Sunteți pe pagina 1din 23

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

- Posibilitatile acordarii primului ajutor sunt diferite dupa locul in care s-a
produs accidental

Etape de executie Timpi de executie


1. Asigurarea barajului - Sunt indepartate persoanele curioase in
de siguranta a jurul accidentatului
victimei
2. Examinarea victimei - Se efectueaza o prima examinare a
la locul accidentului bolnavului pentru a constatat daca respire,
daca prezinta pulsatiile arterelor la carotida
si radial

- In caz de stop cardiac se examineaza pulsul


la arterele mari, respiratia, pupilele
3. Efectuarea primelor - Se efectueaza manevrele de degajare a
ingrijiri cailor respiratorii si manevrele de respiratie
artificial, la nevoie masaj cardiac extern cu
respiratie artificiala
- Se efectueaza hemostaza provizorie daca
accidentatul are hemoragie abundenta

4. Scoaterea victimei - Se scoate victima de la locul accidentului,


din focarul de pastrindu-se pe cit posibil pozitia in care a
agresiune fost surprins
- Mobilizarea accidentatului se executa astfel
in cit segmental cap-git-trunchi-bazin sa
formeze un bloc rigid

- Din spatii inguste , profunde sau de alta


forma salvatorul trebuie sa aplice metode
care sa asigure securitatea victimei in
timpul mobilizarii
5. Asezarea victimei la - Se aseaza victima la sol prin gesture blinde
sol si pe brancarda in d d , mai rar lateral, cu capul situate mai
jos decit trunchiul daca este inconstient
- Bolnavul cu plagi abdominal va fi asezat in
d d cu coapsele flectate pe bazin
- Bolnavul cu fracturi ale coloanei vertebrale
se aseaza in decubit ventral pe o planseta
- Pacientul cu traumatism thoracic si fracture
costale se aseaza in pozitie semisezinda
dorsal

- Cind prezinta tulburari respiratorii –


sufocare, cianoza, agitatie – se aseaza in
pozitie semisezinda pe partea bolnava
- Bolnavul care prezinta semen de hemoragie
abundenta - puls tahicardic, paloare, , sete,
mucoase palide – va fi asezat in decubit
dorsal cu capul inclinat lateral
6. Examinarea victimei - Se efectueaza cu multa atentie
- Se examineaza tegumentele pentru a
descoperi hemoragiile
- Se examineaza conturul capului pentru a
observa eventualele denivelari ale cutiei
craniene
- Se controleaza pavilioanele urechilor si
narinele
- Se examineaza fiecare membru superior si
inferior, daca prezinta deformari sau daca
prezinta mobilitate

- Se palpeaza bazinul

- Se palpeaza toracele prin compresiune


usoara in caz de fracture manevrele sunt
dureroase
7. Efectuarea primelor - Se efectueaza masajul cardiac extern si
ingrijiri respiratia artificial
- Se efectueaza hemostaza provizorie
- Se efectueaza imobilizarea provizorie a
fracturilorsau a luxatiilorutilizind
mijloacele special

- Se efectueaza toaleta plagilor si pansarea


lor
8. Ridicarea victimei de - Se pregateste brancarda
la sol - Se ridica victima avind grija sa nu fie
mobilizate regiunile traumatizate

- Se pune pe targa
9. Transportul - Se transporta cu targa pina la salvare si apoi
accidentatului la spital

ATENTIE!

- Ridicarea si asezarea accidentatului se vor efectua cu miscari line si cit


mai putine pentru a se evita agravarea leziunilor osoase daca exista
- Nu se flecteaza capul pe torace si toracele pe abdomen deoarece in cazul
fracturii de coloana vertebrala flexiunea ei poate provoca contuzia sau
sectiunea maduvei urmata de paralizie definitive

EFECTUAREA TRANSPORTULUI BOLNAVULUI ÎN SPITAL

Transportul bolnavului în spital este o etapă importantă deoarece


efectuat cu întârziere sau în condiţii neadecvate poate determina agravarea
bolii sau chiar decesul bolnavului.
Transportul primar – transportul bolnavului la spital de la locul de muncă,
de la domiciliu sau de la locul accidentului. Riscul este mai mare, deoarece
bolnavul este transportat nepregătit şi fără un diagnostic cunoscut.

Transportul secundar – transportul bolnavului de la un spital la altul sau


la domiciliu, de la o secţie la alta, de la servicii de diagnostic şi tratament,
precum şi mutarea lui de la un salon la altul. Bolnavul fiind sub îngrijire,
transportul poate fi pregătit şi efectuat în funcţie de starea lui.

