REABILITAREA ORALĂ LA PACIENȚII CU UZURĂ

DENTARĂ

Tigu Vlad Sergiu

MD VI; grupa VII

1
 Cuprins
1. Introducere ...................................................................... pag. 3

2. Abraziunea ...................................................................... pag.4

3. Atritia ............................................................................... pag. 5

4. Eroziunea......................................................................... pag. 6

5. Abfractia........................................................................... pag. 7

6. Caz clinic ........................................................................ pag. 9

7. Discutii……………………………………………………….. pag 15

8. Concluzii ........................................................................ pag. 16

Bibliografie

2
 Introducere

Uzura dinților poate fi un proces fizilogic, care se produce în zeci de ani, datorită
alimentelor dure masticate, băuturilor acidulate, periajului traumatic. Dar
cantitatea de structură dentară pierdută în mod normal e foarte mică, smalțul
fiind foarte dur și împiedică această pierdere. De aceea observăm dinții mai
'tociți' la bătrâni.

Dar din păcate uzura accentuată a dinților apare din ce în ce mai des la
persoane tinere, afectând aspectul estetic, masticația și producând modificări
ale mușcăturii (ocluziei), cu afectarea articulației temporo-mandibulare și
apariția durerii în regiunea urechilor, limitarea deschiderea gurii, spasme
musculare. Prin pierderea smalțului dentar este expusă la exterior dentina de
dedesubt, care fiind mai moale, se pierde într-un ritm accelerat. Dinții devin
scurți, cu margini inegale, anfractuoase, neatractivi estetic si cum multiple
probleme funcționale. Abrazia dentară incipientă nu dă simptome, iar pacienții
află despre această problemă la un control stomatologic. Atunci când uzura e
accentuată, dinții pot deveni sensibili și inestetici și pacientul dorește tratament
pentru aceasta problemă.

Cauzele acestei uzuri accentuate sunt de cele mai multe ori multiple:

- Abrazia

- Atritia

- Eroziunea

- Abfractia

3
 Abrazia
Abrazia este uzura mecanica a substantei dure dentare ca rezultat al frictiunii cu
orice material sau corp strain dintelui. Aceasta uzura se manifesta la dinti si pe
suprafetele implicate in miscari de incizie, de triturare, de prindere sau de tinere.
Alte cauze pot fi manoperele de igienizare prin periaj individual.
Deci apare intotdeauna cand suprafetele dentare sunt in frictiune si se uzeaza in
contact cu altceva.
Abrazia fiziologica – denumita si atritie, apare odata cu inaintarea in varsta, in
urma masticatiei, reprezentand o pierdere latenta a tesutului dentar;
Abrazia patologica, caracterizata printr-o pierdere mare din structura dintelui,
presupuneanumite complicatii parodontale sau pulpare.
Aspectul neplacut nu este singurul efect negativ al abraziei dentare, pe langa
acesta adaugandu-se aparitia unei sensibilitati crescute la nivelul dintilor.

Cauze
Periajul apasat, riguros sau folosirea unei periute cu perii tari duce la aceasta
afectiune.
Trauma ocluzala, stresul de la nivelul unui anumit grup de dinti,este incriminata.
O alta cauza este folosirea scobitorilor. Exista studii stiintifice care au
demonstrat ca utilizarea agresiva a atei dentare cauzeaza abrazia .
Alta cauza de abrazie este reprezentata de lucrarile protetice incorecte din aliaje
dure, cu duritate mai mare decat cea a smaltului.
Abrazia de origine etnica este in functie de obiceiurile locale specifice si se
prezinta ca:
· uzura dintilor la cei care utilizeaza alimentele dure sau decalcifiante
(mestecatul betelului);
· abrazia datorata nisipului, la populatiile din desert;
· abrazia la cei care mesteca tutun;
· abrazia la geofagi (mananca turte cu pamant).

