Sunteți pe pagina 1din 3

CPE

Streba Alina Mariana

SINDROMUL COPILULUI ALINTAT SI FOBIA SCOLARA

Sindromul copilului alintat reprezintă un eşec al procesului de socializare a copilului, ca


urmare a nereuşitei părinţilor de a impune limite de comportament adecvate vârstei
copilului, care va rămâne egocentrist şi imatur, incapabil de a înţelege că nu poate fi
răsplătit întotdeauna, că nu se poate face totul după voia sa. Copiii alintaţi prezintă o
lipsă de consideraţie faţă de adulţi, vor să-şi impună punctul de vedere tinzând să aibă
ieşiri temperamentale. Au un comportament obstructiv, manipulativ, sâcâitor, obraznic.
Sunt greu de mulţumit şi această stare nu se pastrează în timp. Este neplăcut să-i ai în
preajmă, chiar şi pentru cei care îi iubesc.
Multe dintre problemele comportamentale, ce provoacă îngrijorarea părinţilor, nu
sunt legate propriu-zis de acest sindrom, ci sunt comportamente normale ale vârstei,
rezultatul stresului intrafamilial sau a unor modele comportamentale moştenite. Deşi
aceste din urmă situaţii nu reprezintă o reala alintare, totuşi oferă oportunităţi pentru
instalarea sindromului, dacă părinţii nu adoptă o atitudine adecvată. Evitarea termenului
« alintat » creează doar dificultăţi de comunicare cu părinţii îngrijoraţi de
comportamentul copilului lor, deoarece nu există nici un alt termen care să definească
mai bine aceste manifestări.
Greşeala de concepţie este convingerea că sindromul îşi are cauza în excesiva
indulgenţă a părinţilor, prin faptul că li se oferă copiilor prea multă atenţie sau li se
satisfac prea multe dorinţe. A fi indulgent este una dintre plăcerile vieţii de părinte şi,
când această atitudine se combină cu o prezenţă parentală pozitivă, cu limitări clare, nu se
ajunge la copii alintaţi. Indulgenţa poate conduce la alintare atunci când părintele nu are
suficientă încredere în sine, încearcă să rezolve nevoile complexe, de dezvoltare, ale
copilului, prin daruri materiale sau prin neimpunerea unor limite de comportament.

Cum se manifesta un copil alinatat?


Astfel de copii sunt in general capriciosi. Are o serie de dorinte care
nu totdeauna pot fi satisfacute in momentul respective . Daca nu se intampla
cum vor ei devin impulsive si fac crize de furie , acte de nestapanire .
De obicei sunt negativisti, se manifesta prin incapatanare , indaratnicie ,
nesupunere , obraznicie , impertinenta .Sunt egoisti si individualisti. Se
manifesta prin orgoliu, infumurare , tendinta de a fi in centrul atentiei. Ei
sunt putin simpatizati de colegi si adesea ignorati.
Pot fi insa si copii alinatati hipersensibili , emotive , timizi excesiv .Din
supraprotectia parinrilor a rezultat starea de neincredere in foetele proprii ,
un comportament lipsit de initiative.
De ce si in ce fel acesti copii pot manifesta fobie scolara ?
Fobia scolara este un raspuns la neadaptare .
Sunt adesea situatiile in care se manifesta respingere fata de scoala,
atitudini negative ale copilului fata de scoala, instabilitate relationala.
Multe dintre aceste manifestari sunt cauzate de influentele mediului de
provenienta (parinti , bunici, frati mai mari ) In familie nu este destul de bine
pregatit terenul psihologic pentru scoala.Unii parinti recurg la a-i ameninta
pe copii cu scoala (“las’ ca mergi tu la scoala ... vezi tu acolo ! “ )Astfel
apare inca de la ineput sentimental de respingere.
Alti parinti sunt preocupati de a-I invata pe copii sa scri , sa citeasca,
sa socoteasca, fortat si gresit , inainte de merge la scoala.Folosindu-se de
cele mai multe ori procedee metodice inadecvate , se ajunge la o respingere
a activitatii scolare de catre copii , insotita de tulburari afectiv-emotionale.
Cei sapte ani de acasa constituie si primul model social cu o mare
influenta asupra copiilor privind modul lor de relationare, comportare si de
integrare scolara.Stategiile educative la care se face apel in familie
determina in mare masura rezultatele scolare ale copiilor si comportamentul
lor sociomoral .
Comportamentul educativ al parintilor chiar daca e bine intentionat
poate avea efecte negative asupra copiilor. Sunt parinti supraprotectori care
considera ca scoala are o serie de cerinte educative ce depasesc posibilitatile
copiilor sau copiii lor fie sunt de o inteligenta rara , fie neajutorati , plapanzi,
fragili si trebuie menejati. Aceasta neconcordanta de cerinte intre familie si
scoala poate determina o atitudine necorespunzatoare a copilului fata de
scoala.
Pe de alta parte , mediul scolar se caracterizeaza prin o anumita
neutralitate afectiva . Invatatorul e mai putin tolerant decat mama, bunica
sau chiar educatoarea ., e mai autoritar, cere respectarea a mai multor
reguli.Campul relational se amplifica in scoala ; relatiile cu ceilalti copii se
bazeaza pe reciprocitate si egalitata. Statutul de elev impune noi indatoriri.In
cazul unui copil rasfatat, aceasta schimbare de situatie poate fi cu greu
acceptata.
Respingerea fata de scoala , aversiunea fata de preocuparile scolare
pot aparea si ca urmare a neconcordantei intre posibilitatile copiilor si
perspectivele invatarii in scoala. Copiii rasfatati sunt hipersensibili. Daca
au o nereusita o constientizeaza imediat si excesiv. Ei pot fi invidiosi pe
reusita unor colegi. Aceste dificultati pot constitui inceputurile unei atitudini
de respingere fata de sarcinile scolare. Si in acest caz, daca parintii sunt
interesati si reactioneaza bine , situatia se rezolva iar in cazul in care ban u
sunt preocupati de aceste situatii, le ignora , le considera minore, apreciind
ca pot fi depasite supraestimand posibilitataile copiilor , fie sunt prea
indulgenti si solicita prea putin efort in comparative cu cerintele scolare.
In aceste situatii copiii acumuleaza lacune in cunostinte , nu sunt motivati
pentru eforturi,traiesc in permanent conflict determinat de neconcordanta
dintre cerintele scolii si rezultatele obtinute de ei, de evaluarea rezultatelor
de catre scoala pe de o parte si parinti pe de alta parte. Copiii sunt
derutati.Toate acestea exprima tulburari de atitudini ale copiilor fata de
scoala , la care contribuie mult atitudinea fie tematoare , agresiva sau
nepasatoare a parintilor fata de rezultatele scolare ale copiilor.
De regula , copiii rasfatati , cand cunosc primele insatisfactii nu le
mai place sa invete, dispare dorinta de a cunoaste, evita sarcinile scolare.Se
pot chiar simti stresati de situatie .Apar dificultatile de adaptare. Ele se
caracterizeaza prin incapacitatea copilului de a se supune unui sistem de
cerinte riguroase , prin instabilitate relationala , prin tulburari affective si
comportamentale . Pot aparea tensiuni la scoala datorita competitiei la care
ei nu fac fata , nu se adapteaza. Datorita educatiei din familie ei opun deseori
rezistenata interioara fata de scoala si masurile pe care invatatorul le ia. Pe
de alta parte , la scoala nefiind rasfatati casi acasa , ei traiesc o profunda
nemultumire si dezorientare.