Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
2
Rezistenta periferică reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin
vase. Este invers proporţională cu puterea a 4-a a razei vasului şi direct proporţională cu
vâscozitatea sângelui şi lungimea vasului. Cea mai mare rezistenţă se întâlneşte la nivelul
arteriolelor. Cu cât vasul este mai îngust şi mai lung, cu atât rezistenţa pe care o opune
curgerii sângelui este mai mare.
Volumul sanguin (volemia) variază concordant cu variaţia lichidelor extracelulare (LEC).
în scăderi ale volumului LEC, scade şi volemia şi se produce o diminuare a presiunii
arteriale (hipotensiune); în creşteri ale LEC, creşte volemia şi se produce o creştere a
presiunii arteriale (hipertensiune).
Elasticitatea contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă şi la menţinerea ei în
diastolă. Scade cu vârsta.
Între debitul circulant, presiunea sângelui şi rezistenţa la curgere există relaţii matematice.
Debitul este direct proporţional cu presiunea şi invers proporţional cu rezistenţa: D = P/R.
Viteza sângelui în artere, ca şi presiunea, scade pe măsură ce ne depărtăm de inimă. în aortă
viteza este de 500 mm/s, iar în capilare, de 0,5 mm/s, deci de o mie de ori mai redusă. Aceasta se
datorează creşterii suprafeţei de secţiune a teritoriului capilar de o mie de ori faţă de cea a aortei.
CAPITOLUL II
BOALA HIPERTENSIVĂ
2
3
3
4
- prin care se înţelege orice sindrom clinic hipertensiv, în care valorile presiunii arteriale
sunt crescute, în absenţa unei cause organice. Se mai numeşte şi boala hipertensivă. Este cea mai
frecventă, reprezentând 80 - 90% din totalul hipertensiunilor, şi apare de obicei după 30 de ani,
cu un maximum de frecventa între 40 şi 50 de ani. Incidenţa este mai mare la femeie, dar
formele mai grave apar la barbaţi. Menopauza şi obezitatea sunt factori favorizanţi, la fel ca şi
viaţa încordată, stresantă şi ereditatea. Ereditatea ar juca un rol foarte important, afecţiunea
întalnindu-se în proporţie de 20 - 80% (după diferite statistici) în antecedentele familiale ale
bolnavilor. Ceea ce se transmite ar consta într-o tulburare a metabolismului catecolaminelor
(adrenalina şi noradrenalina), care ar sta la baza vasoconstricţiei arteriale. Se pare că şi
alimentaţia bogata în sare ar juca un rol.
2.2. Etiopatogenie
1) Ereditatea
- afecţiunea se întâlneşte în proporţie de 20 – 80 % în antecedentele familiale ale
bolnavilor;
- factorul genetic explică existenţa familiilor de hipertensivi; la rudele de gradul I
se consideră că atunci când:
5
6
4) Supraalimentaţia
Regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exogenă care frecvent se însoţeşte
de HTA, datorită creşterii rezistenţei periferice prin patul vascular suplimentar din ţesutul
adipos.
5) Factori Medicamentoşi
Consumul cronic al anumitor medicamente:
- anticoncepţionale orale;
- corticosteroizi;
- antiinflamatorii nesteroide determină o creştere proporţională a cazurilor de
HTA.
6) Factori Endocrini
- intră în discuţie întrucât se constată frecvent hipertensiunea instalată la
menopauză;
- de asemenea, se cunoaşte rolul unor hormoni elaboraţi de glanda supra-renală,
între care amintim: cotecolaminele (substanţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor.
7) Factori Infecţioşi
Cercetări numeroase au subliniat că, după unele infecţii, se instalează HTA (s-a
evidenţiat HTA după angine streptococcice).
8) HTA De Sarcină
HTA din timpul sarcinii:
- afectează aproximativ 3 % din femeile gravide;
- constituie o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate cardio-vasculară;
6
7
2.3.Simptomatologie
8
9
CAPITOLUL III
TABLOU CLINIC
CAPITOLUL IV
INVESTIGATII
4.1.Probe clinice:
Tensiunea arterială
Tensiunea arterială este forţa cu care sângele circulant apasă asupra pereţilor arteriali. Se
deosebesc o tensiune arterială maximă sau sistolică care corespunde sistolei ventriculare şi o
tensiune minimă sau diastolică care corespunde sfarşitului diastolei. Valorile normale sunt
considerate astăzi pentru maximă 140 – 160 mmHg, iar pentru minimă 90 – 95 mmHg
(Comitetul de experti al O.M.S.).
