INFORMATICĂ

APLICATĂ I
INTRODUCERE ÎN
ŞTIINŢA SISTEMELOR
DE CALCUL
Conferenţiar dr. ing. MIRELA PATER
 Cerinţe:
•  Nota laborator – minim 5
•  Maxim 3 absenţe la laborator

•  VP 1 (săpt 7 sau 8) şi VP 2 (săpt 14) - 2 subiecte

(minim nota 5 la fiecare)

•  Nota finală = 33.33% VP1 + 33.33% VP2+

33.33% Nota laborator
Cuprins
•  INTRODUCERE
•  SISTEME INFORMATICE
•  REPREZENTAREA INFORMAŢIEI
•  SISTEME DE CALCUL
•  ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
•  REŢELE DE CALCULATOARE
•  SISTEME DE OPERARE
•  PROGRAME UTILITARE
•  PRODUSUL MICROSOFT OFFICE (Word, Excel,
Power Point)
•  INGINERIA SOFTWARE
 INTRODUCERE
 Informatica este ştiinţa care se ocupă cu studiul şi
elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei
cu ajutorul sistemelor automate de calcul.
 Prelucrarea informaţiei s-a făcut din totdeauna.
 Prelucrarea voluntară a informaţiei a început să se
facă atunci când babilonienii au inventat primele
semne cuneiforme.
 Pentru a prelucra mai uşor, într-un timp mai scurt,
cu foarte multă exactitate, o cantitate foarte mare
de informaţie foarte complexă, omul foloseşte
calculatorul.
 Un sistem de calcul (calculator)
•  HARDWARE – reprezintă totalitatea
componentelor fizice care compun un
calculator (circuite electronice, circuite
electrice, circuite optice, circuite magnetice,
dispozitive magnetice);
•  SOFTWARE – reprezintă ansamblul
programelor prin care reuşim să transmitem
calculatorului comenzile şi instrucţiunile
necesare prelucrării informaţiilor.
De-a lungul timpului informatica a fost divizată în mai multe subdomenii:

Ø  Arhitectura calculatoarelor – studiază modul de organizare a diferitelor

componente hardware ale calculatorului.
Ø  Sistemele de operare – studiază felul în care trebuie organizate programele care
controlează şi coordonează toate operaţiile din sistemul de calcul
Ø  Algoritmi şi structuri de date – studiază metode prin care se pot obţine aplicaţii
de prelucrare a diferitelor clase de informaţii, modul de reprezentare a informaţiilor
şi paşii necesari pentru realizarea aplicaţiilor
Ø  Limbaje de programare – studiază notaţiile prin care vor fi reprezentaţi
algoritmii şi structurile de date, astfel încât aplicaţia să poată fi prelucrată
Ø  Ingineria programării – studiază metodele prin care poate fi automatizată
activitatea de proiectare a aplicaţiilor astfel încât să se obţină programe corecte,
eficiente, fără erori şi uşor de exploatat
Ø  Calcule numerice şi simbolice – studiază descrierea fenomenelor din lumea
reală prin intermediul formulelor matematice, care pot fi manipulate algebric astfel
încât să se obţină modele matematice uşor de descris prin algoritmi
Ø  Sisteme de gestiune a bazelor de date – studiază modul de organizare a unor
cantităţi mari de date care nu necesită în prelucrare calcule matematice complexe
(informaţii din administraţie, economie,…)
Ø  Inteligenţa artificială – studiază metode de automatizare a aplicaţiilor pe care
omul le realizează prin metode inteligente, aplicaţii greu de descris cu ajutorul
algoritmilor
Ø  Animaţie şi robotică – studiază metodele prin care pot fi generate şi prelucrate
imaginile şi modul cum se poate răspunde unei situaţii din exterior prin acţionarea
unui robot
În zilele noaste sunt tot mai multe şi mai diverse domeniile în care omul foloseşte
calculatorul ca pe o unealtă de lucru. Astfel, calculatorul este folosit în:
Ø  Inginerie – la proiectarea asistată de calculator

