Sunteți pe pagina 1din 143

Bacalaureat- recapitulare rapidă

2
Notiuni teoretice

Formule de calcul prescurtat

(a  b) 2  a 2  2ab  b 2
(a  b) 2  a 2  2ab  b 2
a 2  b 2  (a  b)(a  b)
a b  (a  b)(a  ab  b )
3 3 2 2

a b  (a  b)(a  ab  b )
3 3 2 2

(a+b)  a  3a b  3ab  b
3 3 2 2 3

(a-b)  a  3a b  3ab  b
3 3 2 2 3

a  b  c2  a 2  b 2  c 2  2ab  2ac  2bc


n 1
a b  (a  b)(a
n n
 a n2 b      b n1 )

Funcţii

Definiţii:Fie f:A  B
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă x1 , x2  A cu
f ( x1 )  f ( x2 )  x1  x2
2)Funcţia f este injectivă dacă x1 , x2  A cu
x1  x2  f ( x1 )  f ( x2 )
3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa
0x,dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct.
4)Funcţia f nu este injectivă dacă
x1  x2 a.i. f ( x1 )  f ( x2 )
II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y  B, există cel puţin
un punct x  A, a.î. ƒ(x)=y.

3
2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ƒ(A) =B. 3) Funcţia ƒ
este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un
punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în cel puţin un
punct.
III.1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi
surjectivă.
2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y  B există
un singur x  A a.î. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y are o singură
soluţie, pentru orice y din B)
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x,
dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei
într-un singur punct .
IV.Compunerea a două funcţii: Fie f:A→B,g:B→C. Se n
umește compunerea funcțiilor g cu f funcția
g  f : A  C, ( g  f )( x)  g ( f ( x)) .

V. 1A : A  A prin 1 A ( x)  x , x  A .(aplicaţia identică a


lui A/funcţia identitate)
Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o
funcţie g:B→A astfel încât
g  f  1A şi f  g  1B ; funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se
1
notează cu ƒ .
Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.

Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.

Definiţii:
f:R→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ x  R
f:R→R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ x  R
f:A→R(A  R) se numeşte periodică de perioadă T
 0, dacăx  A avem x+T  A şi f(x+T)=f(x).Cea mai mică
perioadă strict pozitivă se numeşte perioada principală.

4
n ( A)
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] , n(A) reprezentâd
numărul de elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor bijective f:A→B este egal cu n!, n fiind
numărul de elemente al mulţimii A, egal cu al mulțimii B.
k
Numărul funcţiilor injective f:A→B este A n ,unde n
reprezintă numărul de elemente al mulţimii B, iar k al
mulţimii A(k  n)

5
Funcţia de gradul I

Definiţie: f:R  R,f(x)=ax+b,a  0 , a,b  R , se numeşte


funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A ( ,  )  G f  f ( )  

Funcţia de gradul II

Definiţie:f:R  R,f(x)=ax bx  c, a  0 ,a,b,c  R se numeşte


2

funcţia de gradul II

Maximul sau minimul funcţiei de gradul II


 b
Dacă a<0 atunci f max  , realizat pentru x =
4a 2a
 b
Dacă a >0 atunci f min  , realizat pentru x =
4a 2a
Valoarea extremă corespunde întotdeauna vârfului parabolei
b 
V( , ).
2a 4a
Ecuaţia de gradul II: ax  bx  c  0 ;
2

b 
x 1, 2  ,   b 2  4ac (discriminant)
2a
b c
Relaţiile lui Viete: x1  x 2  , x1  x2 
a a
Dacă   0  ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă   0  ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă   0  ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă   0  ecuaţia are rădăcini reale.

6
7
Intervale de monotonie :
a<0
x b
 
2a
f(x) 
4a
a>0
x b

2a

f(x) 
4a

Semnul funcţiei de gradul II

0
x - x1 x2

f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui
a

0
x - x1 x2

f(x) semnul lui a 0 semnul lui a

0
x -

f(x) semnul lui a

8
Imaginea funcţiei de gr.II

a<0,Imf=(  , ]
4a

a>0, Imf=[ , )
4a

Funcţia exponenţială

Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a , a>0,a  1 se numeşte funcţie


x

exponenţială.
Proprietăţi:
1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a  (0,1)  f strict descrescătoare
3)Funcţia exponenţială este bijectivă

Funcţia logaritmică

Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a>0, a ≠ 1 se numeşte


funcţie logaritmică.
Proprietăţi:
1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a  (0,1)  f strict descrescătoare
3)Funcţia logaritmică este bijectivă
4)log a xy  log a x  log a y
5)log a x
m
 m log a x ,m  R
x
6)log a  log a x  log a y
y
7)a a  x
log x

8) Schimbarea bazei : log A  log b A sau forma echivalentă


a
log b a
log A  log a  log A .
b b a

9
Uneori este utilă inversarea bazei de logaritmare cu
argumentul funcției: log a b  1 .
log b a

10
Progresii aritmetice

Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de


numere reale a n în care diferenţa oricăror doi termeni
consecutivi este un număr constant r, numit raţia progresiei
aritmetice: a n1 an  r , n  1 .
Se spune că numerele a 1 , a 2 ,  , a n sunt în progresie
aritmetică dacă ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
Teoremă(proprietatea caracteristică):şirul (a n ) n1 este
a n1  a n 1
progresie aritmetică  an  , n  2
2
Observație.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică
ac
b
2
Formula termenului general al unei progresii aritmetice: a
n  a1  (n  1)r .
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:
(a1  a n )  n
Sn  , sau doar cu ajutorul primului termen și al
2
2a1  n  1r  n
rației: S n 
2
Trei numere x 1 , x 2 , x 3 se scriu în progresie aritmetică de
forma :
x 1 = u – r, x 2 = u, x 3 = u + r unde u,r  R .
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie
aritmetică astfel:
x 1 = u – 3r, x 2 = u – r , x 3 = u + r , x 4 = u + 3r, u,r  R .

11
Progresii geometrice

Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de


numere reale b n , b1  0 în care raportul oricăror doi termeni
consecutivi este un număr constant q, numit raţia progresiei
bn 1
geometrice:  q ,q  0
bn
Se spune că numerele b 1 , b2 ,  , bn sunt în progresie
geometrică dacă ele sunt termenii consecutivi ai unei
progresii geometrice.
Teoremă(proprietatea caracteristică):şirul (bn ) n1 este

 bn  bn1  bn1 , n  2
2
progresie geometrică
Proprietate:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică
 b2  a  c
Formula termenului general al unei progresii geometrice: b
n  b1  q n1 .
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice:
b1 (q n  1)
Sn  ,q  1 sau S n  n  b1 pentru q = 1.
q 1
Trei numere x 1 , x 2 , x3 se scriu în progresie geometrică de
forma :
u
x1 , x 2  u , x 3  u  q, q  0
q
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie geometrică
de forma:
u u
x1 = 3
, x 2  , x 3  u  q, x 4  u  q 3 , q  0 .
q q

12
Formule utile:
n(n  1)
1+2+3+     n 
2
n(n  1)(2n  1)
1 2      n 
2 2 2

6
 n(n  1) 
2

1 2      n  
3 3 3

 2 

Modulul numerelor reale

Proprietăţi:

 x, x  0
Definiție: x 
 x, x  0
1. x  0, x  R
2. x  y  x  y
3. x  x
4. x y  x  y
x x
5. 
y y
6. x  a  a  x  a, a  0
7. x  a  x  (,a]  [a, ), a  0
8. x y  x  y

13
Partea întreagă

1.x = [x]+{x}, x  R , [x]  Z şi {x}  [0,1)


2. [x]  x< [x]+1, [x] = a  a  x < a+1
3. [x+k]=[x]+k, x  R, k  Z
4. {x+k}={x}, x  R, k  Z

Numere complexe

1. Numere complexe sub formă algebrică

z  a  bi unde a,b  R
i 2  -  (unitatea imaginară)
a  Re z (partea reală),
b  Im z (coeficientul părții imaginare).

C- mulţimea numerelor complexe; C={a+bi/a,b  R }


Conjugatul unui număr complex: z  a  bi

Proprietăţi:
1. z1  z 2  z1  z 2
2. z1  z 2  z1  z 2

3. z
n

 z
n

 z1  z1
4.   
 z2  z2
5.z  R zz

6.z  R i  z   z

14
Modulul unui număr complex: z  a2  b2
Proprietăţi:
1. z  0, z  C z1 z1
5. 
2. z  z z2 z2

z1  z 2  z1  z 2 6. z1  z 2  z1  z 2
3.

zn  z
n
4.
Numere complexe sub formă trigonometrică

Forma trigonometrică a numerelor complexe:


z  r(cos t  i sin t ) ,
b
unde r = a 2  b 2 (raza polară) iar tgt  , (t-argument
a
redus, t  [0,2 ) ).
M(a,b)- reprezintă imaginea geometrică a numărului complex
z  a  bi
Numărul complex z  a  bi reprezintă afixul punctului M(a,b).

Operaţii:
Dacă z 1  r1 (cos t1  i sin t1 ) și z2  r2 (cos t2  i sin t2 ) atunci:

Produsul : z 1 z 2  r1r2 [cos(t1  t 2 )  i sin(t1  t 2 ) ],


Puterea a n-a a lui z este: z n  r n (cos nt  i sin nt )
z1 r1
Raportul:  [cos(t1  t 2 )  i sin(t1  t 2 )]
z 2 r2
Radicalul de ordin n:
t  2k t  2k
n
z  z k  n r (cos  i sin ), k  {0,1,  , n  1}
n n

15
Combinatorică

Prin n factorial înțelegem numărul:


n!=1  2    n , n  N (0! 1) .
Pnn! ,n  N  (Permutări de n elemente)
n!
An ,0  k  n; k , n  N , n  1 (Aranjamente de n luate
k

(n  k )!
câte k)
n!
Cn
k
, 0  k  n; k , n  N (Combinări de n luate câte k).
k!(n  k )!
Proprietăţi ale combinărilor:
nk
1. C n  C n ,0  k  n; k , n  N (formula combinărilor
k

complementare)
2. C n  C n 1  C n1 ,
k k k 1
1  k <n; k,n  N (formula de recurență)
3. C n C n      Cn  2 (numărul tuturor submulţimilor unei
0 1 n n

n
mulţimi cu n elemente este 2 ).
n 1
3’. C n Cn  Cn      Cn  Cn  Cn      2
1 3 5 0 2 4
(numărul
submulțimilor cu număr par, respectiv impar de elemente)

n 1
Binomul lui Newton:(a+b)  Cn a  Cn a b      Cnn b n
n 0 n 1

nk
Termenul general:T k 1  Cn a b k , k  0,1,  , n
k

Geometrie vectorială

Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi
sens şi acelaşi modul.
Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi
modul şi sensuri contrare:
AB   BA
16
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau
dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. În caz contrar
se numesc necoliniari.
Teoremă: Fie a și b doi vectori necoliniari. Oricare ar fi
vectorul v , există  ,   R(unice ) astfel încât v    a    b
AB  ( x B  x A ) 2  ( y B  y A ) 2 -modulul vectorului AB

AB( x B  x A , y B  y A )  coordonatele vectorului AB


x A  xB y  yB
Mijlocul segmentului AB:x M  , yM  A
2 2
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x
x A  x B  xC y  y B  yC
G  , yG  A
3 3
Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului
sau triunghiului

Teoremă:Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔    R a.i. v =


 ⋅u .
Punctele A, B, C sunt coliniare     R a.i. AB =  AC
AB CD     R a.i. AB =  AC
Produsul scalar a doi vectori .

17
u  v  u  v cos(u, v)

u  x1 i  y1 j , v  x2 i  y 2 j  u  v  x1 x2  y1 y 2 ,

u  x1  y1
2 2

Daca u, v  0 ,atunci u  v  u  v  0

18
Ecuaţiile dreptei în plan

Ecuaţia carteziană generală a dreptei: ax+by+c=0 (d)


Punctul M(x M ,y M )  d ⇔ a  x M  b  yM  c  0 .

Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte: A(


x A , y A ) ,B(x B , y B )
x y 1
x  xA y  yA
AB: x A y A 1 =0 sau  .
xB  x A y B  y A
xB yB 1
yB  y A
Panta: m AB  .
xB  x A
Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x A , y A ) şi panta m :
y-y A  m( x  x A )
Dreptele d 1 ,d 2 sunt paralele  md1  md 2

Dreptele d 1 ,d 2 sunt perpendiculare  md1  md 2 = -1

Distanţa dintre punctele A(x A , y A ) ,B(x B , y B ) :AB=

( xB  x A ) 2  ( y B  y A ) 2
Distanţa de la punctul A(x A , y A ) la dreapta h : ax  by  c  0 :
ax A  by A  c
d  A, h  
a2  b2
xA yA 1
Punctele A,B,C sunt coliniare  x B yB 1  0 ;
xC yC 1

19
A x yA 1
1
Aria triunghiului ABC: AABC    , unde   x B yB 1.
2 x yC 1
C

Formule trigonometrice.Proprietăţi.

x  cos 2 x  1, x  R
sin
2

-1  sin x  1, x  R -1  cos x  1, x  R
sin(x+2k  )  sin x , x  R, k  Z
cos(x+2k  )  cos x, x  R, k  
sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa
cos(a+b)=cosacosb-sinasinb
sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-b)=cosacosb+sinasinb
cos2x=cos x  sin x
2 2
sin2x=2sinxcosx,
 
sin (  x)  cos x cos (  x)  sin x
2 2
ab a b
sina+sinb=2sin cos
2 2
ab a b
cosa+cosb=2cos cos
2 2
a b ab
sina-sinb=2sin cos
2 2
a b ab
cosa-cosb= -2sin sin
2 2
sin x cos x
tgx= , cos x  0 ctgx= , sin x  0
cos x sin x
tg(x+k  )  tgx ctg(x+k  )  ctgx
 
tg (  x)  ctgx ctg (  x)  tgx
2 2

20
tga  tgb tga  tgb
tg(a+b)= tg(a-b)=
1  tgatgb 1  tgatgb
2tgx
tg2x=
1  tg 2 x
x x
2tg 1  tg 2
sinx = 2 cosx = 2
x x
1  tg 2 1  tg 2
2 2
Valori principale ale funcţiilor trigonometrice
x 0      3 2
6 4 3 2 2
sinx 0 1 2 3 1 0 -1 0
2 2 2
cosx 1 3 2 1 0 -1 0 1

2 2 2
tgx 0 3 1 3 - 0 - 0

3
ctgx - 3 1 3 0 - 0 -

3
Semnele funcţiilor trig.
sin:+,+,-,-
tg.,ctg.:+,-+,-
cos:+,-,-,+
sin(-x)= -sinx (impară) cos(-x)=cosx(pară)
tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx

21
Funcţii trigonometrice inverse
 
arcsin:[-1,1]→ [ , ]
2 2  
arctg:R  ( , )
arcsin(-x)= -arcsinx 2 2
arcsin(sinx)=x, arctg(-x)= -arctgx
   
x  [ , ] arctg(tgx)=x, x  ( , )
2 2 2 2
sin(arcsinx)=x,x  [1,1] tg(arctgx)=x, x  R
arccos:[-1,1]  [0,  ] arcctg:R  (0,  )
arccos(-x)=   arccos x arcctg(-x)=  arcctgx
arccos(cosx)=x, x  [0,  ] arcctg(ctgx)=x, x  (0,  )
cos(arccosx)=x, x  [1,1] ctg(arcctgx)=x, x  R
arcsinx+arccosx= 
 arctgx+arcctgx= , x  R
, x  [1,1] 2
2

Ecuaţii trigonometrice
sinx = a,a  [1,1] x  {(1) k arcsin a  k , k  }
cosx = b,b  [1,1]  x  { arccos b  2k , k  }
tgx = c,c  R  x  {arctgc  k , k  }
ctgx = d,d  R  x  {arcctgd  k , k  }
sinax = sinbx  ax  (1) k bx  k , k  
cosax = cosbx  ax  bx  2k , k  
tgax = tgbx  ax  bx  k , k  
ctgax = ctgbx  ax  bx  k , k  
a b c
Teorema sinusurilor:   =2R,unde R este
sin A sin B sin C
raza cercului circumscris triunghiului.

Teorema cosinusului: a  b  c  2bc cos A


2 2 2

22
Aria unui triunghi:
bh AB  AC sin( AB, AC )
A A A
2 2
abc
  p( p  a)( p  b)( p  c) , p=
2
xA yA 1
 c1  c2
A ABC  ,   xB yB 1 A dreptunghic 
2 2
xC yC 1
l2 3
A echilateral 
4
abc
Raza cercului circumscris unui triunghi: R= ,unde S
4S
este aria triunghiului
Raza cercului înscris într-un triunghi: r= S ,unde S este
p
abc
aria triunghiului iar p=
2

Permutări

Definiţie:Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii


A  {1,2,  , n} orice funcţie bijectivă  : A  A.
1 2  n 
   
  (1)  (2)     (n) 

1 2    n 
e   
1 2    n  se numeşte permutarea identică de gradul n.

S n reprezintă mulţimea permutărilor de gradul n.


Produsul(compunerea) a două permutări:Fie  ,  S n
   : A  A, (   )(k )   ( (k ))
23
Proprietăţi:
1) ( )   ( ),  , ,   Sn
2) e  e   ,   S n
3)   S n ,   S n a.i.   1  e ,  1 se numeşte
1 1

inversa permutării 
Puterile unei permutări:
Fie   S n  definim  n   n1 , n  N  ( 0  e)
Prop.: Fie   S n    n   mn , ( m ) n   mn , m, n  N
m

Inversiunile unei permutări:


Definiţie: Fie   S n şi i,j  {1,2,  , n} , i j .Perechea (i,j) se
numeşte inversiune a permutării  dacă  (i) ( j ) .Numărul
inversiunilor permutării  se notează cu m(  ).
Definiţii:Se numeşte semnul permutării  ,numărul
 ( )  (1) m( )
Permutarea  se numeşte permutare pară dacă  ( )  1
Permutarea  se numeşte permutare impară dacă  ( )  1
Propoziţie:  ( )   ( ) ( ),  ,  S n
1 2    i j    n 
Permutarea  ij    se numeşte
1 2    j i    n 
transpoziţie.
Proprietăţi:
2) ( ij )
1
1)  ij   ji e 3)  ij   ij 4)  ( ij )  1
2

Matrice
 a11a12 ......a1n 
 
 a 21a 22 ......a 2 n 
A=  -matrice cu m linii şi n coloane; A  (aij ) i 1,m
.................... 
  j 1, n
 a a .....a 
 m1 m 2 mn 

24
A  M m,n (C ) ,unde M m,n (C ) -reprezintă mulţimea matricelor cu
m linii şi n coloane cu elemente din C.
t
A  M n,m (C ) -reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A
prin schimbarea liniilor în
coloane(sau a coloanelor în linii).
Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n
şi are forma
 a11a12 ......a1n 
 
 a 21a 22 ......a 2 n 
A=  - A  M n (C )
.................... 
 
 a a .....a 
 n1 n 2 nn 

Tr(A)= a11  a22      ann -reprezintă urma matricei A


Sistemul ordonat de elemente (a11 , a22 ,  , ann ) se numeşte
diagonala principală a matricei A,iar sistemul ordonat de
elemente (a1n ,  , a n1 ) se numeşte diagonala secundară a
matricei A.

100      0 
 
 010      0 
In = -matricea unitate de ordinul n Om ,n =
 
 
 000      1 
 
 000      0 
 
 000      0 
             -matricea nulă.
 