În general există variaţii ale TA în funcţie de vârsta, sex, pozitie, efort muscular, excitaţii
psihice, mese, greutatea corporala, sarcini, apnee, tuse.
Pentru evitarea factorilor care influenţează aceasta se ia cand bolnavul e in repaos fizic şi
psihic, culcat timp de 10 – 30 minute, efectuându-se mai multe înregistrări şi notându-se cea mai
10
11
mică valoare, respectand aceeaşi oră de înregistrare şi utilizându-se acelaşi aparat. Corect, TA
trebuie masurată la humerala, bilateral (pentru a surprinde o eventuală asimetrie tensională), în
clinostatism sau în poziţie şezândă, în ortostatism, iar uneori şi la membrele pelviene
(indispensabil în unele forme de hipertensiune)
Pulsul este o expansiune ritmică sincronă cu bătăile inimii şi se percepe când se comprimă o
arteră pe un plan rezistent.
Se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile: cardotidă, brahială, radială,
femurală, poplitee, tibială posterioară, pedioasă. În practica medicală se apreciază de regulă
pulsul radial. Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere radiale,
urmărind dacă unda de puls are în cele două puncte aceaşi amplitudine şi survine simultan; în
acest sens se vorbeşte de simetria şi sincronismul undei de puls.
Inregistrarea grafică a pulsului arterial
Se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectrică;
traseul obţinut poartă numele de sfigmogramă. Înregistrarea se poate face la nivelul unei artere
apropiate de inimă (sfigmograma centrală), sau la nivelul unei artere periferice (sfigmograma
periferică).
Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor la
explorările mecanocardiografice cardiovasculare.
Calităţile pulsului arterial
Se apreciază în mod subiectiv prin palpare, sau în mod obiectiv prin analiza
sfigmogramei. Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale:
1.Frecvenţa se apreciază numărând pulsaţiile timp de un minut; cu rare excepţii este
egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace, fiind cuprinsă între 60-90/min. Creşterea frecvenţei se
numeşte tahicardie (puls frequentus), iar scăderea, bradicardie (puls rarus).
2.Ritmul se referă la intervalul dintre două pulsaţii succesive; un interval constant
caracterizează un puls regulat (puls regularis) sau ritmic, iar modificarea intervalului
caracterizează un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic. Aritmia poate fi intermitentă când
pe un fond de ritm regulat intervin unele neregularităţi izolate (exemplu extrasistole), sau
absolută (exemplu fibrilaţia atrială).
3.Viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă arterială. Pulsul celer
este considerat atunci când unda pulsatilă apare şi dispare cu rapiditate. Pulsul tardus este un un
puls care se palpează un timp mai îndelungat, deoarece distensia arterei se face cu întârziere .
4.Amplitudinea se referă la mărimea undei de puls. Se distinge astfel un puls amplu
(puls magnus), care izbeşte cu forţă degetul şi un puls mic (puls parvus), slab perceptibil.
5.Tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a comprima artera şi a obţine
dispariţia pulsului. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus), greu
comprimabil şi un puls moale (puls mollis), uşor depresibil.
Electrocardiografia
Este o metodă de investigatie care se ocupă cu studiul fenomenelor bioelectrice pe care le
produce inima în cursul activităţii sale. Curenţii electrici produşi de inimă sunt de o intensitate
foarte slabă şi se transmit la suprafaţa tegumentelor prin tesuturi, a căror rezistenţă le reduce şi
mai mult voltajul. Pentru a fi înregistrate este necesară amplificarea lor cu aparate foarte
11
12
sensibile. Captarea curenţilor se face cu doi electrozi plasati în două puncte diferite ale inimii sau
chiar la distanţă de inimă.
Examenul fundului de ochi- completat cu determinarea presiunii centrale a retinei, este
obligatoriu de efectuat oricărui bolnav hipertensiv;
După examenul fundului de ochi (F.O.) pot fi 4 stadii :
stadiul I: ▪ scleroza incipientă;
▪ îngustarea arteriolelor retiniene;
▪ venule uşor dilatate (lărgite);
stadiul II: ▪ arterioscleroză moderată;
accentuarea reflexelor arteriale;
semnul încrucişării arterio-venoase (SALUS – GUNN);
îngustare generală sau circumscrisă a arteriolelor
stadiul III: retinită angiospastică caracterizată prin:
▪ exudate şi hemoragii;
▪ modificări sclerotice şi spastice ale arteriolelor.
stadiul IV: edem papilar combinat cu modificări ale F.O. întâlnite în stadiul III.