Abraziunea dentara este un semn al capacitatii de adaptare si rezistenta a

tesuturilor parodontale la stress-ul ocluzal.
4
Absenta fatetelor de uzura la subiectii ce au depasit varsta de 25-30 ani trebuie
considerata ca un factor traumatogen ce actioneaza asupra parodontiului.
Consumul frecvent de alimente acide poate face dintii mai sensibli la abrazie.
Eroziunea cauzata de aciditate potenteaza si abrazia prin scaderea rezistentei
mecanice a smaltului. Reducerea consumului de bauturi racoritoare, ceaiuri reci
si energizante indulciteva reduce riscurile.
O persoana care sufera de reflux gastric sau care are stari de voma frecvente ar
fi de preferat sa acorde o atentie speciala dintilor, deoarece fluidele din stomac
cresc uzura dentara.
De obicei abraziile dentare incipiente nu dau simptome, iar pacientii afla ca
sufera de aceasta afectiune in urma unui control stomatologic sau cand abrazia
ajunge la o faza avansata.

ATRITIA DENTARĂ

Uzura dentară, ca urmare a contactelor dentare din timpul deglutitiei,

masticatiei dar şi bruxismului poartă denumirea de atritie dentară. Este
localizată la nivelul suprafetelor ocluzale, marginilor incizale şi fetelor
proximale ale dintilor cu posibilitatea reducerii arcului mandibular.

Cauza majoră a atritiei dentare este considerată a fi bruxismul. Pe lângă

bruxism, cu o pondere mai

scăzută în etilogia atritiei dentare trebuie amintită disfunctia temporo-

mandibulară .

ETIOLOGIA ATRIȚIEI

Se datorează următorilor factori:

Factori favorizanti :

-Grosimea şi duritatea smaltului dependente de gradul de mineralizare;

5
-Ph-ul oral, experimentele in-vitro au arătat că atriția, într-un mediu cu acid
clorhidric (Ph =1.2), a fost de 10 ori mai

mare decât într-un mediu uscat;

- Vârsta -uzura dentară crește cu trecerea timpului;

Factori determinanti :

-Bruxismul;

-Tulburări de ocluzie: ocluzia adâncă acoperită, prognatismul mandibular

-Osteoartrita unilaterală

dislocat şi are loc o remodelare continuă;

-Reducerea numărului de dinti ce realizează contacte ocluzale cu

antagoniştii;

-Utilizarea pentru restaurări protetice a unor materiale cu duritate mai

mare decât a tesuturilor dentare;

-Prezența unor restaurări ocluzale necorespunzător prelucrate;

-Prezența unor restaurări protetice care supraevaluează dimensiunea

verticală de ocluzie;

-Purtarea unor proteze incorecte din punct de vedere al relaŃiilor

intermaxilare sau care prezintă un echilibru precar

pe câmpul protetic.

Eroziunea dentara

Este definită ca uzura chimică graduală a ţesuturilor dentare, sub acţiunea

acizilor sau a mediului acid din cavitatea bucală, fiind a doua cea mai
întâlnită leziune necarioasă a dinţilor după uzura dentară. Eroziunea

6
 dentară este o afecţiune dentară care nu este provocată de placa
bacteriană.

Eroziunea dentară apare cu precădere la persoanele de peste 30 de ani, însă

poate apărea şi la persoane mai tinere, ca urmare a consumului crescut de
băuturi carbogazoase. Dinţii cei mai afectaţi de eroziunea dentară sunt incisivii,
căci ei au rolul primar în muşcătură.
Cauzele apariţiei eroziunii dentare sunt clasificate în:
• factori exteriori: băuturi, alimente şi medicamente acide (citrice, vitamina C
etc);
• factori interni: reflexul gastro-intestinal, anorexia nervoasă, bulimia,
sarcina, ulcerul peptic, alcoolismul, diabetul.
Apariţia eroziunii dentare poate fi influenţată şi de:
• hiposialia;

• compoziţia şi structura dinţilor;

• anatomia şi relaţia de ocluzie a dinţilor;

• anatomia şi mobilitatea ţesuturilor moi.

