Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava

Facultatea de Inginerie Alimentară

Controlul și expertiza produselor alimentare

Uscătorul rotativ

Îndrumător: conf. dr. ing. Mironeasa Silvia Student: Pelivanu Chiril

CEPA, An 2, Sgr. 1B

2
 Suceava, 2019

Cuprins

1. Destinație și clasificare………………………………………………………………. 3
1.1. Destinație ……………………………………………………………………….. 3
1.2. Clasificare……………………………………………………………………….. 4
2. Elemente componente, tipuri de asamblări, principiul de funcționare…………... 4
2.1. Elemente componente………………………………………………………….. 4
2.2. Tipuri de asamblări…………………………………………………………….. 5
2.3. Principiul de funcționare………………………………………………………. 6
3. Materiale utilizate pentru executarea elementelor componente………………… 6
4. Tipuri de solicitări la care sunt supuse organele de mașini……………………… 7
5. Descrierea proceselor tribologice specifice (frecare, uzare, lubrifiere)…………. 9
5.1. Frecare………………………………………………………………………….. 9
5.2. Uzare……………………………………………………………………………. 10
5.3. Lubrifiere………………………………………………………………………. 11
6. Precizarea tipului de transmitere a mișcării, a mecanismelor specifice și a eventualelor
organe pentru conducerea și comanda circulației fluidelor…………………….. 13
7. Măsuri de igienizare………………………………………………………………… 15
8. Măsuri de securitate și sănătate în muncă………………………………………… 16

9. Bibliografie…………………………………………………………………………… 17

2
 1. Destinație și clasificare. [[https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/industria-
alimentara/uscatorul-rotativ-233592.html].

1.1Destinație.

Uscătorul rotativ realizează uscarea continuă a produselor solide de simensiuni mici

(semințe de floarea- soarelui, cristale de zahăr etc.). Uscătorul rotativ este folosit pentru uscarea
seminţelor oleaginoase. Uscarea este un proces combinat de transfer de umiditate şi de căldură,
în care produsul cedează umiditatea unui alt agent care are rol de vehiculator al umidităţii. Pentru
ca uscarea să se facă într-un timp scurt, şi produsul să aibă, la sfârşit, caracteristicile fizico-
chimice stabilite de standardele respective, trebuie să se îndeplinească anumite condiţii și anume:
- natura materialului supus uscării. Materialul supus uscării este de obicei granular sau cu
structură poroasă şi influenţează deplasarea apei spre stratul exterior, de unde se va evapora. Cu
cât porii sunt mai numeroşi şi uniform repartizaţi în produs cu atât deplasarea apei se va face mai
repede, şi deci uscarea va dura mai puţin .
- felul legării apei în produsul supus uscării, cât şi procentul de apă influenţează
desfăşurarea procesului de uscare. Este bine ca, conţinutl de apă în produsele supuse uscării să
nu fie pre mare. De obicei, înainte de uscare se recomadă ca o parte din apa liberă din produs să
fie îndepărtată prin procedee mecanice (presare, stoarcere) sau prin concentrare (acoo undee este
posibilă aplicarea procedeului termic).
- forma şi dimensiunile materialului supus uscării influenţează uscarea. Dacă materialul
va fi mărunţit în particule cât mai mici sau în bucăţi de grosime mică, se va obţine un raport mare
între suprafaţa totală şi grosimea care va influenţa favorabil uscarea. Este bine ca produsele cu
structură capilară (fibroasă) să fie tăiate perpendicular pe fibră, astfel ca să se elibereze
capilarele, creînd drum liber pentru deplasarea umidităţii .
- temperatura produsului influenţează uscarea în sensul ca mărind temperatura
produsului, se măreşte viteza de uscare. Este bine ca să nu se ajungă la temperaturi foarte mari,
deoarece produsele alimentare ar putea să se degradeze .
- sensul de deplasare a produsului în raport cu aereul influenţează procesul de uscare.
Este bine să se creeze o circulaţie în contracurent ; aerul bogat în vapori de apă să întâlnească
produsul umed asigurând în acest fel o diferenţă de concentraţie (şi de presiuni parţiale) aproape
constante. În acest fel, intensitatea procesului de uscare va fi acelaşi pe toată durata uscării.
- temperatura şi umiditatea agentului de uscare trebuie corelate în aşa fel încât aerul cu o
temperatură mare să aibă un conţinut mic de umiditate pentru a putea prelua de la produs cât mai
multă umiditate, asigurând astfel uscarea cu o viteză mărită. Trebuie să se aibă în vedere că
temperatura prea mare a aerului să nu ducă la degradarea produselor alimentare sau a instalaţiei
în care se realizează uscarea. În cazul când cerinţele tehnologice impun utilizarea aerului cu
temperatură mare, se recomandă ca durata menţinerii produsului în curentul de aer să fie cât mai
resusă .

