat, exceptând o zonă mică în partea de nord,
unde este de tip tropical și în Gran Chaco, unde este de tip subtropical. În zonele muntoase
temperaturile sunt mai scăzute.
Precipitațiile variază in functie de regiune: in nord, ploile sunt abundente, în timp ce în sud, climatul
este arid. Astfel, în zona pampasului și Buenos Aires, clima este moderată spre caldă și umedă tot
timpul anului. Provinciile Argentinei sunt călduroase vara, moderate iarna și umede tot anul. Cea mai
mare parte din nord-vestul Argentinei are veri calde și umede și ierni blânde și uscate, excepție
făcând altitudinile ridicate, unde nopțile sunt mereu reci și, deseori, chiar geroase. Patagonia
Argentiniană are verile blânde în jumătatea nordică și răcoroase în cea sudică, fiind friguroasă iarna.

Floră
Flora Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale, păduri-galerii și păduri de
roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare,
stepe întinse și chiar puțină tundră.
Ținuturile înverzite: pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când în zonele mai
aride din sud și de vest există o îmbinare (numită monte) de arbuști pitici și ierburi. În Pampas se pot
întâlni, în special, ierburi sau arbori rezistenți la secetă, ca: eucaliptul, sicamorul și acacia. În partea
subtropicală a provinciei Chaco, ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși.
Pădurile-galerii și zonele umede: râurile nordice (în special, Paraná) au sute de kilometri de maluri
puternic împădurite. Speciile importante de plante sunt guayobo colorado, o plantă înrudită cu mirtul,
și ceibo, a cărui floare este unul dintre simbolurile naționale ale Argentinei.
Din 1992, Argentina a desemnat, conform Convenției Ramsar, 17 zone umede (mai mult de 40.000
de km2) ca fiind de importanță internațională. Cea mai spectaculoasă zonă umedă este Esteros del
Iberá, unde insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări, mamifere și
reptile.
Pădurile subtropicale — Aflată, aproape în totalitate, sub Tropicul Capricornului, Argentina nu are
păduri tropicale propriu-zise, dar selva subtropicală se găsește în provincia Misiones. Mai mult de 90
de specii diferite de copaci, printre care și ceibo și lapacho (care face flori de un roz-aprins), cresc
în Parque Nacional Iguazú.
O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuști (exp: quebracho - copacul ce rupe
topoare), iar versanții estici ai Anzilor sunt acoperiți de păduri de roșcove.
Puna: în ținuturile înalte din nord-vest, arbuștii de tola și tufișurile de ichu formează o pătură subțire
deasupra solului stâncos, unele pietre fiind acoperite de mușchi (plantă) și licheni. În canioanele de
la baza muntelui se întâlnește cactusul cardón.
Pădurile de foioase și conifere: în regiunea lacurilor patagoneze (de-a lungul graniței chiliene),
pădurile veșnic verzi sau cu frunze căzătoare sunt create, majoritar, din anumite specii
de Nothofagus (fag sudic). Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar.
Stepa patagoneză: ca și puna, stepa patagoneză constă în petice de iarbă intercalate cu arbuști
spinoși, cum ar fi calafate, care dă fructe comestibile. Văile râurilor sunt, în schimb, acoperite de
pășuni abundente.

Faună
Păsări
Mlaștinile din Iberá găzduiesc 344 de specii, printre care cormorani, egrete, bâtlani, berze și păsări
cu corn; specii tropicale, cum ar fi tucanul, trăiesc în provincia Misiones.
Pampasul și pădurile-galerii sunt pline de păsări mici: tero (nagâțul sudic) și bandurria (ibisul cu gât
alb).
În zonele umede din puna se găsesc păsări migratoare, precum: lișițe, gâște, rațe sau flamingo. În
Anzii Patagonezi se întâlnește destul de des condorul, pe când specii de păsări care nu zboară
(choike) se găsesc în stepele din nord-vest și din Patagonia. De-a lungul coastei trăiesc albatroși cu
sprâncene negre, petrei uriași și cormorani cu gât negru, iar în provinciile Chubut și Santa
Cruz pinguini Magellan.
Mamifere
Cel mai reprezentativ mamifer terestru este guanaco (o rudă a lamei domesticite din Patagonia),
răspândit peste tot. Alte mamifere rumegătoare sunt huemul andin, o cornută cu subspecii nordice și
vestice, și pudú, o căprioară pitică. Tapirul subtropical, înrudit cu calul, se întâlnește în zona nordică
(subtropicală).
Cel mai mare carnivor din Argentina este puma, care trăiește doar în pădurile subtropicale. Alte
mamifere notabile sunt maimuța capucin, maimuța urlătoare și capibara de râu.
Pe plajele nisipoase și pe insulele stâncoase, de-a lungul coastei patagoneze, își duc existența leii-
de-mare sudici, elefanții-de-mare sudici și focile cu blană. În apele de lângă Peninsula Valdéz se
întâlnesc orci, balene cu cocoașă, balene nordice și delfini.
Reptile
Există trei varietăți de șerpi veninoși yarará, specie comună pentru zona subtropicală, dar rar
întâlnită în Patagonia. În zonele umede din nord-est se găsesc două specii de crocodili yacaré
(caimani).
Faună marină
Râurile Patagoniei sunt vestite pentru păstrăv și somonul atlantic, dar și pentru biban și
peștii pejerrey. Paraná și alte râuri nordice sunt gazda peștilor boga, dorado și surubí (somonul din
Paraná).