CAPITOLUL V
Diagnostic
CAPITOLUL VI
EVOLUTIE ŞI COMPLICATII
În forma benignă, cea mai obişnuită, boala durează ani sau chiar zeci de ani. Sub
influenţa unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni importante.
În forma malignă, evoluţia este foarte rapidă, etapele bolii fiind parcurse în 1 - 3 ani.
Indiferent de etiologie, fiecare formă de hipertensiune arterială, în raport cu caracterul său
evolutiv, poate fi benignă sau malignă şi parcurge, în evoluţia sa, cele trei stadii din clasificarea
propusă de O.M.S.
În stadiul al III-lea apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienţă
ventriculară stangă acută şi cronică, insuficienţă cardiacă globală, infarct miocardic, anevrism
13
14
14
15
- trebuie ţinut seama de ateroscleroza asociată, de aici (mai ales la varstnici) decurgând
prudenţa, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene şi periferice (niciodată
nu se va începe cu doze mari, brutale);
- deoarece multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate aterosclerozei, regimul şi
Tratamentul vor fi adaptate acesteia din urmă. Se vor combate obezitatea, guta, diabetul zaharat,
hiperlipoproteinemiile etc;
- repausul nu trebuie să fie absolut. Exerciţiile fizice, mersul pe jos şi gimnastica
medicală, fac parte din Tratament. Efortul fizic va fi dozat şi adaptat posibilităţilor bolnavului;
- sedativele şi tranchilizantele sunt de multe ori necesare;
- dieta va fi saracă în colesterol şi în grăsimi saturate;
- este bine ca Tratamentul să fie şi vasodilatator coronarian, deoarece asociaţia
cardiopatie ischemică - hipertensiune arterială este foarte frecventa;
CAPITOLUL VII
TRATAMENT
15
16
- tratarea cauzei;
- repausul nu trebuie să fie absolut. Ecxerciţiile fizice, mersul pe jos şi gimnastica
medicală fac parte din tratament;
- au o mare importanţă mijloacele psihoterapice, combaterea anxietăţii şi evitarea
situaţiilor conflictuale;
- combaterea stresului la nevoie cu: tranchilizante – MEPROBAMAT, DIAZEPAM –
sedative: FENOBARBITAL;
- vor fi cultivate preocupările care produc relaxarea: plimbări, lectură, muzică, teatru;
- se interzice fumatul.
acordată scăderii T.A. în cazul hipertensiunii cu insuficienta renala sau cu tulburari de irigatie
cerebrala sau coronariana.
Tratamentul hipotensiv este complex, cuprinde numeroase droguri cu diferite moduri de
acţiune. În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune, hipotensoarele pot fi clasificate astfel:
- Vasodilatatoare, cu acţiune asupra peretului vascular, fără relaţie cu terminaţiile
nervoase: hidralazina, minoxidilul, verapamilul, nifedipina, diureticele (care acţionează reducând
volumul sanguin), nitroprusiatul de sodiu şi diazoxidul.
- Hipotensoare cu acţiune pe receptorii simpatici, blocând transmiterea adrenergică:
- blocante ale receptorilor alfa adrenergici (prazosin, fentolamină);
- blocante ale receptorilor beta adrenergici (propranololul şi celelalte);
- blocantele receptorilor alfa şi beta adrenergici (labetololul - Tenormin).
- Cu acţiune asupra fibrelor nervoase simpatice, postganglionare sau terminaţiilor
nervoase: guanetidina, reserpina şi alfa-metildopa. Ultimele două acţionează şi asupra sistemului
nervos central.
- Cu acţiune asupra ganglionilor autonomi simpatici: trimetafan.
- Cu acţiune asupra sistemului nervos central: clonidina, alfa-metildopa şi reserpina.
- Cu acţiune asupra volumului sanguin: diureticele.
- Antagonisti ai sistemului renina - angiotensina. Dintre aceştia saralazina (antagonist al
angiotensinei II) şi enalapril, captopril, lisinopril (inhibitor al enzimei de conversie a angiotensiei
I in angiotensiva II).
Cele mai folosite antihipertensive sunt blocantele de calciu şi inhibitorii enzimei de
conversie.
Profilaxia hipertensiunii arteriale urmareste educarea în vederea unui comportament
adecvat de viaţă, chiar orientarea profesională a descendenţilor din părinţi hipertensivi, a
bolnavilor în stadiul prehipertensiv, deci a persoanelor susceptibile de a face boala. Foarte
importantă este şi profilaxia complicatiilor, realizabilă prin asigurarea cooperării bolnavului şi
prin recomandări ferme şi judicioase.
