Tematici de eseuri structurate

1. România la 1916: între neutralitate şi război.

2. Formarea statului unitar român în 1918-decizii politice şi voinţă a poporului.
3. Renaşterea culturii naţionale în Basarabia în perioada interbelică: personalităţi şi evenimente.
4. Noul Curs al lui F. D. Roosevelt - model funcţional de depăşire a crizei economice.
5. URSS în perioada interbelică - stat totalitar comunist.
6. Noua ordine internaţională în perioada interbelică.
7. Impactul reformelor social-economice în consolidarea statului român (1918-1940).
8. Societatea RASSM în anii 1924-1940: realizări şi probleme.
9. Relaţiile sovieto-române în perioada interbelică: etape, realizări şi probleme.
10. Pactul Molotov –Ribbentrop - consecinţele lui pentru Basarabia.
11. Formarea RSSM - evenimente şi consecinţe.
12. Bilanţul celui de-al Doilea Război Mondial-consecinţe şi impact în istoria contemporană.
13. „Miracolul economic” al statelor dezvoltate –realizări şi consecinţe pentru societate.
(selectiv, la alegere unul din statele propuse în lista subiectelor unice).
14. Rolul ONU în menţinerea păcii în lumea contemporană.
15. Sfârşitul „războiului rece”: evenimente şi condiţie pentru formarea unei lumi multipolare.
16. Anul 1989 în istoria Europei Centrale şi de Sud-Est.
17. Impactul descoperirilor ştiinţifice asupra dezvoltării vieţii cotidiene contemporane.
18. Personalităţi marcante în cultura şi ştiinţa republicii noastre în anii 1940-2000 (la alegere).
19. Evenimente istorice tragice: foametea din anii 1946-1947 şi deportările staliniste.

Criterii de apreciere a unui eseu istoric structurat

1. Volum 12-15 propoziţii - 1 puncte;
2. Expunerea subiectului în relevanţă tematică şi expunere logică – 3 puncte;
3. Tratarea subiectului prin prisma aspectelor nominalizate (cel putin două) – 4 puncte;
4. Utilizarea adecvată a noţiunilor istorice (2 noţiuni) - 2 puncte;
5. Plasarea corectă în timp şi spaţiu a subiectului istoric abordat (2 date cronologice) – 2 puncte;
6. Încadrarea pers. ist., care şi-a adus aportul la evenimentele descrise (cel puţin una) – 1 punct;
1. 7.Prezenţa în eseu a constatărilor în temeiul aspectelor expuse – 2 puncte;
2. Prezenţa în eseu a argumentelor – 2 puncte;
7. Corectitudinea ortografică – 1 punct.

1. România la 1916: între neutralitate şi război.

România la începutul secolului XX distinge două perioade importante și anumea cea a
neutralității (1914-1916) sale și apoi cea de implicare în război (1916-1918).
 Izbucnește primul război mondial în 1914, oficial ca nemulțumire a Austro-Ungariei față
de asasinarea moștenitorului tronului austro-ungar, astfel Austro-Ungaria declară război Serbiei
și ca urmează inițierea primului război mondial când se implică puterile centrale și începe rivala
dintre forțele Triplei Alianțe compuse din Germania, Austro-Ungaria, Italia și Antantei compuse
din Franța, Anglia, Rusia. În conflict au fost implicate 28 de țări, ele fiind în una din sistemul de
alianțe.
România fiind la mijlocul marilor puteri trebuia să decidă dacă întră în război sau nu.
Conservatorii și-au exprimat dezacordul privind implicarea în război și păstrarea netralității
armate, pe când Ion I.C. Brătianu și membrii guvernului au susținut necesitatea expectativei
armate, această soluție fiind susținută de majoritate.
Dorința pricipală a guvernului de la București era reîntregirea națională. După tratative
îndelungate din 1915, Antanta recunoaște legitimitatea alipirii Banatului, Transilvaniei și
Bucovinei la România și intrarea celei din urmă în război împotriva Triplei Alianțe, iar ce
privește aspectul militar, Rusia și armata franco-britanică se angaja să colaboreze și acorde
sprijin militar.
România s-a obligat să declare război doar Austro-Ungariei și să lupte împotriva ei nu mai
târziu de luna august 1916. Scopul intrării României în război era doar unul, idealul național,
integrarea statului român prin alipirea teritoriilor românești stăpânite de Imperiul Austro-Ungar.
Unul din aspectele importante ale angajării sale în război a fost să fie tratată la semnarea păcii în
egalitate cu alte state.
Spre sfârșitul lunei august 1916 România declară război Austro-Ungariei, iar în a doua zi
Germania declară război României, urmată de Bulgaria și Turcia.
Astfel, anul 1916 este un an important pentru România, este anul în care România renunță
la neutralitate pentru idealurile sale de reîntregire naționale.
Eu consider că acest război sigur este foarte important, fiindcă ca urmare se formează
România Mare pentru prima dată în istorie, compusă totalmente din teritorii românești și popor
român fiind de la Nistru până la Tisa.