2
 1.2 Clasificare.
În funcţie de domeniul de utilizare uscătoarele pot fi :
- uscătorul cu un cilindru, folosit pentru uscarea produselor fluide la presiunea atmosferică;
- uscătorul cu tăvi, folosit pentru uscarea fructelor şi legumelor;
- uscătorul cu benzi suprapuse, folosit pentru uscarea fructelor şi legumelor;
- uscătorul dulap, folosit în industria pastelor făinoase;
- uscătorul vibrator cu funcţionare continuă, folosit pentru uscarea în flux continuu a pastelor
extra;
- uscătorul rotativ, folosit pentru uscarea seminţelor de floarea-soarelui, uscarea zahărului şi a
borhotului de sfeclă de zahăr;
- uscătorul cu discuri, folosit pentru uscarea zahărului;
- uscătorul cu celule verticale, folosit pentru uscarea malţului în industria berii:
- uscătorul turn, folosit pentru uscarea prin pulverizare;
- uscătorul în strat fluidizat, transmite căldura aerului prin convecţie;
- uscătorul sub depresiune, folosit la produsele foarte sensibile;
- uscătorul prin sublimare;
- uscătorul cu radiaţii infraroşii, folosit pentru uscareaproduselor vegetale cu suprafaţă mare şi
grosime mică (spanac, ceapă tăiată, morcov tăiat).
Uscătoare folosite în industria uleiului din România :
- uscătorul rotativ ;
- coloana de uscare de tip „ BÜHLER” ;
- uscătorul US 50 ;
- uscătorul cu fascicol tubular.

2. Elemente componente, tipuri de asamblări, principiul de funcționare.

2.1 Elemente componente.[mașini utilaje și instalații din industria alimentară ing.Elena

Petrulescu]

Uscătorul rotativ (fig.1) este constituit dintr- un tambur cilindric (1) din tablă de oțel,
închis la capete și sprijinit prin intermediul bandajelor (2) pe rolele (3). Tamburul se montează cu
o înclinație mică și este acționat în mișcare de rotație prin intermediul coroanei dințate (4) și
pinionului (5) de către electromotorului (6). În extremități, se fixează într- un orificiu în unul din
capace, conductă de alimentare (7) ce primește produsul din pâlnia (8), iar în cealalt capac
racordul (9) ce evacuează produsul uscat pe banda transportatoare (10).

2
 Pentru a realiza deplasarea produsului spre capătul de evacuare și pentru a împraștia
produsul în curentul de gaze calde si aer, pe partea interioară a tamburului se fixează nervurile
elicoidale (11).

Uscarea se realizează cu gaze calde din camera de ardere (12) sau cu amestec de gaze
calde și aer, circulația fiind realizată de ventilatorul (13). Gazele încarcate cu umiditate din
uscător sunt aspirate de ventilatorul (14), care le refulsează în atmosferă. Sitele (15) realizează
cernerea produsului. Cristalele sunt colectate în jgheaburile (16).

Uscatorul rotativ este folosit la uscarea zahărului realizează în capătul de evacuare

sortarea cristaleor în mai multe categorii( după mărimea acestora).

Fig.1: Uscător rotativ: tambur (1); bandaje (2); rolele (3); coroană dințată (4); pinionul (5);
electromotorul (6); conductă de alimentare (7); pâlnie (8); racordul (9); banda transportatoare
(10); nervurile elicoidale (11); camera de ardere (12); ventilator (13); ventilatorul (14); Site (15);
jgheaburile (16).

2.2 Tipuri de asamblări

În construcția uscatorului rotativ întălnim atât asamblări nedemontabile cât și

demontabile.

Din asamblările nedemontabile face parte asamblarea prin nitură care se folosesc la o
asamblare dură și permanentă este folosită la construcția tamburului (1).