Demografie
Populație
 Provinciile Argentinei

Populația Argentinei era, în 2001, de aproximativ 37.384.816 persoane, dintre care o treime trăiesc
în sau lângă Buenos Aires. Aproximativ 90% din populație este de origine europeană. O mică parte
a populației este metisă. Datorită imigrării masive, între anii 1850-1940, au sosit în Argentina
aproximativ 6.608.000 de imigranți spanioli, italieni, dar
și francezi, englezi, ucraineni, polonezi, germani, ruși, irlandezi, scandinavi, evrei. Argentina
găzduiește și numeroși rezidenți din țările vecine, cum ar fi Bolivia sau Paraguay, dar și un număr tot
mai mare de imigranți asiatici, majoritatea din Hong Kong, Taiwan sau Coreea.
Studii recente realizate de cercetători ai Universității din Buenos Aires (UBA - Universidad de
Buenos Aires) au demonstrat că 56% din argentinieni au material genetic de la popoarele
precolumbiene, dar numai 10% din populația actuală ar fi pur indigenă.
89% din populație trăiește în zone urbane, astfel, o mare parte din suprafața țării este puțin
populată.

Structura etnică
Asemănător altor zone de colonizare, precum Canada, Australia sau Statele Unite ale Americii,
Argentina este considerată o țară a imigranților. Cea mai mare parte a argentinienilor sunt
descendenți fie ai populațiilor din epoca colonizării, fie ai imigranților europeni din secolele al XIX-lea
și al XX-lea, 86,4% din populația țării având descendență europeană. Aproximativ 8% din populație
este metisă, iar peste 4% din argentinieni au origine arabă sau est-asiatică. La ultimul recensământ
național,, 600.000 dintre argentinieni (1,6%) s-au declarat a fi amerindieni.
După sosirea coloniștilor spanioli, peste 6,2 milioane de europeni au emigrat în Argentina de la
mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocului secolului al XX-lea. Argentina a fost întrecută doar de
Statele Unite ale Americii în ceea ce privește numărul imigranților, timp în care populația țării s-a
dublat la fiecare două decenii.
Majoritatea imigraților europeni au emigrat din Italia și Spania. Italienii au sosit, inițial, în cea mai
mare parte din regiunile Piemont, Veneto și Lombardia, iar, mai apoi, din Campania și Calabria;
aproape 25 de milioane de argentinieni au în diferite grade descendență italiană, reprezentând
aproximativ 60% din populația țării. Imigranții spanioli au predominant galicieni și basci. Mai puțini ca
număr, dar, totuși, semnificativi, imigrații au provenit și din Franța (mai ales din Bearn și nordul Țării
Bascilor), Germania și Elveția, Danemarca, Suedia, Irlanda, Grecia, Portugalia și Regatul Unit al
Marii Britanii.
Est-europenii au fost, de asemenea, numeroși, sosind din Rusia, Ucraina, Lituania și din Europa
Centrală (în special din Polonia, Ungaria, România, Croația și Slovenia). Un număr important de
emigranți au provenit din țările balcanice (Bulgaria și Muntenegru). Există o comunitate numeroasă
de armeni, iar Chubut Valley înregistrează o populație semnificativă cu ascendență galeză.
Puține, dar în creștere, populațiile din Asia de Est s-au stabilit în Argentina, în Buenos Aires, în
special. Primii argentinieni-asiatici au avut descendență japoneză, venind, inițial, ca turiști și, mai
apoi, stabilindu-se, după anul 1886, în Argentina ; oficial, procesul de imigrare al japonezilor a
început în 1912. Au urmat chinezii și coreenii. Astăzi, chinezii sunt comunitatea cu cea mai mare