2. Formarea statului unitar român în 1918 - decizii politice şi voinţă a poporului.

Pentru prima dată statele românești vor fi unite în 1600 de către Mihai Viteazul, aceasta
fiind o unifcare de scurtă durată și fără un impact semnificativ, a doua unificare este realizată în
1859 de către Alexandru Ioan Cuza care reușește să unească Țara Românească și ceea ce a rămas
din Țara Moldovei. În 1918 se realizează a treia unificare teritorială a românilor cunoascută sub
Marea Unirea, se formează România Mare.
Principalile teritorii care urmau să revină României la Marea Unire era Transilvania,
Bucovina și Basarabia, toate aflânduse sub dominație străină. Transilvania se afla în componența
teritorială a Imperiului Habsburgic (mai apoi Imperiul Austro-Ungar) încă din 1699. Bucovina a
fost anexată Imperiului Habsburgic în 1775 și o ducea mai bine decât Transilvania pe motiv că
avea statut de ducat autonom. Cel mai prost o ducea Basarabia, care din 1812 conform păcii de la
București a fost cedată de către Imperiul Otoman Imperiului Rus, în 1873 este transformată în
gubernie, limba română a fost exclusă complet din viața socială și înlocuită cu limba rusă, pe
lângă aceasta a suferit și reformele ruse care defavorizau localnicii, dar și colonizarea cu alte
popoare.
Însă necătând la aceasta sentimentul de identitate națională s-a păstrat. Transilvănenii au
luptat continuu pentru emancipare, la fel ca și bucovenenii și basarabenii, printre personalitățile
cele mai remarcante se enumeră Alexandru și Gheorghe Hurmuzachi, Mihai Eminescu, Mihail
Kogălniceanu și mulți alții.
Necătând la toate încercările Imperiul Țarist de a suprima naționalismul din Basarabia,
totuși aceasta a rămas prezent și odată cu slăbirea Imperiului Rus, în 1917 Basarabia formează
Sfatul Țării în frunte cu Ion Inculeț, declară suveranitatea, iar mai apoi independența. La 27
martie prin decizia Sfatului Țării, Basarabia se unește cu România. La 15 noiembrie 1918
Congresul Naţional Român al Bucovinei a proclamat “Declaraţia de Unire a Bucovinei cu
România”. La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba – Iulia aprobă unirea
Transilvaniei cu România. Au fost prezenţi peste 100 000 de oameni.

Caracterul democratic al Marii Uniri a influența parcursul istoric a dezvoltării României în

perioada interbelică. Astfel, voința poporului de a se uni, fiind susținută de clasele politice au
realizat unificarea teritorială a românilor.

Eu consider că formarea statului unitar român a fost mai degrabă voința poporului fiindcă
n-au fost revolte și s-a petrecut pe cale pașnică.

3. Renaşterea culturii naţionale în Basarabia în perioada interbelică: personalităţi şi

evenimente.
După 106 ani de dominație rusească în Basarabia, în 1918 ea revine la neamul româneasc
și va fi parte componentă a României până în 1940, 1941 – 1944.
În 1918 – 1940 se constituie adevărata intelectualitatea a Basarabiei. Unul din cele mai
importante aspecte a renașterii culturii naționale este schimbările în sistemul educațional, a fost
lichidat sistemul educațional cu specific rusesc. Pe lângă școlile minorităților naționale care erau
deja existente, au deschise peste 1700 de școli cu predare în limba română. Prin noua lege a
învățământului, școala obligatorie era de 4 ani, spre sfârșitul anilor 30 se punea întrebarea de a
face școală obligatorie de 7 ani însă n-au realizat acest obiectiv important. Era evident faptul că
pentru progresul unei națiuni este necesitate să fie o națiune educată și astfel s-a pus un mare
accent pe dezvoltarea învățământului atât primar cât și universitar într-un caracter românesc. În
1923 în noua Constituție a României era specificat dreptul la învățătură.
Un mare accent s-a pus pe îmbunătățirea învățământului rural, construcția școlilor,
lichidarea analfabetismului. România a cunoscut succese remarcabile în dezvoltarea sistemului
educațional timp de un deceniu, spre deosebire de Imperiul Rus a cărui interes principal era cel
de exploatare a forței brute.
Un alt aspect important care a favorizat renașterea culturii naționale este și trecerea
completă la limba română în documentele oficiale, ținerea slujbelor în biserici în limba română,
etc.
Dintre cele mai importante personalități basarabene care au contribuit la renașterea culturii
naționale a Basarabiei este Pantelimon Halippa care fiind președintele Sfatului Țării în 1918 a
optat pentru unificarea Basarabiei cu România. Altă personalitate importantă pentru cultura
românească este Alexei Mateevici, cărui datorăm mulțimea de opere scrise și promovarea
spiritului românesc. Altă personalitate importantă este Alexandru Plămădeală cărui, a fost
sculptor, datorăm pentru Monumentul lui Ștefan cel Mare din Grădina Publică cu același nume.
Eu consider că personalitățile au jucat un rol remarcant pe motiv că istoria ține minte
oamenii care au făcut această istorie și mai rar mulțimile care au contribuit la formarea istoriei.

4. Noul Curs al lui F. D. Roosevelt - model funcţional de depăşire a crizei economice.

Una din cele mai mare calamități din istoria SUA a fost criza economică din 1929 – 1933,
care a mai fost numită Marea Depresiune. Această criză a produs un declin substanțial al
productivății, o rată sporită a șomajului, a afectat practic toate țările lumii (ce excepția celor care
nu erau în procesul de globalizare). Efectele sale au fost copleșitoare și a făcut ca statul american
să ia decizii politice importante pentru a depăși această criză economică.
După cum am anunțat anterior, această criză apare în SUA, apare în vara anului 1929
manifestânduse ca o recesiune obișnuită însă spre sfârșitul anului 1929 a continuat activ până la
sfârșitul anului 1933 când au fost adoptate politice interne importante de către F.D.Roosvel care
au reglat economia și readus la normalitate.
Cauzele acestei crize sunt diferite, emiterea banilor fără acoperire, supraproducție,
speculații la bursă, etc. S-a manifestat această criză prin scăderea bruscă a producției, mai ales în
industria grea, creșterea ratei șomajului etc. s-a stopat practic toate activitățile economice.
Pentru a ieși din criză, Roosvelt în 1932 intruduce un șir de reforme numite New Deal
(Noul Curs) cu scopul intensificarii proceselor de contopire a monopolurilor capitaliste şi a
statului, echilibrarării pagubelor, planificării economiei, creării locurilor de muncă pentru a
lichida şomajul.
 A reorganizat sistemul bancar, a fost devalorizat dolarul cu 41% pentru a crește circulația
bănească. A reorganizat politica agricolă. S-a urmărit datoriile rurale, asigurarea de credite cu
dobânzi reduse. National Industrial Recovery Act (NIRA) reglementează colaborarea între stat și
întreprinderi pentru a concentra obiectivele luptei impotriva crizei.
Toate aceste măsuri, au contribuit la restabilirea economică a SUA şi lichidarea crizei
economice. După părerea mea, „noul curs” efectuat de Roosvelt a fost o soluţie foarte bună
pentru lichidarea crizei economice şi revenire la cursa normală.
Noul Curs adoptat de Roosvelt a fost un model funcțional pentru depășirea crizei
economice fiindcă și-a arătat eficiența sa în procesul de reglare a economiei atât americare cât și
globale.
Eu consider că Roosvelt a fost o persoana puternică, care a putut lua decizii corecte în
perioade complicate care au influențat atât SUA cât și restul lumii.

