Formarea statelor medievale Românești

FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEŞTI: Voievodatul TRANSILVANIEI:

cucerirea de către maghiari pe baza formaţiunilor politice prestatale voievodate
şi cnezate menţionate în documente în secolele IX-XI.
Secolul al V-lea: Gelu Glad şi Menumorut apoi cele conduse de Gyula şi
Ahtum. Cucerirea Transilvaniei de către maghiari s-a realizat treptat pe măsură
înfiinţări comitatelor regale a episcopiilor catolice, precum şi a colonizării unor
popoare străine(secui, saşi şi cavaleri teutoni) la hotarele voievodatului, dar nu
a dus la desfiinţarea autonomiei ţării, respectată de regalitatea maghiară prin
menţinerea instituţiei voievodatului.
Ţările române extracarpatice au fost întemeiate printr-un transfer de
autoritate politică şi de populaţie din interiorul arcului carpatic spre exterior.
Astfel, formarea Ţării Româneşti este rezultatul descălecatului lui Negru Vodă,
în timp ce întemeierea Moldovei s-a datorat unui dublu descălecat: cel al
voievozilor maramureşeni Dragoş şi Bogdan. În ambele cazuri statul medieval
este o consecinţă a procesului de unificare a formaţiunilor politice prestatale,
grăbită de tendinţele expansioniste ale regalităţii maghiare. Astfel, Diplomă
Cavalerilor Ioaniţi menţionează existenţa la sud de Carpaţi, în jurul anului 1247,
a două voievodate conduse de Litovoi şi Seneslau şi a 2 cnezate conduse de Ioan
şi Fărcaş, ameninţate de cucerirea maghiară. Ulterior, acestea au fost unificate
de către voievodul Basarab I, care după Bătălia de la Posada din 1330 a obţinut
independenţa Ţării Româneşti.
In concluzie statele medievale
româneşti au jucat un rol important
în evoluţia ulterioară a societăţii
româneşti, ele constituind cadrul
istoric de evoluţie a acesteia de
dezvoltare. Este suficient să
menţionăm aici rolul statului
medieval în păstrarea tradiţiilor
româneşti şi dezvoltarea culturii în
limba română .