În spital, bolnavul care nu se poate deplasa sau căruia îi este


contraindicată deplasarea se transportă cu: brancardă , cărucior, fotoliu şi pat
rulant sau cu ascensorul.
Scop: deplasarea bolnavului, în stare imobilizată, la diferite servicii de
investigaţii, diagnostic şi tratament.

Materiale necesare: targă; cărucior; pătură (pentru targă) sau saltea


subţire pentru cărucior; muşama, aleză;cearşaf; o pernă subţire; două pături
(pentru învelit bolnavul).

Transportul cu brancarda (targa)

Etape de execuţi:

1. Pregătirea materialelor:

- Se pregătesc targa cu pătura, cearşaf, muşama şi pernă subţire.

2. Efectuarea tehnicii

- Cei doi brancardieri aduc targa de-a


lungul patului,
Ridicarea bolnavului efectuată de trei persoane.

- Bolnavul este ridicat din pat de trei persoane: P.I susţine bolnavul din
regiunea cefalică, sprijinindu-i capul, spatele şi conduce acţiunea de mobilizare
şi transport; P.II susţine regiunea lombo-sacrată şi membrele superioare; P.III
susţine membrele inferioare.

- P.I comandă manevra numărând 1, 2, 3; la comanda ,,3” bolnavul este ridicat


şi se face un pas înapoi.

- Brancardierii aduc targa în poziţie orizontală sub bolnav, pe care cele trei
persoane îl vor aşeza cu grijă.

- Se acoperă bolnavul cu cele două pături.

- Cei doi brancardieri pornesc la comandă de pe loc cu paşi schimbaţi, pentru a


micşora oscilaţiile tărgii.

Asistenta sau brancardierul din spate va supraveghea bolnavul în timpul


transportului.

- Bolnavul este transportat cu faţa înainte, pentru a-i da sentimentul de


siguranţă în timpul deplasării.

- Transportul bolnavului cu brancarda pe scări


Transportul bolnavului cu brancarda: a – la urcarea scărilor; b – la coborârea
scărilor

Transportul cu căruciorul

Căruciorul este specific secţiilor de chirurgie, pentru sala de operaţie,


reanimare. Are 3-4 roţi pneumatice şi o pânză întinsă ca la brancardă, având
înălţimea mesei de operaţie.

Etape de execuţie:

1. Pregătirea materialelor:

- Se pregăteşte căruciorul, cu lenjeria curată.

2. Efectuarea tehnicii
Transportul bolnavului cu căruciorul.

- Căruciorul se aşază în raport cu patul pentru a muta bolnavul de pe cărucior


pe pat şi invers.

- Pe cărucior, bolnavul se acoperă cu cearşaful şi laturile păturii.

- Capul operatului se întoarce într-o parte, pentru a evita aspirarea vărsăturii.

- Bolnavul se transportă cu faţa în direcţia mersului şi supravegheat în


permanenţă de brancardier.

Transportul accidentatului – deplasarea unui bolnav de la locul producerii


accidentului la unitatea sanitara se executa in citeva etape

- Scoaterea de la locul accidentului


- Ridicarea de la sol
- Transportul victimei
- Asezarea in pat
Ridicarea, deplasarea, urcarea in 'Ambulanta' si transportul accidentatilor au o
importanta deosebita.

Multe complicatii pot aparea tocmai din cauza unor greseli comise cu ocazia
ridicarii si transportului, mai ales in cazul politraumatizatilor si marilor
traumatizati.
In timpul mobilizarii, victima accidentului rutier trebuie manevrata cu atentie si
blandete.
Geamatul victimei trebuie sa opreasca manevrele si gesturile care le
determina. Accidentatii care si-au pierdut cunostinta nu mai reactioneaza la
durere, ceea ce ne obliga la mai multa atentie in vederea evitarii gesturilor
traumatizante, care contribuie la agravarea tulburarilor functionale existente.

In aceste cazuri, agravarea se poate constata prin modificarea pulsului si


ritmului respirator, precum si prin accentuarea palorii.
Este bine ca ridicarea accidentatului si asezarea sa pe targa sa se efectueze cu
ajutorul mai multor persoane care se vor aseza la capul si la picioarele celui ce
trebuie ridicat.

Una dintre ele va introduce bratele sub umerii victimei, alta sub bazin si
cealalta sub picioare.