5. URSS în perioada interbelică - stat totalitar comunist.

Se formează URSS în 1922 ca rezultat a revoluției bolșevicilor din 1917 și detronarea
țarului rus Nicolae al II-lea. În fruntea mișcărilor bolșevice se afla Lenin care a și fost în fruntea
partidului comunist. În 1924 după moartea lui Lenin la putere vine Stalin care va conduce URSS
până în 1953.
Odată cu venirea lui Lenin la putere se formează partidul minoritar al țăranilor numit
bolșevic și conduce până la moartea sa. Încearcă să implimenteze ideile lui Marx și apoi
ideologia URSS a fost numită marxist-leninistă. Lenin a dus o politică agresivă de implimentare
a obiectivelor formării statului sovietic, apoi după moartea sa Stalin a continuat și diminuat toată
opoziția ca frică unei eventuale coaliții împotriva sa, principalul fiind Lev Troțkii care a fost
exilat din URSS în 1929 și tot la comanda lui Stalin el va fi asasinat în 1929.
URSS a fost un stat totalitar fiindcă nu era democratic, nu era prezentă domnia legii chiar
dacă era existentă constituția, prima fiind adoptată la 1918, următoarea la 1924 și 1936, legile
puteau fi ușor încălcate de către înalții funcționari, statul în nenumărate ori viola drepturile
omului: exilarea în lagăre de concentrare, impunerea la muncă, formarea dosarelor penale fictiv,
supunerea la moarte a ccrainenilor în 1932-1933 în care au murit milioane de oameni, rusificare
intensivă, împărțirea teritoriilor și formarea noilor state după ambțiile proprii, colectivizarea
forțată. PCUS controla toate sferele vieții oamenilor, a fost format cultul personalității a lui
Stalin care era prezent până la moarte sa.
Era stat totalitar comunist fiindcă totalitarismul sovietic a avut la bază principiile
comuniste începute de Lenin și apoi constinuate de Stalin, colectivizarea, formarea kolhozurilor,
uniformizarea societății, limba rusă limbă comună, au fost doar câteva aspecte.
 Concluzionând cele spuse, putem afirma cu siguranță că URSS a fost un stat totalitar
comunist, fiindcă în tendința sa de a forma un ideal comunist, au încălcat toate drepturile omului.
Eu consider că comunismul soviectic în perioada interbelică a fost unul dintre cele mai rele
regimuri din istorie, pe motiv că el n-a fost pentru oameni, ci mai degrabă împotriva lor.

6. Noua ordine internaţională în perioada interbelică.

Primul război mondial a lăsat o amprentă majoră în relațiile internaționale. Statele au
întâmpinat probleme economice și sociale considerabile. S-a format un șir de noi state
democratice în Europa care au schimbat semnificativ raportul de forțe în perioada interbelică.

Apar două ideologii care vor schimba mersul istoriei, comunismul și în scurt timp și
fascismul/nazismul care vor fi două forțe concurente în perioada interbelică.

Odată cu sfârșirea primului război mondial în 1918 se inițiază un proces complex de

inițiere a condițiilor păcii. Acest sistem este cunoscut în istorie sub sistemul de la Versaille –
Washington, el începe în 1919 și se finisează în 1922. Unii spuneau că va fi mai greu de încheiat
pacea și de ajuns la un consens decât să finisezi războiul.

Acest sistem urma să formeze o nouă ordine internațională prin diminuarea neînțelegerilor
între statele câștigătoare și încercarea de a stabili condițiile păcii pentru statele care au pierdut
război (inițiat războiul) însă în practică acest sistem de pace a făcut sistemul internațional să fie
și mai vulnerabil pe motiv că au fost ignorate interesele Rusiei, Germania a fost îngenunchiată,
Asutro-Ungaria la fel ca și Imperiul Otoman au fost fărămițate și s-au format state noi, etc.

Părțile pozitive sunt că SUA a încercat să formeze o nouă ordine internațională bazată pe
transparență, formarea organizațiilor interguvernamentale, libera circulație pe mare și a navelor
comerciale, atragerea Rusiei în tabăra pacifiștilor, egalitatea națiunilor, etc. aceste tendințe
pacifiste au fost scrise în cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson. Ca urmare a propunerii
americanilor s-a format Liga Națiunilor care pe toată durata existenței sale în perioada interbelică
a urmat să critice acțiunile atât a statelor agresive cât și a Franței, Angliei care exprimau
indiferență față de acțiunile statelor agresive.

