EUROPOL și EUROJUST

I. Cooperare judiciară și polițienească în materie penală

Libertățile de circulație, desființarea frontierelor interioare permit creșterea economică

și dezvoltarea generală, dar au și efecte secundare (criminalitate, imigrație clandestină
ș.a.m.d.). Din acest motiv, Tratatul de la Maastricht a instituit cooperarea în materie de justiție
și afaceri interne (JAI). Denumirea actuală a fost dată de Tratatul de la Amsterdam, odată cu
transferul competențelor privind vizele, imigrația, azilul etc. la pilonul I.

Obiectivul cooperării este să ofere cetățenilor un grad ridicat de protecție, prin

prevenirea și combaterea criminalității organizate sau de altă natură (sunt vizate în special
terorismul, traficul de ființe umane, infracțiunile împotriva minorilor, traficul de droguri,
traficul de arme, corupția, frauda), precum și prevenirea și combaterea rasismului și
xenofobiei.

Căile concrete prin care trebuie să se obțină rezultatele preconizate sunt:

- cooperarea mai strânsă între poliție, autoritățile vamale și celelalte autorități
competente ale statelor membre, în mod direct și prin Oficiul European de Poliție
(Europol);
- cooperarea mai strânsă între autoritățile judiciare și alte autorități competente ale
statelor membre, inclusiv prin intermediul Unității Europene de Cooperare Judiciară
(Eurojust);
- apropierea, atât cât se impune, a normelor de drept penal ale statelor membre.

Organele implicate în realizarea cooperării polițienești și judiciare în materie penală și

modul de luare a deciziilor
Consiliul ca organ principal al pilonului III, folosind mijloacele și procedurile
adecvate, ia măsuri și favorizează cooperarea în vederea realizării obiectivelor Uniunii. În
acest scop, hotărând în unanimitate, la inițiativa unui stat membru sau a Comisiei, Consiliul
poate:
a) să adopte poziții comune, care definesc orientarea Uniunii într-o problemă specifică;
b) să adopte decizii-cadru, în vederea apropierii dispozițiilor legislative și de
reglementare din statele membre. Deciziile-cadru obligă statele membre în ceea ce
privește rezultatele care trebuie atinse, lăsând autorităților naționale competența
determinării formelor și metodelor care vor fi folosite. Ele nu pot produce efecte
directe;
c) să adopte decizii în orice alt scop, conform obiectivelor acestui titlu, cu excepția
apropierii dispozițiilor legislative și de reglementare din statele membre. Aceste
decizii sunt obligatorii și nu produc efecte directe; Consiliul, hotărând cu majoritate
calificată, adoptă măsurile necesare pentru a pune în aplicare aceste decizii la nivelul
Uniunii;
d) să încheie convenții, recomandând statelor membre să le adopte în conformitate cu
propriile norme constituționale.

1
 EUROPOL și EUROJUST

Curtea de Justiție deține anumite competențe în pilonul III. Ea decide cu titlu

prejudicial asupra validității și interpretării deciziilor-cadru și a deciziilor, asupra interpretării
convențiilor dintre statele membre, precum și asupra validității și interpretării măsurilor lor de
aplicare. În anumite condiții, face și un control de legalitate al deciziilor-cadru și al deciziilor
și judecă unele diferende între state.
Comisia este pe deplin implicată în lucrările cooperării polițienești și judiciare.
Parlamentul European este consultat de Consiliu înainte de adoptarea oricărei măsuri
și emite un aviz, într-un termen care poate fi stabilit de Consiliu, dar care nu poate fi mai scurt
de 3 luni. Dacă avizul nu este dat în acest termen, Consiliul poate să adopte măsura
respectivă.
Președinția și Comisia informează cu regularitate Parlamentul European asupra
activităților desfășurate, iar Parlamentul poate interpela Consiliul și îi poate adresa
recomandări. Anual în Parlament are loc o dezbatere privind progresele obținute.
În afară de aceste organe, se constituie un comitet de coordonare, compus din înalți
funcționari. Pe lângă rolul său de coordonare, comitetul are sarcina să formuleze avize
adresate Consiliului, fie la cererea acestuia, fie din proprie inițiativă și să contribuie la
pregătirea lucrărilor.