2
 Asamblare prin sudare folosită la construcția carcasei.

Alt tip de asambare folosită este asamblare demontabilă care prezintă o mulțime de
avantaje față de cea nedemontabilă și anume: dezasamblarea figurilor fară a le deteriora si
asamblarea la loc, schimbarea ușoară a unor componente defecte etc. În cadrul uscatorului rotativ
întalnim o mulțime de asamblări demontabile și anume: electromotorul (6) are o asamblare
demontabilă față de pinionul (5) dar si in general e o componentă demontabilă. La uscatorul
rotativ practic toate componentele au o asamblare demontabilă.

Ventilator (13) si (14) au o asamblare demontabilă, deoarece pot fi ușor scoase din
intregul utilaj sau pot fi înlocuite.

Asamblari filetată prin șuruburi electromotorul(6) de catre utilaj.

2.3 Principiul de funcționare

Uscatorul rotativ are urmatorul principiu de funcționare: se introduc semințele de floarea

soarelui (sau alte tipuri de semințe care necesită uscare) în pâlnia (8) după care procesul este
automatizat (practic nu necesită intervenția omului) semințele trec printr-un tub în tamburul
cilindru (1) care este supus unor mișcări de rotație de către electromotorul (6) cu ajutorul
pinionului (5), coroanei dințate (4) și rolelor (3) care nu produc o energie mișcarii, dar doar
transmit energia necesară mișcării de la electromotorul (6) către tambur unde și are loc întreaga
uscare a semințelor. Uscatorul rotativ mai este folosit la uscarea zahărului realizează în capătul
de evacuare sortarea cristaleor în mai multe categorii ( după mărimea acestora).

3, Materiale utilizate pentru executarea elementelor componente.

Materialele folosite sunt diverse la fiecare componentă în parte de exemplu:

-tamburul cilindric(1) este constituit din oțel inoxidabil, deoarece intră in contact cu
produsul care necesită uscarea de asemenea materialul utilizat necesită să fie rezistent termic,
deoarece se produce o încalzire continuă a gazelor care si realizează uscarea produsului (semințe
de floarea soarelui) presupun ca e format dintr-un oțel inoxidabil.

-rolele(2) și pinionul (4) sunt constituite din oțel de îmbunătățire, deoarece este nevoie de
duritate.

-coroana dințată(3) sunt de asemenea formate din oțel de îmbunătățire.

2
 -conductă de alimentare(7) este constituită din fontă, deoarece sunt rezistente la
temperatură ridicată.

-pâlnia(8) constituită din oțel inoxidabil deoarece întră în contact cu produsul alimentar.

-racordul(9) și banda transportatoare(10) sunt formate din oțel inoxidabil deoarece intră
în contact cu produsul alimentar.

- nervurile elicoidale (11) intră in contact cu produsul alimentar, deci este format din oțel
de calitate.

-camera de ardere(12) este formată din fontă maleabilă deoarece camera de ardere
necesită o rezistență termică mare.

-sitele(14) formate din oțel inoxidabil, deoarece intră in contact cu produsul alimentar.

4. Tipuri de solicitări la care sunt supuse organele de mașini.

Solicitări de suprafață

Solicitările de suprafaţă ale organelor de maşini şi ale componentelor construcţiilor

tehnice, pot fi clasificate în funcție de tipul şi funcția suprafetelor termice, ast fel:

- solicitari termice, prin iradiere, electrice;

-solicitari tribologice (solicitan prin frecare);

- solicitari electrochimice;

- solicitan datorate curgerii fluidelor.

Soiioiţăriie precizate apar datorita factorilor agresivi, se manifesta sub diverse forme şi
intensitati şi produc modifican:

- de structura: dimensiunile, duritatea suprafetei, contaminarea stratului superficial cu

lubriflanţi, agenti de murdărie etc.

- dimensionale ale geometriei piesei: modificarea nigozitatii datorita deformațiilor

rezultate din frecările care apar între suprafețele in contact, aflate în mişcare relativă.

În cazul uscătorului rotativ sunt următoarele tipuri de solicitări camera de ardere (12),
tambur ul (1) sunt supuse la solicitare termica, deoarece in regiunea (12) camera de ardere are
loc arderea propriu-zisă iar in tamburul (1) are loc uscarea propriu-zisă a semințelor.