Concluzionând cele enumerate mai sus, observăm că în încercările de a stabili o nouă

ordine internațională au fost și succese, dar și eșecuri. Succesele au fost predeterminate de cele
14 puncte ale lui Woodrow Wilson, iar eșecul cel mai mare este Sistemul de la Versaille –
Washington care a fost în interesul celor învingători violând interesele statelor care au pierdut
războiul.

Eu consider că noua ordine internațională a fost un test de maturitate în relațiile

internaționale, s-au scos în evidență atât aspectele pozitive cât și cele negative.

7. Impactul reformelor social-economice în consolidarea statului român (1918-1940).

Cu urmare a îndeplinirii Marii Uniri, teritoriul României s-a mărit practic de două ori, iar
numărul populației de la 7,8 mln la 18 mln de oameni. Fiind un stat practic unitar etnic, 72%
români, iar restul maghiari, germani, etc. și grație politicii promovate cu succes s-a permis
dezvoltarea rapidă în perioada interbelică.
Etapele vieții socio-economice în perioada interbelică a României Mare a cunoscut câteva
etape, prima fiind cea cuprinsă între 1919 – 1922 când economia România și-a revenit după
primul război mondial, cea de a doua e 1922 – 1928 etapa dezvoltării moderate când își face din
nou potețialul său economic, are loc o creștere a producției atât industriale cât și celei agrare,
perioada a treia este perioada Marii Depresiuni 1929 – 1933 când practic toate țările lumii au fost
afectate de o criză economică profundă provenită din SUA, această perioadă s-a caracterizat
printr-o rată a șomajului crescută, inflație și sărăcie, cea de a patra perioadă este cuprinsă între
anii 1934 – 1938 și s-a produs a restabile a economiei România grație politicii protecționiste prin
naționalizarea anumitor ramuri ale industriei de interes național, din 10 februarie 1938 din cauza
crizelor politice care erau în Europa și celor două ideologii rivale nazismul și comunismul s-a
ajuns la necesitatea instalării regimului dictatorial a lui Carol al II-lea.
După Marea Unire din 1918, realizând că pe teritoriul său mai sunt pe lângă 72% de
români și 28% de alte minorități, drepturile lor au fost asigurate prin Constituția din 1923, Legea
învățământului din 1924 și cea din 1928 și desigur, prin Legea Electorală din 1926.
Ce ține de raportul populație urbană rurală, raportul practic nu se schimbă și rămâne a fi
același, 80% locuiau în zonele rurale și doar 20% în cele urbane, astfel țărănimea rămâne să fie
principala clasă. Ca rezultat a Reformei agrare din 1921 care a fost apreciată ca fiind cea mai
mare și mai curajoasă din punct de vedere economic, prezentând un act de dreptate socială pentru
țărani și nu numai. Au fost împroprietăriți 1,4 familii de țărani făcând o creștere a clasei de
mijloc.
Concluzionând cele enumerate mai sus observăm că s-a produs un șir de reforme atât în
economie cât și în viața socială, cum ar fi Reforma agrară, învățământului, electorală, ele au
favorizat dezvoltarea societății românești interbelică.
Eu consider că totuși dezvoltarea economică și socială a României interbelice a fost ceva
firesc, pe motiv ce era un stat unitar etnic și a existat dorința majoră a elitei politice și
intelectuale spre un progres.
8. Societatea RASSM în anii 1924-1940: realizări şi probleme.
Ca urmare a revenirii la patria mamă a Basarabiei în 27 martie 1918 și reîntregirii neamului
românesc recunoscute prin Sistemul de la Versaille – Washington, în conformitate cu dreptul
popoarelor la autodeterminare, URSS nu a recunoscut această unire prezentând acest act de unire
a fiind unul de contropire și luare forțată a Basarabiei de către România.
URSS încearcă să întreprindă și câteva acțiuni pentru a redobândi Basarabia, cum ar fi
Conferința româno-sovietică de la Viena care s-a soldat cu eșec, la fel ca și rebeliunea de la
Tatarbunar, realizând că întoarcerea Basarabiei pe cale diplomatică va fi irealizabilă, URSS
formează RASSM (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească) la 12 octombrie
1924 cu capitala la Balta, iar din 1929 la Tiraspol, scopul de bază a ASSM era să devină un cap
de pod în calea extinderii teritoriale a URSS în România și Peninsula Balcanică.
Societatea RASSM nici măcar nu-și justifica denumirea sa, fiindcă în 1924 doar 34% din
populația acestei republici era prezentată de români, iar în 1939 28,5%. Restul populației erau
ucraineni, 50,5%, ruși 5,5%, evrei, etc. în 1925. La rescensământul din 1926 moldovenii și
românii erau incluși într-o singură rubrică, astfel aceasta prezentând recunoașterea apartenenței
la aceași etnie a românilor și moldovenilor și intențiile formării RASSM fiind doar un interes
politic în scopul extinderii URSS.
Formarea RASSM n-a fost ceva ieșit din comun, asemenea scenarii erau făcute și pentru
Finlanda prin formarea RASS Carelă în 1920, RASS Buriato-Mongolă în 1923 pentru Mongolia.
Astfel, vorbind despre societatea RASSM între anii 1924 – 1940 realizări practic nu s-a
simțit, fiindcă era parte a URSS ea era inclusă în același proces de sovietizare, adică formarea
omului sovietic, integrarea economiei în spațiul sovietic. Principalele probleme ale RASSM fiind
însăși existența sa, scopul final fiind extinderea URSS existența RASSM se menținea în acest
scop.
Concluzionând cele spuse mai sus, deducem faptul că realizări în societatea RASSM
practic n-au fost fiindcă fiind parte a marelui proiect de extidere a URSS și fiind parte a URSS,
RASSM a fost o simplă regiune sovietică doar că cu scop special.
Eu consider că societatea RASSM era diferită de cea din Basarabia, iar existența s-a a fost
doar un principiu al URSS în dorința de-ași extinde hotarele.