La o anumita comanda, toti vor ridica accidentatul cu 30-40 cm, atat cat este
necesar pentru a introduce targa dedesupt.

Tot prin miscari sincronizate, ranitul va fi pus pe targa.

Axul corpului, format din cap-gat-torace-bazin, va fi mentinut in bloc unitar, tot


timpul in acelasi plan.
Transportul victimei se face la comanda, capul accidentatului fiind tinut pe
directia mersului.

Purtatorii din spate vor supraveghea fata accidentatului si miscarile respiratorii


ale acestuia.

Targa se va mentine numai in pozitie orizontala si se va mentine un pas


sincronizat pentru evitarea balansului si zdruncinarea ranitului.
Daca victima a pierdut mult sange, va fi asezata cu capul mai jos decat restul
corpului.

Daca accidentatul prezinta o rana toracica, capul si toracele vor fi asezate mai
sus. Accidentatii care si-au pierdut cunostinta vor fi asezati cu capul intors intr-
o parte pentru a se evita sufocarea prin varsaturi.

La fel si cei care sangereaza pe nas sau pe gura. Sub ceafa accidentatului se va
introduce un sul facut eventual din haine.
Daca banuim existenta unei fracturi de coloana, cunoscand pericolul sectionarii
maduvei spinarii acidentatului, acesta trebuie ridicat si transportat dupa
regulile urmatoare:
- In timpul ridicarii, umerii si bazinul trebuie mentinuti la acelasi nivel;
- Daca este posibil, pentru ridicarea accidentatului sa folosim 4 ajutoare, care,
in picioare, se plaseaza deasupra accidentatului, cu cate un picior de o parte si
de alta a acestuia. Un ajutor se situeaza in dreptul picioarelor, privind spre cap
si baga o mana sub coapse si o mana sub gambe. Al doilea ajutor se situeaza in
dreptul bazinului, privind tot spre cap, introducand mainile sub sale, tinandu-le
fata in fata, fara a le decala. Cel de-al treilea ajutor sa asaza in dreptul capului,
privind spre picioarele accidentatului si apuca cu mainile fiecare umar. Cel de-al
patrulea se asaza langa cap si il fixeaza cu o mana pe frunte si una la ceafa,
pentru a preveni miscarile capului;
- La comanda accidentatul va fi ridicat si asezat pe un plan dur (usa, scandura
lata, etc.) intre ghemuri de haine, pentru a evita deplasarile laterale. In acelasi
scop, accidentatul va fi fixat deasupra cu fesi late;
- Accidentatul va fi invelit cu o patura;
- La transport se tine cont ca acesta trebuie sa aiba tot timpul o pozitie
orizontala. Bancheta din spate a autovehiculelor este total contraindicata.

ATENTIE!

- Un accidentat grav in decompensare circulatory nu se transporta inainte


de a fi reechilibrat pentru a putea suporta transportul
- Transportul poate devein factor de agravare si cauzator de deces
- Odata incepute respiratia artificial si masajul cardiac extern se vor
continua si pe timpul transportului

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN STOPUL CARDIO-RESPIRATOR


Stopul cardio-respirator (SCR) semnifica absenta respiratiei si circulatiei
spontane. 
Oprirea simultana  a respiratiei si circulatiei este extrem de rara si se produce
atunci cand organismul este distrus brusc si masiv, ca de exemplu in
accidentele foarte grave. In majoritatea cazurilor una dintre functiile vitale se
opreste prima si secundar cealalta.
In cazul stopului respirator primar, inima va continua sa bata un interval
variabil de timp. Schimbul gazos la nivel pulmonar continua pana se epuizeaza
“rezerva” de aer din plamani. In perioada cat inima bate, pulsul arterial este
prezent. Apoi lipsa oxigenului la nivelul muschiului inimii va conduce la oprire
cardiaca. Timpul in care survine oprirea cordului, secundara opririi respiratiei,
este variabil si depinde de mai multi factori ca rezistenta cordului la hipoxie,
cantitatea de oxigen in sange etc. In oprirea primar respiratorie exista un
interval “de gratie” scurt, in care activitatea cardio-circulatorie este inca
prezenta. Fara interventie terapeutica imediata, ce consta in ventilatie
artificiala, cordul se opreste.
Prin stopul cardiac se intelege incetarea brusca si neasteptata a circulatiei la un
pacient care nu era previzibil ca ar putea sa moara in acel moment. Oprirea
primar cardiaca este urmata automat de oprirea respiratorie, care insa de
obicei nu este precizata, deoarece este subinteleasa.
Fiziopatologic, cand cordul se opreste, dispare imediat si circulatia sangelui,
astfel incat tesuturile nu mai primesc oxigen. Cum singurele rezerve de oxigen
sunt cele care se gasesc in sangele arterial ce iriga acel tesut, hipoxia tisulara
apare rapid si se manifesta mai intai la nivel cerebral. Starea de constienta este
pierduta brusc. Se instaleaza apnea, adica dupa cateva respiratii agonice
victima nu va mai respira, ca rezultat a lipsei de oxigen a centrului respirator.
Deci oprirea primar cardiaca inseamna de fapt intotdeauna oprirea cardio-
respiratorie de la  inceput, pentru ca in acest caz nu exista un “interval de
gratie”, cu pastrarea respiratiei.
Stopul cardiac si respirator se interconditioneaza: stopul cardiac induce stopul
respirator in 20-30 sec., iar stopul respirator pe cel cardiac intr-un interval de 3-
10 min.
Incetarea functiei respiratorii si a cei cardiac duce la stopul cardio-respirator
care corespunde cu moartea clinica.