2
 -Arborii

Sunt organe de mașini ce se rotesc în jurul axei lor geometrice și transmit momente de
rasucire, respectiv puteri. Aceștia sunt solicitați în special la torsiune și încovoiere. Arborii de
dimensiuni mari sau arborii de formă complicată pot fi executați din fontă sau grafi nodular
(STAS 6071-75) sau fontă maleabilă (STAS 596-79). Caracteristicile mai mici ale fontelor sunt
compensate într-o mare măsură de sensibilitate mai redusă a fontei la concentrarea tensiunilor
și de capacitatea de amortizare a vibrațiilor. Tehnologia de fabricare este dictată de seria de
fabricație, rolul funcțional și dimensiunile arborilor. Pentru serie mică arborii de dimensiuni mici
se fabrică din bare laminate cu forjare ulterioară sau preșicrare mecanică directă, iar arborii de
dimensiuni mari se fabrică prin forjare din lingouri.

-Rulmenți

Sunt organe de mașini complexe, utilizate pentru rezemarea pieselor care execută mișcări
de rotație sau de oscilație(arbori, roți dințate, mese rotative). Ei se compun în general din
următoarele elemente:

-inelul interior și inelul exterior;

-șaiba de fus, șaiba de carcasă;

-corpurile de rostogolire și colivia.

Solocitări la oboseală

Cauzele care duc la ruperea pieselor datorită oboselii pot fi:

-deformațiile plastice repetate;

-numărul foarte mare de cicluri de deformare (mii sau milioane);

- deformațiile plastice concentrate și de amplitudine foarte mare, găurile, degajările,

filetele, zonele corodate și zgărieturile constituie puncte slabe.

2
 Starea de oboseală a materialului se caracterizează pintr-o mărime numită rezistență la
oboseală care reprezintă tensiunea maximă variabilă(alternată sau pulsatorie) la care ruperea
unui material nu se produce oricăt timp ar fi acesta încercat.

5. Procesele tribologice specifice (frecare, uzare, lubrifiere).

5.1. Frecare

În structura maşinilor şi utilajelor piesele nu funcţioncază singure ci formează cu alte

piese cuple cinernatice sau imbinări. Prin zona de contact se transmit forțe normale importante,
între, piese existând mişcări relative. Ca urmare, pe zonele de contact sc dezvoltă forţe de frecare
care combinate cu viteza relativă de deplasare generează o putere de frecare, respectiv lucrul
mecanic consumat în timp prin frecare. Acest lucru mecanic este preluat de la sursa de energie
mecanică şi se consumă sub douit forme:

- prin transformarea in căldură;

- prin modilicări dimensionale sau de formă ale suprafeţelor in coniact. Aceste modificări din
urrnă poartă denumirea de uzură.

Frecarea cste un proces complex de natură moleculară, mecanică şi energetică, care are
loc între suprafelele de contact ce sunt in mişcarc relativă. Acest proces se produce atăt irî
absenţa lubriflantului căt şi in prezenţa parţială sau integrală a acestuia. Procesele de frecare pot
fi clasificate în uemătoarele categorii:

- frecare uscată;

- frecare ;

- frecare semifluidă (mixtă);

- frecare fluidă.

Frecarea caracterizează prin contactul direct al.suprafețelor în mişcare relativă, fără a se

interpune între acestea de lubrifiant. Acest tip de frecare produce o uzare semnificativă.

2
 Frecarea limită sau onctuoasă este caracterizată prin interpunerea unuia sau a mâi
multor straturi subţiri moleculare de lubrifiant,.care are rolul de a împiedica contactul direct.
Grosimea filmului de lubrifiere se reduce din anumite motive: viteze, forţe exterioare şi se
produce la nivelul stratultti limită, adică a stratului aderent.

Frecarea semifluidă apare la limita frecării fluide în cazul existenţei unor suprafețe cu
un anumit grad de rugozitate. Deşi filmul de Inbrifiant are o grosime corespunzătoare ungerii
fluide, el se rupe în aşa fel incăt apare şi contactul direct între suprafeţe datorită imperfecţiunii
prelucrării suprafeţelor. Regimul de ungere şi frecare mixtă nu poate fi evitat la funcţionarea cu
şocuri sau în regimurile tranzitorii ale maşinilor (pornire-oprire), cănd pelicula de tilei nu s-a
format încă sau când viteza scade mult, schimbându-se eventual şi sensul mişcârii.

Frecarea fluidă apare atunci cănd este asigurată separarea teoretică perfectă a
suprafeţelor solide printr-o peliculă neintreruptă de lubriflant.