 000      0 
 
Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:
1)A+B=B+A , A, B  M m,n (C ) (comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) , A, B, C  M m,n (C ) (asociativitate)

25
3)A+ Om ,n = Om ,n +A = A , A  M m,n (C )
4) A  M m.n (C ), ( A)  M m,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A= Om ,n ,
A  M m,n (C )
5)(AB)C = A(BC) , A  M m,n (C ), B  M n, p (C ), C  M p ,q (C )
(asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC , A  M m,n (C ), B, C  M n, p (C )
(distributivitatea înmulţirii faţă de adunare)
b)(B+C)A = BA+CA, B, C  M m,n (C ), A  M n, p (C )
7) AI n I n A  A, A  M n (C )
8)a(bA) = (ab)A, a, b  C, A  M m,n (C )
9)(a+b)A=aA+bA, a, b  C, A  M m,n (C )
10)a(A+B)=aA+aB, a  C, A, B  M m,n (C )
11)aA = Om,n  a  0 sau A= Om ,n

12) ( A)  A, t ( A  B) t A t B , t (aA) a t A, t ( AB) t B t A


t t

Puterile unei matrice:Fie A  M n (C )


Definim
A0  I n , A1  A, A2  A  A, A3  A2  A,  , An  An1  A, n  N 
Relaţia Hamilton-Cayley: A
2
 (a  d ) A  (ad  bc) I 2  O2
a b 
,unde A    Determinanţi.
c d 
a b
 ad  bc (determinantul de ordinul doi)
c d
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)

26
a b c
d e f  aei  dhc  gbf  ceg  fha  ibd
g h i
a b c
d e f
Proprietăţi:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul
matricei transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice
sunt nule, atunci determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între
ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci
determinantul său este nul;
5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei
matrice sunt înmulţite cu un element a, obţinem o matrice al
cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul
matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice
sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul;
7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o
combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci
determinantul matricei este nul.
8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele
altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o
matrice al cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;
a b c a b c a b c
9) d  m e  n f p  d e f m n p
g h i g h i g h i
10)det(A  B)  det A  det B ,  A,B  M n (C )

27
Definiţie:Fie A  (aij )  M n (C ) .Se numeşte minor asociat
elementului aij ,1  i, j  n
determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi
a coloanei j.Se notează acest minor cu M ij .

Numărul Aij  (1) i  j M ij se numeşte complementul algebric al


elementului a ij .

Matrice inversabile

Inversa unei matrice :A  M n (C ) se numeşte inversabilă dacă


1 1
există o matrice notată A  M n (C ) a.i. A  A  A1  A  I n
Teoremă:A  M n (C )inversabilă  det A  0
1 1
A  A ,A  adjuncta matricei A. A  se obţine din t A
det A
înlocuind fiecare element cu complementul său algebric.
Dacă A,B  M n (C ) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A
1
1
)
1
= A b)(AB)  B 1 A1
Rangul unei matrice
Fie A  M m,n (C ) , r  N ,1  r  min( m, n)
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei
A,determinantul format cu elementele matricei A situate la
intersecţia celor r linii şi r coloane.
Definiţie: Fie A  O m, n o matrice . Numărul natural r este
rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui
A,nenul, iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă
există)sunt nuli.
Teoremă: Matricea A are rangul r  există un minor de ordin
r al lui A, nenul , iar toţi minorii de ordin r+1(dacă
există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei
coloane)minorului de ordin r cu elementele corespunzatoare ale
uneia dintre liniile şi uneia dintre coloanele rămase sunt zero.
28
Sisteme de ecuaţii liniare

Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:


a11 x1  a12 x 2      a1n x n  b1
a x  a x      a x  b
 21 1 22 2 2n n 2

                                  
a m1 x1  a m 2 x 2      a mn x n  bm
a ij -coeficienţii necunoscutelor, x 1 , x2 ,  , xn - necunoscute, b

1 , b2 ,  , bm -termenii liberi
 a11a12 ......a1n 
 
 a 21a 22 ......a 2 n 
A=  -matricea sistemului, A =
.................... 
 
 a a .....a 
 m1 m 2 mn 

 a11a12 ......a1n b1 
 
 a 21a 22 ......a 2 n b2 
 ....................  -matricea extinsă
 
 a a .....a b 
 m1 m 2 mn m 

 b1   x1 
   
 b2   x2 
B=   matricea coloană a termenilor liberi,X=   .matricea
.... ...
   
b  x 
 m  n
necunoscutelor.
AX=B -forma matriceală a sistemului
Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o
singură soluţie;

29
- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai
mult de o soluţie.
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul
de ecuaţii este egal cu numărul de necunoscute şi
determinantul matricei sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat   0 , atunci sistemul
i
AX=B are o soluţie unică x i = ,unde  i se obţine înlocuind

coloana i cu coloana termenilor liberi.
Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare
este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu
rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este
compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli.

Grupuri

Definiţie:Fie  : M  M  M lege de compozitie pe M.O


submultime nevidă H a lui M ,se numeşte parte stabilă a lui M
în raport cu legea “  ”dacă x, y  H  x  y  H .
Proprietăţile legilor de compoziţie
Fie  : M  M  M lege de compoziţie pe M.
Legea “  “ se numeşte asociativă dacă (x
 y)  z  x  ( y  z), x, y, z  M
Legea “  “ se numeşte comutativă dacă x
 y  y  x, x, y  M
Legea “  “ admite element neutru dacă exista e  M a.i
.x  e  e  x  x, x  M
Definiţie:Cuplul (M, ) formează un monoid dacă are
proprietăţile:
1)(x  y)  z  x  ( y  z ), x, y, z  M
2) există e  M a.i .x  e  e  x  x, x  M
Dacă în plus x  y  y  x, x, y  M atunci monoidul se
numeşte comutativ.
30
Notaţie:U(M)={x  M / x este simetrizabil}
Definiţie:Cuplul (G, ) formează un grup dacă are proprietăţile:
1)(x  y)  z  x  ( y  z ), x, y, z  G
2) există e  M a.i .x  e  e  x  x, x  G
3) x  G, x G a.i. x  x '  x '  x  e
'

Dacă în plus x  y  y  x, x, y  G atunci grupul se numeşte


abelian sau comutativ.
Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este
finită şi grup infinit ,în caz contrar.
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul
de elemente din G).
Ordinul unui element
Definţie:Fie (G, ) un grup şi x  G .Cel mai mic număr natural
nenul n cu proprietatea x  e se numeşte ordinul elementului
n

x în grupul G.(ordx = n)

Subgrup
Definiţie:Fie (G, ) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se
numeşte subgrup al grupului (G, ) dacă îndeplineşte condiţiile:
1) x, y  H  x  y  H .
2) x  H  x  H
'

^ ^ ^
Grupul claselor de resturi modulo n, Z n  {1, 2,  , n  1}
( Z n ,)  grup abelian
( Z n ,) -monoid comutativ ,în care
^
U (Z n )  {k  Z n / c.m.m.d .c.(k , n)  1}

Morfisme şi izomorfisme de grupuri

31
Definiţie:Fie (G, ) şi (G ,) două grupuri.O funcţie f:G  G se
' '

numeşte morfism de grupuri dacă are loc conditia f(


x  y)  f ( x)  f ( y), x, y  G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de
grupuri.
Prop. Fie (G, ) şi (G ,) două grupuri.Dacă f:G  G este
' '

morfism de grupuri atunci:


' '
1)f(e)=e unde e,e sunt elementele neutre din cele două
grupuri.2)f(x
'
)  [ f ( x)]' x  G

32
Inele şi corpuri

Definiţie:Un triplet (A, ,) , unde A este o multime nevidă iar ,,


 ” şi ,,  ” sunt două legi de compozitie pe A,este inel dacă:
1) (A,  )este grup abelian
2) (A,  )este monoid
3)Legea ,,  ”este distributivă fata de legea ,,  ”:
x (y  z)=(x  y)  (x  z),(y  z )  x  ( y  x)  ( z  x)x, y, z  A

Inelul (A, ,) , este fără divizori ai lui 0,dacă
x. y  e  x  y  e ( e  element neutru de la legea ,,  ”)
Un inel (A, ,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi
axioma: x  y  y  x, x, y  A
Un inel (A, ,) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără
divizori ai lui 0, se numeşte,domeniu de integritate .
Definiţie :Un inel (K, ,) cu e   e  se numeşte corp dacă
x  K , x  e , x '  K a.i. x  x '  x '  x  e (e , e fiind
elementele neutre )
Un corp (K, ,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi
axioma: x  y  y  x, x, y  K
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
Definiţie :Fie (A, ,), ( A ,) două inele.O funcţie f:A  A se
' '

numeşte morfism de inele dacă :


1)f( x  y)  f ( x)  f ( y), x, y  A
1)f( x  y)  f ( x)  f ( y), x, y  A
3)f(e  )= e (e  , e fiind elementele neutre corespunzătoare
legilor , )
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de
inele.
'
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ,orice morfism(izomorfism)
de inele de la K la
K ' ,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.
33
Inele de polinoame

Forma algebrică a unui polinom:f =


an x n  an1 x n1      a1 x  a0 , an  0 , ai  A un inel comutativ.
Definiţie:a  A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă
f(a)=0.
Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi
g,cu g  0, polinoame din K[X].Atunci există polinoamele q şi r
din K[X] ,unic determinate,astfel încât f=gq+r cu gradr<gradg.
Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide
polinomul f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din
K[X] şi a un element din K  restul împărţirii lui f la X-a este
f(a).
Consecinţă:a este radăcină a lui f  X-a divide f.

Definiţie:Elementul a  K este rădăcină de ordinul p  N
pentru polinomul f  K [X ] dacă (X-a) divide pe f iar (X-a)
p p 1

nu divide pe f.

Teoremă: Elementul a  K este rădăcină de ordinul p  N
pentru polinomul f  K [X ]
 f (a)  0, f ' (a)  0,  , f ( p 1) (a)  0 şi f ( p ) (a)  0 ,unde f
este fucţia polinomială asociată polinomului f.
Polinoame cu coeficienţi reali
Teoremă:Fie f  R[X ] ,f  0 .Dacă z = a+ib,b  0 este o rădăcină
complexă a lui f,atunci:
1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f
1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X  z )( X  z ) / f
Polinoame cu coeficienţi raţionali
Teoremă :Fie f  Q[X ] , f  0 .Dacă x 0  a  b este o
rădăcină a lui f,unde a,b  Q, b 0, b  Q ,atunci

34
1) x0  a  b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x 0 , x 0 au
acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X  x0 )( X  x0 ) / f
Polinoame cu coeficienţi întregi
n 1
Teoremă :fie f= an x  an1 x      a1 x  a0 , an  0 ;f  Z [X ]
n

p
1)Dacă x 0  ( p, q numere prime între ele) este o rădăcină
q
raţională a lui f,atunci
a)p divide termenul liber a 0
b)q divide pe a n
2)Dacă x 0  p este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un
divizor al lui a 0 .
Polinoame ireductibile
Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu
gradf>0 se numeşte reductibil peste K dacă există g,q din K[X]
cu gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este
ireductibil peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile
peste K  nu au rădăcini în K.
Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ,f un polinom din
K[X],
n 1
f = an x  an1 x      a1 x  a0 , an  0 .Dacă x1 , x2 ,  , xn sunt
n

n rădăcini ale lui f în K atunci f =


an ( X  x1 )( X  x2 )    ( X  xn ) şi
x1  x2      xn  an1  an1
x1 x2  x1 x3      xn1 xn  an2 an1
.......................................................
1
x 1 x2    xn  (1) a0 an
n

35
 a2
 x1  x 2  x3  
Dacă f = a3 x  a2 x  a1 x  a0 , f  C[ X ]  
3 2 a3
 a1
 x1 x 2  x1 x3  x 2 x3 
 a 3
 a0
 x1 x 2 x3  
 a3

 a3
 x1  x 2  x3  x 4   a
f=a  4

 a2
 1 2
x x  x x
1 3      x 3 4 
x
 a4
4 x  a 3 x  a 2 x  a1 x  a 0 , f  C[ X ] 
4 3 2
 a1
 x1 x 2 x3  x1 x 2 x 4  x1 x3 x 4  x 2 x3 x 4  
 a4
 a0
 x1 x 2 x3 x 4 
 a 4

Ecuaţii reciproce
Definiţie:O ecuaţie de forma
an x n  an1 x n1      a1 x  a0 , an  0 pentru care
ani  ai ,0  i  n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n.
Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a
x 4  bx 3  cx 2  bx  a, a  0
1 1
Se împarte prin x şi devine a ( x  )  b( x  )  c  0 ;
2 2
2
x x
1
notez x   t şi obţinem o ecuaţie de gradul II.
x

36
Şiruri de numere reale

Şir monoton (crescător sau descrescător)


Fie (a n ) nN un şir de numere reale.
Şirul (a n ) este crescător dacă: an  an1 , n  N .
Şirul (a n ) este strict crescător dacă: an  an 1 , n  N .
Şirul (a n ) este descrescător dacă: an  an1 , n  N .
Şirul (a n ) este strict descrescător dacă: an  an1 , n  N .
Şir mărginit
Fie (a n ) nN un şir de numere reale.

Şirul (a n ) este mărginit dacă:  ,   R a . i .  an   , n  N


Definiţie
Un şir care are limita finită se numeşte convergent.
Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se
numeşte divergent
Teoremă :Orice şir convergent este mărginit.
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este
divergent.
Teoremă Dacă un şir are limită, atunci orice subşir al său are
aceeaşi limită.
Consecintă: dacă un şir conţine două subşiruri cu limite
diferite, atunci şirul nu are limită.
▪Teorema lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
▪Teorema cleştelui
Dacă xn  an  yn , n  k si lim xn  lim y n  l atunci
n n

lim a n  l .
n 

37
▪ Criteriul raportului:Fie (a n ) nN un şir cu termeni strict
a n 1
pozitivi. Dacă lim  l  [0,1) atunci lim a n  0 . Daca
n  an n 

a n 1
lim  l  (1, ) sau l   atunci lim a n   .
n  a n 
n
 Lema lui Stolz-Cezaro
Fie (an ) nN şi (bn ) nN două şiruri de numere reale.
a n 1  a n
Dacă lim  l (finit sau infinit) şi (bn ) nN este strict
n 1  bn
n  b

an
monoton şi nemărginit , atunci lim l
n  b
n
▪ Criteriul radicalului
a n 1
Fie (an ) nN un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă lim l
n  a
n

atunci lim n a n  l .
n 
Şiruri remarcabile
0, dacă q  (1,1)
1, dacă q  1

lim q n  
, dacă q  (1, )
n 

nu există, dacă q  (,1]


,   0
lim n   
n 
0,  0
lim n k a n  0 ,unde a  (1,1), k  N
n
n
 1
lim 1    e ; e  2,7178... este constanta lui Euler
n n

38
xn
 1 
generalizare: lim 1    e dacă xn   ;
n   xn 
1
lim 1  yn  yn  e dacă yn  0
n
sin x n tg xn
lim  1 dacă xn  0 , lim  1 dacă xn  0 ,
n  xn n   xn

arcsin x n arc tg x n
lim  1 dacă xn  0 , lim  1 dacă xn  0 ,
n  xn n  xn

Limite de funcții

Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare


dacă şi numai dacă are limite laterale egale în acel punct.
f are limită în x 0  l s ( x0 )  l d ( x0 )  f ( x0  0)  f ( x0  0)
 lim f ( x)  lim f ( x)
x  x0 x  x0
x  x0 x  x0

Obs.:Funcţia f :D  R nu are limită în punctul de acumulare x


0 în una din situaţiile :
a)există un şir x n  D  {x0 } cu limita x 0 astfel încât şirul
( f ( xn )) nu are limită
b)există şirurile ( xn ), ( y n ), xn , y n  D  {x0 }, astfel încât şirurile
( f ( xn )), ( f ( y n )) au limite diferite.
Teoremă:Fie f :D  R ,o funcţie elementară şi x 0  D un punct
de acumulare al lui D  lim f ( x)  f ( x0 )
x  x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor finite)


Fie f,g:D  R şi x 0 un punct de acumulare al lui D.Dacă
lim g ( x)  0 şi există l  R a.î.
x  x0

39
f ( x)  l  g ( x), x  D  V , x  x0 , V vecinătate a lui x 0 şi
dacă lim g ( x)  0  lim f ( x)  l
x  x0 x  x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor infinite)


Fie f,g:D  R , x 0 un punct de acumulare al lui D şi
f ( x)  g ( x), x  D  V , x  x0 ,V vecinătate a lui x 0 .
a)Dacă lim f ( x)    lim g ( x)  
x  x0 x  x0

b)Dacă lim g ( x)    lim f ( x)  


x  x0 x  x0

Teoremă(Criteriul cleştelui)
Fie f,g,h:D  R , x 0 un punct de acumulare al lui D şi
f ( x)  g ( x)  h( x), x  D  V , x  x0 , V vecinătate a lui x 0 .
Dacă lim f ( x)  lim h( x)  l  lim g ( x)  l
x  x0 x  x0 x  x0

Limite uzuale.Limite remarcabile.


lim (an x n  an1 x n1      a1 x  a0 )  lim an x n
x  x 

 ak
b , k  m
a x  a k 1 x      a1 x  a 0 
k 1
k m

lim k m m 1
  m k
0 ,
x   b x  b      b1 x  b0 
m m 1 x
a
 k  () k  m , k  m
 bm

1 1 1 1
lim 0 lim 0 lim   lim  
x  x x  x x 0 x x 0 x
x 0 x 0

lim x  lim 3
x  lim 3
x  
x  x  x
 , daca a  1
lim a x  
x  0 , daca a  0,1
0 , daca a  1
lim a x  
x   , daca a  0,1
40
 , daca a  1
lim loga x  
x  - , daca a  0,1
  , daca a  1
lim loga x  
x 0
x 0
 , daca a  0,1
 
lim arctg x  lim arctgx   lim arcctgx  0
x  2 x  2 x 

lim arcctgx  
x 
x x
 1  1
lim 1    e lim 1    e
x   x x   x
1
lim 1  x  x  e
x 0
sin x tgx arcsin x
lim 1 lim 1 lim 1
x 0 x x 0 x x 0 x
arctg x
lim 1
x 0 x
ln1  x  a x 1
lim 1 lim  ln a , a  0, a  1
x 0 x x 0 x
sin u ( x) tg u ( x)
lim 1 lim 1
x 0 u ( x) x 0 u ( x )

arcsin u ( x) arctg u ( x)
lim 1 lim 1
x 0 u ( x) x 0 u ( x)
ln 1  u ( x)  a u ( x)  1
lim 1 lim  ln a , a  0, a  1
x 0 u ( x) x 0 u ( x)
unde lim u ( x)  0
x  x0

 0
Operaţii fără sens: , ,   ,0  ,1 ,0 0 ,  0
 0

41
Funcţii continue

Definiţie Fie f : D  R şi x0  D punct de acumulare pentru


D
f este continuă în x0  D dacă lim f ( x)  f ( x0 )
x x 0

Dacă f nu este continuă în x0  D ,ea se numeşte discontinuă


înx 0 ,iar x 0 se numeşte punct de discontinuitate.
Definiţii:Un punct de discontinuitate x0  D este punct de
discontinuitate de prima speţă pentru f ,dacă limitele laterale
ale funcţiei f în punctul x 0 există şi sunt finite.
Un punct de discontinuitate x0  D este punct de
discontinuitate de speţa a doua dacă nu este de prima
speţă.(cel puţin una din limitele laterale ale funcţiei f în punctul
x 0 nu este finită sau nu există)
Teoremă: Fie f : D  R şi x0  D punct de acumulare pentru
D  f continuă în x 0  l s ( x0 )  l d ( x0 ) = f( x 0 )
Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile
maxime de definiţie.
Operaţii cu funcţii continue
Teoremă:Fie f,g:D  R continue pe D  f+g,
f
f  g, ( g  0), f , max( f , g ), min( f , g ) sunt funcţii continue
g
pe D.
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b]  R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0  
c  (a, b) pentru care
f(c)=0.

42
Asimptote

1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E  R, a  R punct de acumulare pentru E.Se
spune că dreapta x = a este asimptotă verticală la stanga
pentru f,dacă lim f ( x)   sau lim f ( x)   .
x a x a
xa xa

Definiţie:Fie f :E  R, a  R punct de acumulare pentru E.Se


spune că dreapta x = a este asimptotă verticală la dreapta
pentru f,dacă lim f ( x)   sau lim f ( x)   .
x a x a
xa xa

Definiţie : Fie f :E  R, a  R punct de acumulare pentru E.Se


spune că dreapta x = a este asimptotă verticală pentru f dacă
ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la dreapta sau
numai lateral.