Uniunea Europeană în cadrul politicii sale penale pe lângă organele specifice CE la

serviciile cărora a apelat, dorește să creeze un sistem supranațional de organe capabil să
coordoneze și să sprijine activitatea organelor de urmărire penală naționale, până la înființarea
unei Procuraturi Europene.
Aceste organe existente în prezent pot fi grupate în trei categorii:
1. Organe administrative: Oficiul de Luptă Anti Fraudă (OLAF)
2. Organe de poliție: ofițerii de legătură, Europol
3. Organe de justiție: Eurojust

Ca realizări, vom menționa pe scurt Europol, cu misiunea de a centraliza informațiile

în materie de criminalitate, a îmbunătății eficacitatea și cooperarea autorităților competente
din statele membre în ce privește prevenirea și combaterea crimei internaționale organizate și
a terorismului.

Apoi, în 2002 a fost creat Eurojust, o rețea de autorități judiciare, pentru a crește
eficiența autorităților competente din statele membre atunci când se confruntă cu infracțiuni
grave transfrontaliere și cu crima organizată. Eurojust stimulează și îmbunătățește
coordonarea anchetelor și a urmăririlor penale, dezvoltă cooperarea între autoritățile statelor
membre, mai ales prin facilitarea asistenței juridice internaționale reciproce și prin aducerea la
îndeplinire a cererilor de extrădare. Amintim că au fost încheiate și mai multe convenții
europene privind extrădarea, ajutorul reciproc în materie penală etc.

2
 EUROPOL și EUROJUST

II. Europol

Despre Europol ca instituție de poliție vorbește prima dată Tratatul de la Maastricht ca

organ specific pilonului III de cooperare interguvernamentală în domeniul justiției și
afacerilor interne.

La 26.07.1995 a fost semnată Convenția Europol prin care acesta a primit misiunea de
a sprijini statele membre în lupta împotriva criminalității și în activitatea de prevenire a
criminalității prin culegerea de informații și întocmirea de analize, și transmiterea acestora
organelor de urmărire penală competente (date despre făptuitori, părți vătămate, martori).
Convenția a intrat în vigoare la 01.10.1998, iar Europol și-a început activitatea din
01.07.1999.

După Amsterdam Europol a primit noi competențe în domeniul sprijinirii urmăririi

penale din statele membre; solicitarea începerii urmăririi penale statelor membre; cooperare
între serviciile speciale ale Europol și organele de stat; competențe în domeniul luptei
împotriva comerțului ilegal de droguri, cu substanțe nucleare și radioactive, comerțului cu
carne vie; abuzului sexual îndreptat împotriva copiilor; infracțiunilor de călăuzire a
imigranților ilegali; furturilor auto internaționale; terorismului internațional; jafurilor comise
în formă organizată; poluării grave a mediului; comerțului ilegal cu opere de artă și falsificării
de monedă sau de alte instrumente de plată. Aceste competențe pot fi extinse prin hotărârea
unanimă a Consiliului.
Europol are personalitate juridică și are sediul la Haga.
Misiunea Europol, în calitate de agenţie de aplicare a legii a Uniunii Europene, este de
a sprijini statele membre în prevenirea și combaterea tuturor formelor grave de criminalitate
internaţională și a terorismului. Rolul său este de a contribui la realizarea unei Europe mai
sigure, în beneficiul tuturor cetăţenilor din UE, prin sprijinirea autorităţilor UE de aplicare a
legii, prin schimbul și analiza de informaţii privind criminalitatea.

Viziunea Europol este de a contribui la o Europă mai sigură, oferind cea mai bună
asistenţă posibilă autorităţilor de aplicare a legii din statele membre. Acest obiectiv va fi atins
prin furnizarea unui set unic de servicii operaţionale către Uniunea Europeană, acţionând, în
principal, drept:
- centru de asistenţă pentru operaţiunile de aplicare a legii;
- punct nodal pentru informaţiile privind criminalitatea;
- centru pentru expertiză în domeniul aplicării legii.
Organe:
Consiliul de administrare este format din câte un reprezentant din fiecare stat și decide
cu 2/3 în toate problemele în afară de cele strict de specialitate.
Directorul este numit pe 4 ani de Consiliu după luarea de poziție a Consiliului de
administrare, poate fi reales o singură dată și se ocupă de executarea hotărârilor adoptate de
Consiliul de administrare și de exercitarea atribuțiilor Europol.

