Facultatea de sociologie și asistență socială

Rolul penitenciarului în reintegrarea socială a

condamnaților

Student: Brînceanu Laura-Cristina

Seria 1, Grupa 1

Probațiune

1
 Într-o lume care se află în continuă schimbare, calitatea vieții noastre depinde de mediul
în care răspundem acestor schimbări.

Pentru a putea trăi într-o comunitate fără să fim excluși, marginalizați, etichetați, trebuie să ne
adaptăm la normele și condițiile acesteia, să fim în pas cu schimbările prin pregătire și prin
contribuția fiecăruia la viața comunitații.

Adaptarea la mediul din penitenciar poate fi dificilă din cauza privării de libertate, a
noilor reguli și comportamente.Individul resimte mai mult sau mai puțin gradul său de cultură,
educație, maturizare.Modul de viață obișnuit pe care individul îl avea înainte se schimbă, apar
indepărtările temporare de familie, prieteni, societate, este obligat să respecte un anumit
program, probleme de sănătate, muncă și alte nevoi care lasă amprente puternice după
liberare.

Un deținut/fost deținut este considerat ca fiind o persoană defavorizată, căruia i se

atribuie o etichetă, și de aceea au nevoie de ajutor din partea instituției pentru o integrare în
societate și mai ales pe piața muncii.

Dacă pe timpul detenției nu sunt pregătiți să înfrunte societatea, după liberare nu vor face față
noilor schimbări, nu vor ști cum să reacționeze sau să nu reacționeze în anumite situații.

Problemele încep să se amplifice odată cu relațiile proaste cu familia, comunitatea, chiar și

lipsa actelor de identitate sau lipsa unui loc de muncă pentru a-și putea permite un trai cât mai
decent.Deasemenea există și persoane care după liberare nu au locuință.

Toate aceste lucruri care țin de respingerea societății vor împinge fostul deținut să
recurgă din nou la infracțiuni, să revină în anturaje negative.

Principalul scop al sistemului penitenciar este reintegrarea socială a condamnaților și

totodată prin acest mecanism se asigură și o mai bună funcționalitate a societații.

Reintegrarea socială în penitenciar este ințeleasă în mare parte ca fiind un suport oferit
deținuților din timpul urmăririi penale până la liberare, iar dacă este cazul chiar și după.

2
Aceasta presupune oportunitățile pe care le are persoana privată de libertate pentru a fi
reintegrată treptat în societate.

Reabilitarea socială trebuie să înceapă încă din prima zi de carcera.Institutul penitenciar

îi oferă deținutului posibilitatea de a participa la activități lucrative, educaționale, recreative
cu scopul de a-l ajuta în dezvoltarea sa morală, vocațională, educațională.Toate aceste aspecte
sunt realizate cu ajutorul echipei pluridisciplinare (psiholog, educator, asistent social).

Încă de la începutul detenției, deținutul este evaluat de către fiecare specialist din echipa
pluridisciplinară, descoperind astfel nevoile pe care acesta le are, iar pe baza acestora, îi sunt
recomandate o serie de programe și activități corespunzătoare nevoilor identificate, mai exact
se întocmește Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică cu
respectarea nevoilor prioritare de intervenție și consultarea persoanei condamnate, acesta se
completează și se modifică ori de câte ori este nevoie.

Penitenciarul dispune de Centrul de Reintegrare, Comunitatea terapeutică, unde

deținuții au atelier de lucru manual, confecții, biblioteca unde pot scrie în Revista
Penitenciarului.Există de asemenea și sală de forță și terenuri de sport pentru recreere.Aceștia
au oportunitatea de a merge la școală, și de a-și finaliza studiile.Există persoane private de
libertate care nu știu să scrie și să citească, benefic pentru ei fiind programul de alfabetizare.

O altă oportunitate importantă este obținerea unei calificări profesionale pe care o pot obține
pe parcursul detenției, putând astfel ca după liberare, individul să-și poată procura mijloacele
de existență fără a mai fi nevoit să recurgă la infracțiuni.

Dacă persoana privată de libertate este aptă de muncă, aceasta are posibilitatea de a se angaja
în interiorul sau înafara penitenciarului în funcție de regimul în care este încadrat.

Scopul activităților socio-educative este acela de a atenua influența negativă a privării

de libertate asupra personalității condamnatilor, identificarea de aptitudini și abilitați cât și
dezvoltarea acestora prin care să li se permită, după ieșirea din penitenciar, adaptarea la o
viață socială normală.

Obiectivele activității socio-educative se referă la adaptarea la viața instituționalizată,

pregătirea școlară cât și profesională, reabilitarea de comportament și cultivarea respectului
atât față de cei din jur, suport/susținere morală, desvoltarea capacității de a comunica și de a
se exprima, sprijinirea legăturilor cu mediul de suport etc.

3
Din diverse motive, legăturile cu familia se pot întrerupe, deținutul nu știe cum să comunice
sau să reacționeze la contactul cu membrii familiei, iar acest dezechilibru poate fi restabilit
prin programul „Atelier pentru familie”.

Există programe pentru tineri, programe destinate foștilor consumatori de droguri cu scopul
de a informa și de a preveni consumul de droguri, riscurile infectării cu HiV, programe pentru
femeile private de libertate care au ca scop informarea asupra dezvoltării sănătoase a copiilor
cât și educația acestora și de asemenea și însușirea corectă a rolului de mamă sau soție etc.

Fiecare program/activitate finalizată, este răsplătită cu un anumit număr de credite.Pe

baza acestor credite cumulate, deținuților li se oferă câte o recompensă cum ar fi permisie
pentru o zi acasă, suplimentarea dreptului la vizită, pachet, convorbiri on-line sau vizită
intimă în funcție de regimul în care sunt încadrați și numărul de credite acumulate.

După executarea a 3 sferturi din pedeapsă în condițiile în care comportamentul

deținutului a fost unul adecvat, iar programele și activitățile realizate au dat randament,
deținutul poate fi liberat condiționat cu acordul comisiei de liberare condiționată.

Penitenciarul, prin multitudinea de servicii oferite, programe și activități, oferă șansa

persoanelor condamnate de a se reintegra în societate și de a înbunătăți calitatea vieții acestora
și a diminua recidiva.