creștere (cu 100.000 de copii născuți în marile orașe argentiniene).
Majoritatea comunității evreiești din Argentina este formată din evrei așkenazi, în timp ce 15-20%
sunt grupuri de sefarzi (în principal, evrei sirieni). Comunitatea evreiască argentiniană este a cincea
ca mărime din lume. Argentina este țara gazdă a uneia dintre cele mai numeroase
comunități arabe din lume, formată, majoritar, din imigranți din Palestina, Siria și Liban. Majoritatea
sunt creștini aparținând de Bisericilor Ortodoxă Orientală și Catolică Orientală (Maronită), cu mici
minorități musulmane și evreiești. Mulți au dobândit un statut social ridicat în afaceri sau politică, așa
cum este cazul fostului președinte Carlos Menem, fiul unor imigranți sirieni din provincia La Rioja.
Deși puțini ca număr, în mod disproporționat, imigranții englezi au jucat un rol foarte important în
construcția statului modern argentinian. Anglo-argentinienii s-au aflat, adesea, în poziții influente în
transportul feroviar, industrie și agricultură. Statutul istoric al acestora a fost complicat de reducerea
influenței pe care o aveau în economie odată cu regimul Peron și naționalizarea companiilor
britanice după 1940, iar, mai recent, de războiul Falklands din 1982. Populația indigenă recunoscută
oficial în țară, conform „Anchetei Complementare a Populațiilor Indigene” 2004-2005, se ridică la
aproximativ 600.000 (aproximativ 1,4% din totalul populației), dintre care ceamai numeroasă este
populația Mapuche.
Conform lui David Levinson, „Afro-argentinienii sunt în jur de 50.000, aproape toți locuind acum în
Buenos Aires. Argentina nu a important un număr mare de sclavi, iar afro-argentinienii de astăzi sunt
descendenți ai sclavilor liberi si ai sclavilor care au scăpat din Bolivia, Paraguay și Brazilia. Ca parte
a programului de europenizare de la sfârșitul anilor 1980, afro-argentinienii au fost constrânși să-ți
părăsească pământurile. Identitatea africană a fost definită ca fiind inferioară, iar războiul, bolile și
căsătoriile interetnice au redus numărul acestora. Chiar dacă ignorați pe scară largă și retrogradați
spre slujbe inferioare, afro-argentinienii continuă să existe ca o comunitate distinctă în Buenos
Aires.”
Recensământul național de stat a fost criticat deoarece datele istorice au fost culese folosind
originea națională a populației în dauna celei rasiale, lucru ce a condus la subestimarea numărului
de afro-argentinieni și metiși. Recensământul din 1887, din Buenos Aires, a fost ultimul în care negrii
au fost considerați o categorie separată.
Imigrația ilegală a fost o problemă recentă a demografiei Argentinei. Cei mai mulți imigranți ilegali
provin din Bolivia și Paraguay, țări vecine Argentinei în partea de nord. Grupuri mai mici provin din
Peru, Ecuador și România. Guvernul argentinian estimează faptul că aproximativ 750.000 de
locuitori nu dețin acte oficiale și a lansat un program numit „Țara Mare” (Patria Grande) pentru a
încuraja imigranții ilegali să își reglementeze statutul; până în momentul de față, peste 670.000 de
aplicații au fost prelucrate în cadrul programului.

Gaucho
Deși cei mai mulți dintre argentinieni trăiesc în mediul urban, aceștia continuă să se simtă legați de
spiritul gauchoului, călărețul legendar al pampasului, și de calitățile sale ideale în ceea ce privește
politețea, generozitatea și independența.
În festivalurile populare, apariția gauchoului este obligatorie.