2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E  R, unde E conţine un interval de forma(a,
)
Dreapta y=mx+n,m  0 este asimptotă oblică spre +  la
graficul lui f dacă şi numai dacă m,n sunt numere reale
f ( x)
finite,unde m= lim , n  lim[ f ( x)  mx] .Analog la -  .
x  x x 

3.Asimptote orizontale
Dacă lim f ( x)  l , l număr finit atunci y = l este asimptotă
x 
orizontală spre +  la graficul lui f.
Analog la - 
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi
oblică spre +  (-  )

43
Funcţii derivabile

Definiţie:Fie f:D  R ,x 0  D punct de acumulare pentru D


' f ( x)  f ( x0 )
Derivata într-un punct:f ( x0 ) = lim .
x  x0 x  x0
f este derivabilă în x 0 dacă limita precedentă există şi este
finită.
▪Dacă f este derivabilă în x0 , graficul funcţiei are în punctul
M 0 ( x0 , f ( x0 )) tangentă a cărei pantă este f ' ( x0 ) .Ecuaţia
tangentei este: y  f ( x0 )  f ' ( x0 )( x  x0 ) .
Teoremă:Fie f:DR , x 0  D punct de acumulare pentru D  f
este derivabilă în punctul de acumulare x0 
f ( x)  f ( x0 )
f s' ( x0 )  f d' ( x0 )  R (finite)  lim = .
x  x0
x  x0
x  x0
f ( x)  f ( x0 )
lim R .
x  x0
x x0
x  x0
Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă
în acel punct.
Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.
Definiţii:Fie f:DR , x 0  D punct de acumulare pentru
D.Punctul x 0 se numeşte punct de întoarcere al funcţiei f, dacă
f este continuă în x 0 şi are derivate laterale infinite şi diferite
în acest punct. Punctul x 0 se numeşte punct unghiular al
funcţiei f dacă f este continuă în x 0 ,are derivate laterale diferite
în x 0 şi cel puţin o derivată laterală este finită.

44
Derivatele funcţiilor elementare

Functia Derivata
c 0
x 1
x n , n  N* nx n1
xr , r  R rx r 1
x 1
2 x
n 1
x
n x n 1
n

ln x 1
x
ex ex
a x (a  0, a  1) a x ln a
sin x cos x
cos x  sin x
tg x 1
cos 2 x
ctg x 1
 2
sin x
arcsin x 1
1 x2
arccos x 1

1 x2
arctg x 1
1 x2
arcctg x 1

1 x2
45
Operaţii cu funcţii derivabile
f
Teoremă:Fie f,g:D  R derivabile pe D  f+g ,fg, (g  0 )sunt
g
funcţii derivabile pe D.
Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.
Reguli de derivare
( f  g ) '  f '  g ' ; ( f  g ) '  f '  g  f  g ' ; (  f ) '    f ' ;
'
f f '  g  f  g'
  
g g2
( f  u) '  f ' (u)  u '

Proprietăţile funcţiilor derivabile

Definiţie:Fie f:DR.Un punct x 0  D se numeşte punct de


maxim local(respectiv de minim local)al lui f dacă există o
vecinătate U a punctului x 0 astfel încât f(x)  f(x 0 )(respectiv f(x)
 f(x 0 ) ) pentru orice x  D  U .
Dacă f(x)  f(x 0 )(respectiv f(x)  f(x 0 ) ) pentru orice x  D
atunci x 0 se numeşte punct de maxim absolut(respectiv minim
absolut)
Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x 0  I un punct
de extrem al unei funcţii ƒ: IR. Dacă ƒ este derivabilă în
punctul x 0 atunci ƒ’(x 0 )=0.
Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] R (a< b) se numeşte funcţie Rolle
dacă este continuă pe intervalul compact [a, b] şi derivabilă pe
intervalul deschis (a, b).
Teorema lui Rolle
Fie ƒ: [a, b] R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b),
atunci există cel puţin un punct c  (a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.
Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un
interval compact [a, b]. Atunci  c  (a, b) astfel încât ƒ(b)-
ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c)
46
Consecinţe:
1.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval
atunci ea este constantă pe acel interval.
2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un
interval atunci ele diferă printr-o constantă pe acel interval.

Rolul primei derivate


3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.
Dacă f ( x)  0( f ( x)  0), x  I , atunci f este strict
' '

crescătoare( crescătoare) pe I.
Dacă f ( x)  0( f ( x)  0), x  I , atunci f este strict
' '

descrescătoare(descrescătoare) pe I.
4.Fie f:D  R ,D interval şi x 0  D .Dacă
1)f este continuă în x0
2)f este derivabilă pe D- {x0 }

3)există lim f ( x)  l  R
'
x  x0

atunci f are derivată în x 0 şi f ' ( x0 )  l .Dacă l  R atunci f este


derivabilă în x0 .
Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele
de monotonie ale unei funcţii derivabile şi se determină
punctele de extrem local.

Rolul derivatei a doua


Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.
Dacăf " ( x)  0, x  I , atunci f este convexă pe I.
Dacă f ( x)  0, x  I , atunci f este concavă pe I.
"

Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si x0  I punct interior


intervalului. Spunem că x 0 este punct de inflexiune al
graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate stânga a
lui x 0 şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui x 0 sau invers.

47
Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele
de convexitate şi concavitate şi se determină punctele de
inflexiune.
Noţiunea de primitivă

Definiţie: Fie I  R interval, f : I  R. Se numeşte primitivă a


funcţiei f pe I, orice funcţie F : I  R derivabilă pe I cu
proprietatea F '(x) = f (x), x  I.
Teoremă.Orice funcţie continuă f : I  R posedă primitive pe I.
Teoremă:Fie f : I  R,I interval ,o funcţie care admite primitive
pe I.Atunci f are proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
1.Dacă g : I  R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul
I,atunci g nu admite primitive pe I.
2.Fie g : I  R.Dacă g(I)= {g ( x) / x  I } nu este interval atunci g
nu admite primitive pe I.
3.Dacă g : I  R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu
admite primitive pe I.

Tabel de integrale nedefinite


x n 1
 x dx   C ,n  N ,x  R
n

n 1
x a 1
 x  a  1  C ,a  R, a  1 ,x (0, )
a

1
 xdx  ln x  C, x  (0, ) sau x  (,0)
ax
 a dx  ln a  C, a0, a  1, x  R
x

1 1 xa
 x 2  a 2  2a ln x  a  C, a  0, x  (,a) sau x (a, a)
sau x  (a, )
1 1 x
 x 2  a 2 dx  a arctg a  C, a  0, x  R
48
1 x
 a2  x2
dx  arcsin
a
 C , a  0, x  (a, a)

1
 x a
2 2
dx  ln( x  x 2  a 2 )  C , a  0, x  R

1
 x a 2 2
dx  ln x  x 2  a 2  C , a  0, x  (,a) sau x

 (a, )

 sin xdx   cos x  C, x  R


 cos xdx  sin x  C, x  R
1
 cos 2
x
dx  tgx  C , cos x  0

1
 sin 2
x
dx  ctgx  C , sin x  0

Integrala definită

Teoremă.Funcţiile continue pe un interval a, b sunt


integrabile pe a, b .
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval a, b sunt
integrabile pe a, b .  
Proprietăţile funcţiilor integrabile.
a)(Proprietatea de linearitate)
Dacă f,g : [a.b]  R sunt integrabile şi R 
b b b

1)   f ( x)  g ( x)dx   f ( x)dx   g ( x)dx


a a a
b b

2)a)  f ( x)dx    f ( x)dx


a a

49
b)Dacă f ( x)  0, x  a, b şi este integrabilă pe a, b , atunci
b
a
f ( x)dx  0 .

c)Dacă f ( x)  g ( x) pentru orice x  a, b şi dacă f şi g sunt


a, b , atunci a
b b
integrabile pe f ( x)dx   g ( x)dx
a
d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)
Funcţia f : [a, b] R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai
dacă,  c  (a, b) funcţiile f1  f [a, c] şi f 2  f [c, b] sunt
integrabile şi are loc formula:
c b b
a
f ( x)dx   f ( x)dx   f ( x)dx.
c a

e)Dacă funcţia f este integrabilă pe a, b , atunci şi f este


integrabilă pe a, b şi
b b
 a
f ( x)dx   f ( x) dx .
a

Teoremă (Formula Leibniz - Newton)


Dacă f : [a, b] R este o funcţie integrabilă şi f admite
primitive pe [a, b] atunci pentru orice primitivă F a lui f pe [a,
b] are loc formula Leibniz-Newton:
b
 f ( x)dx  F ( x) a  F (b)  F (a) .
b
a
Teorema de medie Dacă f : [a, b]  R este o funcţie continuă,
atunci există c[a, b] a.i.
b
a
f ( x)dx  (b  a) f (c) .
Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue
Dacă g : [a, b] R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a,
b]R,
x
G ( x)   g (t )dt , x  [a, b] are proprietăţile:
a
1)G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0
50
2)G este derivabilă pe [a, b] şi G ' ( x)  g ( x), x  [a, b]
'
x 
Reţinem:   g (t )dt   g ( x)
 
a 

Teoremă (Formula de integrare prin părţi)


Fie f , g : [a, b] R cu f , g derivabile cu derivatele continue,
atunci are loc formula de integrare prin părţi:
b b
 fg ' dx  fg a   f ' gdx .
b
a a

Teoremă:Fie f:[-a,a]  R, a 0 o funcţie continuă.Atunci


a a

1)
a
 f ( x)dx  2 f ( x)dx, dacă f este funcţie pară.
0
a

2)  f ( x)dx  0 ,dacă f este funcţie impară.


a
Teoremă:Fie f:R R o funcţie continuă de perioadă T
a T T
0  
a
f ( x)dx   f ( x)dx, a  R
0
Aplicaţii ale integralei definite:

Aria unui domeniu din plan


1. Aria mulţimii din plan D R2 mărginită de dreptele x = a, x
= b, y = 0 şi graficul funcţiei f : [a, b] R pozitivă şi continuă
A  D    f ( x)dx .
b
se calculează prin formula:
a
2. În cazul f : [a, b] R continuă şi de semn oarecare, avem:
A  D    | f ( x) | dx .
b

a
3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi
graficele funcţiilor
f , g : [a, b] R continue este calculată prin formula:
A  D    | g ( x)  f ( x) | dx .
b

51
Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b] R o funcţie
continuă, atunci corpul C f din spaţiu obţinut prin rotirea
graficului lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin
b

formula: .V(C f )=  f
2
( x)dx
a

52
53
PROBLEME- SUBIECT .I.

1.Mulţimi de numere.

1. Să se calculeze a  b , ştiind că numerele a şi b au suma


2 2

egală cu 4 şi produsul egal cu 3.


2. Să se determine a 2008-a zecimală a numărului
0,(285714).
3. Se consideră numărul a  log 2 3. Să se arate că
log 2 18  2a  1.
1
4. Să se calculeze log 2 3  log 2 9.
2
1
3 8
5. Să se calculeze    3 .
2 27
3
6. Să se calculeze log 2 3  log 2 .
2
1 2 9
7. Să se verifice egalitatea lg  lg  ...  lg  1.
2 3 10
8. Să se calculeze log 3 5  log 3 6  log 3 10.
9. Să se compare numerele 2 2 şi log 2 32.
3 log2 8
10. Să arate că numărul ( 2 ) este natural.
11. Să se calculeze log 5 25  log 3 9.
12. Să arate că log 2 4  log 3 9  36.
13. Să se calculeze log 6 3  log 6 10  log 6 5.
14. Să arate că numărul 27  12  2 3 este natural.
3

2 3 9
15. Să se calculeze log 3  log 3  ...  log 3 .
1 2 8

54
3
1
16. Să se calculeze    log 5 25.
2
17. Să se arate că log 2 5  log 2 12  log 2 30  1.
log 5 18  log 5 2
18. Să se verifice că  2.
log 5 3
1 3
19. Să se arate că log 2   8  0.
4

20. Să se determine valorile naturale ale lui n pentru care


expresia E (n)  10  3n este bine definită.
8! 9!
21. Să se demonstreze că numărul  este natural.
3!5! 2!7!
3
22. Să se calculeze 3
93 .
3
23. Să se arate că log 2 14  log 2 3  log 2 6  log 2 7.
1
24. Să se ordoneze crescător numerele a  2 şi b  .
3 2
25. Să se arate că log 3 24  3a  1 , unde a  log 3 2 .

2.Funcţii.

1. Se consideră funcţia f : [0;1]  R, f ( x)   x . Să se


2

determine mulţimea valorilor funcţiei f.


2. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  x  3. Să se
determine f (4)  f (3)  ...  f (3)  f (4).
3. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  2 x  1. Să se
calculeze f (2)  f (1)  f (0)  f (1).

55
4. Fie funcţia f : R  R, f ( x)  mx  8 x  3, unde m este
2

un număr real nenul. Să se determine m ştiind că


valoarea maximă a funcţiei f este egală cu 5.
5. Fie funcţiile f : R  R, f ( x)  x  3 şi g : R  R,
g ( x)  2 x  1. Să determine soluţia reală a ecuaţiei
2 f ( x)  3g ( x)  5.
6. Fie funcţiile f , g : R  R, f ( x)  x 2  x  1 şi
g ( x)  x  4. Să se calculeze coordonatele punctulului
de intersecţie al graficelor funcţiilor f şi g.
7. Fie funcţia f : R  R, f ( x)  3  4 x . Să se determine
soluţiile reale ale inecuaţiei f ( x)  1  4 x.
8. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  2 x  1. Să se
determine punctul care aparţine graficului funcţiei f şi
are abscisa egală cu ordonata.
9. Fie funcţia f : R  R, f ( x)  mx  mx  2, unde m este
2

un număr real nenul. Să se determine numărul real


nenul m ştiind că valoarea minimă a funcţiei este egală
cu 1.
10. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  2 x  1. Să
determine soluţiile reale ale ecuaţiei
f 2 ( x)  2 f ( x)  3  0.
11. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  ax  b. Să se
determine numerele reale a şi b ştiind că
3 f ( x)  2  3x  5, pentru x  R.
12. Să se determine m R , ştiind că reprezentarea grafică a
funcţiei f : R  R, f ( x)  x  mx  m  1 este tangentă
2

axei Ox.
13. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  x 2  11x  30. Să
se calculeze f (0)  f (1)  ...  f (6).

56
14. Fie funcţia f : R  R, f ( x)  x 2  5x  m  6 . Să se
determine valorile numărului real m ştiind că f ( x)  0 ,
pentru x  R.
15. Fie funcţia f : [0;2]  R, f ( x)  4 x  3 . Să se
determine mulţimea valorilor funcţiei f.
16. Să se determine m R \ {1} , ştiind că abscisa punctului
de minim al graficului funcţiei f : R  R,
f ( x)  (m  1) x 2  (m  2) x  1 este egală cu 2.
17. Să se calculeze distanţa dintre punctele de intersecţie ale
reprezentării grafice a funcţei f : R  R,
f ( x)   x 2  2 x  8 cu axa Ox.
18. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  x  6 x  5. Să se
2

determine punctul de intersecţie al dreptei de ecuaţie


y  4 cu reprezentarea grafică a funcţiei f.
19. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  2  x . Să se
calculeze f (1)  f (2)  ...  f (20) .
20. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  x  3 . Să se
calculeze f (2)  f (2 2 )  ...  f (27 ) .
21. Să se demonstreze că parabola funcţiei f : R  R,
f ( x)  x  2mx  m  1 este situată deasupra axei Ox,
2 2

oricare ar fi m R .
22. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  2011x  2010 . Să
 2012 
se verifice dacă punctul A ;2  aparţine graficului
 2011 
funcţiei f.
23. Să se determine coordonatele vârfului parabolei asociate
funcţiei f : R  R, f ( x)  x 2  4 x  5 .

57
24. =Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  x  3x  1. Să se
2

determine numerele reale m pentru care punctul


A(m;1) aparţine graficului funcţiei f.
25. =Să se determine funcţia de gradul al II –lea al cărei grafic
conţine punctele A(1;3), B(0;5) şi C (1;11).
26. Să se determine valoarea maximă a funcţiei
f : [1;1]  R, f ( x)  2 x  3.
27. Să se determine punctele de intersecţie ale graficelor
funcţiilor f , g : R  R, f ( x)  x 2  3x  1 şi g ( x)  x  4.
28. Să se determine funcţia f : R  R, f ( x)  ax  b al cărei
grafic trece prin punctele A(2;7) şi B(1;2).

3. Metode de numărare.

1. Să se calculeze C3  P3 .
2

2. Să se calculeze C5  A5 .
4 4

3. Să se rezolve ecuaţia Cn  28 ,
2
n N .
4. Să se determine numărul tuturor submulţimilor de 2
elemente ce se pot forma cu elemente din mulţimea
{1,2,3,4,5}.
5. Se consideră 10 puncte, oricare 3 necoliniare. Câte drepte
trec prin cel puţin 2 puncte din cele 10.
6. Să se calculeze numărul submulţimilor mulţimii {1,2,3,4}.
care au un număr par nenul de elemente.
7. Să se determine numărul natural n ştiind că An  Cn  10 .
1 1

(n  3)!
8. Să se determine numărul natural n ştiind că 6.
(n  5)!
9. Să se determine câte numere de câte trei cifre distincte se
pot forma cu elemntele mulţimii {1,2,3,4}.
10. Să se determine câte numere de două cifre se pot forma cu
elemntele mulţimii {1,2,3,4}.
58
n 1
11. Să se rezolve ecuaţia Cn 2  2 , n N .
12. Să se calculeze C40  C41  C42  C43  C44 .
13. Să se calculeze C5  A4  6.
2 2

14. Să se calculeze A5  P3 .
2

x  N.
15. Să se rezolve ecuaţia C x  21 ,
2

16. Se consideră mulţimea A  {1,2,3,4}. Să se determine câte


numere formate din 4 cifre distincte se pot forma cu
elemente ale mulţimii A.
17. Se consideră mulţimea A  {1,2,3,4,5}. Să se determine câte
numere formate din 3 cifre distincte se pot forma cu
elemente ale mulţimii A.
18. Să se calculeze numărul submulţimilor cu 2 elemente ale
unei mulţimi cu 6 elemente.
19. Să se rezolve ecuaţia An  12 ,
2
n N .
20. Să se calculeze C7  C6  C6 .
5 5 4

21. Să se calculeze C2008  C2008 .


2 2006

22. Să se calculeze C1000  C1000.


2 998

23. Să se calculeze C2008  C2007  C2007.


2 2 1

24. Să se calculeze 0!1!2!3!.


25. Să se arate că C5  1  3!.
1

26. Să se calculeze C6  C6 .
2 4

27. Să se calculeze C42  C43 .


28. Să se verifice că C5  C5  C5  2
1 3 5 4

29. Să se calculeze C8  C8 .
5 3

P2  C 41
30. Să se calculeze .
A31

59
2!3!
31. Să se calculeze .
C81
32. Să se calculeze 2C3  A3 .
1 2

33. Să se calculeze C4  C4 .
2 3

34. Să se determine valorile naturale ale numărului n astfel


încât Cn  Cn  8 .
0 1

4.Probabilităţi.

1. Se consideră toate numerele naturale de câte trei cifre


scrise cu elemente din mulţimea 1;2 . Să calculeze  
probabilitatea ca, alegând un astfel de număr, acesta să
fie divizibil cu 3.
2. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un număr din
mulţimea
3
 
1, 3 2 , 3 3,..., 3 30 , acesta să fie număr
raţional.
3. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un număr din
mulţimea  
2 , 3, 4 ,..., 10 , acesta să fie număr
raţional.
4. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un număr din
mulţimea  
2 , 3, 4 ,..., 11 , acesta să fie număr
iraţional.
5. Să calculeze probabilitatea ca un element al mulţimii
{0;1;2;3;4;5} acesta să verifice inegalitatea n! 50 .
6. Să calculeze probabilitatea ca, alegând unul dintre
2 2
numerele C4 ,C5 şi C 43 acesta să fie divizibil cu 3.
7. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un element al
mulţimii {1;2;3;4;5} acesta să verifice inegalitatea n  2 .
2 n

8. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un element al


mulţimii {1;2;3;4} acesta să verifice inegalitatea n! n .
2

60
9. Să calculeze probabilitatea ca, alegând unul dintre
1
numerele P3 , A3 şi C 43 acesta să fie divizibil cu 3.
10. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un element al
mulţimii {3;4;5;6} acesta să verifice inegalitatea
n(n  1)  20.
11. Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element n al
mulţimii A  {1,2,3,4} , acesta să verifice inegalitatea
n! 5 .
12. Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element n al
mulţimii {11,12,...,20} acesta să fie număr prim.
13. Să se calculeze probabilitatea ca alegând un număr
natural de două cifre acesta să fie cub perfect.

1. Firma F1 are un capital iniţial de 10 000 lei şi în anul


2007 a realizat un profit de 5000 lei. Exprimaţi în raport
cu capitalul iniţial procentul pe care-l reprezintă profitul
firmei.
2. Să se calculeze TVA-ul pentru un produs, ştiind că preţul
de vânzare al produsului este de 238 lei (procentul TVA-
ul este de 19%).
3. După o reducere cu 10% un produs costă 99 lei. Să se
determine preţul produsului înainte de reducere.
4. După două scumpiri succesive cu 10%, respectiv 20%
preţul unui produs este de 660 lei. Să se determine preţul
iniţial al produsului.

5.Progresii.