9. Relaţiile sovieto-române în perioada interbelică: etape, realizări şi probleme.

Pe toată perioada interbelică relațiile româno-sovietice erau reci și practic nu existau. S-a
întreprins încercări de a stabili relații diplomatice însă ele au suferit eșec.
După primul război mondial, România deja avea alte hotare, s-a alipit Transilvania,
Bucovina, Basarabia în 1918, aceast proces de unificare a poporului român a intrat în istorie sub
Marea Unire. În urma Tratului de la Versaille în care s-a discutat condițiile păcii în urma primul
război mondial s-a discutat și problema recunoașterii unificării și aceasta a fost făcut pe parcursul
anului 1920, la 28 octombrie 1920 fost recunoscută internțional unificarea Basarabiei cu
România însă Rusia n-a recunoscut această unificare, aceasta și făcut ca relațiile între Rusia și
România să fie încordate.
La 1 noiembrie 1920 declară publică nu recunoaște unirea Basarabiei din 27 martie 1918
cu România, iar la Conferința din Geneva din 1922 pentru prima dată declară oficial că nu
recunoaște actul unirii. La conferința româno-sovietică de la Viena din 1924 URSS a cerut și
organizarea unui referendum în Basarabia, fapt ce a fost inaceptat.
La 27 august 1928 România și URSS semnează un tratat de neagresiune între cele două
țări, acesta fiind un pas major în calea stabilirii relațiile de prietenie între cele două guverne.
Un rol deosebit în stabilirea relațiilor mai bune între URSS și România la avut Nicolae
Titulescu, fiind de două ori în fruntea Ligii Națiunilor, nenumărate ori având funcții înalte în stat
a fost un diplomat de excepție, relații se îmbunătățiseră, însă la 1936 este demis din funcție și
relațiile româno-sovietice iarăși se înrăutățesc.
Astfel, observărm câteva etape în relațiile dintre URSS și România, din 1918 până în 1928
relațiile erau reci, apoi până în 1936 se îmbunătățesc apoi iarși devin reci. Se obține cea mai
mare realizare în relațiile dintre URSS și România, se semnează tratatul de neagresiune între cele
două state. Problema principală a fost ambițiile imperialiste a rușilor de a reîntoarcele teritoriile
pierdute și politice internă a României care a admis venirea la putere a legionarilor.
Eu consider că relațiile româno-sovietice nici nu se puteau îmbunătăți, fiindcă URSS
oricum urmărea interesul de a-și revindeca teritoriile care le considera a fiind ale sale, așa că
faptul că relațiile la un moment dat s-a îmbunătățit, a fost o modalitatea de a întinde timpul pe
motiv că ei înțelegeau, un alt război este inevitabil.

10. Pactul Molotov –Ribbentrop - consecinţele lui pentru Basarabia.

Pactul Molotov – Ribbentrop este un pact de neagresiune semnat între miniștrii de externe
a URSS și Germaniei naziste în 23 august 1939. Acest pact prevedea neagresiune între URSS și
Germania pe o perioadă de zece ani și ca urmare putea fi prelungit, pe lângă această înțelegere
mai era și un protocol adițional secret care defapt prezenta natura acestui pact și adevăratul scop
al întâlnirii germano-soviectice.
Cu adevărat, acest pact era o reîmpărțire a Europei între Hitler și Stalin. Germaniei trebuia
să se revină partea Occidentală și centrală a Poloniei, iar Uniunii Soviectice Letonia, Estonia,
Finlanda și Basarabia. Astfel aceste puteri își asigurau fronturile și lichidau posibilitatea unui
eventual atac unul împotriva altuia. Germania se asigura că nu va lupta pe două fronturi, iar
URSS primea un timp pentru ași întări pozițile în frontiera vestică în eventualul conflict cu
Germania care era inevitabil.
La mai puțin de un an după semnarea acestui tratat, la 28 iunie 1940 Basarabia este ocupată
de către trupele sovietice ca consecință directă a Pactului Molotov – Ribbentrop, apoi
adăugânduse Nordul Bucovinei.
La 2 august 1940 Soviectul Suprem al URSS ia decizia de a crea RSS Moldovenească, dar
aceasta având o altă componență teritorială decât Basarabia, de la Basarabia au fost luate teritorii
din sud și nord, în schimb au fost alipite 6 din RASSM și astfel a fost creată RSSM. Astfel
putem afirma, că Stalin este fondatorul Republicii Moldova.
Existența protocolului adițional secret s-a ținut în taină încă mult timp după semnarea sa,
Rusia dorind să-și păstreze prestigiul său în fața vecinilor și în special în fața acelor state care
erau incluse în acest protocol.
Concluzionând cele enumerate mai sus, deducem faptul, ca urmare a Pactului Molotov –
Ribbentrop și existența protocolului adițional secret, URSS și-a exprimat interes față de
Basarabia și la 28 iunie 1940 o invadează, la 2 august 1940 formează RSSM prin jafuri
teritoriale, iar formarea RSSM a dus ca urmare la crearea Republicii Moldova, adică unui stat
”creat de Stalin”.
Eu consider, că rușii cum nu s-ar prezenta ca prieteni, ”lupu își schimbă blana, iar năravul
ba”, ei niciodată nu ne vor fi prieteni și mereu au văzut Basarabia ca un teritoriu în calea
intereselor sale de extindere și păstrarea zonelor de influență.