Limba
Limba oficială este spaniola. De asemenea, se vorbesc italiana și engleza.
Datorită intonației italiene, accentele standard ale limbii spaniole diferă de cele ale altor țări.
Spaniola-argentiniană este cunoscută pentru tendința sa de yeísmo: grupul „ll” și sunetul „y" -
echivalente cu „i”, sună mai mult ca și „j”. O altă diferență față de spaniola clasică este utilizarea
pronumelui la persoana a doua plural vos si pentru persoana a doua singular tu(exp: vos hablás, în
loc de tú hablas). Vocabularul argentinian include, de asemenea, regionalisme, argouri, dar și
cuvinte împrumutate din alte limbi (de exemplu: engleza).

Religia
Din punct de vedere istoric, Argentina este o țară romano-catolică, Biserica acționând, de obicei, ca
o forță conservatoare.
Cardinalul Antonio Quarracino (1923-1998) a fost un susținător fervent al dictaturii dintre anii 1976 și
1983, care a condus „ Războiul Murdar” și opozant al homosexualității. În 2005, episcopul
militar Antonio Baseotto a spus despre ministrul Sănătății, Ginés Gonzáles García, că ar trebui
„aruncat în mare cu capul înainte și cu o piatră de moară legată de gât”, deoarece acesta susținea
distribuirea gratuită de prezervative și legalizarea avortului.
Conform unui sondaj CONICET, 76,5% din argentinieni sunt catolici, 11,3% agnostici și atei,
9% evangheliști, 1,2% martori ai lui Iehova, 0,9% mormoni; iar restul 1,2% sunt adepții altor religii,
printre care islam, iudaism și buddhism.[10]
Până la reforma constituțională din 1994, președintele și vicepreședintele erau obligați să fie
romano-catolici și să sprijine Biserica Catolică. Guvernul fostului președinte Néstor Kirchner a
provocat deschis Vaticanul, atunci când l-a demis din funcție pe episcopul Antonio Baseotto.
Biserica oficială nu îi recunoaște pe „sfinții” neoficiali ca gauchoul Antonio Gil din
provincia Corrientes sau Difunta Correa (o femeie din secolul al XIX-lea) din provincia San Juan. Cu
toate acestea, mii de pelerini vizitează altarele lor.
Protestantismul evanghelic s-a extins în Argentina mai mult decât oriunde altundeva în America
Latină. Într-un număr ceva mai mic există și rituri protestante standard (anglican sau luteran).
Argentina are una dintre cele mai mari comunități evreiești din lume din afara Israelului.

Valuta
Moneda națională este peso-ul (cu codul ISO4217 ARS), care are ca subdiviziuni 100 de centavos.
Simbolul utilizat în Argentina pentru peso este $. Bancnotele (de câte 2$, 5$, 10$, 20$, 50$ și 100$),
au imprimate pe ele personaje istorice ale secolului al XIX-lea. Monedele au valori de 5, 10, 20 și 50
de centavos.
Organizarea administrativă și politică
Argentina este formată din 23 de provincii, un district federal care cuprinde zona orașului Buenos
Aires și câteva suburbii, un sector argentinian în Antarctica și câteva insule în Oceanul Atlantic.
Cel mai mare oraș este capitala Buenos Aires, cu o populație de aproximativ de 12.000.000 locuitori.
Alte orașe importante sunt Cordoba, orașul-port Rosario, Mendoza, La Plata, și Mar del Plata.
Conform Constituției din 1853, Argentina este o republică federală, condusă de un președinte asistat
de un consiliu de miniștri. Puterea legislativă este formată de un congres național constituit din
Senat și Camera Deputaților.

Cod Poștal Suprafață

Nº1 Provincia Populație [11] Capitala Steag
Argentinian (km²)

1 Buenos Aires B 15.052.177 307.804 La Plata

2 Córdoba X 3.340.041 168.766 Córdoba

Santa Fe de
3 Santa Fe S 3.242.551 133.007
la Vera Cruz

4 Mendoza M 1.729.660 150.839 Mendoza

San Miguel
5 Tucumán T 1.475.384 22.524
de Tucumán

6 Entre Ríos E 1.255.787 78.781 Paraná

7 Salta A 1.224.022 154.775 Salta

8 Misiones N 1.077.987 29.801 Posadas

 Cod Poștal Suprafață
Nº1 Provincia Populație [11] Capitala Steag
Argentinian (km²)

