Sunteți pe pagina 1din 3

10.

Complicații

Complicațiile importante ale cancerului de colon sunt reprezentate de: ocluzia,


perforația și hemoragia care se intâmplă rar sa fie masivă.
Ocluzia intestinului gros are ca și principale cauze, boala diverticulară, neoplasmul și
volvulusul de colon, cancerul fiind însă cea mai frecventă cauză. Tumora se dezvoltă,
produce obstrucția completă a lumenului, astfel în amonte colonul prezintă o peristaltică mai
accentuată ca frecvență și vigurozitate, ca apoi să fie înlocuită de o distensie care progresează
lent, determinând o importantă acumuare de fluid (tubul digestiv secretă aproximativ 8 l în
24 de ore) și gaz (înghițirea aerului atmosferic și exacerbarea florei intestinale formatoare de
gaz) la nivelul lumenului intestinal. Distal de obstacol, colonul își păstrează inițial funcția de
absorbție și peristaltica, dar ulterior el va devenii inert și contractat tonic. În urma obstrucției
lumenului intestinal, secreția de fluide continuă, dar este oprită absorbția, rezultând pierderea
de lichide și electroliți prin vărsături, oprirea absorbției și stagnării în lumenul colonic.
Pierderea de fluide în ocluzia de intestin gros este mai mică decât cea din intestinul subțire.
Colonul drept se va destinde foarte mult, iar dacă există o valvă ileocecală competentă va
rezulta un segment colonic inchis la ambele capete. Clinic, pacientul va prezenta tulburări de
tranzit, în principal constipație, colici abdominale, vărsături care vor duce le deshidratare.
Examenul abdomenului poate releva o formațiune tumorală palpabilă.
Perforația, datorită septicității conținutului colonic, reprezintă o complicație gravă.
Gravitatea este accentuată de faptul că se produce pe un teren debilitat, neoplazic. Ea se
produce la nivelul formațiunii tumorale, prin producerea unui abces care ulteior va invada
cavitatea peritoneală sau se produce la distanță de neplazie, purtând numele de perforație
diastatică. În cazul colonului drept sunt specifice perforațiile juxtatumorale. Perforația
datorată unui cancer de colon poate determina o peritonită localizată sau generalizată. Clinic
vor predomina semnele de stare septică.
Hemoragia severă reprezintă o complicație rară ca cancerului de colon, rectoragiile
masive nu sunt caracteristice cancerului de colon. Sângerările repetate de mici dimensiuni vor
determina o anemie cronică, feriprivă. O hemoragie semnificativă poate avea loc atunci când
o tumoră, mai des exofitică, vegetantă, evoluează cu necroza și apoi eliminarea unui segment,
exteriorizându-se printr-o rectoragie cu sânge roșu proaspăt50, 51.
11. Supraviețuirea

Rata deceselor din cancerul de colon a cunoscut o scădere progresivă, începând de la


jumătatea anilor 1980, în Statele Unite și alte tări vestice, crescând rata supraviețuirii pe
termen lung. Acești pacienți se confruntă cu problemele avansării in vârstă, ele putând fi
agravate de efectele de durată ale cancerului și al tratementului acestuia. Supraviețuitorii de
lungă durată au riscul de reaparație al cancerului de colon ( este mai puțin întâlnită după
primii 5 ani de la tratament), a unei noi formațiuni colonice primare, alte cancere și de
asemenea pentru apariția efectelor secundare a tratamentului, precoce sau tardive. Pentru
supraviețuitorii de cancer sunt ridicate probleme de natură psihologică, reproductivă,
genetică, socială52.
Trecerea de la tratamentul activ la îngrijirea post-tratament este critică pentru
sănătatea pe termen lung. Este recomandat luarea următorilor pași în îngtijirea
supraviețuitorilor:
- urmărirea pentru reapariția cancerului; evaluarea efectelor medicale și psihologice
tardive
- prevenția recurenței, apariției de noi cancere și a efectelor tardive
- evaluarea efectelor medicale și psihologice tardive asociate cancerului și
tratamentului său; probleme medicale cu ar fi: afectarea tranzitului, disfuncții sexuale,
durere, fatigabilitate și probleme psihologice: stresul trăit de supraviețuitori și persoanele ce îi
îngrijesc, griji legate de disabilitate, etc.
- coordonarea dintre specialiști și medicii de familie pentru a asigura îndeplinirea
tuturor nevoilor supraviețuitorilor
Sistemele de clasificare ale cancerului colorectal au reprezentat cel mai important
factor predictor al supraviețuirii care țin de tumora principală, ele ținând cont de:
dimensiunile tumorii, invazia tumorală, etc. În tabelul VIII este prezentată supraviețuirea la 5
ani în funcție de stadiul TNM a cancerului53.
Tabel VIII: Supraviețuirea la 5 ani conform stadializării TNMdupă 54
Alți factori de prognostic ai supraviețuirii ce țin de tumora primară sunt: aspectul
macroscopic al tumorii (pacienții cu tumori exofitice sau polipoide au un prognostic mai bun
ca cei cu tumori ulcerate), tumora reziduală (mai important în cancerul rectal), invazia
organelor adiacente (studii au arătat ca extirparea lor nu infulențează rata de supraviețuire la 5
ani; în multe cazuri, organele adiacente care par invadate macroscopic, sunt în realitate
acoperite de un țesut inflamator)53.
Factori clinici cu importanță prognostică sunt: vârsta ( prognostic mai nefast la
pacienții tineri datorită prezenței frecvente a unor tumori slab diferențiate; la pacienții peste
70 de ani rata de supraviețuire este influențată negativ de rata scăzută de rezecabiltate datorită
stadiului avansat și/sau patologiei asociate), sexul (prognosticul mai bun îl au femeile),
obstrucția/perforația ( înrăutățesc semnificativ supraviețuirea), localizarea tumorii principale,
simptomatologia și durata acesteia (tumorile diagnosticate la pacienți asimptomatici sau la
pacienții cu simptomatologie mai lungă de 6 luni au un prognostic mai bun la 5 ani datorită
faptului ca sunt mai puțin avansate și au o creștere mai lentă), rectoragia ( se corelează cu o
rată mai bună a supraviețuirii deoarece duce la alarmarea pacientului și prezentarea sa mai
rapidă la medic) și transfuziile de sânge perioperatorii ( asociate cu o creștere a ratei de
recidivă)53.
În final, există și factori de prognostic histopatologic: invadarea ganglionilor
limfatici,vaselor limfatice, sangvine și perineurală(prognostic negativ), gradul de diferențiere
al tumorii ( tumorile nediferențiate au un prognostic mai prost), aspectul histologic al tumorii
primare ( prognostic negativ dovedit au unele tipuri speciale de adenocarcinoame: carcinomul
mucinos sau coloid, carcinomul cu celule ,,în inel cu pecete”, carcinomul cu celule mici și
carcinomul schiros) și reacția imună peritumorală (existența ei este un semn prognostic
bun)53.