Ø  Economie – la elaborarea de calcule economice complexe

Ø  Arhitectură – la realizarea desenelor de proiectare

Ø  Construcţii – la efectuarea calculelor de rezistenţă şi proiectare

Ø  Matematică – la rezolvarea şi reprezentarea calculelor laborioase

Ø  Medicină – la investigare şi diagnosticare

Ø  Literatură – la editarea şi stocarea textelor

Ø  Comerţ – la efectuarea tranzacţiilor automate prin intermediul internetului

Ø  Învăţământ – la învăţarea asistată de calculator a diferitelor discipline de studiu

Ø  Film – la realizarea trucajelor, animaţiilor şi efectelor speciale

Ø  Muzică – la compunerea şi mixarea partiturilor muzicale

 Capitolul 1

SISTEME INFORMATICE
 Sistem
•  Conceptul de sistem desemnează un ansamblu de
elemente dependente între ele, formând un tot
organizat care pune ordine în gândirea teoretică
sau activitatea practică dintr-un domeniu sau
altul.
1. Sistemul decizional este format din ansamblul de
specialişti care, prin metode şi tehnici specifice
prognozează şi planifică, decid, organizează,
coordonează, urmăresc şi controlează
funcţionarea sistemului operaţional, cu scopul
îndeplinirii obiectivelor stabilite.
2. Sistemul operaţional reprezintă ansamblul de
resurse umane, materiale şi financiare precum şi
întregul ansamblu organizatoric, tehnic şi funcţional,
care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite
prin deciziile transmise de sistemul decizional.
3. Sistemul informaţional cuprinde ansamblul
informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale,
precum şi totalitatea mijloacelor, metodelor şi
tehnicilor, prin care se asigură prelucrarea datelor
necesare sistemului decizional. Sistemul informaţional
asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui
sistem, folosind toate metodele şi procedeele de care
dispune.
•  Ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin
conţinut, frecvenţă, calitate, volum, formă, suport),
necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii
şi care se transmit între două posturi de lucru, formează
un flux informaţional.
4. Sistemul informatic este o componentă a sistemului
informaţional şi anume, acea parte a acestuia care preia
şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere,
stocare şi prezentare a datelor, cu ajutorul sistemelor de
calcul.
•  Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului
informaţional, sistemul informatic cuprinde ansamblul
tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor, prin care se
asigură prelucrarea automată a datelor.
Resursele sistemului informatic se grupează în următoarele
categorii:
• cadrul organizatoric al activităţii supuse informatizării, deci
activitatea care face obiectul sistemului informatic şi datele primare
vehiculate în cadrul acesteia;
• metodele şi tehnicile de proiectare a sistemului informatic;
• ansamblul de echipamente prin intermediul cărora se realizează
culegerea, verificarea, prelucrarea, memorarea şi transmiterea
datelor, respectiv redarea rezultatelor prelucrării, reunite sub
denumirea generică de HARDWARE;
• sistemul de programe care asigură utilizarea eficientă a resurselor
hardware precum şi rezolvarea unor clase de probleme specifice unui
anumit domeniu, programe reunite sub denumirea de SOFTWARE;
• baza informaţională;
• ansamblul de resurse umane implicate
Procesul de prelucrare automată a datelor în cadrul unui sistem
informaţional constă în operaţii de:

• Culegerea datelor constă în sesizarea lor la locurile unde sunt

generate şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării
automate. La acest moment datele se numesc date primare.
• Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date
primare în rezultate finale, în urma parcurgerii unei succesiuni de
operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor, specificul echipamentelor
de calcul şi a tehnologiei de prelucrare.
• Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de
la sursele generatoare, către sistemele de prelucrare automată cât şi a
rezultatelor prelucrărilor către beneficiari.
• Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) lor pe
suporturi de memorie specifice, în scopul unor consultări şi
prelucrări ulterioare.
 Capitolul 2
REPREZENTAREA
INFORMAŢIEI
•  Prima problemă care s-a pus la construirea
calculatoarelor a fost alegerea sistemului de
numeraţie care va fi utilizat pentru a prelucra
informaţia numerică.
•  Numărul de simboluri utilizate determină sistemul
de numeraţie (binar, octal, zecimal, hexazecimal).
•  Prima maşină de calculat mecanică, construită de
Blaise Pascal, a folosit sistemul de numeraţie
zecimal.
•  Calculatoarele electronice apărute mai târziu
folosesc pentru reprezentarea informaţiei sistemul
binar.
Pentru calculator, informaţia este atât materie
primă cât şi produs finit
q Informaţia analogică este de tip continuu şi
este acea informaţie care poate avea un număr
infinit de valori într-un domeniu definit.
q Informaţia digitală are un număr finit de valori
într-un domeniu limitat şi calculatoarele
folosesc acest tip de informaţie pentru ca toate
operaţiile să se deruleze într-un timp finit şi
după algoritmi exacţi.
În funcţie de procedeul de reprezentare a
informaţiei şi de suportul fizic al informaţiei
calculatoarele au fost împărţite în:
q Calculatoare analogice - informaţia este
codificată sub forma unor mărimi fizice
(intensitatea curentului electric, tensiunea, etc.)
q Calculatoare numerice - informaţia este
codificată sub formă de valori discrete
(numerică)
 Sisteme de numeraţie
Sistemele de numeraţie utilizate sunt sisteme poziţionale. Simbolurile
unui sistem de numeraţie poziţional reprezintă poziţia pe care o ocupă
simbolul respectiv în şirul simbolurilor.
Astfel, în sistemul de numeraţie zecimal, pentru a defini un număr, se
construiesc grupe de câte 10 elemente:
10 unităţi = 1 zece
10 zeci = 1 sută
10 sute = 1 mie
Numărul de simboluri utilizat într-un sistem de numeraţie se numeşte
baza sistemului de numeraţie: N(10) , N(2).
Cel mai mare simbol al unui sistem de numeraţie este dat de numărul
bazei minus 1.
Ex. 103102101100
1 3 7 9(10) = 1*103 + 3*102 + 7*101 + 9*100
ab(8) = a*81 + b*80
ab(2) = a*21 + b*20
Un sistem de numeraţie Q este un sistem de
reprezentare a numerelor care are următoarele
caracteristici:
Ø Utilizează un alfabet cu q simboluri diferite între ele,
numite cifre, care formează un şir de numere consecutive
Ø Prima cifră din şir este 0
Ø Cifra cu valoarea cea mai mare este cu o unitate mai
mică decât baza sistemului q-1
Ø În funcţie de poziţia lor în număr, cifrele se înmulţesc cu
puteri crescătoare ale bazei q, obţinându-se dezvoltarea
numărului după puterile bazei:

N(q) = anan-1an-2…a2a1a0 = an*qn + an-1*qn-1 +…+ a2*q2 + a1*q1 +a0*q0

 Sisteme de numeraţie
Sistemul de Baza sistemului de Simboluri utilizate
numeraţie numeraţie
Zecimal 10 0123456789

