Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
16 martie 1957,
[4][5][6][2]
Paris, Franța[7]) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și
viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum
al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de
familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare
ale limbii franceze.
Cuprins
1Anii de început
2Opera
o 2.1Presupusa ofertă respinsă
3Referințe critice
4Rolul în sculptură
5Decesul
6Distincții
7Moștenire
o 7.1Filatelie
o 7.2Notafilie
o 7.3Numismatică
o 7.4În conștiința publică
8Vezi și
9Note
10Bibliografie
11Lectură suplimentară
o 11.1Video
12Legături externe
În 1903 primește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila,
care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui
Brâncuși din București. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul său profesor
Dimitrie Gerota, pentru a îl ajuta pe Brâncuși să plătească drumul până la Paris. Plata pentru
monument a fost împărțită în două tranșe, prima jumătate fiind plătită înainte ca să înceapă lucrul,
iar a doua tranșă după ce Brâncuși a terminat bustul. Când a terminat lucrarea, aceasta a fost
prezentată în fața consiliului, dar recepția a fost nesatisfăcătoare, diferite persoane din consiliu
având opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului, spre exemplu cerând micșorarea
nasului, și de asemenea păreri diferite în legătură cu poziționarea epoleților. Înfuriat de inabilitatea
consiliului de a înțelege sculptura, Brâncuși pleacă din sala de ședințe în mirarea tuturor, fără a primi
a doua jumătate a banilor necesari plecării sale spre Franța, decizând sa parcurgă drumul către
Paris pe jos.[10]
Mai târziu Brâncuși a comentat acest incident astfel:
Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi
trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse
în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu
am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică și
spaimă a doctorului Gerota, de față... și dus am fost, pomenind de mama lor. [10]
În drum spre Paris a trecut mai întâi prin Hobița, unde și-a luat rămas bun de la mama sa. Și-a
continuat drumul, oprindu-se în Viena pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier ca
decorator de mobilier. În Viena a început să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în
România. Aici a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai târziu în
viață.[10]
Din Viena a plecat în 1904 spre München, dar după șase luni pornește pe jos
prin Bavaria și Elveția și până la Langres, în Franța. În apropriere de Lunéville, după o ploaie
torențială în care este prins, Brâncuși capătă o pneumonie infecțioasă și, în stare critică, este
primit la un spital de maici. După o perioadă de recuperare gândește că nu mai are puterile și
nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos, astfel că ultima bucată a
drumului o parcurge cu trenul.
În 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des
Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de
vârstă, părăsește școala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind
cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor
copaci nu crește nimic).
Opera[modificare | modificare sursă]
Poarta sărutului
Masa Tăcerii
La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice ale
formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă de
cunoștințe și îndemânare, dar și de căutarea a diferite soluții de modelare a materialelor.
După 1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică. Ca o consecință imediată,
transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă, astfel încât, începând încă din
1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe
artistul Brâncuși de mai târziu, acela care va urma să intre în conștiința universală.
