Sunteți pe pagina 1din 2

Rolul activităţii independente in buna pregatire a elevilor

Învăţătorul care lucrează simultan cu două sau mai multe clase are nevoie de
un volum şi de o mare varietate de conţinuturi şi forme de muncă independentă pe care
să le dea elevilor ca sarcini de exersare. El trebuie să stabilească obiectivele fiecărei
activităţi, volumul de muncă şi dificultăţile interne, durata efectuării activităţii
respective şi criteriile de evaluare. Intre acestea, munca cu manualul, auto-dictrea.
observarea unor imagini şi obiecte şi descrierea celor observate, răspunsuri la întrebări,
citirea în gând. autocorectarea unui text scris, rezolvarea unor exerciţii şi probleme la
matematică ş.a.
Elevii trebuie obişnuiţi să coopereze în linişte şi să efectueze, uneori. în co-
lectiv, sarcinile primite. Învăţătorul trebuie să stimuleze activitatea independentă a
elevilor şi să susţină ritmicitatea efortului lor prin conţinutul interesant al temelor,
atractivitatea formelor de activitate, repartizarea unor sarcini diferenţiate, utilizarea
unui material didactic interesant ş.a.
Aşa cum lecţia este forma principală de organizare a instruirii şcolare în
situaţia învăţătorului cu o singură clasă, tot aşa şi munca directă a învăţătorului
constituie formele principale de organizare a instruirii şcolare. în condiţiile în-
văţământului simultan.
Prin munca independentă se rezolvă o mare parte a problemelor predării şi
învăţării. Rostul acestei forme de organizare a activităţii nu se limitează la formarea
deprinderilor de muncă independentă la elevi, ci prin ea se îndeplinesc sarcinile
fundamentale ale procesului de învăţământ. Astfel, dobândirea noilor cunoştinţe,
priceperi şi deprinderi, aplicarea lor în practică, repetarea şi sistematizarea
cunoştinţelor, autoevaluarea. Prin activitatea independentă se urmăreşte şi realizarea
unor obiective ca: formarea spiritului de observaţie, dezvoltarea proce-psihice de
cunoaştere (a gândirii, memoriei, imaginaţiei), formarea spiritului ce independenţă şi a
iniţiativei, formarea unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter ca: dârzenia.
perseverenţa, curajul de a învinge dificultăţile ş.a.
Activitatea independentă a elevilor are o deosebită valoare educativă în
formarea lor intelectuală, deoarece contribuie într-o mai mare măsură la dezvoltarea
proceselor de cunoaştere ale elevilor, a spiritului de iniţiativă şi organizare, la
formarea deprinderii de a lucra ordonat şi măreşte încrederea elevului în forţele
proprii.
Activitatea independentă contribuie atât la formarea deprinderilor de lucru
individual. cât şi la dobândirea unor noi cunoştinţe. Asemenea momente se pot
desfăşura după transmiterea informaţiei noi în scopul fixării şi consolidării, pentru a
pregăti însuşirea unor noţiuni necunoscute.
În procesul de predare-învăţare. sarcinile date pentru a fi rezolvate de elevi cu
forţe proprii trebuie să se refere. în primul rând. la cerinţele programei. Ele trebuie
formulate în aşa fel încât să stimuleze la lucru pe fiecare elev indiferent de nivelul lui
de pregătire, să vizeze îndeplinirea obiectivelor instructiv-educative propuse pentru
lecţia respectivă şi să constituie o continuare firească a materialului siudiat.
Formularea unor cerinţe în afata temei sau chiar a obiectului, numai pentru a
ocupa timpul copiilor, nu contribuie la realizarea unităţii lecţiei şi scade interesul
elevilor pentru lucru. Temele date elevilor în asemenea momente trebuie să
indă noţiuni cunoscute. înţelese cu care pot opera în sutiaţii noi şi care să
acopere integral timpul afectat acestor activităţi. Pentru a stimula elevii în rezolvarea
tuturor sarcinilor este necesar ca tot ceea ce ei au lucrat independent să fie controlat şi
apreciat de învăţător.
Este bine cunoscut că fiecare obiect de învăţământ oferă posibilităţi multiple
de organizare a activităţii independente.
Munca independentă devine un mijloc puternic de îmbogăţire a
cunoştinţelor,priceperilor şi deprinderilor de a munci numai după crearea deprinderilor
generale, a obişnuinţei de a munci independent, dar cu cunoştinţe noi,priceperi şi
deprinderi noi,se se acumulează în însuşi procesul de formare a deprinderilor de
muncă independentă şi a obişnuinţei de a munci independent.

Bibliografie

C. Popescu,C.Mincă,Gh.Oncioiu,,Predarea simultană la două sau mai multe


clase.Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,1968
Rodica Gârleanu Costea,Gh.Alexandru,,Activitatea simultană la două sau mai
multe clase în ciclul primar” Craiova 1995
Vasile Bunesu,,,Munca independentă a elevilor” Editura Didactică şi
Pedagogică,1957