3
 EUROPOL și EUROJUST

Directorul este ajutat de trei directori adjuncți care se ocupă de Serviciul Crime Grave,
Serviciul Dezvoltare și Cercetare și Serviciul Tehnologic.

Atribuțiile cele mai importane ale Europol sunt următoarele:

1. Înlesnirea schimbului de informații între statele membre ale CE în domeniile de
competență sus arătate.
2. Pregătirea de analize operative și sprijinirea activității de urmărire penală din statele
membre.
3. Furnizarea de cunoștințe de specialitate și sprijin tehnic pentru urmărirea penală,
respectiv luarea de măsuri comune în Uniunea Europeană sub supravegherea și
responsabilitatea juridică a statelor membre.
4. Elaborarea de rapoarte strategice și studii privind infracționalitatea pe baza
informațiilor, datelor primite de la statele membre și din surse proprii.
5. Înființarea și întreținerea unei baze electronice de date care permite stocarea de
informații, accesul statelor la acestea și întocmirea de analize pe baza acestora.

Lucrătorii beneficiază de imunitate. Prejudiciile create de aceștia vor fi recuperate de

Europol. Din 24.07.1996 există un Protocol pe baza căruia CJE poate fi sesizată de instanțele
naționale în probleme de interpretare a Convenției Europol, pe calea unei acțiuni preliminare.
Din păcate nu există un control al legalității acțiunilor Europol, însă în afară de CJE
activitatea acestui organ este verificată și de o instanță de control formată din câte doi experți
din fiecare stat membru în domeniul protecției datelor personale care supraveghează folosirea
datelor personale ale cetățenilor unionali de către Europol.

Totodată Europol este responsabil în fața Consiliului UE format din miniștrii

afacerilor interne și ale justiției.

Potrivit Tratatului de la Lisabona Europol are misiunea de a susține și consolida

acțiunea autorităților polițienești și a altor servicii de aplicare a legii din statele membre,
precum și cooperarea acestora pentru prevenirea, combaterea criminalității grave care
afectează două sau mai multe state membre, a terorismului și a formelor de criminalitate ce
aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii. Atribuțiile Europol
pot include:
a) colectarea, stocarea, prelucrarea și analizarea informațiilor, precum și schimbul de
informații transmise în special de autoritățile statelor membre sau de țări ori autorități
terțe;
b) coordonarea, organizarea și realizarea de acțiuni de cercetare și operative, desfășurate
împreună cu autoritățile competente ale statelor membre sau în cadrul unor echipe
comune de cercetare și, după caz, în colaborare cu Eurojust.

Orice acțiune cu caracter operativ a Europol trebuie însă desfășurată în cooperare cu

autoritățile statului sau ale statelor membre al căror teritoriu este implicat și cu acordul
acestora. Aplicarea măsurilor coercitive este în sarcina exclusivă a autorităților naționale
competente.

4
 EUROPOL și EUROJUST

Centrul operaţional permanent (24/7) al Europol este singurul punct de efectuare a

schimburilor de date dintre Europol, statele membre și părţile terţe. Centrul operaţional
îndeplinește cinci misiuni principale:

- Serviciu centralizat de comparare a datelor: datele introduse sunt comparate rapid cu

toate datele existente. Informaţiile operaţionale sunt prelucrate în cadrul sistemului
Europol, utilizând fișierele de lucru pentru analiză (AWF) care vizează un anumit
domeniu de criminalitate. În cazul în care există indicii obţinute dintr-un număr de
fișiere de lucru pentru analiză, aceste informaţii sunt consolidate într-un raport
analitic, oferindu-se părţii care le-a furnizat un răspuns rapid, cu scoaterea în evidenţă
a conexiunilor dintre date, astfel încât să poată fi identificate noi tendinţe și evoluţii în
peisajul infracţional din UE.
- Noul regim juridic al Europol face posibilă prelucrarea datelor cu caracter personal,
pentru a stabili dacă aceste date sunt relevante pentru misiunile Europol și pot fi
incluse în sistemul informaţional al Europol sau în fișiere de lucru pentru analiză.
- Asistenţă analitică în dosare „tematice”: dosarele și datele care trec prin mai multe
proiecte de analiză existente pot fi acum analizate imediat de către Europol.
- Comunicarea cu părţile terţe: centrul operaţional prelucrează toate schimburile de
informaţii cu părţile terţe, asigurând comunicarea acestora spre proiectul
corespunzător pentru prelucrare suplimentară și primirea de către furnizorul iniţial a
unui răspuns rapid și exact.
- Asistenţă pentru activităţile poliţienești legate de evenimente importante: centrul
operaţional coordonează asistenţa pe care Europol o poate oferi pentru activităţile
poliţienești desfășurate în cazul unor evenimente importante, de exemplu evenimente
sportive, economice, politice sau culturale internaţionale de anvergură, care reprezintă
o ţintă sau o ocazie pentru producerea unor infracţiuni sau acte de terorism.