11. Formarea RSSM - evenimente şi consecinţe.

Republica Soviectică Socialistă Moldovenească s-a format la 2 august 1940, printr-un
decret semnat de Iosif Stalin, ca urmare a punctului 3 prevăzut în Protocolul Adioţional Secret
din Pactul Ribbentrop-Molotov. RSSM a fost parte componentă a Uniunii Sovietice de două ori,
între anii 1940-1941 şi 1945-1991.
Uniunea Sovietică n-a recunoscut Marea Unire din 1918, astfel ea pretinde la Basarabia,
aceasta dovedinduse la coferinţele internaţionale unde în ne numărate ori a afirmat aceasta. Ca
semn de protest, în anul 1924 se formează RASS Moldovenească în cadrul Ucrainei Sovietice,
care a avut scop de extinderea spre România.
Pe timpul lui Nicolae Titulesc relaţiile între URSS şi România s-au îmbunătăţit. Însă
încordarea situaţiei politice în Europa prin venirea lui Hitler la putere în 1933, a afectat şi
România, Titulescu a fost demis din funţie şi relaţiile iarăşi se înrăutăţesc pe când între Iosif
Stalin şi Adolf Hitler relaţiile par „a fi prietenoase”. La 23 august 1939 se semnează Pactul
Ribbentrop-Molotov, idea generală al lui a fost neagresiune între părţile semnatare timp de zece
ani, însă protocolul adioţional marca împărţirea sferelor de influenţă. În punctul 3 din protocol,
era prevăzută problema reanexării Basarabiei de către URSS şi dezinteresul germanilor făţă de
acest teritoriu. În acest sens, pe data de 28 iunie 1940 în urma unei note ultimative transmise de
către URSS României, România cedează Basarabia.
Cedarea unui teritoriu considerabil, a trezit multe nemulţumiri în populaţia română, deschis
despre aceasta a avut curajul să vorbească Ion Antonescu, aceasta ridicânduși autoritatea devine
conducătorul României. În urma circumstanţelor unui război prevăzut, Antonescu a semnat un
acord cu Hitler prin are se obligă să intre în război. A reuşit să reîntoarcă Basarabia între anii
1941-1944. Armatele germane şi române au suferit înfrângere şi Basarabia iarăşi revine la URSS.
Astfel, ca urmare a interesului sporit a URSS față de Basarabia, la 2 august 1940 se
formează RSSM, ca rezultat a semnării Pactului Molotov – Ribbentrop.
În viziunea mea, istoria Moldovei în anii dominaţiei sovietice, a fost perioada neagră a
poporului, avînd urmări grave pe multe generaţii înainte din cauza ideiilor răsfrînte de
propaganda Uniunii Sovietice.
12. Bilanţul celui de-al Doilea Război Mondial - consecinţe şi impact în istoria
contemporană.
Al doilea război mondial a lăsat o amprentă majoră pe dezvoltarea contemporanietății, a
fost cea mai mare conflagrație militară din istorie având cele mai mari pierderi și cel mai mare
număr de state implicate în război.
Începe al doilea război mondial în 1 septembrie 1939 când Germania atacă Polonia și se
termină în 1945 odată cu capitularea Germaniei în partea Europeană și capitularea Japoniei în
partea Asiei.
Consecințele acestui război au fost covărșitoare, după estimările unor istorici se consideră
că și-au pierdut viața peste 60 de milioane de oameni, dintre care 25 de milioane au fost soldați și
35 de milioane civili. URSS a avut cele mai mare pierderi omenești, în jur de 20-28 milioane de
oameni dintre care o bună parte erau civili. Acest război a cauzat o mulțime de probleme, s-au
refugiat foarte mulți oameni, mulți au rămas șomeri, economia europeană a căzut, mai mult de
jumătate din infrastructura europeană a fost distrusă. Acest război a intensificat ideia de
independență a statelor din Africa, Asia și ca urmare a dus la independență în următoarele
decenii.
În urma acestui război se formează două supraputeri rivale care vor duce o goană a
înarmării și vor duce câteva războaie, dar nu pe teritoriile sale. Cu alte cuvinte apare războiul
rece, lumea devine bipolară, cu alte cuvinte, se divizează în statele comuniste și în cele
capitaliste care vor concura între ele până la căderea regimului sovietic în anii 90.
Se formează un șir de organizații internaționale cu diferite scopuri, începând de la
apărearea drepturilor omului, naturii, terminând cu cele militare și economice, cum ar fi CEE,
WWF, ONU, NATO, și altele. ONU este succesorul Ligii Națiunilor, a fost făcută în așa mod
încât să aibă și forță de coerciție pentru a putea păstra pacea.
Concluzionând consecințele și impactul celui de al doilea război mondial putem afirma cu
siguranță că a fost cel mai mare război cu cel mai mare impact pentru omenire care a schimbat
lumea.
Eu consider că ceea ce s-a întâmplat în acest război, a fost o lecție bună pentru generațiile
ce urmează, dezvoltânduse tehnologic și militar, tot oamenii au de suferit de la ceea ce
inventează.

13. „Miracolul economic” al statelor dezvoltate – realizări şi consecinţe pentru societate.

