Stoica Constanta-Cristina

Universitatea Bioterra
Facultatea de Drept, Anul II
Dreptul Uniunii Europene I

Contabilitatea decontărilor cu terţi

Pentru realizarea obiectivului de activitate, întreprinderile intră în relaţii economice diverse, relaţii din
care se nasc pe de-o parte dreptul (creanţe) şi pe de altă parte obligaţii (datorii). Este vorba despre
creanţe şi obligaţii cu termene de decontare (de stingere, scurte).

În această categorie nu sunt cuprinse, datoriile şi creanţele ce reies din primirea sau acordarea de
împrumuturi. Având în vedere marea diversitate a relaţiilor unor firme,cu terţe persoane fizice sau
juridice, se reţin următoarele tipuri de decontări cu terţii:

 relaţii comerciale cu furnizorii

 relaţii cu clienţii
 relaţiile firmei cu bugetele statului
 relaţiile firmei cu salariaţii săi

Persoanele fizice şi juridice faţă de care întreprinderea are obligaţii băneşti sunt denumite în contabilitate
creditor.

Creditorul reprezintă persoane care în cadrul unui raport patrimonial a avansat cu o valoare economică şi
urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. Pe de altă parte, persoanele fizice sau
juridice care au beneficiat de o valuare avansată, urmând să dea echivalentul corespunzător, poartă
denumirea în contabilitatea de debitori. Datoriile întreprinderii reprezintă obligaţiile pe termen scurt ale
acesteia, respectiv surse atrase, denumite şi fonduri furnizate de terţi. După natura operaţiilor ce
generează, aceste datorii sunt:

 datorii comerciale
 datorii financiare
 datorii fiscale
 datorii salariale şi sociale
 datorii faţă de acţionari.

În categoria datoriilor sunt incluse şi veniturile înregistrate în avans, adică acele venituri contabilizate
înainte de efectuarea prestaţiilor sau a livrărilor de bunuri. A doua categorie sunt creanţele. Creanțele
sunt drepturi pe termen scurt ale firmei denumite şi active în curs de decontare; sunt elemente
patrimoniale de activ ce iau naştere în urma avansării temporale, a unor bunuri sau valori.

Exemple:

- creanţele asupra clienţilor pentru produsele vândute, lucrările executate.

- creanţele asupra furnizorilor generate de avansurile sau acordurile acordate de firmă,unui cumpărător
În categoria creanţelor sunt cuprinse şi cheltuielile înregistrate în avans.

La ce foloseşte contabilitatea în domeniul decontărilor cu terţii?

Obiectivele organizatorii contabile, decontărilor cu terţii, în principal sunt următoarele:

 cunoaşterea în orice moment al nivelului creanţelor şi a datoriilor firmei.

 urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienţi şi debitori,precum şi achitarea la termen
a datoriilor faţă de furnizori,creditori,bugetul statului,etc.
 cunoaşterea creanţelor şi datoriilor faţă de acţionari şi asociaţi.
 soluţionarea corectă a decontărilor reieşite din operaţii în curs de lămurire (operaţii în curs de
clarificare)

Notă!

1.În contabilitatea firmei nu se aplică principiul compesării între creanţe şi datorii.

2. În contabilitatea firmei, creanţele şi datoriile se înregistrează în momentul apariţiilor la valuarea lor

nominală (adică la data apariţiei,datoriilor(sumelor datorate) şi la data apatiţiei creanţelor (sume de
încasat). Valuarea nominală a datoriilor şi creanţelor este dată în mod concret de suma înscrisă în
documentele care consemnează apariţia lor.

3. Creanţele şi datoriile în devize se înregistrează în contabilitatea firmei în lei, prin convertirea

(transformarea) la cursul de schimb în viguare,din momentul efectuării operaţiilor a sumelor în devize.

Sistemul informaţional contabil al datoriilor şi creanţelor

Documentele primare privind datoriile şi creanţele

Documentele specifice care constituie suportul de consemnare şi înregistrare în contabilitatea firmei, a

datoriilor şi creanţelor sunt următoarele:

În ceea ce priveşte datoriile (relaţia cu furnizorii), documentele ce atestă această relaţie este factura
fiscală. Stingerea datoriilor faţă de furnizor (decontarea) obligaţiilor se face prin plata sumei folosind
ordinul de plată, filă de cec şi uneori efecte comerciale (biletul la ordin, cambia,etc.) Oponentul
datoriilor o prezintă creanţele.

În ceea ce priveşte creanţele respectiv relaţia cu clienţii săi are la bază tot factura fiscală. Stingerea
creanţei faţă de clienţi se face prin încasarea sumei utilizând aceleaşi documente: (ordin de plată, filă de
cec, chitanţă sau efecte comerciale).

În ceea ce priveşte datoriile firmei faţă de salariaţi, documentul de decontare,este ştatul de salarii ,iar pt.
concediile de odihnă, documentul este lista de plată. Pentru avansurile de trezorerie acordate,
documentul este ştat de avans. Stingerea datoriilor firmei, faţă de asigurările sociale şi protecţia socială
se face prin virarea sumei datorate,documentul fiind ordinul de plată.
Datoriile firmei faţă de bugetul statului:

• Tva de plată-documentul este decontul de Tva (întocmit lunar şi Tva se virează trimestrial)

• Impozitul pe profit - documentul este situaţia de calcul şi un decont

În ceea ce priveşte creanţele firmei faţă de unii debitori

• Creanţe pentru despăgubiri materiale şi pagube, documentul este decizia de imputate (magazin ori care
au gestiuni)

• Creanţe din penalităţi (amenzi), documentul este procesul verbal întocmit şi titlul executorului

La nivelul firmei există o evidenţă analitică, respectiv o evidenţă operativă pentru datorii şi creanţe.
Pentru aceasta se foloseşte registrul de comenzi, fişă de urmărire a contractelor, evidenţa de pontaj.
Înregistrarea în contabilitatea sintetică a creanţelor şi datoriilor se efectuează cu ajutorul conturilor din
clasa 4, cont de terţi şi anume cont care înregistrează datoriile firmei au funcţie contabilă de pasiv; adică
înregistrează în credit, datoriile constituite faţă de terţe persoane şi se debitează în momentul decontării
(stingerii acestor datorii).

Soldul acestor datorii (de obligaţii) este tot de unul creditor şi reprezintă datoriile în curs de decontare.
În ceea ce priveşte conturile care reflectă creanţele, acestea sunt conturi de activ, ele înregistrează în
debit creanţele constituite şi se creditează în momentul decontării acestor creanţe. Soldul contului de
creanţe este debitor şi reprezintă creanţele firmei asupra terţei persoane.