Geoffrey termină în sfârşit de mestecat pâinea.

„Facem
parbrize pe care le vindem unor angrosişti.”
„Uau, ce interesant”, spuse sec Daniel.
„Dar tu cu ce te ocupi, Dermot?” întrebă femeia,
întorcându-se spre Daniel.
„îmi cer scuze, mă cheamă Daniel. Sunt cârciumar.”
„Am înţeles”, aprobă ea şi privi în altă direcţie. „Ce
vreme îngrozitoare în ultimele zile, nu-i aşa?” se adresă ea
celor de la masă.
Toată lumea îşi reluă conversaţiile, iar Daniel se întoarse
către Holly. „Cum a fost în vacanţă?”
„Grozav”, zâmbi ea. „Ne-am relaxat în fiecare zi,
n-am făcut nimic nebunesc.”
„Exact de asta aveai nevoie”, zâmbi el. „Am auzit că
aţi trecut printr-o experienţă aproape mortală.”
17.
257
258
Holly dădu ochii peste cap. „Pariez că Denise ţi-a
povestit.”
El facu semn din cap că da, apoi râse.
„Sunt sigură că a exagerat câte ceva.”
„Nu chiar, mi-a povestit cum eraţi înconjurate de rechini
şi că a trebuit să fiţi ridicate de pe mare cu un elicopter.”
„Nu pot să cred că a spus aşa ceva!”
„Nu, nu tocmai”, râse el. „în orice caz, probabil că
vorbeaţi despre ceva foarte interesant dacă n-aţi observat
că marea vă purta în larg!”
Holly se înroşi un pic la faţă, amintindu-şi că vorbeau
despre el.
„Dragii mei”, spuse tare Denise pentru a atrage atenţia
tuturor, „probabil vă întrebaţi de ce v-am invitat Tom şi
cu mine aici, în această seară”.
„Asta s-o crezi tu”, mormăi Daniel, iar Holly se hlizi.
„Ei bine avem de făcut un anunţ”. Ea îi cuprinse cu
privirea pe toţi cei aflaţi la masă zâmbind.
Holly făcu ochii mari.
„Eu şi Tom ne căsătorim!” strigă ea şi Holly îşi duse
mâinile la gură, în stare de şoc. Nu se gândise nici o clipă
la asta.
„O, Denise!” spuse ea cu respiraţia întretăiată,
înconjurând masa pentru a-i îmbrăţişa. „Asta-i o veste
minunată! Felicitări!”
Holly aruncă o privire spre Daniel; acesta se albise
la faţă.
Deschiseră o sticlă de şampanie şi toată lumea ridică
paharele, în timp ce Jemima şi Jim sau Samantha şi Sam
sau cum naiba îi mai chema se pregăteau să ţină un toast.
„Staţi aşa! Staţi aşa!” îi opri Denise. „Sharon, tu n-ai
primit şampanie?”
Toată lumea îşi îndreptă privirile spre Sharon, care
ţinea în mână un pahar de suc de portocale.
„Poftim unul”, spuse Tom tumându-i un pahar.
„Nu, nu, nu! Nu, mulţumesc”, spuse ea.
„De ce nu?” se îmbufnă Denise, supărată că prietena ei
nu voia să sărbătorească cu ea.
John şi Sharon se priviră zâmbind. „Păi n-am vrut să
spun nimic pentru că este o seară specială pentru Denise şi
Tom...”
Toată lumea o îndemnă să continue.
„Bine... sunt însărcinată ! John şi cu mine vom avea
un copil!”
Ochii lui John se umplură de lacrimi în vreme ce Holly
îngheţă în scaun, uluită. Nici la asta nu se gândise. Cu
lacrimi în ochi se duse să-i felicite pe Sharon şi pe John,
apoi se aşeză la locul ei, respirând adânc. Era prea mult
pentru ea.
„Atunci haideţi să toastăm pentru logodna lui Tom şi
Denise şi pentru copilul lui Sharon şi John!” spuseră tare
Jemima şi Jim sau Samantha şi Sam.
Toată lumea ciocni paharele, iar Holly luă masa tăcută,
fără să mănânce aproape nimic.
„Vrei cumva să plecăm la unsprezece?” întrebă Daniel
în şoaptă, iar ea dădu din cap afirmativ.
După cină, Holly şi Daniel se scuzară că trebuie să
plece, dar nimeni nu-i convinse să rămână.
„Cât ar trebui să las pentru nota de plată?” o întrebă
Holly pe Denise.
„A, nu-ţi face griji din pricina ei”, dădu ea din mână a
lehamite.
„Nu vorbi prostii. Nu poţi să plăteşti tu. Pe bune, cât
să las?”
Femeia de lângă ea înhăţă meniul şi se apucă să adune
preţul felurilor pe care le comandaseră. Fuseseră foarte
multe, dar Holly doar ciugulise câte ceva şi evitase să bea
chiar şi aperitivul, astfel încât să-şi poată permite să plătească.
259