(selectiv, la alegere unul din statele propuse în lista subiectelor unice).
După cel de al doilea război mondial, practic 70% din toată infrastructura europeană a fost
ruinată. Statele europene au primit credite considerabile de la SUA și au refăcut economia. Una
dintre cele mai dezvoltate state a RFG.
După cel de al doilea război mondial Germania a fost divizată în două, RFG (Republica
Federativă Germană) și RDG (Republica Democrată Germană). A fost împărțită între cele două
blocuri militaro-politice, blocuri răsăritean și cel occidental, în 1990 după ce cade zidul de la
Berlin Germania a fost unificată.
La baza dezvoltării RFG a stat formarea instituțiilor de autoguvernare și acordul marilor
puteri la stabilirea acestora. La 23 mai 1949 a fost adoptată constituția RFG-ului. În 1954 Franța
și Anglia au recunoscut suveranitatea RFG, în 1955 RFG aderă la NATO.
În 1951 RFG intră în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului alături de Franța,
Italia și Țările de Jos.
Intrarea RFG în CECO a permis dezvoltarea rapidă a țării prin modernizarea infrastructurii
și implicarea activă în procesul de globalizare.
Germania mai apoi aderă la tot felul de organizații de cooperare Europeană cum ar fi:
Comunitatea Economică Europeană (CEE), Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Spațiul
Schengen, Politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene. Aderarea la toate aceste
structuri a permis dezvoltarea grandioasă a RFG însă cel mai important lucru este unificarea
Germaniei din 1990 după ce cade URSS.
Unificarea Germaniei a jucat un rol decesiv în istoria Germaniei, astfel alături de Franța a
devenit una din puterile centrale Europene, dar și mondiale.
Astfel, necătând la faptul a avut de suferit cel mai mult după cel de al doilea război
mondial, Germania totuși a reușit să se dezvolte și să devină una din cele mai puternice state
europene.
Eu consider că dezvoltarea rapidă a germaniei s-a datorat poziției politico-economice
favorabile, dar și recunoașterii faptului că sunt vinoveți pentru cel de al doilea război mondial.

14. Rolul ONU în menţinerea păcii în lumea contemporană.

În lume s-au format un număr foarte mare de organizaţii pentru menținerea păcii, pentru
colaborare între state şi popoare, în anul 1984 existau 32 de origanizaţii mondiale dintre care cele
mai importante fiind NATO, OSCE, FMI, etc. În rol important are ONU care a fost întemeiată în
1945 la iniţiativa F.D.Roosvelt.
Scopul primordial a ONU este neadimiterea războiului, menţinerea păcii, dezvoltarea
relaţiilor de pace şi colaborare între popoare. Colaborare şi cooperare internaţională pentru
soluţionarea problemelor sociale, economice, politice pe cale paşnică. Astfel în cadrul ONU s-a
creat căştile albastre, având ca scop menţinerea păcii, nepermiterea internaţionalizării
confilictelor, separare părţilor opozante, exemplu Bosnia în 1999. Acţiunile pentru asigurarea
păcii sunt de două tipuri: globale şi regionale. În funcţional, operaţiile de pacificare sunt de două
tipuri. De menţinre a păcii, supraveghează condiţiile încheierii armistiţiului etc. şi de impunere
forţată a păcii, metoda implimentată în prezent şi în Libia sau ca în Golful Persic în 1991 cu
ajutorul forţelor militare aliate cu acordul Consiliului de Securitate. În prezent, cele mai
importante probleme cu care se confruntă organizaţiile internaţionale este terorismul, obţinând şi
succese, lichidarea lui Ben Laden liderul Al-Qaida şi liderul libian Gaddafi în 2011.
Foarte des se întâmplă că situații foarte importante nu primesc atenția care o merită din
partae Consiliului de Securitate, iar unele decizii se iau foarte greu.
China, Anglia, Franța, Rusia, SUA sunt în prezent singurile state recunoscute oficial ca
deținătoare de armament nuclear. Prezența lor în Consiliu cu rol de membri permanenți având
drepturi egale stabilesc formarea unui echilibru.
Concluzionând cele enumerate mai sus observăm părțile atât pozitive cât și negative ale
ONU, atât în procesul decizional cât și cel practic.
Eu cred că cel mai mare minus în soluţionarea problemelor internaţionale, este faptul că
statele supra-puteri rezolvă conflictele adesea în interesul său cu scop de profit, spre exemplu
Libia, care are zăcăminte de petrol şi este atacată de forţele aliate „democratice” SUA, Anglia,
Canadă, Franța.

15. Sfârşitul „războiului rece”: evenimente şi condiţie pentru formarea unei lumi
multipolare.
 Noua perioadă în istoria URSS vine odată cu investirea în funcție a noului prim-secretar
Mihail S. Gorbaciov în 1985 care va fi inițiatorul unui șir de reforme.
Gorbaciov a fost conștient de necesitatea reformelor de și osificarea sistemului sovietic,
reorganizarea era strict necesară. După 1985 se schimbă viziunile Kremlinului despre politica sa
atât internă cât și externă și se pun fundamentele noii mentalități, astfel se realizează primii pași
spre perestroikă. Ca continuare a procesului de reforme început, în 1988 se intrduce glasnosti
prin care cetățenilor sovietici li se acordă noi libertăți, printre cea mai importantă fiind cea a
cuvântului. Aceasta a fost un pas major spre modernizarea societății sovietice, până atunci
cenzura era o caracteristică dominantă a URSS. A scăzut controlul asupra presei, au fost
amnestiați prizonieri politici. Tot Garbaciov a pus capăt războiului din Afgansitan care a dus
viața a mii de oameni.

Într-un şir de state au loc proclamări a suveranităţii, se prăbuşeşte cortina de fier în anii
1989. În decembrie 1989 la Malta, Gorbaciov şi G.Bush au declarat Sfîrşitul războiului rece.
Destrămarea URSS în 1991, pune capăt definitiv războiului rece.

Concluzionând cele enumerate, putem afirma că sfârșitul războiului rece datorează

personalității lui M. Gorbaciov care inițiază un șir de reforme, dintre care cle mai importante
perestroika și glasnosti. Aceste reforme ca urmare au dus la sfârșirea războiului rece și la trecerea
de la lumea bipolară la lumea multipolară.

Eu consider că noua mentalitate promovată de M.Gorbaciov, a dat deznodămnânt unui lanţ

inevitabil de procese care au fost menite să provoace un progres în mai mult domenii, cel mai
inportant în relaţiile diplomatice internaţionale, unul din cele mai mare avantaje fiind sfârşitul
războiului rece și trecerea de la lumea bipolară la lumea multipolară.