Ofiţerii de legătură Europol asigură o conexiune activă între sediul Europol de la Haga
și cele 27 de unităţi naţionale Europol din capitalele statelor membre. Aceasta este o reţea
unică alcătuită dintr-un număr de 129 de ofiţeri de legătură, care au un rol important în
activităţile zilnice de aplicare a legii, prin facilitarea schimburilor de informaţii, precum și
prin asigurarea asistenţei și a coordonării în desfășurarea anchetelor. De asemenea, Europol
găzduiește ofiţeri de legătură din 10 ţări care nu sunt membre ale UE și din organizaţii care
acţionează împreună cu Europol în baza acordurilor de cooperare. Această reţea este sprijinită
de canale de comunicare securizate asigurate de către Europol. În plus, Europol a detașat doi
ofiţeri de legătură la Washington DC și unul la sediul Interpol de la Lyon.

Europol dispune de unul dintre cele mai solide sisteme de protecţie a datelor din
domeniul aplicării legii. Responsabilul cu protecţia datelor (DPO) din cadrul Europol asigură
respectarea legii în ceea ce privește protecţia datelor, inclusiv prelucrarea datelor referitoare la
personalul Europol. Principala misiune a unităţii este de a crea un cadru de politici adaptate
care să servească nevoilor unităţilor operaţionale și, în același timp, să protejeze drepturile
fundamentale ale persoanelor vizate, în toate domeniile de protecţie a datelor.

III. Eurojust

5
 EUROPOL și EUROJUST

Eurojust există din 2002 și are misiunea de a sprijini şi întări coordonarea şi

cooperarea între autorităţile naţionale în lupta împotriva formelor grave de criminalitate
transfrontalieră care afectează Uniunea Europeană.

Este un oficiu al UE cu personalitate juridică, care inițial a funcționat cu sediu la

Bruxelles, iar din decembrie 2002 își are sediul la Haga.

Eurojust este format din 28 de membri naţionali, câte unul din fiecare stat membru,
detaşaţi în conformitate cu sistemele juridice ale acestor state. Mandatul unui membru
naţional are o durată de cel puţin patru ani. Membrii naţionali lucrează în mod obişnuit la
sediul Eurojust din Haga. În plus, majoritatea membrilor naţionali sunt sprijiniţi de un adjunct
şi de un asistent. În prezent, membrii naţionali, adjuncţii şi asistenţii sunt prim-procurori sau
judecători de rang superior.

Membrii naţionali formează Colegiul Eurojust, responsabil pentru organizarea şi

funcţionarea Eurojust. Preşedintele Eurojust este Michèle Coninsx, membru naţional pentru
Belgia. În 2013, Francisco Jiménez-Villarejo, membru naţional pentru Spania, şi Ladislav
Hamran, membru naţional pentru Republica Slovacă, au fost numiţi în posturile de
vicepreşedinţi.

Eurojust este sprijinit de o administraţie condusă de un director administrativ şi

găzduieşte Secretariatele Reţelei Judiciare Europene, Reţelei echipelor comune de anchetă şi
Reţelei privind infracţiunile de genocid.

Un procuror de legătură din Norvegia este detaşat la Eurojust începând din anul 2005.
Statele Unite au detaşat un procuror de legătură la Eurojust din 2007 aşteptându-se numirea
unui înlocuitor al acestuia.

Atribuțiile Eurojust sunt următoarele:

1. Promovarea și îmbunătățirea cooperării între diferite instituții ale statelor membre în
urmărirea penală aflată în curs;
2. Îmbunătățirea cooperării interinstituționale din statele membre în soluționarea
cererilor de extrădare și prin înlesnirea comisiilor rogatorii internaționale;
3. Acordarea de orice alt tip de sprijin în vederea creșterii eficienței activității de
urmărire penală;
4. Sprijinirea urmăririi penale ce se desfășoară pe teritoriul unui singur stat membru sau
care se defășoară în relația dintre un stat membru și un stat terț;
5. Sprijinirea urmăririi penale care privește Comunitatea și un singur stat membru;
6. Cooperarea cu Europol pe baza unui acord încheiat la 09.06.2004.

