Fenomene mecanice

Miscarea

Mișcarea este o schimbare în poziție al unui obiect în timp,ea este descrisă în ce prive ște
deplasarea, distanța, viteza, accelerația și timpul.

Mișcarea unui corp este observat prin ata șarea unui cadru de referin ță de către un observator și
prin măsurarea schimbării poziției acelui corp fa ță de acel cadru.

Mișcarea unui obiect nu se poate schimba decât dacă se ac ționează printr-o for ță, a șa cum este
descris.
 Deoarece nu există un cadru de referin ță absolut , mi șcarea absolută nu poate fi determinată.
[1]
 Astfel, totul din univers poate fi considerat a fi în mi șcare.
Teoria se aplică obiectelor, corpurilor și particulelor din materie, radia ției, câmpurilor de radia ție și
particulelor de radiație și spațiului, curburii și spa țiului-timp. Se poate vorbi, de asemenea, despre mi șcarea
formelor și a limitelor.
Deci, termenul de mișcare, în general, semnifică o schimbare continuă a configura ției unui sistem
fizic.

De exemplu, se poate vorbi despre mi șcarea unui val sau despre mi șcarea unei particule
cuantice, unde configurația constă în probabilită ți de ocupare a unor pozi ții specifice.

A)LEGILE MISCARII

În fizică, mișcarea este descrisă prin două seturi de legi aparent contradictorii ale mecanicii.
Propunerile tuturor obiectelor la scară largă și familiare din univers (cum ar fi proiectilele , planetele ,
celulele și oamenii ) sunt descrise de mecanica clasică.

Mișcarea obiectelor atomice și sub-atomice foarte mici este descrisă de mecanica cuantică .
Prima Într-un cadru de referință inerțial , un obiect fie rămâne în repaus, fie continuă să se mi ște la o
lege : viteză constantă , dacă nu este acționat de o for ță netă .
A doua Într - un cadru de referință iner țial, vectorul sumă al for țelor  F asupra unui obiect este egal cu
lege: masa m acelui obiect înmulțită cu accelerația  a obiectului F = ma.
A treia Când un corp exercită o forță asupra unui al doilea corp, cel de-al doilea corp exercită simultan
lege: o forță egală în mărime și opusă în direcția primului corp.

B)MISCAREA CLASICA

Mecanica clasică este folosită pentru a descrie mi șcarea obiectelor macroscopice , de la proiectile la
componente ale mașinilor , precum și obiecte astronomice , cum ar fi nave spa țiale , planete , stele și
galaxii .
 Produce rezultate foarte precise în aceste domenii și este unul dintre cele mai vechi și mai mari din
domeniul științei 

 Mecanica clasică se bazează fundamental pe legile mi șcării lui Newton . Aceste legi descriu rela ția dintre
forțele care acționează asupra unui corp și mi șcarea acelui corp.
C)TIPURI DD MISCARI
 Mișcarea liniară - mișcare care urmează unei căi liniare drepte și a cărei deplasare este exact
aceeași cu traiectoria acesteia .
 Mișcarea reciprocă (de exemplu, vibra ții)
 Mișcare aleatorie (de ex. Vibrații)
 Miscarea Brownian (adică mișcarea aleatorie a particulelor)
 Mișcarea circulară (de exemplu, orbitele planetelor)
 Mișcarea rotativă
 Mișcarea curbilinie
 Miscarea rotativa
 Mutarea prin mișcare - (ca pe roata unei biciclete)
 Oscilație - (oscilație dintr-o parte în alta)
 mișcare vibratorie
 Mișcări combinate (sau simultane)
 Proiecția mișcării
 Miscarea mișcării proiectilelor
 mișcare circulară 
 
D)ENERGIA MECANICA

Este partea de energie care depinde doar de masele unui sistem fizic,

de pozițiile și vitezele lor relative față de un sistem de referință, adică este formată din energia
potențială și energia cinetică.

E)TIPURI DE FORTE
-Forta normala
-Forta de tensiune
-Forta elastica
-Forta centripetal
-Forte conservative
-Forte neoconservative
-Frecarea
-Pseudoforte