Frecare şi în alte medii decât cele considerate normale (presiune atmosferică normală şi
temperatură de lucru mai mare sau egală cu cea a mediului ambiant), există următoarele tipuri
de frecare [53]:

- frecare în vid, caracterizată printr-un coeficient de frecare foarte mare, uzare mare;

-frecare criogenică (la temperaturi scăzute), similară frecării în vid.

În funcţie de deplasarea relativă a suprafeţelor, se deosehesc dottă tipuri de

frecare:frecare de alunecare şi frecare de rostogolire.

În cazul meu sunt întălnite următoarele tipuri de frecări și anume:

- frecare uscată între bandaje (2) și rolele (3);dar și între coroană dințată (4) și
pinionul(5).

5.2.Uzuri

2
 Atât la frecarea uscată cât și în prezența lubrifiantului pot apărea următoarele tipuri de
uzuri:

- uzura de adeziune: poate fi de natură mecanică, termică sau metalurgică. Se manifestă

prin transfer de materiale, poate fi moderată sau severă (gripaj incipient, total). Apare la:
asamblări demontabile, fus-cuzinet, glisiere, ghidaje, piston-cilindru, angrenaje, variatoare, scule
aşchiere.

-uzura de abraziune: poate fi de natură mecanică, tennică sau metalurgică. Se manifestă

prin microaşchiere, rizare prin deformare, eroziune abrazivă, brăzdare, zgăriere - cu indepărtare
de material. Apare la: concasoare şi toatc cuplele ce functionează in mediu cu particule abrazive.

-uzura de oboseală: poate fi de natură mecanică sau termomecanică. Oboseala mecanică

se manifestă prin pitting incipient, pitting clistructiv, exfoliere. La oboseala tennomecanică sunt
prezente fisuri de oboseală termomecanică. Uzura de oboseală apare în, rulmenti, şuruburi cu
bile, camă-tachet, role lanţ, variatoare etc. Mai apare şi la organcle solicitate periodic cu frecare
uscată (role, şină-bandaj).

- uzura de coroziune: poate fi de natură chimică, biochimicii, eicctrochimică şi

mecanică. Apare la organe de supuse acţitinii corozive (lagăre unse cu acizi) sau in prezenţa
lubrifiantului degradat, a apei (piston-cilindru, lagăre cu alunecare, rulmenţi) piese in mişcare
neprotejate. Coroziunea cliimică şi biochimică poate fi evitată prin acoperiri de suprafaţă
(netalice, prin lacuri sau vopsele). În scopul evitării coroziunii electrochimice este necesar ca
materialcle in contact să nu formeze cupluri galvanice.

5.3. Lubrifierea

Cel mai simplu mijloc de reducere a frecării între două suprafețe constă în interpunerea
între acestea a unui strat subțire de substanță, numită lubrifiant care reduce substanțial frecarea.
Prezența lubrifiantului între suprafețele în contact asigură un film de separație, portant, cu o
grosme foarte mică. Filmul de lubrifiant poate fi continuu sau întrerupt de vârfurile rugozităților
suprafețelor.

2
 Funcțiile lubrifiantului sunt următoarele:

-reducerea frecării;

-asigurarea răcirii;

-menținerea unui regim termic adecvat;

-micșorează efectele prin uzare;

-asigură etanșarea(unsori);

-atenuează șocurile și vibrațiile;

Proprietățile lubrifianților:

-fluiditate

-rezistență la temperatură;

-rezistență la oxidare;

-rezistență hidraulică;

-salubilitatea și emulsionalitatea.

La alegera unui lubrifiant potrivit în industria alimentară se va ține cont de faptul ca poate
să intre în conact cu produsul alimentar din acestă cauză se va recurge la rmătoarele suluții:

-folosirea unor sisteme de etașare care să separeu mediul lubrifiant de produsul alimentar.

-folosirea unor medii lubrifiante nemiscibile cu produsul alimentar sau cu posibilități de

separare ulterioară.

-folosirea unor medii lubriante inerte față de produsul alimentar și fără toxicitate în
consumul uman sau animal.

2
 În cazul uscătorului rotativ voi folosi un lubrifiant cu rezistență termică și care să nu
afecteze produsul alimentar, de asemenea voi folosi un lubrifiant ieftin, deoarece uscarea
semințelor nu este un domeniu cu o importanță mare.

6. Precizarea tipului de transmitere a mișcării, a mecanismelor specifice și a

eventualelor organe pentru conducerea și comanda circulației fluidelor.