Infracțiunile pentru care Eurojust are competențe sunt următoarele:

1. Infracțiunile de corupție, fraudă și altele care aduc atingere intereselor financiare ale
CE;
2. Criminalitate informatică;
3. Spălarea de bani;

6
 EUROPOL și EUROJUST

4. Criminalitate ecologică;
5. Crima organizată;
6. Infracțiunile care sunt de competența Europol;
7. Infracțiunile conexe cu cele de mai sus.

Eurojust își desfășoară activitatea cu sprijinul Comisiei Europene, sub supravegherea

Consiliului UE, Parlamentului European, iar în domeniul protecției datelor personale există o
instanță de control înființată pe baza deciziei de înființare. Organele Eurojust respectă
competențele și procedura prevăzută de regulamentul de ordine interioară.

După Lisabona, Eurojust are misiunea de a susține și consolida coordonarea și

cooperarea dintre autoritățile naționale de cercetare și urmărire penală în legătură cu formele
grave de criminalitate care afectează două sau mai multe state membre sau care impun
urmărirea penală pe baze comune, prin operațiuni întreprinse de autoritățile statelor membre și
de Europol și prin informații furnizate de aceasta. Aceste atribuții pot include:
a) începerea de cercetări penale, precum și propunerea de începere a urmăririi penale
afectuate de autoritățile naționale competente, în special cele referitoare la infracțiuni
care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;
b) coordonarea cercetărilor și a urmăririlor penale prevăzute la litera a);
c) consolidarea cooperării judiciare, inclusiv prin soluționarea conflictelor de competență
și prin strânsa cooperare cu Rețeaua Judiciară Europeană.

În Titlul IV al Părții a treia din Trat. CE intitulat ,,Vize, azil, imigrație și alte politici
care țin de libera circulație a persoanelor” care s-a scindat din pilonul III, Consiliul în scopul
instituirii progresive a unui spațiu al libertății, securității și justiției trebuia să adopte în 5 ani
de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam măsuri menite să asigure libera
circulație a persoanelor, conjugate cu măsuri de acompaniament, legate direct de libera
circulație, în materia controalelor la frontierele externe, azil și imigrație; măsuri de combatere
a criminalității; măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă; măsuri adecvate
pentru încurajarea și întărirea cooperării administrative; măsuri în domeniul cooperării
polițienești și judiciare în materie penală; măsuri stabilind condițiile în care cetățenii statelor
terțe pot circula liber pe teritoriul statelor membre, pe o perioadă a cărei durată nu va depăși 3
luni; măsuri privind refugiații și persoanele dislocate. În acest sens în materia cooperării
judiciare, au fost elaborate regulamente privind procedura falimentului, privind eliberarea de
documente judiciare și extrajudiciare în cauzele civile și comerciale în statele membre sau
privind competența și recunoașterea și executarea hotărârilor în procesele de drptul familiei și
în procedura privind răspunderea părinților căsătoriți pentru copii lor comuni.

Potrivit modificărilor aduse de Tratatul de la Lisabona Uniunea constituie un spațiu de

libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale și a diferitelor sisteme
de drept și tradiții juridice ale statelor membre, care presupune:

A) Absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne.

7
 EUROPOL și EUROJUST

B) Politică comună în domeniul dreptului de azil, al imigrării și al controlului la