Din această perioadă datează operele:
Decesul[modificare | modificare sursă]
În anul 1957 Brâncuși îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă, se
spovedește și se împărtășește.[necesită citare]
La 16 martie 1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar la 19 martie
este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Distincții[modificare | modificare sursă]
În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu
funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La
poziția 31 era înscris sculptorul Constantin Brâncuși cu propunerea „ofițer al Coroanei”.[14]
Moștenire[modificare | modificare sursă]
Filatelie[modificare | modificare sursă]
Notafilie[modificare | modificare sursă]
Bancnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL)
Numismatică[modificare | modificare sursă]
La 15 martie 2001, la sărbătorirea a 125 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, Banca
Națională a României a pus în circulație, în atenția colecționarilor, o monedă comemorativă
de aur cu titlul de 999‰, având valoarea nominală de 5.000 de lei (ROL). Moneda are diametrul
de 35 mm și greutatea de 31,103 grame. Marginea monedei este netedă și a fost emisă de
calitate proof, într-un tiraj de 500 de exemplare. Pe avers, este reprezentată Coloana infinită. În
stânga coloanei, central este reprezentată stema României sub care este gravat milesimul
emisiunii: 2001. Denumirea țării emitente, ROMANIA este gravată urmând circular. În dreapta
coloanei, pe vertical, sunt așezate valoarea nominală a monedei 5000 și denumirea LEI. Pe
revers, este reprezentat bustul sculptorului Constantin Brâncuși. Circular, au fost gravate
inscripția CONSTANTIN BRANCUSI și datele care marchează evenimentul emisiunii 1876-2001. În stânga
portretului, este reprezentată, în facsmil, semnătura sculptorului.[15]
Revers al monedei comemorative de argint, cu valoarea nominală de 50 lei, emise de Banca Națională
a Moldovei în 2001
La data de 5 noiembrie 2001, cu prilejul sărbătoririi a 125 de ani de la nașterea lui Constantin
Brâncuși, Banca Națională a Moldovei a pus în circulație, în atenția colecționarilor, o monedă
comemorativă de argint cu titlul de 925‰, având valoarea nominală de 50 de lei moldovenești.
Pe reversul monedei a fost gravată efigia lui Constantin Brâncuși, spre stânga, anii 1876 - 1957,
alături de două dintre sculpturile sale din ansamblul monumental de la Târgu Jiu, Poarta
sărutului și Masa tăcerii; circular, în partea de jos a monedei, este gravat textul: CONSTANTIN
BRÂNCUȘI. Moneda este rotundă, are diametrul de 30 mm, greutatea de 16,5 grame, fiind emisă
într-un tiraj de 1.000 de exemplare, întregul tiraj fiind de calitate proof.[16]
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Academia de Belle Arte din București - 150 de ani
2. ^ a b c d Constantin Brancusi, Brockhaus Enzyklopädie
3. ^ a b Constantin BRANCUSI, Le Delarge
4. ^ a b „Constantin Brâncuși”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 14 mai 2016
5. ^ a b Constantin Brancusi (în engleză), RKDartists
6. ^ a b Constantin Brancusi, Luminous-Lint, accesat în 9 octombrie 2017
7. ^ a b „Constantin Brâncuși”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
8. ^ „Altădată, pe 19 februarie”, Radioromaniacultural.ro, 6 februarie 2015, accesat în 13 august
2015
9. ^ Elisabeth Bouleanu (14 iulie 2015), „2.000 de kilometri pe jos - prețul plătit de Constantin
Brâncuși pentru viziunea asupra nasului generalului Carol Davila”, Adevărul, accesat în 13
august 2015
10. ^ a b c Tinerețea lui Brâncuși, V.G. Paleologul
11. ^ Prima execuție a lui Constantin Brâncuși la Academia Republicii Populare Române
12. ^ Calatorie printre anotimpuri, 15 mai 2007, Lucian Vasilescu, Descoperă, accesat la 2 mai 2012
13. ^ Hurezean, Ruxandra. Dosarul Brâncuși / Doina Lemny, Paris: Ansamblul de la Târgu-Jiu – o
operă de sinteză, rezumatul și esența întregii opere brâncușiene. Revista Sinteza, 19 februarie
2016. Accesat la 19 februarie 2020.
14. ^ Katiușa Pârvan: Opera medalistică a sculptorul Mihail Kara - mărturie a pregătirii serbărilor
încoronării
15. ^ Banca Națională a României: 125 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși
16. ^ „Constantin Brâncuși - 125 de ani de la naștere”. Banca Națională a Moldovei. Arhivat
din original la 11 mai 2015. Accesat în 16 februarie 2020.