1. Să se determine valorile reale pozitive ale numărului x,


3
ştiind că lg x, şi lg x sunt trei termeni consecutivi ai
2
unei progresii aritmetice.
2. Să se determine al zecelea termen al şirului 1, 7, 13, 19, ...
.

61
3. Să se calculeze suma primilor 5 termeni ai unei progresii
aritmetice (an ) n1 , ştiind că a1  1 şi a2  3.
4. Să se demonstreze că pentru orice x  R numerele
3 x  1,3 x1 şi 5  3 x  1 sunt termeni consecutivi într-o
progresie aritmetică.
5. Să se calculeze suma 1+5+9+13+...+25.
6. Să se determine al nouălea termen al unei progresii
1
geometrice, ştiind că raţia este egală cu şi primul termen
3
este 243.
1 1 1 1
7. Să se calculeze suma 1     .
3 32 33 34
8. Să se determine numărul real x, ştiind că 2 x  1 , 4 x şi
x 1
2  3 sunt trei termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
9. Să se determine numărul real x, ştiind că x  3 , 4, x  3
sunt trei termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice.
10. Să se calculeze suma 1+3+5+...+21.
11. Se consideră progresia aritmetică (an ) n1 în care a3  5 şi
a6  11 . Să se calculeze a9 .
12. Să se calculeze suma 1  2  2  2  ..  2 .
2 3 7

13. Se consideră progresia aritmetică (an ) n1 în care a1  1 şi


a5  13 . Să se calculeze a2008 .
14. Să se determine raţia unei progresii aritmetice (an ) n1 ,
ştiind că a10  a2  16 .
15. Se consideră progresia aritmetică (an ) n1 în care a1  2 şi
a2  4 . Să se calculeze suma primilor 10 termeni ai
progresiei.
16. Se consideră progresia geometică (bn ) n1 în care b1  2 şi
b2  6 . Să se calculeze b5 .
62
17. Să se determine numărul real x, ştiind că şirul
1,2 x  1,9,13,... este progresie aritmetică.
18. Se consideră progresia aritmetică (an ) n1 în care a1  6 şi
a2  5 . Să se calculeze a7 .
19. Se consideră progresia aritmetică (an ) n1 în care a2  5 şi
r  3 . Să se calculeze a8 .
20. Se consideră progresia geometrică (bn ) n1 în care b1  1 şi
b2  3 . Să se calculeze b4 .
21. Se consideră progresia aritmetică (an ) n1 în care a1  7 şi
a2  37 . Să se calculeze suma primilor 10 termeni ai
progresiei.
22. Se consideră progresia aritmetică (an ) n1 în care a1  3 şi
a3  7 . Să se calculeze suma primilor 10 termeni ai
progresiei.
23. Să se calculeze suma 1 + 11 + 21 + 31 +...+ 111.
24. Să se determine numărul real x ştiind că numerele x+1, 2x
– 3 şi x – 3 sunt termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
25. Să se determine numărul real pozitiv x ştiind că şirul 1, x,
x+2, 8, ... este progresie geometrică.
26. Să se determine suma primilor 6 termeni ai progresiei
aritmetice (an ) n1 , în care a1  2 şi a2  5.
27. Să se determine numărul real x ştiind că numerele 5 – x, x
+7 şi 3x +11 sunt termenii consecutivi ai unei progresii
geometrice.
28. Să se arate că numerele log 2 2, C31 şi 5 sunt termeni
consecutivi ai unei progresii aritmetice.
29. Să se determine suma primilor trei termeni ai unei
progresii geometrice, ştiind că suma primilor doi termeni ai
progresiei este egală cu 8, iar diferenţa dintre al doilea
termen şi primul termen este egală cu 4.

63
30. Să se calculeze al cincilea termen al unei progresii
aritmetice ştiind că primul termen al progresiei este 7 şi al
doilea termen este 9.
31. Să se determine raţia progresiei geometrice (bn ) n1 ştiind că
b1  3 şi b2  b1  3.
32. Să se demonstreze că şirul cu termenul general
an  2n  3, verifică relaţia an1  an  2, pentru orice
n N* .
33. Să se arate că numerele 1, log 3 9 şi 3
64 sunt termeni
consecutivi dintr-o progresie geometrică.
34. Să se determine numărul real x, ştiind că numerele x – 1,
2x – 2 şi x + 3 sunt termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
35. Să se determine numărul real x, ştiind că numerele x – 1,
x+1 şi 2x + 5 sunt termeni consecutivi ai unei progresii
geometrice.
36. Să se determine produsul primilor trei termeni consecutivi
ai unei progresii geometrice (bn ) n1 ştiind că primul termen
este egal cu 1 şi raţia este q= – 2.

6.Ecuaţia de gradul al II – lea.

1 1
1. Să se calculeze  , ştiind că x1 şi x2 sunt soluţiei
x1 x2
ecuaţiei x  x  2  0.
2

2. Să se calculeze x1  x2  x1 x2 ştiind că x1 şi x2 sunt soluţiei


ecuaţiei x  2 x  2  0.
2

3. Să se determine m R , ştiind că
x  R | x  (m  2) x  m  1  0 {1} .
2

64
4. Să se demonstreze că dacă x1 este soluţie a ecuaţiei
1
x 2  2008x  1  0 , atunci x1   2008.
x1
5. Să se demonstreze că, dacă a  R * , atunci ecuaţia
ax 2  (2a  1) x  a  1  0 are două soluţii reale distincte.
6. Să se demonstreze că pentru orice a real, ecuaţia de gradul
al doilea (1  cos a) x  (2 sin a) x  1  cos a  0 admite
2

soluţii reale egale.


7. Să se determine o ecuaţie de gradul al II –lea ale cărei
soluţii x1 şi x2 verifică simultan relaţiile x1  x2  2 şi
x1 x2  3.
8. Să se demonstreze că ecuaţia x  2 x  1  a  0 nu admite
2 2

soluţii reale, oricare ar fi a  R .


*

9. Să se determine m R , ştiind că soluţiile x1 , x2 ale


ecuaţiei x 2  (2m  1) x  3m  0 verifică realţia
x1  x2  x1 x2  11.
10. Se consideră ecuaţia x  3x  5  0 cu soluţiile
2
x1 şi x2 .
Să se calculezex x . 2
1
2
2

11. Se consideră ecuaţia x  mx  2  0 cu soluţiile x1 şi x 2 .


2

Să se determine valorile reale ale lui m pentru care


( x1  x2 ) 2  2 x1 x2  5 .
12. Să se formeze o ecuaţie de gradul al doilea, ştiind că
x1  2 şi x2  3 .
aceasta are soluţiile
13. Se consideră ecuaţia x  x  m  0 cu soluţiile x1 şi x 2 .Să
2

1 1 3
se determine numărul m pentru care   .
x1  1 x2  1 4
14. Să se determine valoriele reale ale numărului m pentru
care x=5 este soluţie a ecuaţiei m 2 ( x  1)  x  3m  2.

65
15. Să se determine m R astfel încât
x  (m  3) x  m  3  0, pentru orice x real.
2

16. Să se determine valorile reale ale parametrului m ştiind că


soluţiile x1 şi x2 ale ecuaţiei x 2  (m  1) x  3  0 verifică
egalitatea x1  3x2 .
17. Să se calculeze valoarea expresiei E ( x)  x 2  4 x  1 pentru
x  2  5.
18. Să se determine valorile reale ale parametrului m astfel
încât ecuaţia x  mx  9  0 sadmită două soluţii egale.
2

19. Să se arate că soluţiile x1 şi x2 ale ecuaţiei x 2  x  1  0


verifică relaţia x1  x2  x1  x2  2.
2 2

20. Ştiind că x1 şi x 2 sunt soluţiile ecuaţiei x  2008 x  1  0,


2

1 1
să se calculeze  .
x1 x2
21. Să se determine valorile reale ale numărului m ştiind că
soluţiile x1 şi x2 ale ecuaţiei x 2  mx  m  6  0 verifică
relaţia 4( x1  x2 )  x1 x2  0.
22. Să se demonstreze că pentru orice m R ecuaţia
x 2  mx  m 2  1  0 are două soluţii reale distincte.
23. Ecuaţia x  px  p  0, cu p  R, are soluţiile x1 şi x 2 .
2

Să se verifice dacă expresia x1  x2  x1 x2 este constantă.


24. Se consideră ecuaţia de gradul al II –lea x  x  m  0 . Să
2

se determine m R astfel încât ecuaţia să admită soluţii de


semne contrare.
25. Să se arate că produsul soluţiilor ecuaţiei
mx2  2008x  m  0 este constant, m R* .
26. Să se determine numărul real m astfel încât soluţiile
ecuaţiei x  mx  1  0 să fie numere reale opuse.
2

66
27. Să se determine parametrul real m astfel încât soluţiile
ecuaţiei x  3x  m  0 să fie inverse una alteia.
2

28. Să se determine m R* astfel încât soluţiile ecuaţiei


x 2  3x  m  0 să aibă semne opuse.

7. Ecuaţii iraţionale.

1. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 2  x  x.


2. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei
x  1  5  x.
3. Să se rezolve în R ecuaţia x  5  2.
4. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei
x 2  x  2  2.
5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 7  x  1.
6. Să se rezolve ecuaţia x  1  x  1.
7. Să se rezolve ecuaţia x2  x  2  x  2 .
8. Să se rezolve ecuaţia 5  x 2  2.
9. Să se rezolve ecuaţia x2  4  x  2  0 .
10. Să se rezolve ecuaţia x2 1  0 .
11. Să se rezolve ecuaţia 3x  4  2 x .
12. Să se rezolve ecuaţia
3
x3  x  1  x
13. Să se rezolve ecuaţia x  2 x  3  2 3.
2

14. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia


x  1  x 2  x  2.
15. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
x  1  2  0.

67
16. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
3
1  x  2

8. Ecuaţii exponenţiale

x
x 2 1
1. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 3   .
3
x 3
2. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 2  2  36 .
x

3. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei


4 x  3  2 x  2  0.
x 3
4. Să se rezolve ecuaţia 2  2 x  28.
1
5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 125 
x
.
5
x1
6. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 2  2  12 .
x

x
7. Să se rezolve în R ecuaţia 2  14  2  5.
x

4 x  2  2 x 5 .
2
8. Să se rezolve în R ecuaţia
9. Să se rezolve ecuaţia 9  4  3  3  0 .
x x

x 2 3 x  2
10. Să se rezolve ecuaţia 2  8.
x 1
11. Să se rezolve ecuaţia 2 4.
x 2 x 1
12. Să se rezolve ecuaţia 2  8.
1x
13. Să se rezolve ecuaţia 3  9.
x 5
14. Să se rezolve ecuaţia 2  2  .
x

2
x 1
15. Să se rezolve ecuaţia 3  2  3  7.
x

16. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia


1 4x
 .
2x 8
2x 3
17. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia  .
3x 2
68
18. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
3x  5 x  15.
1
19. Să se rezolve ecuaţia  4.
2x
20. Să se rezolve ecuaţia (3  2 2 )  (1  2 ) .
x 2

21. Să se rezolve ecuaţia 3  2  3x  3  0.


2x

22. Să se rezolve ecuaţia 2 2  4.


log x

1
23. Să se rezolve ecuaţia x  9.
3

9.Ecuaţii logaritmice.

1. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 5 (3x  4)  2.


2. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei
log 2 ( x  2)  log 2 x  3.
3. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei
log 2 ( x  2)  log 2 ( x  5)  3.
4. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei
log 3 ( x 2  6)  log 3 (2 x  3).
5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei
log 3 ( x 2  4 x  4)  2.
6. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 2 ( x  3)  0.
7. Să se rezolve ecuaţia log 2 (2 x  5)  log 2 ( x  3x  3).
2

8. Să se rezolve ecuaţia log 3 ( x  1)  1.


2

9. Să se rezolve ecuaţia log 2 ( x  4)  log 2 ( x  3x  2).


2 2

10. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei


log 2 ( x 2  x  2)  2.
11. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale pozitive ecuaţia
log 2 x 2  2.

69
12. Să se rezolve ecuaţia log 2 x  1  1.
13. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei
log 5 (3x  1)  1  log 5 ( x  1).
14. Să se rezolve reale ecuaţia
log 2 ( x 2  x  2)  log 2 (2 x  4)  1.
15. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale eucaţia
log 4 (2 x1  1)  0.
16. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
log 2 3 x  1.
17. Să se rezolve ecuaţia lg 2 x  4 lg x  3  0.

10.Inecuaţii.

1. Să se calculeze suma soluţiile întregi ale inecuaţiei


x 2  5x  5  1.
2. Să se determine soluţiile întregi ale inecuaţiei
( x  1) 2  x  7  0.
2x  3
3. Să se determine soluţiile reale ale inecuaţiei  1.
x  x 1
2

4. Să se determine mulţimea valorilor reale pentru care


 4  3x  2  4 .

5. Să se determine elementele mulţimii A  x  N || 2 x  1 | 1 
.
6. Să se arate că ( x  1)( x  2)  x  3, x  R .
7. Să se rezolve inecuaţia (2 x  1) 2  9.
8. Să se determine soluţiile reale ale inecuaţiei x  9  0 .
2

9. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale inecuaţia


(2 x  1)( x  1)   x  11.
10. Să se determine soluţiile reale ale inecuaţiei x  5x  6  0.
2

70
11. Să se determine valorile reale ale lui x pentru care
x( x  1)  x  15.
12. Să se determine mulţimea valorilor lui x pentru care
 4  3x  2  4.
13. Să se determine m R astfel încât x 2  (m  3) x  m  3  0,
pentru orice x real.
14. Să se rezolve inecuaţia ( x 2  1)( x  1)  0.

11.Vectori în plan.

1. Fie punctele A(2;1) şi B(1;3). Să se determine numerele


 
reale a şi b astfel încât AB  ai  bj .
2. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(4;8) şi
B(6;3). Să se determine coordonatele vectorului

OA  OB.
3. Să ase determine numărul real a ştiind că vectorii
     
u  2i  aj şi v  3i  (a  2) j sunt coliniari.
 
4. În reperul cartezian ( O, i , j ) se consideră vectorii
     
u  3i  2 j şi v  5i  j . Să se determine coordonatele
 
vectorului 5u  3v. .
5. Se consideră triunghiul echilateral ABC înscris într-un cerc

de centru O. Să se arate că OA  OB  OC  0 .
6. În reperul cartezian xOy se consideră vectorii OA(2;3) şi
OB(1,2) . Să se determine numerele reale  şi  pentru
3OA  5OB are coordonatele ( ;  ) .
care vectorul

7. Dacă AB  2CB  0 , să se determine valoarea raportului
AB
.
BC

71
8. În reperul cartezian xOy se consideră vectorii OA(2;1) şi
OB(1,2) . Să se determine coordonatele vectorului OM ,
unde M este mijlocul segmentului AB.
9. Fie ABC un triunghi echilateral înscris într-un cerc de
centru O. Să se calculeze AB  AC  3 AO .
10. Să se determine numărul real m pentru care vectorii
     
v  2i  3 j şi w  i  mj sunt coliniari.
11. Se consideră triunghiul echilateral ABC de cnetru O. Dacă
punctul M este mijlocul segmentului BC, să se determine
AO  a AM .
numărul real a astfel încât
12. Să se arate că, dacă AB  2 AC , atunci C este mijlocul
segmentului AB.
13. Să se demonstreze că în hexagonul regulat ABCDEF, are

loc relaţia AD  2( AB  AF ) .
14. Se consideră patrulaterul ABCD în care DC  BC  AC Să
se demonstreze că ABCD este paralelogram.
15. Se consideră pătratul ABCD, de centru O. Să se calculeze
OA  OB  OC  OD .
16. Se consideră paralelogramul ABCD. Să se calculeze
AB  CD.
17. Se consideră punctele distincte A, B şi C. Să se
demonstreze că dacă AB  AC  2 AM , atunci M este
mijlocul segmentului BC.
18. Fie punctele distincte A, B, C, D nu toate coliniare. Ştiind

că AB  CD  0 , să se demonstreze că patrulaterul ABCD
este paralelogram

72
12.TRIGONOMETRIE

1. Se consideră triunghiul ABC având aria egală cu 15. Să


se calculeze sin A ştiind că AB=6 şi AC=10.
2. Se consideră triunghiul ABC cu AB=4, AC= 7 şi BC=
3 . Să se calculeze cos B.
3. Să se calculeze aria triunghiul ABC ştiind că AC=2,
m(BAC )  300 şi AB=4.
4. Să se calculeze aria triunghiul ABC ştiind că
AB  AC  2 , m(A)  30 . 0

5. Să se afle raza cercului circumcris triunghiul ABC


ştiind că AB=3 şi m(C )  30 .
0

6. Fie triunghiul dreptunghic ABC şi D mijlocul ipotenuzei


BC. Să se calculeze lungimea laturii AB ştiind că AC=6
şi AD=5.
7. Se consideră triunghiul ABC cu AB=1, AC=2 şi BC= 5 .
Să se calculeze cos B.
8. Se consideră triunghiul ABC cu AB=5, AC=6 şi BC=7.
Să se calculeze cos A.
9. Să se calculeze aria triunghiul ABC ştiind că AB= 2 3,
AC= 3 şi m(BAC )  60 .
0

10. Să se calculeze lungimea laturii BC a triunghiului ABC


ştiind că AB=6, AC=10 şi m(BAC )  60 .
0

11. Să se afle raza cercului circumcris triunghiul ABC


ştiind că BC=8 şi m(A)  45 .
0

12. Se consideră triunghiul ABC de arie egală cu 6, cu


AB=3 şi BC=8. Să se calculeze sin B.
13. Se consideră triunghiul ABC de arie egală cu 7. Să se
calculeze lungimea laturii AB ştiind că AC=2 şi că
m(A)  300.
14. Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC, ştiind că
AB=2, BC=4 şi m(B)  600 .

73
15. Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC, ştiind că
AB=5, AC=4 şi m(A)  600 .
0
16. Să se calculeze sin 135 .
17. Să se calculeze sin 100  cos 80 .
2 0 2 0

18. Să se calculeze sin 130  cos 50 .


2 0 2 0

19. Să se calculeze lungimea înăţimii din A în triunghiul


ABC ştiind că AB=3, AC=4 şi BC=5.
3
20. Raza cercului cirmumscris triunghiului ABC este , iar
2
BC=3. Să se calculeze sinA.
21. Să se calculeze sin 135  cos 45 .
2 0 2 0

22. Să se determine numărul real x pentru care x, x+7 şi


x+8 sunt lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic.
23. Să se calculeze aria triunghiului ABC ştiind că AB=6,
AC=8 şi BC=10.
24. Să se calculeze sinA, ştiind că în triunghiul ABC se
cunosc AB=4, BC=2 şi m(C )  600 .
0
25. Să se calculeze sin 120 .
26. Să se calculeze aria triunghiului ABC ştiind că AB= 3,
ˆ )  1200 .
AC=6 şi m( A
27. Să se calculeze sin 170  sin 10 .
0 0

28. MN=3, MP=5 şi m(M )  60 . Să se calculeze lungimea


0

laturii NP.
29. Un triunghi dreptunghic are ipotenuza de lungime 6. Să
se determine lungimea medianei corespunzătoare
ipotenuzei.
30. Să se calculeze sin 80  sin 10 .
2 0 2 0

31. triunghiului.
32. Să se calculeze tg 2 300  ctg 2 450 .
33. Să se calculeze cos 10  cos 20  cos 160  cos 170 .
0 0 0 0

74
3
34. Să se calculeze cos x, ştiind că sin x  şi x  (0 ;90 )
0 0
5
.

75
14. ECUAŢIA DREPTEI ÎN PLAN

1. Să se determine ecuaţia dreptei ce trece prin punctele


A(2;1) şi B(1;2).
2. Să se determine numărul real a ştiind că dreptele
2 x  y  3  0 şi ax  2 y  5  0 sunt paralele.
3. Se consideră punctele A(1, a), B(2,1), C (3,2) şi D(1,2).
Să se determine numărul real a ştiind că dreptele AB şi
CD sunt paralele.
4. Să se determine ecuaţia dreptei care conţine punctul
A(1;1) şi este paralelă cu dreapta 4 x  2 y  5  0.
5. Să se determine ecuaţia dreptei care conţine punctul
A(2;3) şi este perpendiculara cu dreapta x  2 y  5  0.
6. Să se calculeze aria triunghiului ABC determinat de
punctele A(1;2), B(1;1), C (3;5) în reperul cartezian xOy.
7. Să se determine ecuaţia dreptei care conţine punctele
A(2;3) şi B(3;2).
8. Să se calculeze aria triunghiului echilateral ABC ştiind că
A(1;1) şi B(3;2).
9. Să se calculeze lungimea segmentului AB, determinat de
puntele A(2;3) şi B(5;1) , în reperul cartezian xOy.
10. Să se determine coordonatele punctului C ştiind că el
este simetricul punctului A(5;4) faţă de punctul B(  2;1
).
11. Să se deermine numărul real a, ştiind că lungimea
segmentului determinat de punctele A(1;2) şi
B(4  a;4  a) este egală cu 5.
12. Să se determine distanţa dintre punctele A(3;1) şi
B(1;2) .
13. Să se determine coordonatele mijlocului segmentului AB,
ştiind că A(5;4) şi B(3;6) .