Clinic stopul cardio-respirator se recunoaste prin


- Pierderea constientei
- Oprirea respiratiei
- Incetarea batailor inimii
- Absenta pulsului la artera carotida
- Paloarea extrema sau cianoza tegumentelor
- Relaxarea complete a musculaturii ducind la pierderi necontrolate de
urina si materii fecale
Intre moartea clinica si moartea biologica a tesutului nervos exista un interval
scurt 30-90 de secunde la care functiile vitale mai pot fi restabilite.

Aprecierea functiilor vitale rapida si precisa se face prin

- Stabilirea existentei pulsului la arterele mari


- Culoarea tegumentelor
- Prezenta si eficienta miscarilor respiratorii
- Existent cianozei
- Aspectul pupilelor
Resuscitarea cardio-respiratorie este o urgent vitala in care interventia cadrului
medical trebuie sa fie rapida si eficienta imediata degajarii victimei si continua
de la locul accidentului in timpul transportului si la spital.

Stabilirea diagnosticului

Diagnostic Respiratie Circulatie Stare de Alte


constienta manifestari
Stop cardio- Oprita Oprita Pierduta Paloare sau
respirator cianoza

Midriaza

Relaxarea
musculaturii
Lipotimie Superficial Puls slab Pierduta Dureaza
citeva
Tensiune
secunde sau
arteriala
minute
scazuta
Revenire
spontana
Coma Profunda, Puls amplu, Inconstienta In functie de
zgomotoasa bine batut profunda cauza comei
sau deprimata sau colaps
circulator
Soc Pastrata Puls filiform Pastrata Stare generala
alterata in
Tensiune
functie de
arteriala
cauzele
prabusita
socului

Recunoasterea stopul cardiac

 Victima sau pacientul este inconstient (pierderea cunostintei apare in 10-15


secunde de la stop)
 Lipsa respiratiei sau respiratii agonice
 Pielea este palida, iar apoi devine cenusie (cianoza)
 Absenta pulsului la carotida (nu il cautam mai mult de 10 secunde)
 Pupilele dilatate (se numeste midriaza fixa, dar nu este un totdeauna un
semn sigur).
 Nu este recomandat sa ascultam cordul sau sa masuram tensiunea arteriala,
deoarece se pierde timp pretios.

RESUSCITAREA CARDIOPULMONARA (RCP)

Resuscitarea cardiopulmonara (RCP) reprezinta manoperele medicale ce


trebuie efectuate atunci cand avem in fata un pacient cu un stop cardiac si/sau
respirator. 
Victimele unui stop cardio-respirator au nevoie de manevre de resuscitare in
cel mai scurt timp posibil. Resuscitarea asigura o circulatie sanguina cu un debit
cardiac mic, dar esential catre inima si creier. Aceasta creste probabilitatea
reluarii ritmului cardiac normal. Compresiile toracice pot salva viata victimei,
daca nu poate fi aplicat un soc electric (defibrilare) in primele 5 minute dupa
stop. 
RCP este formata din trei mari grupe de manopere terapeutice:

1. Suportul vital bazal (SVB) format din totalitatea masurilor care pot realiza o


minima presiune de perfuzie si oxigenare cerebrala (dezobstructia cailor
respiratorii, respiratia artificiala, masaj cardiac extern).
2. Suportul vital avansat (SVA) care contine in plus fata de SVB tratamentul
electric de defibrilare si administrarea de medicamente, pentru reluarea
activitatii spontane a cordului.
3. Masurile postresuscitare care contin masuri de reanimare si terapie
intensiva postresuscitare menite sa recupereze activitatea creierului, sa
mentina functiile vitale si totodata sa reduca efectele lipsei de oxigen la nivelul
celulelor.