9 Chaco H 1.052.185 99.633 Resistencia

10 Corrientes W 1.013.443 88.199 Corrientes

Santiago del Santiago del

11 G 865.546 135.254
Estero Estero

San Salvador
12 Jujuy Y 679.975 53.219
de Jujuy

13 San Juan J 695.640 89.651 San Juan

14 Río Negro R 597.476 203.013 Viedma

15 Formosa P 539.883 72.066 Formosa

16 Neuquén Q 547.742 94.078 Neuquén

17 Chubut U 460.684 224.686 Rawson

18 San Luis D 437.544 76.748 San Luis

San
Fernando del
19 Catamarca K 388.416 99.818
Valle de
Catamarca
 Cod Poștal Suprafață
Nº1 Provincia Populație [11] Capitala Steag
Argentinian (km²)

20 La Rioja F 341.207 89.680 La Rioja

21 La Pampa L 333.550 143.440 Santa Rosa

22 Santa Cruz Z 225.920 243.943 Río Gallegos

Țara de Foc,
Antarctica și
23 Insulele din V 126.212 1.002.352 Ushuaia
Atlanticul de
Sud

Economie
Economia argentiniană se bazează, în primul rând, pe agricultură, dar, în ultimele decenii, s-a
dezvoltat mult industria extractivă (datorită zăcămintelor de cărbune și petrol) și industria
manufacturieră (prelucrarea produselor petroliere, textilă, chimică, alimentară). Exportul Argentinei
se bazează pe produsele agricole (carne, cereale, lână). Importurile constau în echipamente
tehnologice, chimicale, metale, lubrifianți.

Cultură
Lionel Messi, cvadruplu câștigător al Balonului de Aur FIFA

Fotbaliști faimoși
 Diego Maradona
 Lionel Messi
 Paulo Dybala
 Alfredo Di Stéfano
 Marcelo Bielsa
 Gonzalo Higuain
 Juan Román Riquelme
 Carlos Tevez
 Sergio Agüero
 Javier Mascherano
 Angel Di Maria
 Pablo Zabaleta
 Javier Zanetti
 Mario Kempes
 Diego Simeone
 Juan Sebastián Verón
 Claudio Caniggia
 Fernando Redondo
 Gabriel Batistuta
 Daniel Passarella
 Martín Palermo
Mâncare și băutură
Bucătăria argentiniană are multe feluri de mâncare, gustări sau deserturi, caracteristice acestei țări.
Majoritatea argentinienilor preferă carnea de vită. Mâncarea specifică argentiniană este parrillada,
un grătar mixt care cuprinde atât măruntaie (achuras), cât și cârnați puțin picanți (chorizo), fleică
(vacio), costiță (costillas) și alte feluri de carne. De obicei, se prepară cu chimichurri marinade pe
bază de usturoi și nu foarte picant și poate include, de asemenea, carne de pui sau de porc și ardei
copți. Specific Patagoniei este mielul suculent, de obicei fript la proțap. În unele zone se folosește
carnea de capră. Puchero, o altă mâncare specifică Argentinei, este o tocană cu carne de vită fiartă,
șuncă sărată, cartofi și alte legume.
În Argentina, mâncarea picantă este neobișnuită. Cu toate acestea, în nord-vestul țării se mănâncă
o tocană cu mămăligă în care se pun o mulțime de cărnuri diferite, cârnați și legume asortate cu
chimion, boia și ardei iuți. Aceasta tocană picantă poartă numele de locro.
În meniurile argentiniene găsim feluri de mâncare cu carne de vânat, cum ar fi
de căprioară sau cerb (venado), mistreț (jabalí), struț (ñandú) și guanaco.
Tradițiile spaniole și basce se disting clar în feluri precum creveți cu usturoi (gambas al ajillo) sau
inele de calmar (rabas). Merluciul (merluza) este unul dintre cei mai buni pești oceanici gătit în
Argentina.
În Buenos Aires și alte câteva orașe există restaurante de sushi.

Patrimoniul mondial UNESCO

 Valles Calchaquíes

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Argentina:

 Parcul național „Los Glaciares“ (1981);

 Parcul național Iguazu (1984);
 Cele 4 așezăminte misionare iezuite pentru guarani de la San Ignacio Mini, Santa Ana,
Nuestra Señora de Loreto și Santa Maria la Mayor (1983, 1984);
 Peninsula Valdés (1999);
 Picturile murale din peștera “Cueva de las Manos”, Rio Pinturas (1999);
 Parcurile naturale Ischigualasto și Talampaya (2000);
 Ansamblurile de clădiri iezuite din zona Córdoba (2000);
 Quebrada de Humahuaca (2003).