6.1 Transmisii prin roți dinţate. Angrenaje

Transmiterile prin roţi dinţate, denumite şi angrenaje fac parte din categoria trunsmisiilor
directe care transferă mişcarea de rtotaţie, respectiv puterea de la un arbore conducător la un
arbore condus. Un angrenaj este format dintr-o pereche de roţi dinţate montate pe cei doi arbori,
una pe arborele conducător, denumită (roată dinţată conducătoare), care se roteşte cu turaţia n1,
şi viteza ungbiulară w2, iar cealaltă pe arborele condus (roată dinţată condusă), care se roteşte cu
turaţia n2 şi viteza unghiulară w2. Angrenajul poate fi format şi din roată sectoare dinţate sau din
roată dinţată şi cremalieră (roată dinţată cu rază infinită). Roţile dinţate au executate pe. periferia
lof nişte proeminenţe numite dinţi şi goluri. În timpul transmiterii mişcării, dinţii roţii
conducătare pătrund succesiv în golurile dintre dinţii roţii conduse şi realizează o presiune de
contact antrenându-i prin angrenare. Angrenarea reprezintă procesul continuu de contact între
dinții roţilor unui angrenaj în scopul asigurării mişcării neintrerupte. Profilul danturii poate fi sub
formă de evolvență, hipocicloidă, pericicloidă şi arc de cerc. Odata cu transmiterea mişcarii de
rotaţie, angrenajele transmit și momentul de torsiune M1 adica lucru mecanic L., puterea P,
realiznd un raport de transmitere între vitezele.

6.2 Transmisii prin elemente flexibile

Transmisiile prin elemente fiexibile sunt transmisii indirecte. Transmiterea de rotaţie şi a

sarcinii de la arborele conducător la arborele condus are prin:

- fricţiunea dintre un element intermediar flexibil, considerat fără sfârşit dentimit curea şi
roţile conducătoare şi condusă (curele late sau trapezoidale);

2
 - contactul direct dintre dinții curelei şi cei ai roții (curele dintate);

- angrenarea elementului intemediar flexibil cu roţile conducătoare şi condusă (transmisii

prin lanţ).

Elementele flexibile pot fi:

- benzi elastice sau curele;

- benzi aniculate sau lanţuri.

6.2.1 Transmisii prin curele

Transmisia prin curea cuprinde un ansamblu de organe de maşini care au rolul de a

transmite mişcarea de rotatie şi puterea de la arborele motor la unul sau mai mulți arbori
antrenati, necoaxiali. Transmiterea mişcăni se realizează prin fricțiune prin intermediul unui
element flexibil, numit curea care se îfăşoară cu aderență pe suprafetele periferice ale celor două
roţi, roata conducătoare şi roata condusă.

În funcţie de poziţia axelor celor două roţi şi de modul de infăsurare a curelei,

transinisiile prin curele pot fi:

- transmisii cu axe paralele, cu acelaşi sens de rotaţie.

- transmisii încrucişate, roţile sunt tot cu axe paralele, dar au sensul de de rotaţie opuse.

- transmish cu axe lncrucişate în spaţiu sub un unghi de 90° sau sub un unghi oarecare.

În cazul uscătorului rotativ avem următoarele tipuri de transmitere a mișcării și anume:

-Transmisii prin roți dinţate, asemenea tip de transmisie a mișcării avem între
electromotorul (6) și pinionul (5), această transmitere are loc astfel electromotorul produce
energie mecanică din energie electrică care prin intermediul roților dințate o transmite
pinionului(5) care ulterior prin curele o transmite tamburului(1), astfel are loc realizarea mișcării
de rotație a tamburului(1).

2
 -Transmisii prin curele este prezentă între coroană dințată (4) și pinionul (5). Pinionul(5)
transmite mișcarea de rotație printr- o curea cu axe paralele și cu același sens de rotație coroanei
dințate(4), astfel are loc mișarea tamburului(1).

7. Măsuri de igienă

Igiena este unul din cele mai importanți factori în industria alimentară, deoarece
nerespectarea normelor de igienă duce atât la deteriorarea produsului alimentar sau chiar și mai
rau la contaminarea lui, dar și la deteriorarea aparatelor folosite în industria alimentară exeplu (a
uscătorului rotativ).