76
14. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(1;2) ,
B(5;2) şi C (3;1) . Să se calculeze perimetrul
triunghiului ABC.
15. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(5;1) şi
B(3;1) . Să se determine coordonatele simetricului A faţă
de punctul B.
16. Să se determine numărul real pozitiv a astfel încât
distanţa dintre punctele A(2;1) şi B(1; a) să fie egală
cu 5.
17. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(1;2) ,
B(1;2) şi C (2;1) . Să se calculeze distanţa de la punctul
C la mijlocul segmentului AB.
18. În reperul cartezian xOy se consideră punctul A(m 2 ; m) şi
dreapta de ecuaţie d : x  y  m  0 . Să se determine
valorile reale ale lui m pentru care punctul A se află pe
dreapta d.
19. Să se determine m R pentru care punctele A(2;4),
B(3;3) şi C(m;5) sunt coliniare.
20. Să se determine m R pentru care distanţa dintre
punctele A(2, m) şi B(m,2) este egală 4 2 .
21. Să se determine lungimea înălţimii din O în triunghiul
MON, unde M(4;0), N(0;3) şi O(0;0).
22. Să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctul
A(3;0) şi intersectează axa Oy în punctul de ordonată 4.
23. Să se determine valorile reale ale lui m astfel încât
punctele A(1;3), B(2;5) şi C(3;m) să fie coliniare.
24. Să se determine coordonatele punctului B, ştiind că
punctul C(3;5) este mijlocul segmentului AB şi că A(2;4).
25. Se consideră în reperul cartezian xOy punctele A(3;2),
B(2;3) şi M mijlocul segmentului AB. Să se determine
lungimea segmentului OM.

77
SUBIECTUL II

1.Matrice.

 3 4 1 2 
1. Se consideră matricele A   , B    şi
 2 3 1 1 
1 0
I 2   .
0 1
a) Să se calculeze matricea B 2 , unde B 2  B  B.
1  3  4
b) Să se verifice că A   .
 2 3 
c) Să se arate că C 4  6 4  I 2 , unde C  B 2  A1 şi
C 4  C  C  C  C.
1  1 
   
2. Se consideră matricele X   2 , Y   2  şi
 3   3
   
1 0 0
 
I3   0 1 0 . Definim matricele A  X  Y t şi
0 0 1
 
B(a)  aA  I 3 , unde a  R şi Y t este transpusa matricei Y.
 1 2  3
 
a) Să se arate că matricea A   2 4  6  .
 3 6  9
 
b) Să se calculeze determinantul matricei A.
c) Să se arate că matricea B(a) este inversabilă,
1 
a  R \  .
4
78
 2  6
3. Se consideră matricea A     M 2 ( R). Se notează
 1  3
An  
A A , n  N *.

...
denori
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
b) Să se arate că A2  A3  O2 .
c) Să se calculeze suma A  2  A  ...  10  A .
2 10

a 9
4. Se consideră matricele X  x y , A    cu
1 a
a, x, y  R şi B  0 0 .

a) Să se arate că dacă X  A  B , atunci a  9 x  0.
2

b) Să se determine valorile reale ale numărului a pentru
care determinantul matricei A este nenul.
c) Să se determine trei soluţii distincte ale sistemului de
3x  y  0
ecuaţii  .
9 x  3 y  0
 1 1 1 1 0 0
   
5. Se consideră matricele A   0 1 1 , I 3   0 1 0  şi
 0 0 1 0 0 1
   
0 1 1
 
B   0 0 1  din M 3 ( R). Pentru X  M 3 ( R) se
0 0 0
 
notează cu X  X  X.
2

a) Să se verifice că A  I 3  B.
b) Să se calculeze suma A  B .
2 2

2
c) Să se calculeze inversa matricei A .
 5 0
6. Se consideră matricea A     M 2 ( R).
0 1
79
a) Să se calculeze A 2  A, unde A2  A  A. .
 5n 0
b) Ştiind că A n   , n  N , n  2 şi
0 1 
An  
A 
...A, să se rezolve ecuaţia
denori

det( An )  2  5 n  125.
c) Să se determine matricea B  A  A  ...  A
2 2008
.
 1 2  4  2
7. Se consideră matricele A   , B    şi
 2 4    2 1 
1 0
I 2    în M 2 ( R).
 0 1 
a) Să se verifice că AB  BA.
b) Să se calculeze A 2  B 2 , unde A2  A  A. şi
B 2  B  B.
c) Să se arate că C  5  I 2 , unde C  A  B şi
4 4

C 4  C  C  C  C.
8. Se consideră mulţimea
 a  b b  
G   A    a, b  Z , a 2  1.
   b a  b 
1 0
a) Să se verifice dacă matricele I 2    şi respectiv
0 1
 0 0
O2    aparţin mulţimii G.
 0 0
b) Să se determine matricea B  M 2 ( Z ) astfel încât
a  b b 
   aI 2  bB, a, b  Z .
  b a  b

80
c) Să se demonstreze că inversa oricărei matrice din G
este tot o matrice din G.
 3 1 1  0 3 4
   
9. Se consideră matricele A   0 3 1 , B   0 0 3 ,
 0 0 3 0 0 0
   
1 0 0
 
I 3   0 1 0  şi funcţia f : M 3 ( R)  M 3 ( R ) ,
0 0 1
 
f ( X )  X  3 X  I 3 , unde X 2  X  X .
2

a) Să se calculezedet I 3  B .
b) Să se demonstreze că f ( A)  I 3  B.

c) Să se arate că  f ( A)3  I 3  3B  3B 2 , unde


 f ( A)3  f ( A)  f ( A)  f ( A).
 1 1 1
 
10. Fie matricea A(k )    2 x k x k2 , cu k  0,1,2, x0  1
 2 x2 x k 
 k

şi x1 , x 2 sunt soluţiile ecuaţiei x  x  2  0.


2

a) Să se calculeze determinatul matricei A(0).


b) Să se determine matricea A(1)  A(2).
c) Să se calculeze suma elementelor matricei A(k) pentru
fiecare k  0,1,2.
 0 0 1 0
11. Se consideră matricele O2    , I 2    şi
 0 0 0 1
 0 1
A    , unde a, b  Z .
a b
a) Să se calculeze A , unde A  A  A. .
2 2

81
b) Să se verifice că A2  aI 2  bA, unde A2  A  A. .
c) Ştiind că X  M 2 ( Z ) cu AX  XA, să se arate că
există m, n  Z astfel încât X  mI 2  nA.
1 1 1  1
12. Se consideră matricele A   , B    şi
1 1 1  1
 0 0
O2    .
 0 0
a) Să se calculeze A 2 , unde A2  A  A. .
b) Să se verifice că AB  2 B  O2 .
c) Să se determine matricele X  M 2 ( R) care verifică
egalitatea AXB  O2 .
13. Se consideră mulţimea M  aI 2  bV | a, b  R, unde
1 0 1  1
I 2    şi V    .
0 1 1  1
a) Să se verifice că I 2  M .
b) Să se determine matricele inversabile din mulţimea M
în raport cu operaţia de înmulţire din M 2 ( R).
c) Ştiind că A, B  M , să se arate că AB  M .
t
14. În mulţimea M 2 ( R) notăm cu A transpusa matricei A.
1 0
a) Să se calculeze I 2  I 2 , unde I 2    .
t

0 1
b) Să se demonstreze că pentru A M 2 ( R) şi m  R
are loc relaţia mA  mA .
t t

c) Să se determine matricele A M 2 ( R) pentru care


 0 0
A  At  O2 , unde O2    .
 0 0

82
  2a  a  
15. Se consideră M   Aa   
mulţimea  a  R .
  2a  a  
Pentru A M se notează A  
n
A A , unde n  N .

... *

denori

a) Să se arate că  Aa   aAa ,a  R.


2

b) Să se arate că dacă X , Y  M , atunci XY  M .


c) Să se determine a  R astfel încât
 Aa    Aa   2 Aa .
2 3

16. Se consideră mulţimea


  a b  
M   Aa, b     a, b  R  şi matricea
   b a  b 
1 0
I 2    .
0 1
a) Să se calculeze determinantul matricei A1;1.
b) Să se demonstreze că dacă A, B  M , atunci
A  B  M.
c) Să se arate că det I 2  A0, b  0, b  R.
1 0 1
 
17. În mulţimea M 3 ( Z ) se consideră matricele F   0 1 0 
0 0 1
 
1 a b
 
şi A   0 1 c  .
0 0 1
 

83
a) Să se determine numerele a, b şi c astfel încât
 2 3 4
 
A  F  0 2 5 .
 0 0 2
 
b) Să se arate că a = c=0 şi b= -1 pentru matricea A este
inversa matricei F.
 1 2 3
 
c) Să se rezolve ecuaţia F  X   4 5 6  , unde
7 8 9
 
X  M 3 ( Z ).
 a b  
18. Se consideră mulţimea M    a, b, c  R  şi matricea
 b c  
1 0
I 2    .
0 1
a) Să se arate că I2  M .
b) Ştiind că A, B  M , să se arate că A  B  M .
c) Să se demonstreze că det  AB  BA  0, A, B  M .
1 1  1 0
19. Se consideră matricele A    şi I 2    .
1  1 0 1
a) Să se verifice căA 2 ,  2I 2 , unde A2  A  A. .
b) Să se determine x  R astfel încât det  A  xI 2   0 .
c) Să se rezolve în M 2 ( R) ecuaţia AX  XA .

84
 a b c  
  
20. Se consideră mulţimea M   0 a d  a, b, c, d  R  şi
 0 0 a  
  
0 0 0
 
matricea O3   0 0 0  .
0 0 0
 
a) Să se arate că O3  M .
b) Să se demonstreze că produsul a două matrice din M
este o matrice din M.
c) Ştiind că A M cu det  A  0, să se demonstreze că
A3  O3 , unde A3  A  A  A.
 0 0 a b 
21. Se consideră matricele O2    , A    din
 0 0 c d 
M 2 ( R) . Se notează cu A t transpusa matricei A.
a) Ştiind că ad  4 şi bc  3 , să se calculeze det  A .
b) Să se calculeze A  A .
t

c) Să se demonstreze că dacă suma elementelor matricei


A  At este egală cu 0, atunci det  A  0 .
1 0 a b 
22. Se consideră matricele I 2    şi A    din
 0 1   c d 
M 2 ( R) . Se notează A2  A  A. .
a) Să se calculeze A2 .
b) Să se verifice că A  a  d A  ad  bc I 2 .
2

c) Ştiind că a  d  0 şi M  M 2 ( R) cu A M  MA ,
2 2

să se demonstreze că AM  MA .

85
2 1 1 0
23. Se consideră matricele A    , I 2    ,
 4  2 0 1
 0 0
O2    şi mulţimea
 0 0
G  M x; y  | M x; y   xI 2  yA, x, y  R  M 2 ( R) .
a) Să se verifice căA 2  O2 , unde A2  A  A. .
b) Să se determine inversa matricei M 1;1 .
c) Să se determine matricele inversabile din mulţimea G.
1 0 0 1 1 1
   
24. Se consideră matricele I 3   0 1 0  şi X   0 1 1
0 0 1 0 0 1
  
din M 3 ( R) . Se notează X 
n
 X  ...
X   X pentru
denori

n  N * .
2
a) Să se calculeze X .
b) Să se determine inversa matricei X.
c) Să se determine numărul real r astfel încât
X  3 X  rX  I 3 .
3 2

1 a
25. Se consideră matricele de forma M a    , unde a  R
0 1
.
a) Să se calculeze det M 1  M 2  .
b) Să se calculeze M a , unde M a  M a  M a .
2 2

c) Să se determine matricele X  M 2 ( R) pentru care


M a X  XM a , a  R .

86
 a b  
26. Se consideră mulţimea M    a, b, c  R  şi
 c d  
1 0
matricea I 2    .
0 1
a) Să se arate că I 2  M .
b) Ştiind că A, B  M , să se arate că A  B  M .
c) Să se demonstreze că det  AB  BA  0 , A, B  M
 1 ln a 0 
 
27. Se consideră matricea H (a )   0 1 0  , unde a >0.
0 0 a
 
a) Să se calculeze det H (a)  , a  0 .
b) Să se arate că H (a)  H (b)  H (a  b) , a, b  0 .
c) Să se calculeze determinantul matricei
H (1)  H (2)  H (3)  ...  H (2012) .
28. În mulţimea matricelor pătratice M 2 ( R) se consideră
 4  6
matricea A    . Se notează A n  
A 
... A , n  N *.
 2  3 denori

a) Să se arate că A  A  2 A .
2

 x 0
b) Să se determine matricele X  M 2 ( R), X    ,
 0 x 
astfel încât det  X  A  2 .
c) Ştiind că A  A, n  N , să se demonstreze că
n *

n(n  1)
A  2 A 2  ...  nA n  A, n  N * .
2
2 3 
29. Se consideră matricea A    .
 1  2

87
a) Să se calculeze det  A .
b) Să se demonstreze că A  7 A, unde A3  A  A  A .
3

c) Să se demonstreze că A  B  A , unde B  A  6I 2
2

şi A  A  A. .
2

1  5 x  2 x 
30. În M 2 ( R) se consideră matricele A( x)    ,
 10 x 1  4 x 
xR.
a) Să se calculeze A(1)  A(1) .
 
b) Să se verifice dacă  Ax   A x  1  1 , x  R .
2 2

c) Să se determine inversa matricei A(1).


 1 1 0 1 0 0
   
31. Se consideră matricele A   1 0 0 , I 3   0 1 0  .
 0 1 0 0 0 1
   
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
b) Să se calculeze A 2 ştiind că A2  A  A. .
c) Să se calculeze inversa matricei I 3  A .
 0 3 1 0
32. Se consideră matricele A    , I 2    şi
1 0 0 1
mulţimea C  A  X  M 2 ( R) XA  AX 
0 a
a) Să se determine a, b  R , astfel încât
A     I 2 .
b 0
b) Să se demonstreze că A  B  A , unde B  A  2I 2
2

şi A  A  A. .
2

c) Să se arate că dacă X  C (A) , atunci a, b  R astfel


 a 3b 
încât X    .
b a 

88
 4 1 1 0
33. În M 2 ( R) se consideră matricele A    , I 2   
 4 1 0 1
şi submulţimea G  X (a) a  R; X (a)  I 2  aA .

a) Să se verifice dacă I 2 aparţine mulţimii G.


b) Să se arate că X a   X b  X a  b  5ab,
a, b  R .

inversa matricei X a 
1
c) Să se arate că pentru a  
5
 a 
este matricea X  .
 1  5a 
  1 1 3 1 0 0
   
34. Se consideră matricele A    2 2 6  , I 3   0 1 0 
  3 3 9 0 0 1
   
şi B  A  I 3 .
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
A2  B 2 , unde A  A  A.
2
b) Să se calculeze şi
B  B  B.
2

1 1
c) Să se arate inversa matricei B este B  A  I3 .
9
 1̂ 0̂ 0̂ 
 
35. În M 3 ( Z 8 ) se consideră matricele A   0̂ 3̂ 0̂  ,
 
 0̂ 0̂ 5̂ 
 1̂ 0̂ 0̂   1̂ 0̂ 0̂ 
   
B   2̂ 3̂ 0̂  I 3   0̂ 1̂ 0̂  . Se notează X 2  X  X ,
   
 3̂ 7̂ 5̂   0̂ 0̂ 1̂ 
pentru X  M 3 Z 8  .

89
a) Să se arate că A  I 3 .
2

b) Să se rezolve ecuaţia matriceală A  X  I3 , unde


X  M 3 Z 8  .
c) Să se calculeze B  A .
2

4 8
36. În mulţimea M 2 ( R) se consideră matricele A    ,
 2 4
1 0
I 2    şi X a   I 2  aA , unde a  R .
0 1
a) Să se demonstreze că A  8 A .
2

b) Să se calculeze det X a  .
c) Să se domonstreze că X a   X b  X a  b  8ab ,
a, b  R .
 2 2 1 0
37. Se consideră matricele A    , I 2    ,
 0 2 0 1
 x y
B    cu x, y  R .
0 6
a) Să se determine numărul real x astfel încât
A B  B  A .
b) Să se verifice că A
2
 4 A  I 2  , unde A2  A  A. .
c) Să se determine numărul real a astfel încât
A  aA  4 A  O2 , unde A  A  A  A .
3 2 3

90
 2  1  1
 
38. Se consideră matricele A    1 2  1 ,
 1 1 2 
 
  1  1  1 1 0 0
   
B    1  1  1 şi I 3   0 1 0  . Se notează
  1  1  1 0 0 1
   
X2  X X .
a) Să se calculeze AB.
b) Să se demonstreze că  A  B    A  B   A  B .
2 2 2 2

c) Să se calculeze inversa matricei  A  B  .


2

1 2  3 
 
39. Fie măricea A  1 2  3  . Pentru a  R fixat, definim
1 2  3 
 
B  aA  I 3 .
a) Să se calculeze det B  pentru a=1.
b) Să se calculeze A , unde A  A  A. .
2 2

40. Să se demonstreze că 2 B  B  I 3 şi să se determine B .


2 1

0 0 a
 
41. În M 3 ( R) se consideră matricele A   0 a 0  , unde
a 0 0
 
1 0 0
 
aR, I 3   0 1 0  şi submulţimea
0 0 1
 
G  X  M 3 R  AX  XA .
a) Să se calculeze det  A .

91
b) Să se demonstreze că A2 X  XA 2 , X  M 3 ( R) ,
unde A  A  A. .
2

c) Să se arate că dacă a, b  R , atunci matricea


aI 3  bA  G .
 4 2
42. În mulţimea M 2 ( R) se consideră matricele A    ,
 2 4
1 0  0 0
I 2    şi O2    .
0 1  0 0
 
det A 2 , unde A2  A  A. .
a) Să se calculeze

3 14 13 
b) Să se demonstreze că A  2   , unde
3

 13 14 
A3  A2  A. .
c) Să se demonstreze că matricea A verifică egalitatea
A2  8 A  12I 2  O2 .
 x 1
43. Pentru fiecare x  R se consideră matricele Ax    şi
1 x
1 0
I 2    .
0 1
a) Să se determine valorile lui x pentru care det Ax  0 .
b) Să se determine x  R astfel încât A  I 2 , unde
2
x

A  Ax  Ax .
2
x

c) Să se demonstreze că Ax  2 xAx  1  x I 2 .
2
 2

44. În mulţimea M 3 ( R) se consideră matricele
 4  2  2   2  2  2
   
A    2 4  2  , B    2  2  2  şi C  A  B .
 2  2 4    2  2  2
   
92
a) Să se calculeze AB.
b) Să se demonstreze că A  6 A şi B  6 B , unde
2 2

A2  A  A.
c) Să se demonstreze că C
3
 6 2  A  B , unde
C  C  C  C.
3

2. Determinanţi.

1 x ab
1. Se consideră determinatul Da, b, x   1 a bx , unde a,
1 a ax
b şi x sunt numere reale
D1,1,0 .
a) Să se calculeze
b) Să se demonstreze că Da, a, x  nu depinde de numărul
real x.
c) Să se rezolve ecuaţia Da, b, x   0 , unde a, b sunt
numere reale distincte.
2012  1 1
2. a) Să se calculeze determinantul .
1 2012  1
x1 x2
b) Să se calculeze determinantul , ştiind că x1 şi
 x2 x1
x 2 sunt soluțiile ecuaţiei x 2  4 x  2  0 .

a b c
3. Se consideră determinatul d  c a b , unde a, b, c  R .
b c a

93
a) Să se calculeze determinantul d pentru a=2, b=1, c= - 1.
b) Să se verifice dacă

d
1
2

a  b  c  a  b2  b  c 2  c  a 2 , 
a, b, c  R .
2x 3x 5x
c) Să se rezolve în R ecuaţia 5
x
2x 3 x  0.
3x 5x 2x
x1 x2 x3
4. Se consideră determinatul d  x 2 x3 x1 , unde x1 , x 2 ,
x3 x1 x2
x3  R sunt soluţiile ecuaţiei x 3  2 x  0 .
a) Să se calculeze x1  x2  x3 .
b) Să se calculez x1  x2  x3 . .
2 2 2

c) Să se calculeze valoarea determinantului d.


x1 x2 x3
5. Se consideră determinatul d  x 2 x3 x1 , unde x1 , x 2 ,
x3 x1 x2
x3  R sunt soluţiile ecuaţiei x 3  3x  2  0 .
a) Să se calculeze x1  x2  x3 .
b) Să se arate că x1  x2  x3  6 .
3 3 3

c) Să se calculeze valoarea determinantului d.

