cultura românească trebuia să se alinieze/sincronizeze cu cea
occidentală, mult mai bogată și apreciată; individualismul; este promovată proza obiectivă; scriitorii tineri sunt încurajați și susținuți; Lovinescu menționează chiar un „spirit al veacului”/saeculum, un spirit sacru, căruia trebuia să i se închine și viața culturală românească; rolul tradiției, al miturilor și al ritualurilor străvechi este minimalizat sau chiar ignorat în totalitate; literatura se orientează spre intelectualism (afirmarea personajului intelectual) și mediul citadin (al orașului); modernizarea literaturii române și îndepărtarea de „spiritul provincial”; promovarea procedeelor literare precum analiza psihologică sau fluxul conștiinței; interes orientat înspre autenticitate și credibilitate.