Masurile de igienă se referă atât la aparatele folosite cât și la muncitori care lucrează cu
aparatul dat ,dar și la igiena produsului alimentar utilizat.

-deoarece lucrul are loc în încaperi cu o temperatură ridicată, personalul este nevoit să
poarte măști care să le protejeze sistemul respirator atât de temperaturile ridicate cât și de alți
factor care pot interveni.

-dezinfectarea și spălare regulată a locului de munca cu diferite substanțe chimice cât mai
puțin dăunatoare.

8.Norme de securitate și sănătate în muncă.

NORME SPECIFICE DE PROTECŢIE A MUNCII La instalatiile de uscare există

pericol de incendiu. În cazul folosirii ca agent de uscare a gazelor de ardere cu temperaturi
ridicate. În această situatie sint uscătoarele cu tambur utilizate în industria zahă rului şi in
industria uleiurilor vegetale. Materialele supuse uscării, în contact îndelungat cu gazele arse cu
temperaturi foarte ridicate sepot încinge şi aprinde. Trebuie să se ia măsuri ca dispozitivele de
alimentare cu material şi evacuarea produsului uscat să functioneze continuu şi să nu se producă
aglomerări sau infundări de material. La toate uscătoarele cu actionări prin angrenaje sau

2
transmisii (uscătoarele cu valturi, uscătoarele cu tambur, uscătoarele cu lbenzi etc.) trebuie
prevăzute apărătoare, iar accesul Ia acestea este interzis în timpul functionării. La orice
interventie in interiorul uscătoarelor, a reductoarelor de turații şi a sisternelor de actionare se vor:

-scoate de sub tensiune toate electromotoarele instalației, inclusiv a ventilatoarelor, prin

desfacerea sigurantelor de la tabloul electric.

-Se vor afişa panouri avertizoare.

-Se vor respecta cu strictete limitele admisibile pentru temperaturi atit a agentilor de
uscare cit şi a materialelor ce se prelucrează.

Toate şnecurile de transport vor lucra în cuve.acoperite şi asigurate. La turnurile de

uscare prin pulverizare se va acorda atentie deosebită ca lichidele pulverizate să nu conțină
inpurități dure care să Infunde duzele sau să provoace scîn tei cînd izbesc peretii interiori ai
uscătorului, putând provoca aprinderea produsului pulverulent uscat şi dă naştere la explozii.
Izolatiile termice trebuiesc menținute în stare corespunzătoare pentru a nu crea zone de
supraîncălzire a prafului ce se depune din exterior pe suprafața lor. Se vor curăța de praf cît mai
des posibil. Ventilatoarele vor fi amplasate în zone cât mai ferite de spatiile de acces şi
prevăzute cu Ingrădiri de protectie. La lucrările de reparații pentru lucrările de demontare şi
montare se vor utiliza mijloace mecanice de ridicat şi traasportat specifice acestor operațiuni
iar personalul utilizat în aceste lucrări va fi echipat cu mănuşi şi haine de protectie conform
normativelor în vigoare.

Alte norme de sănătate sunt:

-spatiile cu profil alimentar trebuie sa foloseasca permanent apa potabila, rece si calda. In
cazul unitatilor alimentare care folosesc surse proprii de apa potabila, de exemplu fântâni,
acestea trebuie sa asigure un control sanitar surselor si apei utilizate.

-deoarece lucrul are loc în încaperi cu o temperatură ridicată personalul este nevoit să
poarte măști care să le protejeze sistemul respirator atât de temperaturile ridicate cât și de alți
factor care pot interveni.

2
 -mobilierul si utilajele din unitatile alimentare trebuie sa fie rezistente si usor de curatat.
De asemenea, este important sa nu afecteze proprietatile alimentelor cu care vin in contact.

-personalul va purta echipament sanitar de protectie, dar si de unica folosinta unde este
cazul.

-respecatrea normelor de igienă atât a personalului cât și a utilajelor si preparatelor

folosite.

2
Bibliografie:

1. Mașini utilaje și instalații din industria alimentară ing. Elena Petrulescu, ing. Paul Dinache,
ing. Lucian Ioancea.

2.Elemente de inginerie mecanică Dr.ing.Silvia Mironeasa și Dr.ing.Costel Mironeasa.

3. https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/industria-alimentara/uscatorul-rotativ-233592.html

4.https://www.dispotrading.ro/blog/cele-mai-importante-11-norme-de-igiena-in-industria-
alimentara/