1 1 1
6. Se consideră determinatul D(a )  1 3 9 unde a este
1 a a2
număr real.

94
a) Să se calculeze valoarea determinantului D(9).
b) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
D(a)  0.
c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
D(3 x )  0.
a b c
7. Se consideră determinatul   c a b cu a, b, c  R .
b c a
a) Ştiind că a  1, b  0 şi c  1, să se calculeze
determinantul .
b) Să se arate că

  a  b  c  a  b  c  ab  ac  bc , a, b, c  R.
2 2 2

2x 1 1
c) Să se rezolve ecuaţia 1 2x 1  0, x  R .
1 1 2x
1 1 a
8. Se consideră determinatul D(a )  1 a 1 unde a este
a 1 1
număr real.
a) Să se calculeze determinantul pentru a = -1.
b) Să se demonstreze că D(a)  a  1 a  2, pentru orice
2

a număr real.
c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
D(a)  4 .

95
 1 1 0 0 0 0
   
9. Fie matricele A    1 0 0  şi O3   0 0 0  . Să se
 0 0 0 0 0 0
   
arate că A  A  A  O3 ,
3 2
unde A  A  A. şi
2

A3  A2  A.

3. Aplicaţii ale determinanţilor în geometrie

1. În reperul cartezian xOy se consideră punctele


A2;1, B1;2 şi C n n;n  cu n  Z .
a) Să se scrie ecuaţia dreptei C 4 C 2 .
b) Să se arate că n  Z
*
punctele O, C n , C n 1 sunt
coliniare.
c) Să se calculeze aria triunghiului ABC 3 .
2. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A7;4,
Ba; a  şi C 3;2 unde a  R .
a) Pentru a = 0să se calculeze aria triunghiului ABC.
b) Pentru a = - 2 să se determine ecuaţia dreptei care trece
prin punctele B şi C.
c) Să se determine a  R pentru care orice punct
M x;2 cu x  R este coliniar cu punctele B şi C.
3. În reperul cartezian xOy se consideră dreptele
AB : x  2 y  4  0 şi BC : 3x  y  2  0 .
a) Să se determine coordonatele punctului B.
    
b) Pentru A 4;0 , B 0;2 , C 1;1 
să se scrie ecuaţia
medianei triunghiului ABC,duse din vârful C.
    
c) Pentru A 4;0 , B 0;2 , C 1;1  să se calculeze aria
triunghiului ABC.
4. În reperul cartezian xOy se consideră dreptele de ecuaţii
AB : x  2 y  4  0 şi CA : x  3 y  4  0 .
96
a) Să se determine coordonatele punctului A.
b) Să se calculeze aria triunghiului ABC, dacă A4;0 ,
B0;2 şi C 1;1 .
c) Să se determine a  R astfel încât punctele A4;0 ,
B0;2 şi D2; a  să fie coliniare.

5. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O(0;0) şi


 
An n;2 n , n  N .
a) Să se verifice dacă O, A1 , A2 sunt coliniare.
b) Să se determine numărul dreptelor care trec prin cel
puţin dau dintre punctele O, A0 , A1 , A2 .
c) Să se calculeze aria triunghiului determinat de punctele
An , An1 , An 2 , n  N .
6. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O(0;0) şi
An n;2n  1, n  N .
a) Să se determine ecuaţia dreptei A1 A2 .
b) Să se calculeze aria triunghiului OA1 A2 .
c) Să se arate că toate punctele An n;2n  1, n  N sunt
coliniare.
7. În reperul cartezian xOy se consideră punctele
 1
n

An  log 2   ; log 3 9 n  şi Bn  n;2n, n  N * .
 2 
 
a) Să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctele
B1 şi B2 .
b) Să se arate că An  Bn , n  N * .
c) Să se demonstreze că pentru n  N
*
punctul An
aparţine dreptei A1 A2 .

97
8. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O(0;0) şi
An n  1;3n  2, n  N .
a) Să se scrie ecuaţia dreptei determinată de punctele A1
şi A2 .
b) Să se calculeze aria triunghiului
OA0 A1 .
c) Să se demonstreze că pentru n  N , n  3, punctele
A1 , A2 şi An sunt coliniare.

9. Se consideră punctele An n; n , unde
2
 n  N.
a) Să se determine ecuaţia dreptei A0 A1 .
b) Să se calculeze aria triunghiului A0 A1 A2 .
c) Să se arate că pentru m, n, p  N , distincte două câte
două, aria triunghiului Am An Ap este un număr natural.
10. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O(0;0) şi
An n; n  2, n  N .
a) Să se scrie ecuaţia dreptei A0 A1 .
b) Să se arate că punctele A0 , A1 , A2 sunt coliniare.
c) Să se arate că aria triunghiului OAn An 1 nu depinde de
numărul natural n.
 x y 1
 
11. Se consideră matricea M   1 2 1 cu x, y  R . În
 0 3 1
 
reperul cartezian xOy se consideră punctele A1;2, B0;3,
O(0;0) şi Cn n  1;2  n cu n  N * .
a) Să se calculeze determinantul matricei M.
b) Să se arate că punctele A, B, C 2 sunt coliniare.
c) Să se determine numărul natural nenul n astfel încât
aria triunghiului AOC n să fie minimă.

98
99
4.Sisteme de ecuaţii.

x  y  z  2

1. Se consideră sistemul 2 x  y  z  3 , unde a  R.
x  y  2z  a

a) Să se calculeze determinantul matricei asociate
sistemului.
b) Pentru a =0 să se rezolve sistemul.
c) Să se determine a  R astfel încât soluţia sistemului să verifice
relaţia x  y  z .

2. Pentru fiecare a  R , se consideră matricea


a 1 1 ax  y  z  1
  
A(a )   1 a 1  şi sistemul  x  ay  z  1 .
1 1 a  x  y  az  1
  
a) Să se calculeze determinatul matricei A(a), aR.
b) Să se determine a  R pentru care sistemul dat poate fi
rezolvat prin metoda Cramer.
c) Pentru a=0, să rezolve sistemul.
mx  y  z  m 2  3

3. Se consideră sistemul 5 x  2 y  z  2 unde m este
(m  1) x  2 y  3z  2

un parametru real.
m 1 1
a) Să se determine m  R, ştiind că 5  2 1  12.
m 1 2 3
b) Să se determine m  R astfel încât sistemul să admită
soluţia (1;2;3) .
c) Pentru m = -1 să se rezolve sistemul de ecuaţii.

100
 x  2 y  3z  3

4. Se consideră sistemul de ecuaţii 2 x  y  z  4 unde m
mx  y  4 z  1

este un parametru real.
a) Să se determine m  R, astfel încât soluţia sistemului
să fie (2;1;1) .
1 2 3
b) Să se rezolve ecuaţia 2 1 1  m 2  3m, unde
m 1 4
m R .
c) Pentru m = -5 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
x  y  z  1

5. Se consideră sistemul de ecuaţii  x  2 y  az  1 şi
x  4 y  a 2 z  1

1 1 1 
 
matricea A(a )  1 2 a   M 3 ( R ).
1 4 a 2 
 
a) Să se calculeze det  A(4) .
b) Să se determine a  R pentru care matricea Aa  este
inversabilă.
c) Pentru a  R \ 1;2 să se rezolve sistemul.
 x  ay  a 2 z  a

 x  by  b z  b unde
2
6. Se consideră sistemul de ecuaţii
 x  cy  c 2 z  c

a, b, c  R, sunt distincte două câte două.
a) Să se rezolve sistemul pentru a = 0, b =1 şi c =2.

101
  
b) Să se verifice că det( A)  a  b b  c c  a , unde A 
este matricea asociată sistemului.
c) Să se demonstreze că soluţia sistemului nu depinde de
numerele reale a, b şi c.
x  3 y  2z  b

7. Se consideră sistemul  x  2 y  az  5, unde a, b  R.
x  y  4z  4

a) Să se calculeze determinatul matricei asociate
sistemului.
b) Pentru a= -1 şi b=2 să se rezolve sistemul.
c) Să se determine numărul real b, ştiind că x0 ; y 0 ; z 0 
este soluţie a sistemului şi că x0  y 0  z 0  4 .
 x  4 y  4 z  15

8. Se consideră sistemul 3x  a  4 y  5 z  22, unde
3x  2 y  (3  a) z  16

a  R.
a) Pentru a=1 să se calculeze determinantul matricei
asociate sistemului.
b) Să se arate că tripletul 7;1;1 nu poate fi soluţie a
sistemului, a  R.
c) Să se determine soluţia x0 ; y0 ; z 0  a sistemului pentru
care y0  z 0  3 .
 x1  x 2  x3  2

9. Se consideră sistemul  1  1  1  1 .

 x1 x 2 x 3 2
 x1 x 2  x 2 x3  x3 x1  2
a) Să se calculeze x1 x2 x3 .
b) Să se determine a, b, c  R , ştiind că ecuaţia
x  ax  bx  c  0 are soluţiile x1 , x2 , x3 .
3 2

102
c) Să se determine soluţiile sistemului.
 x  2 y  3z  3

10. Se consideră sistemul 2 x  y  z  4 , unde m este un
mx  y  4 z  1

parametru real şi A matricea sistemului.
a) Să se arate că pentru orice m număr real tripletul
0;3;1 este soluţie a sistemului.
b) Să se determine valorile parametrului real m pentru
care sistemul admite soluţie unică.
c) Pentru m  3 , să se rezolve sistemul.
2 x  5 y  4 z  0

11. Se consideră sistemul de ecuaţii  3 x  y  z  1 , unde
2 x  z  a

a  Z şi notăm cu A matricea sistemului.
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
b) Pentru a =1 să se rezolve sistemul.
c) Să se determine cea mai mică valoare a lui a  Z
pentru care soluţia sistemului este formată din trei
numere naturale.
 x  y  3z  0

12. Se consideră sistemul 2 x  y  mz  0, unde m este un
4 x  y  5 z  0

parametru real şi A matricea sistemului.
a) Să se calculeze determinantul matricei A pentru m=1.
b) Să se determine parametrul real m ştiind că
determinantul matricei sistemului este nul.
c) Pentru m  1 să se rezolve sistemul.

103
ax  2 y  0 ,  a 2 ,
13. Se consideră sistemul  a  R şi A   
4 x  y  0  4 1
A M 2 ( R) matricea sistemului. Notăm A2  A  A. ,
 0 0 1 0
O2    , I 2    .
 0 0  0 1
a) Pentru a = - 1 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
b) Să se verifice egalitatea A2  a  1A  a  8I 2  O2 .
c) Să se determine a  R ştiind că matricea A verifică
egalitatea A  9I 2 ..
2

 x  ay  z  0
14. Se consideră sistemul 
 x  4 y  2 z  16 ,
unde a  R şi
 x  2 y  2 z  6

1  a  1 
matricea sistemului A  1 4  2  .
 
1  2 2 
 
a) Să se determine valorile reale ale lui a astfel încât
matricea A să fie inversabilă.
b) Să se calculeze A , unde A  A  A. .
2 2

c) Să se rezolve sistemul pentru a =1.


x  y  z  0
15. Se consideră sistemul 
ax  2 y  4 z  0 , unde
a  R şi
a 2 x  4 y  16 z  0

1 1 1
 
matricea sistemului A   a 2 4  .
 a 2 4 16 
 
a) Pentru a =1 să se calculeze determinantul matricei A.
b) Să se determine mulţimea valorilor reale ale numărului
a pentru care det  A  0 .
c) Să se rezolve sistemul pentru a  R \ 2;4 .

104
105
5.Legi de compoziţie. Grupuri. Inele. Corpuri.

1. Pe mulţimea numerelor reale definim operaţia


x  y  xy  4 x  4 y  12 , pentru orice x, y  R .
a) Să se verifice că x  y  ( x  4)( y  4)  4 pentru orice
x, y  R .
b) Să se calculeze x  (4).
c) Ştiind că operaţia „  ” este asociativă, să se calculeze
(2012)  (2011)  ...  2011  2012.

2. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de


compozitie x  y  xy  7( x  y)  42.
a) Să se calculeze 2  ( 2 ).
b) Să se verifice că x  y  ( x  7)( y  7)  7 pentru orice
x, y  R .
c) Ştiind că legea „  ” este asociativă, să se se rezolve în
mulţimea numerelor reale, ecuaţia x  x  x  x.
3. Pe mulţimea numerelor întregi se definesc legile de
compozitie x  y  x  y  3 şi x  y  ( x  3)( y  3)  3.
a) Să se rezolve în mulţimea numerelor întregi ecuaţia
x  x  x  x.
b) Să se determine numărul întreg a care are proprietatea
x  a  3, oricare ar fi numărul întreg x.
 x  ( y  1)  4
c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii  , unde
( x  y )  1  5
x, y  Z .
4. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de
compozitie x  y  xy  5( x  y)  30.
a) Să se demonstreze că x  y  ( x  5)( y  5)  5 ,
x, y  R .

106
b) Să se determine elementul neutru al legii de compoziţie
„  ”.
c) Ştiind că legea de compoziţie „  ” este asociativă să se
rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
x  x  x  x.
5. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de
compozitie x  y  2 xy  x  y  1 .
a) Să se arate că x  y  xy  (1  x)(1  y) , x, y  R .
b) Să se arate că legea de compoziţie „  ” este asociativă.
c) Să se rezolve în R ecuaţia x  (1  x)  0.
6. Pe mulţimea Z se consideră legile de compozitie
x  y  x  y  1, x  y  ax  by  1, cu a, b  Z şi funcţia
f : Z  Z definită prin f ( x)  x  2.
a) Să se demonstreze că x  (1)  (1)  x  x, x  Z .
b) Să se determine a, b  Z pentru care legea de
compoziţie „  ” este asociativă.
c) Dacă a  b  1 să se arate că funcţia f este morfism
între grupurile ( Z ; ) şi ( Z ,) .
7. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de
x y
compozitie x y  2 .
a) Să se calculeze 2012  (2012) .
b) Să se rezolve în R ecuaţia x  x  64.
2

c) Să se demonstreze că nu există x, y, z  R pentru care


( x  y)  z  2 z .
8. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de
compozitie x  y  3 x  y .
3 3

a) Să se calculeze x  0.
b) Să se demonstreze că legea de compoziţie „  ” este
asociativă.
c) Ştiind că x0  Q şi xn  x0  xn1 , n  N  , să se arate
că x7  Q.

107
9. Se consideră mulţimea G  (0;) \ {1} şi operaţia
x y  x 3 ln y
, x, y  G.
a) Să se determine mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei
x  e  1, unde e este baza logaritmului natural.
b) Să se demonstreze că x  y  G, pentru x, y  G.
c) Să se că operaţia „  ” este asociativă pe mulţimea G.
10. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de
compoziţie x  y  2 xy  6 x  6 y  21, pentru x, y  R .
a) Să se arate că x  y  2( x  3)( y  3)  3, x, y  R
b) Să se rezolve în R ecuaţia 5  5  11.
x x

c) Să se determine elementele simetrizabile în raport cu


legea „  ”.
11. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de
compoziţie x  y  xy  3x  3 y  6, x, y  R .
a) Să se arate că x  y  ( x  3)( y  3)  3 , x, y  R
b) Să se determine elementul neutru, ştiind că legea de
compoziţie „  ” este asociativă şi comutativă.
c) Să se determine n  N , n  2 astfel încât Cn2  Cn2  13.
12. Pe mulţimea numerelor întregi definim legile de compoziţie
x  y  x  y  3 şi x  y  xy  3( x  y)  12 .
a) Să se rezolve în Z ecuaţia x  x  12 .
b) Să se arate că 1 (2  3)  (1 2)  (1 3) .
( x  3)  y  2
c) Să se rezolve în mulţimea ZXZ sistemul 
( x  y )  4  10
.
13. Pe mulţimea numerelor întregi se defineşte legea de
compoziţie x  y  x  y  11.
a) Să se arate că legea de compoziţie „  ” este asociativă.
b) Să se rezolve ecuaţia  x  x  1.
 ...
x
de6 orix
c) Să se demonstreze că ( Z ;) este grup comutativ.

108
14. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legile de
compoziţie x  y  xy  2 x  2 y  6 şi
x  y  xy  3( x  y)  12.
a) Să se verifice că ( x  2)  (3  x)  1, x  R .
b) Ştiind că e1 este elementul neutru în raport cu legea de
compoziţie „  ” şi e2 este elementul neutru în raport cu
legea de compoziţie „  ” să se calculeze e1  e2 e1 e2 .
c) Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  ax  1 . Să se
determine a  R astfel încât f ( x  y)  f ( x)  f ( y) ,
x, y  R .
15. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de
compoziţie x  y  ( x  3)( y  3)  3 , x, y  R .
1 
a) Să se arate că ( x  3)    3   4 , x  R .
x 
b) Să se arate că legea „  ” are elementul neutru e=4.
c) Să se determine elementele simetrizabile ale mulţimii R
în raport cu legea „  ”.
16. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de
compoziţie x  y  x  y  14, x, y  R .
a) Să se rezolve ecuaţia x  x  2 .
b) Să se demonstreze că legea „  ” este asociativă.
c) Să se demonstreze că ( R;) este grup.
17. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de
compoziţie x  y  xy  10( x  y)  110 .
a) x  y  ( x 10)( y  10)  10 , x, y  R
Să se verifice că
1 1
b) Să se calculeze C10  C20 .
c) Să se rezolve ecuaţia x  ( x  1)  10, unde x  R .
18. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de
compoziţie x  y  xy  x  y  2 .
a) Să se demonstreze că x  y  ( x  1)( y 1)  1, x, y  R .

109
b) Să se demonstreze că legea „  ” este asociativă.
1 2 2012
c) Să se calculeze   ...  .
2 2 2
19. Pe mulţimea Z se consideră legile de compoziţie
x  y  x  y  2 şi respectiv x  y  xy  2 x  2 y  2 .
a) Să se demonstreze că x  y  ( x  2)( y  2)  2 .
b) Să se determine elementele neutre ale fiecăreia dintre
cele două legi de compoziţie.

x  y  7
2 2

c) Să se rezolve sistemul  2 .

 x  y  16
2

20. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de


compoziţie x  y  2 xy  8x  8 y  36 .
a) Să se demonstreze că x  y  2( x  4)( y  4)  4 ,
x, y  R .
b) Să se rezolve ecuaţia x  x  36 .
c) Ştiind că operaţia „  ” este asociativă, să se calculeze
1  2  3  ...  2012.
21. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de
compoziţie x  y  3xy  3x  3 y  2 .
a) Să se demonstreze că x  y  3( x  1)( y  1) 1 ,
x, y  R .
b) Să se determine perechile ( x, y)  RXR pentru care
( x  2)  ( y  5)  1.
2 2

c) Ştiind că legea „  ” este asociativă, să se calculeze


valoarea expresiei
(2012)  (2011)  ...  (1)  0 1  2  ...  2011  2012.
22. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legile de
compoziţie x y  x y3 şi respectiv
x  y  xy  3( x  y)  12 .
a) Să se verifice că x  y  ( x  3)( y  3)  3 , x, y  R .
b) Să se rezolve în R ecuaţia ( x  ( x  1))  ( x  ( x  1))  11.
110
c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii
 x  ( y  1)  0
 , x, y  R.
( x  1)  y  x  ( y  1)
23. Se consideră mulţimea G  Ax | x  Z , unde matricea
 1 0 0
 
Ax   0 1 0  , x  Z .
 x 0 1
 
a) Să verifice că Ax  Ay  Ax y , unde x, y  Z .
b) Să se determine elementul neutru din grupul (G;) .
c) Să se demonstreze că funcţia f : Z  G, f ( x)  Ax este
morfism de grupuri.
 2012 x 0 0
 
24. Se consideră matricea Ax   0 1 0  , pentru x  R
 0 0 1 

şi mulţimea
G  Ax | x  R  M 3 ( R).
1 0 0
 
a) Să verifice că. I 3  G, unde I 3   0 1 0  .
0 0 1
 
b) Să demonstreze că Ax  Ay  Ax y , unde x, y  R .
c) Să se arate că G  Ax | x  R este grup în raport cu
înmulţirea matricelor.
25. Se consideră inelul ( Z 6 ,,).
a) Să se calculeze numărul elementelor inversbile în
raoprt cu înmulţirea din inelul ( Z 6 ,,).