In anul 2005 European Resuscitation Council Guidelines aduce un concept


nou, “Lantul Supravietuirii” care prezinta totalitatea manoperelor de
resuscitare si cuprinde 4 verigi:

1. Recunoasterea cat mai rapida a stopului cardiac sau identificarea


pacientilor cu risc de a prezenta stop cardiac si activarea cat mai rapida a
serviciilor de urgenta (112).
2. Inceperea cat mai rapida a masurilor de resuscitare cardio-respiratorii.
3. Efectuarea precoce a defibrilarii.
4. Initierea cat mai rapida a suportului avansat de resuscitare.

Resuscitarea are sanse de reusita cand:

 Aprovizionarea creierului cu oxigen reincepe primele 4 minute;


 Inima reincepe sa bata in primele 8-10 minute;
 Stopul se produce intr-o zona usor accesibila, asa incat salvatorii pot
ajunge usor la victima;
 Sunt mai multe persoane care pot actiona ca salvatori;
 Cauza stopului cardiac nu e una foarte grava (in asistolia sau disociatia
electromecanica supravietuirea este de doar 10-15%).

MASAJUL CARDIAC EXTERN (MCE)


MCE determina  apariţia unui flux sanguin prin cresterea presiunii in cutia
toracica si prin compresia directa a cordului. MCE genereaza un flux sangvin
mic, dar vital pentru cord si creier, pana la sosirea echipei de salvare. 

Mainile salvatorului trebuie sa fie asezate in centrul toracelui.

1. Frecvenţa compresiilor trebuie sa fie 100/min.


2. Toracele trebuie comprimat 4-5cm.
3. Dupa fiecare compresie toracele trebuie lasat sa revina in poziţia iniţiala.
4. Durata compresiei toracelui trebuie sa fie egala cu cea a decompresiei.

5. Intreruperile trebuie sa fie cat mai puţine.


6. Nu trebuie sa cautam puls palpapil la carotida sau femurala, deoarece
acesta nu inseamna intotdeauna flux arterial eficient.

VENTILATIA

In timpul RCP scopul ventilaţiei este de a menţine oxigenarea adecvata a


sangelui. Respiratia se face ,,gura la gura”: verificam ca gura si gatul nu sunt
blocate de obiecte straine, impingem inainte si in sus barbia victimei
(hiperextensia capului), prindem narile victimei cu degetele si insuflam aer pe
gura. 

Respiraţiile dureaza peste o secunda si cu volum suficient pentru a observa


ridicarea toracelui, dar se evita respiraţiile prea puternice.

1. Respiraţia gura la nas este o alternativa eficienta in cazul in care cea gura
la gura nu este posibila.

SUPORTUL VITAL DE BAZA LA ADULT

1. Verifica siguranţa mediului/locului.
2. Verifica daca victima raspunde:
 scuturare umeri;
 “sunteţi bine / totul e in regula?”
3. a) Daca pacientul raspunde:
 se lasa pacientul in poziţia gasita;
 se reevalueaza starea pacientului periodic.

b) Daca pacientul nu raspunde:

 striga dupa ajutor;


 poziţionare in decubit dorsal si se elibereaza caile aeriene (o mana
se poziţioneaza pe fruntea pacientului si se pune capul in hiperextensie, in timp
ce cu cealalta mana se ridica madibula).
4. Verifica daca pacientul respira:
 priveste (se urmaresc miscarile toracelui);
 asculta (se asculta cu urechea poziţionata in dreptul gurii
pacientului);
 simte.

In primele minute dupa un stop cardiac, victima poate sa respire foarte


superficial sau foarte neregulat. Nu trebuie confundat acest mod de respiraţie
cu cel normal, de aceea pacientul nu trebuie evaluat mai mult de 10 secunde,
iar daca exista dubii asupra modului in care respira pacientul trebuie luata o
atitudine conforma cu cea din cazul in care pacientul nu respira.