17. ^ Străzi din Capitală, denumite după operele lui Constantin Brâncuși, 29 octombrie 2013,
Andreea Ofițeru, Gândul, accesat la 19 septembrie 2016
18. ^ EXCLUSIV Andy Garcia îl va juca pe Brâncuși în filmul „The Sculptor“ VIDEO, 19 septembrie
2016, Florin Ghioca, Adevărul, accesat la 19 septembrie 2016
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Dan Grigorescu, Brâncuși și secolul său, Editura Artemis, București, 1993
Mircea Eliade, Coloana infinită, piesă de teatru
Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Ionel Jianu, Mărturii despre Brâncuși (Témoignages sur
Brâncuși), Ed. *Fundației "Constantin. Brâncuși", Târgu Jiu, 1997
Bach, Teja Friedrich, Constantin Brâncuși. Metamorphosen Plasticher Form, Koln, 1987.
Brezianu, Barbu, Opera lui Constantin Brâncuși în România, Editura Academiei Române,
București, 1974.
Comarnescu, Petru, Brâncuși. Surse arhetipale, Editura Junimea, Iași, 1982.
Comarnescu, Petru; Eliade, Mircea; Jianou, Ionel; Témoignages sur Brâncuși, Paris, Arted,
1982.
Giedion-Welcker, Carola, C. Brâncuși, Basel, Stuttgart, 1958.
Grigorescu, Dan, Brâncuși, Editura Meridiane, București, 1980.
Hăulică, Dan, Brâncuși ou L’anonymat du génie, Editura Meridiane, București, 1967.
Hulten, Pontus; Dumitrescu, Natalia; Istrati, Alexandra; Brâncuși, Flammarion, Paris, 1986.
Jianou, Ionel, Brâncuși, Editura Artes, Paris, 1963.
Jianou, Ionel; Noica, Constantin; Introduction a la sculpture de Brâncuși, Editura Artes, Paris,
1982.
Paleolog, Vasile Georgescu, Tinerețea lui Brâncuși, Editura Tineretului, București, 1967.
Shanes, Eric, Brâncuși, Published by Abbeyville Press, New York, 1989.
Spear, Athena T., Brâncuși’s Birds, CAA monographs XXI, NYU Press, New York, 1969.
Vainer, Nelson, Brâncuși e outros maestras da escultura Romena, Rio de Janeiro, 1968.
Radu Varia, Brâncusi, Éditions Gallimard, coll. « Livres d'art », 1989, 319 p. ISBN: 978-
2070111619
Zervos, Christian, C.Brâncuși, Cahiers d'Art, Paris, 1957.
Fundația Culturală META, Un secol de sculptură românească. Dicționar A-D Colecția
Sinteze, Editura META, 2001, pp. 77 – 82.
Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G,
Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 83 – 92.
Deac, Mircea, Brâncuși. Surse arhetipale, Editura Junimea, Iași, 1982.
Geist, Sidney, Brâncuși. A Study of the Sculpture, U.S.A. Grossman Publishers, New York,
1968.
Mocioi, Ion, Brâncuși: Ansamblul de la Târgu-Jiu, Editura Constantin Brâncuși, Târgu Jiu,
1971.
Pogorilovschi, Ion, Comentarea capodoperei, Editura Junimea, Iași, 1999.
ConstantinBrancusi.ro
Centrul Municipal de Cultură ”Constantin Brâncuși”
Fundația Culturală „Casa Brâncuși - Hobița”
en Constantin Brâncuși în portalul BAM-Portal
de Brâncuși la Deutschen Fotothek
de Brâncuși la Kunstaspekte
en Brâncuși la artcyclopedia
en Pagina Brâncuși pe situl muzeului Noguchi - Isamu Noguchi a fost asistentul lui
Constantin Brâncuși în 1927
fr Reconstituirea Atelierului Brâncuși - Cronologie, studii și diverse materiale multimedia] pe
site-ul centrului Georges Pompidou din Paris
Petre Țuțea - O întâlnire cu Brâncuși (integral)
Trigemenea lui Brâncuși - Articol despre ansamblul de la Târgu Jiu
Documentar Brâncuși - Eseu despre Constantin Brâncuși al Cleopatrei Lorințiu
Hobița, o stare de spirit - un film de Cleopatra Lorințiu