111
b) Se consideră S suma soluţiilor ecuaţiei 2̂ x  1̂  5̂ şi P
produsul soluţiilor ecuaţiei x  x, unde x  Z 6 . Să se
2

calculeze S+P.
c) Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element
din inelul ( Z 6 ,,), acesta să fie soluţie a ecuaţiei

x 3  0̂.
26. În mulţimea M 2 ( Z 5 ) se consideră submulţimea
  xˆ yˆ   1̂ 0̂ 
G   X  M 2 ( Z 5 ) |   şi matricele I 2    şi
  2̂ yˆ xˆ   0̂ 1̂ 

 0̂ 0̂ 
O2   .

 0̂ 0̂ 
a) I 2  G şi O2  G .
Să se arate că
b) Să se arate că dacă A, B  G atunci A  B  G .
c) Să se verifice că mulţimea G împreună cu operaţia de
adunare a matricelor este grup comutativ.
27. Se consideră ( Z 8 ,,) inelul claselor de resturi modulo 8.

a) Z 8 suma S  1̂  2̂  3̂  4̂  5̂  6̂  7̂.
Să se calculeze în
b) Să se calculeze în Z 8 produsul elementelor inversabile
ale inelului.
2̂ x  5̂ y  2̂
c) Să se rezolve în Z 8 sistemul  .
3̂x  2̂ y  5̂

28. Fie mulţimea G  a  b 3 a, b  Z , a  3b  1
2 2

a) Să se verifice dacă 0 şi 1 aparţin mulţimii G.
b) Să se demonstreze că pentru x, y  G avem x  y  G.
1
c) Să se arate că dacă x  G atunci G .
x

112
1 0
29. În mulţimea M 2 ( R) se consideră I 2    ,
0 1
 4  6
A    şi X (a)  I 2  aA, unde a  R .
 2  3
a) Să se calculeze A , unde A  A  A  A .
3 3

b) Să se verifice dacă X (a)  X (b)  X (a  b  ab) ,


a, b  R.
c) Să se calculeze suma
X (1)  X (2)  X (3)  ...  X (2012) .
30. Se consideră mulţimea G  Ax x  Z , unde matricea

 1 0 0
 
Ax   0 1 0 , x  Z .
 x 0 1
 
a) Să se verifice Ax  Ay  Ax y , unde x, y  Z .
b) Să se determine elementul neutru din grupul (G;).
c) Să se arate că funcţia f : Z  G, f ( x)  Ax este
morfism între grupurile ( Z ,) şi (G,). .
 a 0 a 
   
31. Fie mulţimea M   A(a )   0 0 0  a  R  .
 a 0 a 
   
a) Să se verifice dacă A( a )  A(b)  A ( 2ab), a, b  R.
1
b) Să se arate că A  este element neutru faţă de
2
operaţia de înmulţire a matricelor pe M.
c) Să se determine simetricul elementului A(1)  M în
raport cu operaţia de înmulţire a matricelor pe
mulţimea M.

113
32. Se consideră mulţime
 a b  
G    a, b  Z , a 2  3b 2  1  M 2 ( Z ).
 3b a  
1 0  0 0
a) Să se verifice I 2     G şi O2     G.
0 1  0 0
b) Să se arate că pentru A, B  G are loc egalitatea
A  B  B  A.
c) Să se demonstreze că inversa oricărei matrice din G
aparţine mulţimii G.
  2a  a  
33. Se consideră M   A(a)  
mulţimea  a  R .
  2a  a  

Pentru A M se notează A  
n
 A
A A , unde n  N .
 ...
denori

Să se arate că  A(a)   aA(a) , a  R .


2
a)
b) Să se arate că dacă X ,Y  M , atunci XY  M .
c) Să se determine a  R astfel încât
 A(a)   A(a)
2 3
 2 A(a).

6. POLINOAME

1. Se consideră polinomul f  X 4  X 3  aX 2  bX  c,
unde a, b, c  R.
a) Pentru a  c  1 şi b  1 să se determine câtul şi
restul împărţirii polinomului f la X  1.
2

b) Să se determine numerele a, b, c ştiind că restul


împărţirii polinomului f la X  1 este X, iar restul
2

împărţirii polinomului f la X – 1 este – 1.

114
1 
c) Să se demonstreze că dacă a   , , atunci f nu are
2 
toate rădăcinile reale.

2. În mulţinea R[X ] se consideră polinoamele


f  X 4  X 3  X 2  X  1 şi g  X 2  X  1.
a) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f
la polinomul g.
b) Să se arate că dacă y este rădăcină a polinomului g,
atunci y  2 y  1.
3

c) Să se demonstreze că dacă y este rădăcină a


polinomului g, atunci f ( y ) nu este număr raţional.

3. Se consideră polinoamele cu coeficenţi reali


f  X  aX  28 X  bX  96 şi g  X  2 X  24 .
4 3 2 2

a) Să se scrie forma algebrică a polinomului


h  ( X  2 X  24)( X  4).
2 2

b) Să se determine a, b  R astfel încât polinoamele f şi


h  ( X 2  2 X  24)( X 2  4) să fie egale.
c) Să se rezolve în R ecuaţia
16  2  8  28  4  8  2  96  0.
x x x x

4. Fie polinoamele f  X  aX  X 1̂ şi g  X  3̂ din


3 2

inelul Z 5 [ X ] .
a) Să se determine a  Z 5 , astfel încât polinomul f să fie
divizibil cu polinomul g.
b) Pentru a  1̂, să se arate că f  ( X  1̂)( X  1̂).
2

c) Pentru a  1̂, să se rezolve în inelul ( Z 5 ,,) ecuaţia


f ( x)  0̂.

115
5. Se consideră polinoamele f , g  Z 5 [ X ],
f  (3̂a  3̂b) X 2  2̂ X  2̂a  3̂b şi
g  2̂ X 2  2̂ X  3̂a  2̂b.
a) Să se determine a, b  Z 5 astfel încât cele două
polinoame să fie egale.
b) Pentru a  b  2̂, să se calculeze în Z 5 suma
f (0̂)  f (1̂)  f (2̂)  f (3̂)  f (4̂).
c) Pentru a  b  2̂, să se rezolve în Z 5 ecuaţia f ( x)  0̂.
6. Se consideră polinoamele f  ( X  1) 2012  ( X  1) 2012 şi
g  X  1. Polinomul f are forma algebrică
f  a2012X 2012
 a2011X 2011
 ...  a1 X  a0 , cu
a0 , a1 ,..., a2012  R.
a) Să se determine a0 .
b) Să se calculeze restul împărţirii polinomului f la
polinomul g.
c) Să se calculeze suma coeficienţilor polinomului f.
7. Se consideră polinoamele f , g  R[ X ],
f  ( X  1)10  ( X  2)10 şi g  X 2  3 X  2.
a) Să se descompună polinomul g în produs de factori
ireductibili în R[X].
b) Să se demonstreze că polinomul f nu este divizibil cu
polinomul g.
c) Să se determine restul împărţirii polinomului f la
polinomul g.
8. Se consideră f  X 4  mX 2  n, unde
polinomul
m, n  R. Rădăcinile polinomului sunt x1 , x2 , x3 , x4 .
a) Să se determine m, n  R ştiind că polinomul f
admite rădăcinile x1  0 şi x2  1.

116
b) Să se determine m R astfel încât rădăcinile
polinomului să verifice relaţia x  x  x  x  2.
2 2 2 2
1 2 3 4
c) Pentru m=1 şi n=1 să se descompună polinomul f în
produs de factori ireductibili în R[X].
9. Se consideră polinoamele cu coeficienţi raţionali
f  X 4  aX 3  bX 2  5 X  6 şi g  X 3  X  2.
a) Să se determine a, b  Q , astfel încât polinomul f să fie
divizibil cu polinomul g.
b) Pentru a  3 şi b  1 să se descompună polinomul f în
produs de factori ireductibili în Q[X ].
c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
33 x  32 x1  3x  5  6  3 x  0.
10. Se consideră polinomul f  X  9 X  X  9 care are
3 2

rădăcinile x1 , x2 .x3  R.
a) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f
la X  1.
2

b) Să se verifice că x1  x2  x3  9( x1  x2  x3 )  18.
3 3 3 2 2 2

c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia


f (3 x )  0.
11. Se consideră polinomul cu coeficienţi raţionali
f  X  aX  5 X  14
3 2
şi suma
S n  x1  x2  x3 , n  N , unde x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile
n n n *

polinomului f.
a) Să se determine numărul raţional a astfel încât
polinomul f să admită rădăcinax1  2.
b) Pentru a  4 să se rezolve ecuaţia f ( x)  0.
c) Pentru a  4 să se demonstreze egalitatea
S3  42  4S 2  5S1.
12. Se consideră polinoamele f  3̂ X 5  3̂ X 3  3̂ X  4̂  Z 5 [ X ] şi
g  3̂ X 3  3̂ X 2  2̂ X  3̂  Z 5 [ X ].
117
a) Să se claculeze f (0̂)  f (1̂).
b) Să se rezolve în mulţimea Z 5 ecuaţia f ( x)  0̂.
c) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f
la polinomul g.
13. Se consideră polinomul f  mX  11X  7 X  m care
3 2

are coeficienţi reali.


a) Să se determine m R astfel încât polinomul f să fie
divizibil cu polinomul g  X  1.
b) Pentru m  9 să se descompună polinomul f în
produs de factori ireductibili în R[X ].
c) Pentru m  9 să se calculeze suma pătratelor
rădăcinilor polinomului f.
14. Fie polinomul f a  X 3  aX 2  aX  4 care are
coeficienţii numere reale.
a) Să se determine a  R astfel încât x1  x2  x3  2,
unde x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile reale ale polinomului f a .
b) Să se determine a  R astfel încât polinomul f a să fie
divizibil cu polinomul X  2.
2

c) Să determine a  Z pentru care polinomul f a are o


rădăcină raţională pozitivă.
15. Se consideră polinomul f  X 4  aX 3  X  1, unde
aZ .
a) Să se determine a ştiind că x=1 este rădăcină a
polinomului f.
b) Pentru a=1 să se determine rădăcinile reale ale
polinomului f.
c) Să se demonstreze că f ( x)  0, x  Q \ Z .
16. Se consideră inelul polinoamelor z3 [ X ].
a) Pentru g  Z 3 [ X ], g  ( X  2̂) 2 ( X  1̂), să se calculeze
g (0̂).
118
b) Dacă f  Z 3 [ X ], f  X 3  2̂ X , să se arate că

f ( x)  0̂, x  Z 3 .
c) Să se determine toate polinoamele h Z 3 [ X ], care au
gradul egal cu 3 şi pentru care h(0̂)  h(1̂)  h(2̂).
17. Se consideră polinomul
f  4 X 4  4mX 3  (m 2  7) X 2  4mX  4, unde m R.
a) Să se determine m  R ştiind că x =1 este rădăcină a
polinomului f.
b) Să se determine m  R ştiind că suma rădăcinilor
polinomului f este egală cu 0.
c) Pentru m  5 să se rezolve ecuaţia f ( x)  0.
18. Se consideră polinomul f  ( X 2  2 X  1) 2  a 2 , unde
a  R.
a) Ştiind că a =0 să se determine soluţiile ecuaţiei
f ( x)  0.
f  ( X 2  2 X  1  a)( X 2  2 X  1  a) .
b) Să se verifice că
c) Să se determine a  R pentru care polinomul f are
toate rădăcinile reale.
19. Se consideră polinomul f  X 4  12 X 2  35  R[ X ].
a) Să se arate că f  ( X  6)  1.
2 2

b) Să se demonstreze că polinomul f nu are rădăcini


întregi.
c) Să se descompună polinomul f în produs de factori
ireductibili în R[X ].
20. Se consideră polinomul
f  X  2 X  aX  bX  c  R[ X ],
4 3 2
cu rădăcinile
x1 , x2 , x3 , x4 .
a) Să se calculeze suma x1  x2  x3  x4 .
b) Să se determine rădăcinile polinomului f ştiind că a = –
1, b = – 2 şi c=0.
119
c) Ştiind că rădăcinile polinomului f sunt în progresie
aritmetică, să se demonstreze că b  a  1 .
21. Se consideră polinomul f  X 3  2 X 2  aX  b cu
rădăcinile x1 , x2 , x3 , unde a, b  R.
a) Pentru a =1 şi b=0 să se determine x1 , x2 , x3 .
b) Ştiind că x1  x2  x3  2, să se arate că a=1.
2 2 2

c) Ştiind că f  ( X  x1 )( X  x2 )( X  x3 ), să se determine
2 2 2

numerele reale a şi b.
22. În inelul R[X ] se consideră polinomul f  X 3  X  5,
cu rădăcinile x1 , x2 , x3 .
 1
a) Să se calculeze f   .
 2
b) Să se determine numărul real a pentru care restul
împărţirii polinomului f la X  a să fie  5.
x1 x 2 x3
c) Să se arate că valoarea determinantului
x 2 x3 x1
x3 x1 x 2
este număr întreg.
23. Se consideră polinomul f  X 3  X 2  mX  1, m  R şi
x1 , x2 , x3 rădăcinile sale. Se defineşte S n  x1n  x2n  x3n ,
pentru n  N .
*

a) Să se determine numărul real m astfel încât x1  2 .


b) Să se arate că S3  S 2  mS1  3  0.
c) Să se arate că pentru orice număr par m Z polinomul
f nu are rădăcini raţionale.
24. Se consideră polinoamele f , g  R[ X ],
f  X  X  X  X  1 şi g  X  X  X  1.
4 3 2 3 2

120
a) Să se demonstreze că f  X  g  1.
b) Să se determine rădăcinile reale ale polinomului g.
c) Să se calculeze f (a), ştiind că a este o rădăcină a
polinomului g.
25. Se consideră polinoamele f , g  Z 5 [ X ],
f  3̂ X 3  4̂ X 2  3̂ X  2̂ şi g  X 2  2̂ X .
a) Să se calculeze f (1̂)  g (0̂).
b) Să se verifice că f  (3̂ X  3̂)  g  2̂ X  2̂ .
c) Să se determine numărul rădăcinilor din Z 5 ale
polinomului f.
26. Se consideră polinoamele f  X 3  3 X 2  3 X  1, cu
rădăcinile x1 , x2 , x3  R şi g  X  2 X  1, cu rădăcinile
2

y1 , y2  R.
a) Să se calculeze diferenţa S – S’ unde S  x1  x2  x3 S’
şi S '  y1  y2 .
b) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f
la g.
c) Să se calculeze produsul f ( y1 )  f ( y2 ).
27. Se consideră polinomul f  X 4  2 X 2  1, cu rădăcinile
x1 , x2 , x3 , x4  R.
a) Să se arate că polinomul f este divizibil cu g  X 2  1.
b) Să se calculeze produsul SP unde
S  x1  x2  x3  x4 şi P  x1  x2  x3  x4 .
c) Să se caluleze suma T  x1  x2  x3  x4 .
4 4 4 4

28. Se consideră polinomul f  R[X ],


f ( X )  ( X  1) 2012  ( X  1) 2012 care are forma algebrică
f ( X )  a2012X 2012  a2011X 2011  ...  a1 X  a0 .
a) Să se determine a0 .
121
b) Să se arate că f (1)  f (1) este număr întreg par.
c) Să se determine rădăcinile reale ale polinomului f.
29. Se consideră polinomul f  X 4  aX 3  bX  c, cu
a, b, c  R.
a) Pentru c=501, să se demonstreze că
f (1)  f (1)  1004.
b) Pentru a =– 2 , b=2 şi c =– 1 să se determine rădăcinile
reale ale polinomului f.
c) Să se demonstreze că nu există valori reale ale
coeficienţilor a, b, c astfel ca f să se dividă cu polinomul
g  X 3  X.
30. Se consideră polinomul f  X 3  aX 2  bX  c, cu
a, b, c  R având rădăcinile x1 , x2 , x3  R.
a) Să se determine numărul real c ştiind că
f (1)  f (1)  2a  1.
b) Ştiind că a =– 3, b=1, c=1, să se determine rădăcinile
reale ale polinomului f.
c) Să se exprime în funcţie de numerele reale a, b, c
x1 x 2 x3
determinantul D  x 2 x3 x1 .
x3 x1 x 2
31. Se consideră polinomul f  (1  X  X 2 )1006, cu forma
algebrică f  a0  a1 X  a2 X  ...  a2012X
2 2012
.
a) Să se calculeze f (1).
b) Să se arate că a0  a1  a2  ...  a2012 este un număr
întreg impar.
c) Să se determine restul împărţirii polinomului f la
polinomul X  1.
2

122
SUBIECTUL III

1. Derivate. Studiul functiilor cu ajutorul derivatelor.

1. Se consideră funcţia ( ) { .
a) Să se determine valoarea parametrului real a astfel
încât funcţia f să fie continuă în punctul x0  1.
b) Să se determine ecuaţia asimptotei către   la
graficul funcţiei f.
c) Să se calculeze lim   f ( x)  1  x  .
x 

2. Se consideră funcţia f : R  R de forma


1 x
  e  1, x  1
f ( x)   e .

ln x , x  1
a) Să se studieze continuitatea funcţie f în punctul
x0  1.
b) Să se determine ecuaţia asimptotei oblice către   la
graficul funcţiei f.
c) Să se arate că funcţia f este concavă pe 1; .
3. Se consideră funcţia f :RR de forma

e  1, x  0
x

f ( x)   2 unde a  R .

 x  x  a , x  0
a) Să se determine a  R astfel încât funcţia f să fie
continuă în punctul x0  0 .
b) Să se scrie ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în
punctul de abscisă – 1.

123
f ( x)  1
c) Să se calculeze lim .
x   x2  x


 x  x, x  1
2

4. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)   .

 x  x , x  1
2

a) Să se studieze continuitatea funcţie f în punctul


x0  1.
b) Să se calculeze f ' (0)  f ' (2).
c) Să se studieze derivabilitatea funcţie f în punctul
x0  1.

x2
5. Se consideră funcţia f : R \  1  R, f ( x)  .
x 1
a) Să se calculeze derivata funcţiei f.
b) Să se determine intervalele de monotonie ale funcţiei f.
c) Să se demonstreze că f ( x)  4 pentru x  1 .
6. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  e x  e  x .
f ( x)  f (0)
a) Să se calculeze lim .
x 0 x
b) Să se arate că funcţia f este crescătoare pe R.
c) Să se calculeze S  g (0)  g (1)  ...  g (2012), unde
g : R  R, g ( x)  f ' ( x)  f " ( x) şi f " reprezintă
derivata a doua a funcţiei f.
7. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x  e  x .
a) Să se calculeze f ' ( x), x  R .
b) Să se arate că f este descrescătoare pe (;0] şi
crescătoare pe [0;) .
c) Să se determine ecuaţia asimptotei oblice către   la
graficul funcţiei f.
8. Se consideră funcţia f : R  R ,
f ( x)  x 2012  2012( x  1)  1 .
124
a) Să se calculeze f (0)  f ' (0).
b) Să scrie ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în
punctul de abscisă x0  1 .
c) Să se arate că f este convexă pe R.
9. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  e x  x 2 .
f ( x)  f (1)
a) Să se calculeze lim .
x 1 x 1
b) Să se demonstreze că funcţia f nu are asimptotă către
 .
c) Să se demonstreze că funcţia f este convexă pe R.
10. Se consideră funcţia f : 0;  R definită prin
f ( x)  x  2 ln x.
a) Să se calculeze f ' ( x), x  0;  
b) Să se demonstreze că funcţia f este convexă pe
intervalul 0; .
e2
c) Să se demonstreze că f ( x)  ln , x  0;
4
11. Se consideră funcţia f : R \ 1  R definită prin
ex
f ( x)  .
x 1
xe x
a) Să se verifice că f ' ( x)  , x  R \  1.
x  12
b) Să se determine ecuaţia asimptotei către   la graficul
funcţiei f.
c) Să se demonstreze că f ( x)  1, pentru x  1.
12. Se consideră funcţia f : 0;  R definită prin
ln x
f ( x)  .
x
a) Să se calculeze f ' (e).
b) Să se determine ecuaţia asimptotei orizontale spre 
a graficului f.
125
c) Să se demonstreze că x e  e x pentru x  0 .
x
13. Se consideră funcţiile f n : R  R date prin f 0 ( x)  e  1
şi f n1 ( x)  f n ( x) pentru
'
n  N .
a) Să se calculeze f1 ( x), x  R .
b) Să se determine ecuaţia asimptotei orizontale către  
a graficului funcţiei f 0 .
f 2 ( x)  x  1
c) Să se calculeze lim .
x 0 x2
ex
14. Se consideră funcţia f : R *  R definită prin f ( x)  .
x2
a) Să se calculeze f ' ( x), x  R.
b) Să se demonstreze că funcţia f este descrescătoare pe
(0;2] .
c) Să se arate că 2e  3e 2 .
3

15. Se consideră funcţia f : R \ 1  R definită prin


x2  x  2
f ( x) 
x 1
a) Să se calculeze f ' ( x), x  R \ 1 . 
b) Să se demonstreze că funcţia f admite două puncte de
extrem.
c) Să se determine ecuaţia asimptotei oblice către   la
graficul funcţiei f.

16. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x  2 x  1 e .
2
 x

a) Să se calculeze f ' ( x), x  R.


b) Să se determine numărul punctelor de extrem ale
funcției f.
 f ' ( x) 
c) Să se calculeze lim x  1 .
x  
 f ( x) 
17. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  e  x .
x

a) Să se calculeze f ' ( x), x  R.


126
b) Să se demonstreze că f ( x)  1 pentru x  R.
c) Să se scrie ecuaţia asimptotei oblice către   la
graficul funcţiei f.
18. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x 2  e x .
f ( x)  f (0)
a) Să se calculeze lim .
x 0 x
b) Să se arate că funcţia f este convexă pe R.
c) Să se rezolve în R ecuaţia f ' ( x )  f " ( x)  f ( x)  e x  3 .
19. Se consideră funcţia f : 0;  R f ( x)  x ln x .
2

a) Să se arate că f ' ( x)  x2 ln x  1 , x  0; .


f ' ( x)
b) Să se calculeze lim .
x  x ln x

1
c) Să se demonstreze că f ( x)   , pentru x  0 .
2e
1
20. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x  x .
e
a) Să se calculeze f (0)  f ' (0).
b) Să se arate că funcţia f este concavă pe R.
c) Să se demonstreze că panta tangentei în orice punct
graficul funcţiei f este mai mare decât 1.
21. Se consideră funcţia f : R  R  
f ( x)  x 2  2 x  3 e x .
a) Să se calculeze f ' ( x), x  R.
f ( x)  f (0)
b) Să se determine lim .
x 0 x
c) Să se demonstreze că funcţia f ' este crescătoare pe R.

x2 1
22. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  .
x2 1
a) Să se calculeze f ' ( x), x  R.
b) Să se determine intervalele de monotonie ale funcţiei f.

127
c) Ştiind căg : R *  R este funcţia definită prin
1
g ( x)  f ( x)  f  , să se determine
 x

lim
     
g ( x)  g x 2  g x 3  ...  g x 2011  x 2012
.
x0 x 2011
2x  1
23. Se consideră funcţia f : 1;  R , f ( x)  .
x 1
a) Să se calculeze f ' ( x), x  1; .
f ( x)  f (2)
b) Să se verifice că lim  1 .
x 2 x2
c) Să se arate că funcţia f este descrescătoare pe
intervalul 1; .
24. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x  e
2 x
.
a) Să se verifice că f ' (0)  1 .
b) Să se arate că funcţia f este convexă pe R.
f ' ( x)
c) Să se calculeze lim .
x  ex
25. Se consideră funcţiile f ,g : R  R, f ( x)  x  1e x şi
g ( x)  xe x .
a) Să se verifice că f ' ( x)  g ( x) pentru x  R.
b) Să se determine ecuaţia asimptotei către   la
graficul funcţiei g.
c) Dacă I  R este un interval, să se demonstreze că
funcţia g este crescătoare pe I dacă şi numai dacă
funcţia f este convexă pe I.
26. Se consideră funcţia ( ) ( ) ( ) .
a) Să se calculeze f '( x), x  (0; ) .
f ( x)  f (1)
b) Să se determine lim .
x 1 x 1
c) Să se arate că f ' este crescătoare pe (0; ) .

128
27. Se consideră funcţia ( ) { √ .

a) Să se studieze continuitatea funcţiei f în punctul x0  0.


b) Să se determine ecuaţia asimptotei către   la
graficul funcţiei f.
c) Să se demonstreze că funcţia f este concavă pe
intervalul (0; ) .

28. Se consideră funcţia ( ) { , unde a



este parametru real.
a) Să se determine valoarea reală a lui a, astfel încât
funcţia f să fie continuă în punctul x0  4.
b) Să se calculeze f '(9).
c) Să se scrie ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în
punctul A  9;3 .
3x 2  2 x  1
29. a) Să se calculeze lim .
x 1 3 x 2  4 x  1

b) Să se determine intervalele de convexitate şi de


, f ( x)  x  6 x  18x  12 .
4 2
concavitate ale funcției
c) Să se determine semnul funcţiei ( ) , ( )
( ) .
30. Se consideră funcţia ( ) ( ) .
e x  x  1
a) Să se verifice că f '( x)  , pentru x  0.
x2
b) Să se determine asimptota verticală la graficul funcţiei
f.
c) Să se demonstreze că e  ex pentru x  0.
x

2. Primitive. Integrala definita

1. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  3 x  3  x .
129
1

a) Să se calculeze  f ( x)dx .
1
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în
jurul axei Ox, a graficului funcţiei g : [0;1]  R ,
g ( x)  3  x .
c) Să se arate că orice primitivă F a funcţiei f este concavă
pe (;0] şi convexă pe [0;) .

2. Se consideră funcţiile f , F : [1;)  R , date prin


1
f ( x)  ln x  şi F ( x)  x  1ln x  x  1 .
x
a) Să se arate că funcţia F este o primitivă a funcţiei f,
care se anulează în x  1 .

 f e dx .
2
x
b) Să se calculeze
1
x
1
x  1 1
c) Să se arate că lim f (t )dt  f (1).
x 1
x 1
2

3. Se consideră integralele I n  x e x dx, n  N .


n

a) Să se calculezeI0.
b) Să se determine I 1 .
c) Să se arate că n  1I n  I n1  e2 n1 e  1 pentru
n  N .
4. Se consideră funcţia f : R  R definită prin f ( x)  xe x .
1

 f ( x )e
x
a) Să se determine dx.
0

130
1
b) Să se arate că  f " ( x)dx  2e  1,
0
unde f " este

derivata a doua a funcţiei f.


2
 
f x2
c) Să se calculeze 
1
x
dx .

x 2  2x  1
5. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  .
x2 1

 x 
1
a) Să se calculeze
2
 1 f ( x)dx
0
1
b) Să se verifice că  f ( x)dx  ln 2e .
0
1
c) Să se arate că  f ' ( x)  e
f ( x)
dx  ee  1 .
0
1 1
ex xe x
6. Se consideră integralele I   dx şi J   dx .
0
x 1 0
x 1
a) Să se verifice că I  J  e  1 .
b) Utilizând inegalitatea e x  x  1, adevărată pentru
1
x  R , să se arate că J  .
2
c) Folosind eventual, metoda integrării prin părţi să se
e2
1
ex
demnostreze că I   dx .
0  x  1
2
2
7. Se consideră funcţiile f n : [0;1]  R definite prin
n 1 n 1
f1 ( x)  1  x , f n1 ( x)  f n ( x)  (1) , unde n  N .
*
x
1
a) Să se calculeze  f ( x)dx .
0
1

131
b) Să se determine volumul corpului obţinut prin rotaţia,
în jurul axei Ox, a graficului funcţiei f 1 .
1

 x  1 f
2011
c) Să se arate că 2008 ( x)dx  .
0
2010
8. Pentru orice număr natural nenul n se consideră
1 n
x
integralele I n   x  1 dx .
0

a) Să se calculeze I 1 .
1
b) Să se arate că I n 1  I n  , n  N .
*

n 1
xn xn
c) Utilizând eventual inegalitatea   xn ,
2 x 1
adevărată pentru x  [0;1] şi n  N , să se
*

1
demonstreze că  2011  I 2010  1 .
2
9. Se consideră funcţiile f , g : 0;  R defintie prin
f ( x)  x 2  x ln x şi g ( x)  2 x  ln x  1 .
a) Să se arate că f este o primitivă a funcţiei g.
e

b) Să se calculeze  f ( x)  g ( x)dx .
1
c) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între
graficul funcţiei g, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  1 şi
xe.
10. Se consideră funcţia f : R  R definită prin
 x  2, x  0
f ( x)   x .
e  1, x  0
a) Să se arate că funcţia f admite primitive.
1

b) Să se calculeze  f ( x)dx .
1

132
1
e
 xf ( x )dx 
2
c) Să se demonstreze că .
0
2
11. Se consideră funcţiile f ,g : R  R defintie prin

 
f ( x)  ln x 2  1 şi g ( x)  2
2x
x 1
.

1
a) Să se arate că  f ' ( x)dx  ln 2 .
0

b) Să se demonstreze că  g ( x)dx  f ( x)  C.
2
g ( x)
c) Să se calculeze f
1
2
( x)
dx .

12. Se consideră funcţia f : R  R definită prin


 x  1, x  1
f ( x)   .
 x  1, x  1
2

a) Să se calculeze  f ( x)dx .
1
a
b) Să se determine a  0;1 astfel încât  f ( x)dx  1 .
a

c) Utilizând faptul că e x  1 pentru x  0 să se

 xf e dx .
1
x
calculeze
0

1
13. Se consideră funcţiile f , F : 0;  R , f ( x)  1  şi
x
F ( x)  x  ln x.
a) Să se arate că funcţia F este o primitivă a funcţiei f.
2

b) Să se calculeze  F ( x)  f ( x)dx .
1

133
c) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinsă între
graficul funcţiei F, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  1 şi
xe.
14. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  e x  x.
1
3
d) Să se verifice că  f ( x)dx  e  2 .
0
1


e) Să se calculeze xf ( x) dx .
0
f) Să se arate că dacă F : R  R este o primitivă a
f ln x 
e2
funcţiei f, atunci 
e
x
dx  F (2)  F (1).

ln x
15. Se consideră funcţiile f , g : [1;)  R , f ( x)  şi
x
1  ln x
g ( x)  .
x2
a) Să se arate că f este o primitivă a funcţiei g.
e

b) Să se calculeze  f ( x) g ( x)dx .
1
a

c) Să se rezolve în [1;) ecuaţia  f ( x)dx  2 .


1
16. Pentru fiecare se consideră integralele
3 n
x
In   dx.
2
x 1
2

1 3
a) Să se arate că I 0  ln .
2 2
b) Să se calculeze I1.
3n 1  2n 1
c) Să se demonstreze că I n2  I n  , n  .
n 1
134
3
1
17. Se consideră integralele In   x x
1
n 2
1
dx, unde n  .

3 1
a) Să se verifice că I0  I2 .
3
1 1 x
b) Utilizând identitatea   adevărată
x  x 2  1 x x  1
2

pentru x  0 , să se determine I1 .
c) Să se arate că
 
1  1 , n  , n  2.
I n  I n2
 1
n  1  n 1 


3   

18. Se consideră funcţiile f , g : (0; )  , f ( x)  x  ln x şi
x 2
g ( x)  .
2x
a) Să se arate că funcţia f este o primitivă a funcţiei g.
4

b) Să se calculeze  f ( x)  g ( x)dx.
1
4


c) Să se demonstreze că g ( x)  f "( x)dx  1, unde
1
f"

este derivata a doua a funcţiei f.


 , f ( x)  e x şi g ( x)  x.
2
19. Se consideră funcţiile f , g :
1
a) Să se verifice că  f(
0
x )dx  e  1.

1
b) Să se calculeze  f ( x)  g ( x)dx.
0

135
c) Să se demonstreze că
e 1
4

 f (x )  g 2 n 1 ( x)dx  
n
, n  .
1
2n
20. Se consideră funcţiile f ,F :  , f ( x)  e x  x2  2 x şi
x3
F ( x)  e x   x 2  1.
3
a) Să se arate că funcţia F este o primitivă a funcţiei f.
1
b) Să se calculeze  f ( x)dx.
0
c) Să se calculeze aria suprafeţei plane mărginită de
f ( x)  x 2  2 x
graficul funcţiei h :[0;1]  , h( x )  ,
ex  1
axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  1.
 x  1, x  0

21. Se consideră funcţia f :  , f ( x)   1 .
 x  1  x , x  0

a) Să se demonstreze că funcţia f admite primitive pe .


1
b) Să se calculeze  f ( x)dx.
0
c) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinsă între
graficul funcţiei g :  ,  
g ( x)   xf x 2 , axa Ox şi
dreptele de ecuaţii x  1 şi x  2.
22. Se consideră funcţiile fm :  , f m ( x)  m2 x2  mx  1,

unde m  .
a) Să se demonstreze că primitivele funcţiilor f m sunt

funcţii cerescătore, pentru m  .
1

  f ( x)  x  1 e x dx.
2
b) Să se calculeze 1
0

136

c) Să se determine m  pentru care aria suprafeţei
plane determinată de graficul funcţiei f m , axa Ox şi
dreptele de ecuaţii x  0 , x  1 are valoare minimă.

 x3 , x  0

23. Se consideră funcţia f :  , f ( x)   .

 x  x , x  0
a) Să se arate că funcţia f adimte primitive pe .
1

b) Să se calculeze  f ( x)dx.
1
b d
c) Să se demonstreze că dacă  f ( x)dx   f ( x)dx, unde a,
a c
b, c sunt numere reale şi funcţia F :  este o
primitivă a funcţiei f, atunci numerele F (a), F (b), F (c)
sunt termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice.
24. Pentru orice număr natural nenul n se consideră funcţiile
1
f n : 0;1  , f n ( x)  x ne x şi integralele I n   f ( x)dx.
0
1
1
e
x
a) Să se verifice că f1 ( x)dx  .
0
2
b) Să se calculeze I1.
c) Să se demonstreze că I n  nI n1  e, n  , n  2.
25. Se consideră funcţiile
1 1 1 1
f n : 1; 2  , f n ( x)     ...  , unde
x x 1 x  2 xn
n .
2

a) Să se calculeze  f ( x)dx.
1
0

137
b) Pentru n  să se calculeze aria suparfeţei plane
determinate de graficul funcţiei f n , axa Ox şi dreptele
de ecuaţii x  1, x  2.
c) Ştiind că F este o primitivă a funcţieif1 , să se arate că
5
funcţia G : 1; 2  , definită prin G  x   F  x   x
6
este crescătoare.
x2  4 x  5
26. Se consideră funcţia f :[0; )  , f ( x)  2 .
x  4x  3
1 1
a) Să se demonstreze că f ( x)    1 pentru
x 1 x  3
x [0; ).
1
b) Să se calculeze  f ( x)dx.
0
c) Să se determine numărul real pozitiv k astfel încât ariei
suprafeţei plane determinate de graficul funcţiei f, axa
Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  k să fie egală cu
k  ln k.
2
1
27. a) Să se calculeze x
1
2
 2x
dx.
1
x
a) Să se demonstreze că  x  1 dx  1.
0

1
b) Se consideră funcţia f :  0;    , f ( x)  şi
x
numerele reale pozitive a, b şi c. Să se demonstreze că,
a b c

dacă numerele  f ( x)dx,  f ( x)dx,  f ( x)dx


1 1 1
sunt

termenii consecutivi ai unei progresii aritmetice, atunci

138
numerele a, b, c sunt termeni consecutivi ai unei
progresii geometrice.
 x 1
 , x  (;1]
28. Se consideră funcţia f:  , f ( x)   x  2 .
ln x  2, x  1;  

a) Să se demonstreze că funcţia f adminte primitive .
1
b) Să se calculeze   x  2  f ( x)dx.
0
x
1
c) Să se calculeze lim   f (t )  2  dt.
x  x
1

2x  3
29. Se consideră funcţia f :[0; )  , f ( x)  .
x  3x  2
2

1 1
a) Să se demonstreze că f ( x)   ,
x 1 x  2
x [0; ).
1
b) Să se calculeze  f ( x)dx.
0
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în
jurul axei Ox, a graficului funcţiei
1
h :[0;1]  , h( x)  f  x   f ( x  1)  .
x 1
30. Se consideră funcţia f : 0;1    , f ( x)  x 2  x 2 .
a) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în
jurul axei Ox, a graficului funcţiei f.
1
b) Să se calculeze  f ( x)dx.
0
x

 f (t )dt
c) Să se calculeze lim 0 .
x 0 x2
139
31. Se consideră funcţiile F, f :  , F ( x)  x  e x şi
f ( x)   x  1 e .x

a) Să se verifice că funcţia F este o primitivă a funcţiei f.


b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între
graficul funcţiei F, axa Ox şi dreptele x  0 şi x  1 .
F ( x)  f ( x)
1
c) Să se calculeze 
0
ex  1
dx.

32. Se consideră funcţiile f , g : 0;1  , f ( x)  2 x şi


g ( x)  x  e x .
a) Să se calculeze  f ( x)dx, unde x  0;1.
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între
graficul funcţiei g, axa Ox şi dreptele x  0 şi x  1 .
x

 f (t )dt
c) Să se calculeze lim 0 .
x 0 x
1
33. Se consideră funcţia f :  0;    , F ( x)  x  .
x
a) Să se determine  f ( x)dx, unde x  0.
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia în
jurul axei Ox, a graficului funcţiei
g : 1; 2  , g ( x)  f ( x), x  1; 2.
e

c) Să se calculeze  f ( x) ln xdx.
1

34. Se consideră funcţiile f , g : 0;1  definite prin


f ( x)  e x şi g ( x)  e x  e x .
a) Să se determine  f ( x)dx, unde x  0;1.
140
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între
 
graficul funcţiei h : 0;1  , definită prin h( x)  xf ( x) ,
axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  1 .
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în
jurul axei Ox, a graficului funcţiei g.
1
35. Se consideră funcţiile f , F :  0;    , f ( x)  1  şi
x2
1
F ( x)  x  .
x
a) Să se verifice că funcţia F este o primitivă a funcţiei f.
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între
graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  1 şi
x2.
e

c) Să se calculeze  f ( x)  ln xdx .
1

36. Se consideră funcţiile f , g : 0;1  , f ( x)  e x şi

g ( x)  e1 x .
a) Să se calculeze  f ( x)dx, unde x  0;1.
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între
 
graficul funcţiei h : 0;1  , h( x)  x  f ( x) , axa Ox
şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  1 .
1
2
c) Să se arate că   g ( x)  f ( x)  dx  0 .
0

37. Pentru n  se consideră funcţiile
f n : 0; 2  , f n ( x)   2  x  .
n

a) Să se calculeze  f ( x)dx, unde x  0; 2.


1

141
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între

graficul funcţiei g : 0; 2   definită g ( x)  f1 ( x)  e x ,
axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  2 .
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în
jurul axei Ox, a graficului funcţiei f 5 .
2
 
38. Fie funcţia f : 1; 2  , f ( x)  x  .
x
a) Să se determine  f ( x)dx, unde x  1; 2.
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în
jurul axei Ox, a graficului funcţiei f.
2

c) Să se calculeze  f ( x)  ln xdx ..
1

39. Se consideră funcţiile f , g : 0;1  , f ( x)  1  x şi

g ( x)  1  x .
a) Să se determine  f ( x)dx, unde x  0;1.
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între
graficul funcţiei g, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0
şi x  1 .
1

c) Să se calculeze  f ( x)  ln xdx .
1
e

40. Se consideră funcţia f : 0;1    definită prin f ( x)  x .


a) Să se determine  f ( x)dx, unde x  0;1.
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între
graficul funcţiei g : 0;1   
defintiă prin
2
f ( x)
g ( x)  , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi
x2  1
x 1.

142
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în
jurul axei Ox, a graficului funcţiei
x
h : 0;1  , h( x)  e 2  f ( x), unde x  0;1.
41. Se consideră funcţia f : 1; e    definită prin f ( x)  ln x
.
a) Să se determine  f '( x)dx, unde x  1; e.
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între
graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  1 şi
x  e.
e

e f ( x)dx  ee  e .
x
c) Să se arate că
1

42. Se consideră funcţia f : 0;1  definită prin

x3
f ( x)  .
x 1
a) Să se calculeze   x  1  f ( x)dx, unde x  0;1 .
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între
graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi
x 1.
c) Folosind faptul că 1   x  1  4 pentru x  0;1 , să se  
2

arate că volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei


Ox, a graficului funcţiei f, este un număr din intervalul
 
 28 ; 7  .
 

143