Fișă de lucru

 
Citește următorul text:
            Cum ridici priporul Ciulniţei, în pragul dealului, dai de casele
boierului Dinu Murguleţ, case bătrâneşti şi sănătoase, cum nu se mai
întâlnesc astăzi pe la moşiile boiereşti. De sus, de pe culme, ele văd roată
împrejur până cine ştie unde, la dreapta, spre valea Ialomiţei, la stânga, pe
desişul pădurii de Aramă, iar în faţă pe cotiturile uliţelor strâmbe ale satului.
[…]
Într-o zi de vară, pe la vremea odihnei, conu Dinu fu sculat din somn de
sunetul clopotelor unor poştalioni ce intrau în curte cu strigăte şi saltanat*.
Atât el cât şi nevastă-sa Sofiţa săriră din paturile lor de cit*, şi se uitară pe
fereastră.
— Iii!... e greu de noi! Tănase Scatiu cu mă-sa!... exclamă boier Dinu. […]
            Pe când vorbeau astfel, uşa se deschise de la un iatac din fund, şi
de sub perdelele albe de ţară se ivi un chip rotund de fată, care, dând de
obrazurile nouă ale musafirilor, se făcu stacojiu.
— Mămucă dragă... avu ea aerul de a începe.
          Dar în mijlocul odăii, se opri în loc, făcu o plecăciune după toate
regulele ceremonialului de la pension, şi dete năvală să iasă pe cealaltă uşă.
Coana Sofiţa o opri.
— Tinco! Da' nu saluţi lumea? Unde te duci?
            Fata se opri din nou, nehotărâtă. Obrazul mame-sii luase expresia
obişnuită de nemulţumire şi descurajare, când i se întâmpla câteodată să
se supere, iar conu Dinu se ruşinase cu desăvârşire de stângăcia ei.
— Sărută mâna coanei Profiriţe, zise mamă-sa.
          Un moment, cât mai trecu până să se hotărască fata, coana Profira
îşi înfipse privirile în ochii ei, cu toată răutatea lor bătrânească. Fata auzise
vorbindu-se în casă de neamul îmbogăţit al Scatieştilor ca de nişte mojici
renumiţi, ieşiţi dintr-un vechi vătaf al tatălui lui conu Dinu Murguleţ, şi a-i
vedea în casa lor i se părea o adevărată enormitate. Dar, în cele din urmă,
se duse să sărute mâna coanei Profire. Bătrâna o sărută pe obraz, uitându-se
la ea lung şi scuturându-şi valurile de carne de pe trup, de pofta râsului.
— Ptiu, să nu fie de deochi! că frumoasă mai eşti!
          Fata se duse după aceea la fiul bătrânei şi-i întinse mâna cu aceeaşi
reverenţă; el răspunse tare şi sigur de sine:
— Salut!
                                                                                         (Duiliu Zamfirescu,
Viața la țară)
*saltanat=alai, suită
*cit=stambă
Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la
textul dat:

1.Transcrie doi indici de timp și spațiu din text.

Actiunea de petrece in Ciulnita, „in pragul dealului”, „intr-o zi de vara” , ,,pe la vremea odihnei”.

2. Indică ipostaza în care apare naratorul în fragmentul-suport.

Naratorul este omnișcient și omniprezent, detașat, heterodiegetic.

3. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul dat.

Perspectiva narativa este una obiectiva,cu focalizare zero, modul principal de
expunere fiind naratiunea, naratorul cunoscand mai mult decât personajele.

4. Identifică două motive literare prezente în text.

Un prim motiv este cel al satului,ilustrând o imagine tradițional-țărănească,  iar al doilea este
motivul culorii albe, simbolizand puritatea, divinitatea.

5. Comentează, în 30-50 de cuvinte, secvența: Fata auzise vorbindu-

se în casă de neamul îmbogăţit al Scatieştilor ca de nişte mojici
renumiţi, ieşiţi dintr-un vechi vătaf al tatălui lui conu Dinu Murguleţ,
şi a-i vedea în casa lor i se părea o adevărată enormitate. Dar, în
cele din urmă, se duse să sărute mâna coanei Profire.
Secvența citată trădează atitudinea si convingerile despre înavuțita familie a Scatieștilor .Se
poate observa prăpastia dintre statutul social al fetei față de familia de avuți, un univers de
neconceput pentru ea care a fost mereu obisnuita cu traiul decent al vietii de la tara, accentuând
comportamentul supus al fetei. 

6. Argumentează, într-un text de minimum 50 de cuvinte,

apartenența la realism a fragmentului indicat.

Realismul este o concepţie filozofică din Evul Mediu, opusă idealismului, iar în sens literar,
denumeşte oglindirea realităţii aşa cum este, fără a deforma sensurile sau situaţiile. În literatură,
realismul este un curent literar care s-a manifestat în secolul al XIX-lea și are drept centru de
iradiere Franța. Este o mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca
principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice.
„ Viața la țară” este un roman, fiind dezvoltată tema vieții rurale românești de la sfârșitul
secolului al XlX-lea, marcând momentul de apus al clasei feudale și apariția burgheziei rurale
reprezentată de arendași.

În primul rand, descrierile pe care le face autorul satului Ciulniței și satelor înconjurătoare sunt
conforme cu realitatea, evidentând caracterul verosimil al operei, conferind creației valoare
documentară.

În al doilea rând, se regăsește perspectiva obiectivă , naratorul fiind omniprezent în viaţa

personajelor, fiind neimplicat emotional,în acealași timp fiind omniprezent demiurgic.

Concluzionând, prin argumestele dezbătute, fragmentul citat se încadrează în curentul realism.