CURS 3

- FACTORII DEZVOLTĂRII ONTOGENTICE –

Ce anume face diferența? De ce unii au success și alții nu? Cum se întâmplă ca două
persoane identice să aibă rezultate atît de diferite în propria muncă?

Personalitatea este un concept ce a fost definit și redefinit de-a lungul timpului, încercând
mereu să cuprindă complexitatea omului și a modului prin care acesta răspunde la realitate.

Cea mai simplă explicație o gasim mai probabil în DEX(2009) decât în cărțiile de psihologie:
PERSONALITÁTE,  personalități,  s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei
persoane și o distinge ca individualitate conștientă și liberă; ansamblu de însușiri stabile ce
caracterizează mental și comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva.
Psihologii au încercat să explice  cum funcționează psihicul, cum se formează personalitatea
și care sunt componentele acestia.

Ontogeneza = proces de dezvoltare a unei ființe vii, cuprinzând toate transformările de la

stadiul de embrion până la sfârșitul vieții sale

Factorii dezvoltarii ontogenetice sunt: ereditatea, mediul si educatia ca subfactor

distinct al mediului. Dezvoltarea personalitatii umane se realizeaza astfel prin aportul
concomitent a trei categorii de factori: ereditatea, mediul si educatia.

AUTOEVALUARE
1. Enumerați factorii ontogentici
2. Încercați să răspundeți la întrebarile subliniate de mai sus fără să parcurgeti cursul
3. Definiți personalitatea

DEFINIȚIA ȘI ETIMOLOGIA EREDITĂȚII

Conceptul "ereditate" provine de la cuvântul latin heres-mostenitor.

Ereditatea poate fi definita ca însusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de
la o generatie la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei,
grupului si individului

ROLUL EREDITĂȚII

Ereditatea reprezintă ansamblul predispoziţiilor cu valoare polivalentă ce

condiţionează formele de reacţie, nu caracterele indivizilor.

Prin ereditate se transmit:

• însuşiri general umane (apartenenţa la specia umană, conformaţia somatică, structura
internă, tipul de sistem nervos, predispoziţii pentru boli, însuşiri ale analizatorilor etc.);
• însuşiri particulare, ce se transmit în interiorul unei linii de descendenţi (grupa sanguină,
culoarea pielii, a ochilor, a părului, amprente digitale, trăsături fizice particulare);
CARACTERISTICILE EREDITĂȚII

Deşi cercetările privind ereditatea umană au o istorie relativ scurtă, câteva aspecte se
impun a fi subliniate:

• moştenirea ereditară apare ca un complex de predispoziţii şi potenţialităţi, nu ca o

transmitere la descendenţi a trăsăturilor ascendenţilor;
• diversitatea psihologică umană are cu siguranţă şi o rădăcină ereditară (constituţie, biotip,
baze comportamentale etc.), dar nu se reduce la acestea;
• ceea ce ţine de ereditate se poate manifesta în diverse etape de vârstă sau poate rămâne în
stare de latenţă pe tot parcursul vieţii, în absenţa unui factor activator;
• ereditatea conferă unicitatea biologică ca premisă a unicităţii psihologice;
•prin programul proceselor de creştere şi maturizare, ereditatea creează premisele unor
momente de optimă intervenţie din partea mediului educativ, în perioadele sensibile.
Anticiparea sau pierderea acestor perioade se poate dovedi ineficientă (de exemplu achiziţia
limbajului, a mersului, a operaţiilor gândirii);
• aceeaşi trăsătură psihică poate fi la persoane diferite rodul unor factori diferiţi, la unele
persoane predominând ereditatea, iar la altele mediul sau educaţia fiind decisive pentru
formarea acelei trăsături.

ABORDAREA PSIHOPEDAGOGICA A EREDITĂȚII

Ereditatea și dezvoltarea ANS (activității nervoase superioare) dictează nivelul de

excitație și inhibiție, puterea,echilibrul și stabilitatea acestor fenomene ca răspuns ale
individului la mediu ceea ce în plan psihologic poate fi regăzit în manifestările
temperamentale. Conform lui I.P.Pavlov există două categorii de manifestări ANS :
echilibrate și neechilibrat excitabil sau inhibat corespunzătoare celor patru tipologii
temperamentale : coleric, sangvinic, flegamtic, melancolic.

Caracterul polivalent al eredităţii se exprimă prin faptul că se pot forma trăsături

diferite ale indivizilor, pe un fond ereditar asemănător, datorită intervenţiei factorilor de
mediu şi educaţie. Astfel, ereditatea nu predetermină în mod fatal anumite însuşiri ale
personalităţii umane. Rolul eredităţii în dezvoltarea individului este de premisă naturală.
Această premisă, cu acţiune probabilistă, poate oferi individului o şansă (un avantaj) sau o
neşansă (o tară). Prima poate fi ulterior valorificată sau nu, iar a doua, în funcţie de gravitate,
poate fi compensată în diverse grade.

AUTOEVALUARE
1. Descrieți rolul eredită ții în viața umană
2. Ce caracteristici umane sunt înnă scute?
3. Ereditatea – un avantaj sau un dezavantaj în viața individului?