Simptome. Ca orice anomalie ce apare în corpul nostru, eroziunea dentară

provoacă manifestarea unor simptome. Dintre cele mai întâlnite sunt creşterea
sensibilităţii dentare, schimbarea culorii dinţilor, schimbarea formei dinţilor.
Dacă sunt afectaţi de eroziune dentară, marginile dinţilor devin transparente. Pe
măsură ce eroziunea dentară avansează, dinţii vor căpăta o culoare gălbuie,
datorată subţierii stratului de smalţ şi expunerii dentinei, care este de culoare
galbenă.
În unele cazuri, eroziunea dentară poate fi foarte vizibilă, semnele fiind marginile
dinţilor aspre şi neregulate, pete sau excavaţii pe suprafaţa dinţilor sau
expunerea dentinei.

Tratamentul eroziunii dentare poate presupune:

-refacerea dintelui prin acoperire cu compozit;

-purtarea gutierelor ocluzale;

-obturaţii fotopolimerizabile;

-faţete dentare, coroane dentare sau alte tratamente complexe.

7
Abfractia

Abfracția este o leziune cu margini nete care apare în porțiunea cervicală a

dinților, aproape de marginea gingivală. Nu este o carie, ceea ce inseamnă că
nu se datorează unei igiene orale deficitare sau unei diete bogate în dulciuri.
Apariția acestei leziuni este legată de forțe ocluzale prea mari sau exercitate în
direcții anormale care produc microfracturi în dentină și smalț la nivelul joncțiunii
smalț-cement ( gâtul dintelui )

Leziunea poate avea formă de unghi diedru asemănătoare unei cărți deschise
sau de farfurioară, păstrând aceiași pereți netezi și fermi la palpare. Forma
specifică deosebește abfracția de alte leziuni non-carioase ca atriția, abrazia și
eroziunea.

Dintele afectat poate fi sensibil, datorită expunerii dentinei la modificările de

temperatură din cavitatea bucală.

Mecanism de producere: forța excesivă (bruxismul) sau exercitată în afara

axului dintelui solicită dintele să se curbeze ușor iar repetarea acestui stress
duce la separarea prismelor de smalț și formarea în timp a leziunii.

În absența tratamentului abfracția nu se vindecă, ci evoluează în suprafață și

profunzime, determinând sensibilitate și probleme estetice. Tratamentul constă
în închiderea leziunii cu ajutorul materialelor compozite, ca în cazul cariilor.
Este deasemenea important să ne adresăm cauzelor abfracției, tratând
bruxismul și malocluzia. In cazul leziunilor foarte avansate, care scad dramatic
rezistența dintelui afectat, poate fi necesară protecția cu o coroană .

8
Caz clinic

Pacientul VT, sex masculin, in varsta de 24 ani, provenind din mediul urban;

se prezinta in clinica de medicina dentara din considerente estetice.

In urma anamnezei si examenului clinic se constata:

-malocluzie de clasa II/2(ocluzie adanca acoperita)

-bruxism nocturn

-fatete de atritie la nivelul marginii incizale ale incisivilor inferiori

9
10
11
Modelul de studiu montat in ocluzor:

12
Obiec've de tratament:

-gu'era pentru arcada superioara:

-pentru detensionare musculara

-oprirea din evolu'e a uzurii dentare datorata bruxismului

-inaltarea ocluziei

13
-aparat ortodon'c fix inferior:

-intruzia incisivilor inferiori

-corectare curba Spee

-alinierea din'lor pe arcada

14
-ulterior, dupa ce obiec'vele ini'ale, enuntate anterior, vor fi indeplinite urmeaza
montarea unui aparat ordodo'c fix pe arcada superioara(pentru ves'bularizarea
grupului frontal, stabilirea rapoartelor molare neutrale, asigurarea unei ocluzii
favorabile)

- la finalul tratamentului ortodon'c se va confec'ona o noua gu'era cu rol de

conten'e, cu indica'e pe termen lung avand in vedere faptul ca pacientul este
bruxoman

DISCUȚII

Uzura dentară este o leziune dentară cu o prevalență mare în acest moment și ceea ce
este foarte îngrijorător este faptul că se preconizează o creștere și mai mare în viitor,
corelată direct cu modul de viață al populației. Van′t Spijker, în 2009, consideră că
prevalența pacienților cu uzură severă a crescut de la 3% la vârsta de 20 de ani la 17% la
70 de ani cu tendința de creștere a ratei de uzură odată cu vârsta.