Din medicaţia hipotensoare disponibilă în prezent, patru grupe de medicamente sunt
utilizate mai frecvent: betablocantele, blocantele canalelor de calciu, substante actionand pe
sistemul renina-angiotensina şi diureticele.
I. Betablocantele scad forţa de contracţie a cordului, excitabilitatea, au acţiune
antiaritmică, antianginoasă şi antihipertensivă. Se subimpart in:
1. betablocante neselective: oxiprenoloi (Trasicor etc), pindolol (Visken etc), propranolol;
2. betablocante selective (P, selective): metoprolol (Bloxan etc), atenolol (Vascoten etc),
nebivolol (Nebilet etc), talinolol (Cordanum etc).
II. Blocante ale canalelor de calciu: produc vasodilatatie coronară cu creşterea debitului
sanguin coronar, diminuează rezistenta periferică şi tensiunea arterială, cresc circulaţia cerebrală.
Au efect inotrop negativ, scad frecvenţa cardiacă, scad conducerea la nivelul nodului
atrioventricular, diminuează travaliul cardiac şi consumul de oxigen. O clasificare clinică a
blocantelor canalelor de calciu poate fi:
1. blocante ale canalelor de calciu cu efecte principale vasculare: nifedipina (Adalat,
Corinfar retard etc), nimodipina, nicardipina, nisoldipina, felodipina (Plendil), amlodipina
(Norvasc etc);
17
18
Crizele hipertensive
- se produc mai frecvent la pacienţii cu HTA esenţială ignorată sau neglijată terapeutic;
- mai rar ele apar din cauza unei hipertensiuni severe;
- uneori ele sunt datorate întreruperii brusce a tratamentului;
- crizele hipertensive reprezintă o urgenţă a.î., cifrele TA trebuie urgent coborâte; zonele
din care trebuie ieşit cât mai repede sunt:
250 mm Hg pentru maximă;
130 – 150 mm Hg pentru minimă
maximum o oră, din cauză că prezenţa manifestărilor clinice severe şi a leziunilor majore ale
organelor “ţintă” sugerează sau favorizează o ameninţare a integrităţii acestor organe.
Acest grup cuprinde: encefalopatia hipertensivă, insuficienţa ventriculară stângă acută,
hemoragia cerebrală, anevrism aortic disecant, edem pulmonar acut.
19
20
CAPITOLUL VIII
20
21
CAPITOLUL IX
9.1. CAZUL I
PLAN DE ÎNGRIJIRE
I. CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE
Iniţiale: H.S.;
Vârsta: 56 ani;
Sex: F;
Nr. copii: 3;
Religie: ortodoxă;
Naţionalitate: română;
21
22
Ocupaţia: pensionară;
greutate: 72 kg; înălţime: 1,52 cm; TA = 240 / 130; puls = 77 bătăi / min.;
MOTIVELE INTERNĂRII:
22
23
ANALIZA DATELOR
Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientei am constatat că aceasta are perturbate următoarele nevoi:
Surse de dificultate:
1. HTA manifestată prin dureri precordiale, dispnee, cefalee, palpitaţii. Pericol de AVC
dacă nu se intervine pentru scăderea tensiunii arteriale;
2. Pacienta prezintă circulaţie şi respiraţie deficitară cauzată de vârstă, moştenire genetică;
3. Dificultatea de a se odihni, cauzată de dureri precordiale, manifestată prin ore insuficiente
de somn 4-5 ore /noapte.
Diagnostic posibil:
Dacă pacienta nu respectă regimul şi tratamentul medicamentos boala poate avea complicaţii
grave (AVC)
24
25
EVALUARE FINALĂ
25
26
stadiul III, prezentând următoarele manifestări de dependenţă: valori tensionale = 230 / 130 mm
Hg, cefalee (predominant occipitală), vertij, dureri precordiale.
Valori normale: 20 – 50 ani: 115 – 140/ 75 – 90 mmHg; peste 50 ani: 150/90 mmHg.
26
27
Tehnică.
Asistenta medicala:
- decomprimă progresiv aerul din manşetă, prin deschiderea supapei, până când percepe
zgomotul arterial (TA maximă), reţine valoarea indicată de acul manometrului, în momentul
când zgomotele dispar, acestea reprezintă TA minimă;
27
28
rulant în camera unde se fac explorarile funcţionale cu 15 minute înainte pentru a se acomoda cu
sala de înregistrare.
Pregătesc bolnava din punct de vedere psihic pentru a-i înlătura factorii emoţionali.
