Comunicarea

și rolul ei în practica medicală

Cred că tuturor ni s-a întâmplat la un moment dat să rămânem fără cuvinte

în faţa celui din faţa noastră şi să avem sentimentul de dificultate în a ne exprima punctul de
vedere într- un mod cât mai clar şi cât mai corect. Aceasta este o situaţie în care nu prea ne
dorim să fim şi important este că, indiferent cine ne este interlocutorul să găsim acele
cuvinte/comportamente prin care să putem transmite într-un mod eficient mesajul, informaţia,
starea. Prin comunicare, omul modern se analizează pe sine, îi analizează pe cei cu care se
află în interacţiune şi – în ultimă instanţă – poate găsi un mod propriu de investigare a lumii
care-l înconjoară.
Partea de comunicare în mediul medical necesită mai multă atenţie datorită
faptului că aceasta are în centru pacientul, care se prezintă în plină suferinţă şi incertitudine în
faţa medicului. Comunicarea este cel mai important lucru în stabilirea relaţiei cu pacientul, cu
aparţinătorii şi cu ceilalţi membri ai echipei medicale. „A şti să asculţi este prima condiţie a
unui dialog”. Comunicarea reprezintă un ansamblu de cuvinte şi gesturi prin intermediul
cărora se transmit şi primesc mesaje. Ca proces important în actul medical, comunicarea este
un proces activ de transmitere şi recepţionare de informaţii, în care cel puţin unul dintre
partenerii de comunicare trebuie să aibă abilităţi de ascultare activă, înţelegere a mesajului şi
de a răspunde unor întrebări, interpretare a limbajului nonverbal, motivare a interlocutorului
pentru ca acesta să susţină conversaţia
Comunicarea este deosebit de importantă în practica medicală, în condițiile
în care pacienții sunt vulnerabili din punct de vedere emotional, se simt singuri și, de cele mai
multe ori, speriați de ceea ce îi poate aștepta. În tot acest proces de acomodare este esențială o
bună comunicare, pentru că ea contribuie la asigurarea, în condiții de siguranță și eficiență, a
îngrijirii medicale de care pacienții au nevoie, atât prin prestarea unor servicii, dar și prin
efectuarea procedurilor corespunzătoare.
 CUM ÎI AJUTĂ PE PACIENȚI O BUNĂ COMUNICARE?

O bună comunicare ajută pacienții să se simtă în largul lor. Se știe că

persoanele care au nevoie de asistenţă medicală sau de servicii medicale de urgenţă devin
îngrijorate, anxioase, panicate, mai ales dacă, pe parcurs, starea de sănătate se agravează ori
se deteriorează. Acest lucru poate conduce la stări de nesiguranţă, uneori de agresivitate (în
funcţie de urgenţa medicală pe care o comportă). Fie că este vorba de un simplu test de
analize, de o nouă schemă de tratament, uneori chiar de o urgenţă maximă, pacientul simte
nevoia să fie ajutat, înţeles dar, mai ales, să i se asigure revenirea în zona de confort, dacă
starea sa clinică se agravează. O bună comunicare reduce factorii de stres enumeraţi anterior,
ajută pacientul să capete încredere în staff-ul medical cu care intră în contact și îl face să se
simtă în largul lui.
O bună comunicare ajută pacienții să simtă că dețin controlul. Foarte
des se întâmplă ca pacienţii să simtă că renunţă la controlul asupra vieţii lor odată ce apelează
la sistemul de sănătate. În cazul în care aceștia sunt în spital, de exemplu, chiar și lucrurile
simple de zi cu zi îi apasă, pentru că, în mod normal, există un program independent de ei:
terapia, asistenţa, tratamentul, orele de masă și de vizită. Pierderea controlului și a
independenţei îi poate face pe oameni să se simtă neajutoraţi, lucru ce influenţează negativ
șansele de recuperare. O bună comunicare ajută la evitarea acestor stări, putându-le reda
încrederea și controlul asupra situaţiei cu care se confruntă.
Buna comunicare face ca pacienții să se simtă valoroși și apreciați. În
sistemul ideal de asistenţă medicală, cel mai preţios lucru pe care-l putem oferi altei persoane
(pacient sau client) este timpul alocat. Când vom demonstra că suntem pregătiţi să lăsăm
deoparte alte sarcini pentru a aloca timp suplimentar unui pacient (uneori doar pentru a
asculta, a înţelege sau a încuraja!), vom comunica eficient cu acea persoană. Posibilitatea de a
comunica mai mult, mai bine, mai eficient ne ajută să construim o relaţie directă cu pacienţii
noștri și ne ajută să-i evaluăm cât mai corect din punct de vedere psihologic și medical.
Comunicarea înseamnă mult mai mult decât ceea ce transmitem prin cuvinte. Tonul vocii
noastre atunci când vorbim, atenţia pe care ne-o acordă interlocutorul, mesajele care ni se
transmit nonverbal, modul în care mutăm și poziţionăm corpul, dar mai ales precizia și
claritatea a ceea ce transmitem sunt, de asemenea, elementele cheie ale unei bune comunicări.
 Voi aminti aici cinci metode importante de comunicare:
• Ascultarea și participarea (inclusiv reclamaţii din partea pacientului,
familiei sau aparţinătorilor) ;
• Comunicarea nonverbal;
• Comunicarea verbal;
• Chestionarul/interviul ;
• Comunicarea în scris.
Este important să amintim că abilităţile noastre de comunicator se dezvoltă
în timp și că doar în timp vom câștiga experienţă din acest punct de vedere. Comunicarea
zilnică pe care medicul sau farmacistul o are cu pacienţii sau clienţii, la nivel formal și
informal, va dezvolta abilităţile acestuia; în plus, nu trebuie neglijată nici șansa de a învăţa și
de a observa acest lucru chiar de la colegii cu mai multă experienţă și practică în domeniu.
Atunci când pacientul a terminat de vorbit, dacă aveţi nelămuriri, puteţi
cere un feedback referitor la ceea ce vi s-a comunicat.