Binar 2 01

Octal 8 01234567

Hexazecimal 16 0123456789
ABCDEF
Baza 2 Baza 8 Baza 10 Baza 16
0 0 0 0
1 1 1 1
10 2 2 2
11 3 3 3
100 4 4 4
101 5 5 5
110 6 6 6
111 7 7 7
1000 10 8 8
1001 11 9 9
1010 12 10 A
1011 13 11 B
1100 14 12 C
1101 15 13 D
1110 16 14 E
1111 17 15 F
10000 20 16 10
 Sistemul de numeraţie binar
Foloseşte pentru reprezentare două simboluri: 1 şi 0.
Acestor două simboluri - asociate două notaţii: DA şi NU.
•  Calculatoarele sunt construite din circuite electronice
care recunosc două stări (ca şi comutatoarele electrice):
pornit (conducţie - ON ) şi oprit (blocare - OFF ).
Acestor două stări li s-au asociat prin convenţie cele
două cifre binare 1 şi 0.
•  O cifră binară astfel memorată reprezintă unitatea
elementară de memorare – bitul.
•  Un BIT (BINARY DIGIT) reţine una din cele două
valori
BIT-ul reprezintă atomul informaţiei, este unitatea de
măsură a informaţiei. El nu are submultipli ci doar
multipli:
8 biţi = 1 octet = 1 byte
Octetul este organizarea alcătuită din 8 biţi
numerotaţi de la 0 la 7 (dreapta → stânga).
0 1 1 0 0 1 1 0
7 6 5 4 3 2 1 0
Cu 8 biţi (cu 8 cifre binare) care formează octetul se
poate construi un cod care permite 28 = 256 de
combinaţii diferite. Acestea sunt suficiente pentru a
putea reprezenta literele mari, literele mici, cifrele,
semnele speciale, comenzile, semnalele şi
răspunsurile.
Memoria internă a calculatorului - considerată ca o
succesiune de octeţi numerotaţi.
Numărul de ordine al unui octet - adresa sa şi este dată în
binar ⇒ octetul este cea mai mică unitate de memorie
direct adresabilă.
Numărul de octeţi ai memoriei interne dă capacitatea de
memorare a acesteia. Pentru a exprima această
capacitate mai uşor, se folosesc multipli ai octetului
(byte-ului):

1 Kbyte = 1 Koctet = 210 octeţi = 1024 octeţi

1 Mbyte = 1 Moctet = 210 Kocteţi = 220 octeţi
1 Gbyte = 1 Goctet = 210 Mocteţi = 220 Kocteţi = 230 octeţi
1 Tbyte = 1 Toctet = 210 Gocteţi = 220 Mocteţi = 230
Kocteţi = 240 octeţi
 Compararea numerelor scrise în baze de
numeraţie diferite
Pentru a compara două numere scrise în baze diferite p şi
q, va trebui să reprezentăm cele două numere în aceeaşi
bază: fie p, fie q. Pentru aceasta se va face conversia
unui număr dintr-o bază în alta.

Conversia dintr-o bază Q în baza 10

Pentru a converti un număr N reprezentat în baza Q într-

un număr reprezentat în baza 10 se înmulţeşte fiecare
cifră a numărului cu puterea corespunzătoare a lui Q.

1011(2) = 1*23 + 0*22 + 1*21 + 1*20 = 8+0+2+1 = 11(10)

145(8) = 1*82 + 4*81 + 5*80 = 64+32+5 = 101(10)
Conversia din baza 10 într-o altă bază Q

Se realizează împărţind numărul reprezentat în baza 10 la

baza Q. Din împărţire se obţine un cât şi un rest. Câtul se
împarte în continuare la Q, se obţine un nou cât şi rest.
Operaţia se repetă până când se obţine un cât mai mic
decât baza Q. Reprezentarea numărului se va face luând
resturile obţinute în sens invers obţinerii lor: de la ultimul
la primul.

75 (10) / 2 = 37 / 2 = 18 / 2 = 9 / 2 = 4 / 2 = 2 / 2 = 1 < 2 stop

74 36 18 8 4 2
1 1 0 1 0 0 1

75(10) = 1001011(2)
Conversia unui număr din baza 2 în baza 16 şi invers

Pentru a converti un număr binar într-un număr

hexazecimal se împart cifrele numărului binar în grupe
de câte patru, de la dreapta la stânga şi fiecare grupă se
converteşte separat într-o cifră hexazecimală.

0100 1011 (2)= 4B(16)

4 11
4 B

Invers, pentru a converti un număr hexazecimal într-un

număr binar se converteşte fiecare cifră hexazecimală a
numărului intr-un grup de patru cifre binare.
Conversia unui număr din baza 2 în baza 8 şi invers

Dacă numărul este scris în binar, conversia în octal se

face astfel: cifrele numărului se împart în grupe de
câte trei de la dreapta la stânga şi apoi fiecare grupă
de trei cifre binare se înlocuieşte cu cifra octală
corespunzătoare ei.

001 101 111(2) = 157(8)

1 5 7

Invers, dacă numărul este scris în octal, conversia în

binar se face înlocuind fiecare cifră octală cu grupul
de trei cifre binare corespunzătoare ei.