Pacienta a mai făcut EKG şi cunoaşte etapele tehnicii. Ajut bolnava să se dezbrace, să se aşeze
în decubit dorsal pe pat şi o rog să stea relaxată.
9.2.CAZUL II
PLAN DE ÎNGRIJIRE
CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE
Iniţiale: U.E. ;
Vârsta: 72 ani;
Sex: M;
Nr. copii: 1;
Religie: ortodoxă;
Naţionalitate: română;
Ocupaţia: pensionar;
28
29
Semne obiective: TA=180/100 mmHg, stare generală alterată, tegumente palide, edeme
gambiere.
Antecedente personale:
Antecedente heredocolaterale
Condiţii de viaţă: locuieşte la bloc într-un apartament cu 2 camere cu soţia în condiţii bune.
29
30
ISTORICUL BOLII:
Pacientul suferă de HTA din 1997, este anginos, diabetic şi cu obstrucţie obliterantă din
1995 cu bypass aorto-coronarian, în fibrilaţie atrială cronică din 2006 cu un AVC emolic din
2006 cu severe decompensări cardiace în ultimii 2 ani, cu crize anginoase prelungite. Se
internează în 7.04.2013 prezentând dispnee de decubit, durere precordială, ameţeli, cefalee. Are
şi o viroză respiratorie.
ANALIZA DATELOR
Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientului am constatat că acesta are perturbate următoarele nevoi:
30
31
Surse de dificultate:
- de ordin biofizic: vârsta, sexul, organism predispus, efort fizic, alimentaţie, boli
preexistente, retenţie de apă în organism;
- de ordin socio-cultural: lipsa cunoaşterii;
- de ordin psihologic: stress, situaţie de criză.
= Diagnostic de nursing =
1. a. Actual
HTA cauzată de efortul fizic manifestată prin dureri precordiale, dispnee, cefalee, palpitaţii.
b. Potenţial
2. a.Actual
Dificultatea de a-şi păstra sănătatea cauzată de cresterea glicemiei peste valorile normale şi
HTA manifestate prin vertij, cefalee, oboseală, hiperglicemie.b.Potenţial
31
32
EVALUARE FINALĂ
32
33
S-a urmărit evoluţia pacientului începând din data de 8.04.2014 până pe 11.04.2014. În urma
tratamentului medicamentos şi a intervenţiilor specifice pacientul prezintă stare ameliorată
stabilă. Edemele s-au diminuat, durerile s-au estompat.
Valori normale: 20 – 50 ani: 115 – 140/ 75 – 90 mmHg; peste 50 ani: 150/90 mmHg.
33
34
- dacă pacienta este agitată şi nu stă în repaus duce la modificarea reală a valorii.
9. 3. CAZUL III
PLAN DE ÎNGRIJIRE
CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE
Lb. vorbită: română; Ocupaţia: pensionară; Domiciliul: localitatea Târgoviste; locuieşte cu soţul
34
35
- cafea: nu consumă;
- tutun: nefumătoare.
greutate: 85 kg; înălţime: 1,51 cm; TA = 160 / 120; puls = 74 bătăi / min.;
MOTIVELE INTERNĂRII:
- ortopnee;
- tuse seacă;
- ameţeală.
Antecedente heredo-colaterale:
ISTORICUL BOLII:
ANALIZA DATELOR
Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientei am constatat că aceasta are perturbate următoarele nevoi:
36
37
Surse de dificultate:
37
38
38
Pacienta: NC, 79 de ani
EVALUARE FINALĂ
S-a urmărit evoluţia pacientei începând din data de 8.05.2014 până pe 10.05.2014. În urma
tratamentului medicamentos şi a intervenţiilor specifice starea pacientei s-a îmbunătăţit.
Pacienta se externează urmând să se prezinte la control după 21 de zile timp în care ea va
urma tratament şi regim igieno-dietetic.
Aport personal:
Definite: Diureza este cantitatea de urină eliminată în 24 de ore, cu valori cuprinse între
1200-1800 ml. Peste 1800 ml se numeste poliurie.
Se va urmări: aspectul, culoarea, cantitatea, densitatea, pH, numărul de micţiuni.
Scopul: -determinarea cantităţii de urină din 24 ore pentru a vedea dacă pacienta este
echilibrată hidroelectrolitic.
.
-fizic: toaleta organelor genitale înainte şi după micţionare.
Notarea diurezei: -notarea grafica: pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură; se
socotesc 100 ml urină.
-se notează grafic cu pixul cu albastru sub formă de coloană ce are haşurată numai partea
superioară ce corespunde cantităţii de urină a zilei respective.
BIBLIOGRAFIE