frontierele externe, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a
fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de
ședere legală în statele membre, precum și prevenirea imigrării ilegale și a traficului de
persoane și combaterea susținută a acestora.
C) Asigurarea unui înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire a criminalității, a
rasismului și a xenofobiei, precum și de combatere a acestora, prin măsuri de coordonare și de
cooperare între autoritățile polițienești și judiciare și alte autorități competente, precum și prin
recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare în materie penală și, după caz, prin apropierea
legislațiilor penale.
D) Facilitarea accesului la justiție, în special pe baza principiului recunoașterii
reciproce a deciziilor judiciare și extrajudiciare în materie civilă.
E) În cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul
Uniunii promovarea și consolidarea cooperării operaționale în materie de securitate internă.
F) Politicile Uniunii în acest domeniu și punerea în aplicare a acestora sunt
reglementate de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele
membre, inclusiv pe plan financiar.
G) Dezvoltarea unei cooperări judiciare în materie civilă cu incidență transfrontalieră,
întemeiată pe principiul recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și extrajudiciare urmând
să asigure:
a) recunoașterea reciprocă între statele membre a deciziilor judiciare și extrajudiciare și
executarea acestora;
b) comunicarea și notificarea transfrontalieră a actelor judiciare și extrajudiciare;
c) compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi și
de competență;
d) cooperarea în materie de obținere a probelor;
e) accesul efectiv la justiție;
f) eliminarea obstacolelor din calea bunei desfășurări a procedurilor civile, la nevoie prin
favorizarea compatibilității normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre;
g) dezvoltarea unor metode alternative de soluționare a litigiilor;
h) sprijinirea formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție;
i) luarea de măsuri privind dreptul familiei care au implicații transfrontaliere sunt
stabilite de către Consiliu, care hotărăște în conformitate cu o procedură legislativă
specială.

H) Cooperarea judiciară în materie penală se va înfăptui prin:

a) instituirea unor norme și proceduri care să asigure recunoașterea, în întreaga Uniune, a
tuturor categoriilor de hotărâri judecătorești și decizii judiciare;
b) prevenirea și soluționarea conflictelor de competență între statele membre;
c) sprijinirea formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție;
d) facilitarea cooperării dintre autoritățile judiciare sau echivalente ale statelor membre în
materie de urmărire penală și executarea a deciziilor;

8
 EUROPOL și EUROJUST

e) instituirea unor norme minime care iau în considerarea diferențele existente între
tradițiile juridice și sistemele de drept ale statelor membre și se referă la:
admisibilitatea reciprocă a probelor între statele membre; drepturile persoanelor în
procedura penală; drepturile victimelor criminalității; alte elemente speciale ale
procedurii penale.
I) Realizarea unei cooperări polițienești care implică toate autoritățile competente din
statele membre, inclusiv serviciile de poliție, serviciile vamale și alte servicii specializate de
aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau al depistării și al cercetării infracțiunilor.

Noutate reprezintă posibilitatea acordată Parlamentului European și Consiliului, de a

adopta directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pentru a stabili norme
minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității de o
gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor
infracțiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună. Aceste
domenii ale criminalității sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane și expluatarea
sexuală a femeilor și copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor,
corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică și criminalitatea
organizată.

Noutatea absolută însă de departe este reprezentată de faptul că, potrivit art. 69 E din
TCE pentru combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii,
Consiliului, hotărând prin regulamente în conformitate cu o procedură legislativă specială,
poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăște în unanimitate
după aprobarea Parlamentului European.

Parchetul European va avea competența de a cerceta, de a urmări și de a trimite în

judecată, după caz, în colaborarea cu Europol, autorii și coautorii infracțiunii care aduc
atingere intereselor financiare ale Uniunii. Parchetul European exercită în fața instanțelor
competente ale statelor membre acțiunea publică în legătură cu aceste infracțiuni.

Consiliul European poate adopta, în același timp sau ulterior, o decizie de modificare
în scopul extinderii atribuțiilor Parchetului European pentru a include combaterea
criminalității grave de dimensiune transfrontalieră și în scopul modificării corespunzătoare în
ceea ce privește autorii și coautorii infracțiunilor grave care afectează mai multe state
membre. Consiliul European hotărăște în unanimitate, după aprobarea Parlamentului
European și după consultarea Comisiei.

Cooperările intensificate sau consolidate într-unul din domeniile care intră sub
incidența acestui titlu au ca scop de a permite Uniunii să se transforme mai rapid într-un
spațiu al dreptății, libertății și securătății, respectând în acelși timp competențele CE.
Autorizarea este acordată de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată.

9
 EUROPOL și EUROJUST

Bibliografie:
 https://www.europol.europa.eu/
 http://www.eurojust.europa.eu/
 Conf. dr. Gyula Fabian, Drept instituțional comunitar, Ediția a III-a revăzută și
adăugită cu referiri la Tratatul de la Lisabona, Editura Hamangiu 2010
 Tratatele Uniunii Europene, Editura Hamangiu 2013

10