Pacientul nu poate fi implicat în fiecare decizie a actului medical. Pentru

că, în anumite privințe, pacientul nu are competența necesară să sprijine decizia. Însă ne
poate spune dacă are nevoie sau preferă capsule sau lichide, sau dacă e mai bine pentru el sau
ea să ia medicamentul de 2 ori pe zi și nu de 3 ori pe zi. Așa că pacienții pot fi implicați în
acest gen de decizii.
Este foarte important ca ei să fie consultați și implicați, dacă este posibil,
pentru că astfel vor respecta mai bine tratamentul”, mărturisea Preben Ulrich Pedersen,
Profesor Doctor, Danish Center for Clinical Guidelines – Clearinghouse, Department of
Medicine and Technology, University of Alborg într-un interviu acordat în exclusivitate
Revistei eAsistent în timpul lucrărilor celei de a V-a Conferințe OAMGMAMR – filiala
București (16, 17 mai 2014). Este o abordare care pune accentul pe comunicarea în ambele
sensuri, atât dinspre cadrul medical spre pacient, dar și invers, fiindcă dialogul joacă un rol
esențial, aducând beneficii tangibile calității și rezultatelor finale ale actului medical.Această
implicare a pacientului în diversele decizii necesare în timpul actului medical este un aspect
cheie al filozofiei îngrijirilor medicale centrate pe pacient.
Încurajarea unei comunicări adecvate de ambele părți este un element
fundamental în construirea unei culturi a îngrijirilor medicale centrate pe pacient, abordare
care este din ce în ce mai promovată de către unitățile medicale care vor să facă saltul decisiv
spre un nou nivel de calitate, eficacitate și eficiență. omunicarea adecvată se bazează, deci, pe
lucruri relativ simplu de pus în practică, dar foarte eficace în a stabili un dialog real și a
construi un parteneriat între cadrele medicale și pacienți și familiile lor.  Acesta este
obiectivul fundamental al îngrijirilor centrate pe pacient. Iar existența unui parteneriat real
este esențială pentru îmbunătățirea deznodământului actului medical, crescând calitatea și
siguranța acestuia, precum și satisfacția pacienților

Bibliografie

1) Asnani M.R. (2009). Patient-physician communication. WestIndian Med J, 58(4):357-61.

2) Clark P.A. (2003). Medical practices’ sensitivity to patients’ needs: Opportunities and practices
for improvement. Journal of Ambulatory Care Management, 26(2), 110-123.
3) Wanzer M.B., Booth-Butterfield M., Gruber K. (2004). Perceptions of health care providers’
communication: Relationships between patient-centered communication and satisfaction. Health Care
Communication, 16(3), 363-384.
4) Duffy F.D., Gordon G.H., Whelan G., Cole-Kelly K., Frankel R. (2004). Assessing competence in
communication and interpersonal skills: The Kalamazoo II report. Academic Medicine, 79, 495-507.
5) Heisler M., Bouknight R.R., Hayward R.A., Smith D.M., Kerr E.A. (2002). The relative
importance of physician communication, participatory decision-making, and patient understanding in
diabetes selfmanagement. Journal of General Internal Medicine, 17, 243-252.
 6)  http://www.patient-centeredcare.org/chapters/chapter7a.pdf
7)      http://www.supplementalhealthcare.com/blog/2012/communicating-effectively-patients
8) http://www.marylandpatientsafety.org/documents/AnnualConference2013/Track-3-Kaufman-
PPT-2.pdf.