15
Concluzii

Uzura dentara, ca entitate clinica, compromite functionalitatea sistemului

stomatognat dar si estetica arcadelor dentare. Atitudinea terapeutica prinde o
forma adaptata nevoilor cazului clinic,in vederea stabilirii principalelor obiective
terapeutice care trebuie sa fie orientate spre eliminarea factorilor etiologici.

Prin identificarea tuturor factorilor cauzali si controlul obiceiurilor vicioase se

creeaza premisele prin care uzura dentara poate fi oprita din evolutie si se
realizeaza profilaxia recidivei dupa tratamentul restaurativ.

Tratamentul restaurativ se impune in unele situatii, acolo unde trebuie redata

functionalitatea sau unde cerintele estetice necesita satisfacute.

In concluzie, in cazul uzurii dentare succesul terapeutic se obtine prin

respectarea principiului : “ Trateaza cauza, nu doar efectul! “

16
 Bibliografie
1. [Abrahamsen 2005] Abrahamsen TC. The worn dentition – pathognomonic
patterns of abrasion and erosion. Int Dent J, 55(4 Suppl 1): 268–276,2005;

2. [Adam] D. Adam, R. Melinte, D. Popa, Simularea „In Vitro” a Instabilitatilor

Ligamentare ale Genunchiului Uman, Revista de Ortopedie si Traumatologie,
vol.16, pp.101-105, ISSN 1220-6466;

3. [Addy 2006] Addy M. and Shellis, R.P., Interaction between attrition, abrasion
and erosion in tooth wear, Monographsin Oral Sciences20, 17-31, 2006;

4. [Bader 2008] Bader I.D., Shugars DA, Variation in clinical decision making
related to caries. In: Fejerskov O, Kidd E, editors. Dental Caries: The Disease
and Its Clinical Management. 2nd ed. Copenhagen: Blackwell Munksgaard Ltd:
555-574, 2008;

5. [Bakland 2015] Bakland L.K., Tamse A., Categorization of dental fractures. In:
Tamse A, Tsesis I, Rosen E (eds). Vertical root fractures in dentistry. Springer
International Publishing, Switzerland, , 7–28, 2015;

6. [Benazzi 2016] Benazzi S., Nguyen H. N., Kullmer O., Kupczik K., Dynamic
Modelling of Tooth Deformation Using Occlusal Kinematics and Finite Element
Analysis, PLOSONE, pp. 1-17, 2016;

7. [Carlsson 2003] Carlsson GE, Egermark I, Magnusson T., Predictors of

bruxism, other oral parafunctions, and tooth wear over a 20-year follow-up
period, Journal of Orofacial Pain, 17: 50–7. Review Article, 2003;

8. [Carvalho 2005] Carvalho TS, Colon P, Ganss C, Huysmans MC, Lussi A,

Schlueter N, Schmalz G, Shellis RP, Tveit AB, Wiegand A., Consensus report of
the European Federation of Conservative Dentistry: erosive tooth
wear:diagnosis and management. Int Dent J.;55 (Suppl 1):277–284, 2005;

17
9. [Carvalho 2016-2] Carvalho TS, Colon P, Ganss C, Huysmans MC, Lussi A,
Schlueter N, Schmalz G, Shellis PR, Björg Tveit A, Wiegand A., Consensus
Report of the European Federation of Conservative Dentistry: Erosive tooth
wear diagnosis and management.Swiss Dent J.; 126(4):342-6, 2016;

18