5. a) Daca respira normal:


 se aseaza in poziţia de siguranţa;
 apel pentru ambulanţa(112);
 evaluare continua.

b) Daca nu respira  normal:

 trimite dupa sau cheama ambulanţa;


 masaj cardiac extern;
 se poziţioneaza mainile in centrul toracelui victimei;
 se comprima sternul aproximativ 4-5 cm;
 frecvenţa compresiilor: 100/min.
6. a) Se combina compresiile toracice cu ventilaţia artificiala
 dupa 30 de compresii toracice se elibereaza caile respiratorii si se
penseaza nasul;

 se executa 2 respiraţii successive;


 se continua cu alternanţa compresii:respiraţii 30:2;
 se intrerupe resuscitarea numai daca pacientul respira normal.

b) Numai masajul cardiac extern, fara ventilaţie artificiala (gura la gura sau gura
la nas) este considerat acceptabil, daca salvatorul nu e capabil sau nu doreste
sa execute respiraţia gura la gura; studiile arata ca MCE fara ventilaţie artificiala
este net superior lipsei de resuscitare, unele sugerand chiar ca procentul de
supravieţuire este comparabil cu cel din resuscitarea utilizand si ventilaţia
artificiala frecvenţa compresiilor trebuie sa fie de 100/min se intrerup
compresiile numai daca pacientul incepe sa respire normal.

7. Se continua  resuscitarea:
 pana cand soseste personalul calificat;
 victima incepe sa respire normal;
 salvatorul este epuizat.

Decizia de a opri resuscitarea se va lua atunci cand:

 Victima prezinta semne de revenire a functiilor vitale si a cunostintei.


 Diagnosticul de stop cardiac se face cu intarziere prea mare.
 Semnele vitale nu apar dupa aproximativ 30-60 de minute de resuscitare.
 Se observa evidente semne cerebrale care sa afecteze ireversibil
calitatea vietii pacientului.
 Este depasita limita de rezistenta fizica a reanimatorului.

Pentru eficienta metoda de resuscitare cardio-respiratorie trebuie insusita


correct. Respectarea timpilor poate fi retinuta cu formula HELP-ME ceea ce in
limba engleza inseamna ajuta-ma .

Fiecare litera semnifica gesturile si succesiunea timpilor care preced insuflarea


aerului

- H – hiperextensia mandibulei
- E - eliberarea cailor respiratorii
- L – luxarea mandibulei inainte
- P – pensarea nasului
- M – masaj cardiac
- E – extern
Eficienta resuscitarii depinde in primul rind de permeabilitatea cailor
respiratorii. Semnele de ameliorare sunt

- Recolorarea tegumentelor
- Reducerea midriazei
- Aparitia pulsului la arterele mari
- Reaparitia respiratiei spontane
- Semen de revenire a constientei
De obicei accidentatul resuscitat ramine in coma posthipoxica, dupa 2 minute
de masaj cardiac se poate observa daca pulsul este perceput spontan si daca se
mentin semnele de ameliorare, daca nu au aparut semnele de ameliorare nu se
asteapta mai mult de 12 secunde se reincep compresiunile sternale si
ventilatia.

Ritmul de executie al manevrelor de respiratie artificial manuala nu depasesc


10-12 respiratii pe minut.
INGRIJIREA BOLNAVULUI DUPA REABILITAREA CARDIO-RESPIRATORIE

I. Bolnavul este mentinut sub supraveghere pentru a se preveni


eventuale complicatii
II. Daca nu i-a revenit constienta I se administreaza intravenous solutii
hipertonice glucoza 33%, manitol 20%, diretice la indicatia medicului
pentru a reduce edemul cerebral
III. Se combate tendinta la acidoza prin administrare de solutii de
bicarbonat, THAMprecum si hipercoagulabilitatea singelui cu heparina
IV. Se reduce sindromul postanoxic prin oxigenoterapie
ATENTIE!

- Terapia intensiva a starii postresuscitativa se executa numai in sectiile de


ATI ale spitalelor mari deci trebuie transportat cit mai rapid
Accidentele masajului cardiac extern

- Fracturi costale la batrini si copiii


- Fractura sternului
- Infundari toracice
- Hemotorax
- Pneumotorax
- Ruptura aortei ascendente
Semne sigure de moarte

- La nivelul inimii absenta activitatii electrice pe o perioada de 60 minute –


traseu plat la EKG
- O dilatare persistent a pupilelor , fara reactive la lumina
- Opacitatea corneei
- Aparitia cianozei cu lividitati