16. Anul 1989 în istoria Europei Centrale şi de Sud-Est.

Anul 1989 este un an important pentru Europa Centrală și de Sud-Est fiindcă au loc
schimbări atât socio-economice cât și politice considerabile, care vor schimba radical mersul
istoriei.
Unul dintre cele mai importante evenimente este destrămarea treptată a URSS. URSS
intrase într-o criză economică profundă și s-au scos în evidență foarte multe probleme care au și
favorizat destrămarea URSS. Dorința lui Gorbaciov care venise la putere în 1985, de a face
schimbări în sensul modernizării societății soviectice a înrăutățit și mai tare situația.
Țările Baltice au fost printre primele care au făcut pași concreți spre independență urmate
apoi și de alte țări din URSS, cum ar fi Moldova, Ucraina, Belorusia, Armenia, Georgia, etc.
Toate și-au declarat limbile naționale ca limbi de stat, apoi suveranitatea și apoi independența
față de URSS. Confruntânduse cu luptele politice interne, URSS pierde de sub influența sa toate
statele uniunii și statele satelite. La 6 martie 1989 în urma declarației purtătorului de cuvânt al
Ministerului de Externe sovietic, statele est-europene deja singure își decideau viitorul ceea ce
înseamna că ele au devenit independente. Tot în această perioadă, URSS a anunțat oficial că
ultimii militari sovietici au părăsit Afganistanul, ceea ce însemna că război de aproape zece ani
luaseră sfârșit.
La 4 iunie în Polonia alegerile au fost câștigate de sindicatul ”Solidaritatea” condus de
Lech Walesa, care a fost singura mișcare muncitorească independentă întâlnită vreodată într-un
stat comunist din estul Europei, și la 19 august 1989 se formează primul guvern polonez
necomunist. La 9 noiembrie a fost demolat Zidul de la Berlin astfel făcânduse primul pas spre
unificarea RFG-ului și RDG-ului. La 17 noiembrie are loc Revoluția de Catifea din Praga, iar în
decembrie 1989 cade guvernul lui Ceaușescu în România.
Astfel concluzionând cele întâmplate în Europa în 1989 putem afirma că ea a primit
libertate, se destramă URSS și oameni scapă de influența comunistă, statele capătă caracter
democratic și încep o nouă pagină în istoria sa.
Eu consider că acest an este un an important pentru că căderea URSS a însemnat căderea
comunismului, chiar dacă s-a păstrat în unele state, URSS a arătat probleme acestui regim și
anume faptul că regimurile totalitare nu sunt regimuri eficiente.

17. Impactul descoperirilor ştiinţifice asupra dezvoltării vieţii cotidiene contemporane.

Practic 90% din toate descoperirile științice realizate de om cândva au avut loc în secolul
XX. Impactul acestor descoperiri este colosal, nu ne putem imagina lumea actuală altfel decât
este cea de acum.
Grație procesului de globalizare, dezvoltării democrației, procesului activ de schimb
comercial, dezvoltării științifice, dar și oamenilor care au avut dorința spre ceva mai mult, s-a
putut realiza schimbări considerabile.
Secolul XX are multe denumiri, una dintre care este Era spațială, la 4 octombrie 1957 se
lansează în spațiu primul satelit artificial, iar la 12 aprilie 1961 primul om care a zburat în spațiu
este Iurii Gagarin. Apoi urmează să fie lansate un șir de sateliți, să fie exploatată luna, etc.
Alt schimbare majoră este apariția calculatoarelor realizate de Microsoft care se inființează
în 4 aprilie 1975 și schimbă total lumea, totul se computerizează și se trece la varianta
electronică, apoi hardware devine mai mic, mai puternic și portabil, apoi apar alte companii
precum HP, Intel, Dell, Machintosh, etc.
În doar câțiva zeci de ani, s-a dezvoltat rapid tot felul de electrocasnice, transportul,
infrastructura, industria, modul de a trăi, de a lucra.
Dezvoltarea științifică a făcut să se cheltuie mai rațional energia neregenerabilă și să
găsească noi alternative de dobândire a energiei. Se încearcă în timp cât mai scurt să fie folosit la
maximă eficiență cu cheltuieli minimale.
Cele mai simțite schimbări se văd în țările din orientul mijlociu care recent au început să-și
exploateze petrolul, aceste în doar câteva decenii au realizat aceea ce oamenii căpătau în două
secole.
Impactul descoperirilor științifice asupra dezvoltării vieții cotidiene contemporane este
foarte mare, este de neimaginat să n-ai un celular, calculator, conexiune la internet, să nu vezi sau
ai o mașină, etc.
Eu consider că descoperirile științifice au mai mult părți pozitive decât negative asupra
vieții cotidiene, pe motiv că știința încearcă să se dezvolte nu doar cantitativ în cea ce realizează
ci și calitativ și dacă ceea ce întâmplă este un proces de neoprit rămâne doar de mers în pas cu
timpul.

18. Personalităţi marcante în cultura şi ştiinţa republicii noastre în anii 1940-2000 (la
alegere).

Una dintre cele mai remarcabile personalități în istoria republicii noatre este Maria Bieșu,
este Artistă a Poporului, profesor universitar, academician, ”Doctor Honoris-Causa”, Laureat a
Premiilor de Stat, deținătoarea Ordinului Național ”Steaua României”, etc.

S-a născut Maria Bieșu în satul Volontiri județul Cetatea Albă, România la 3 august 1935
azi raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova. S-a stins din viață la 16 mai 2012, a suferit de o
formă rară de leucemie.

În 1951 absolvește școala din Volontirovca (Volontiri) și continuă studiile în Leova unde a
participat la diferite activități culturale, dansa, cânta, conducea un cor. În 1955 este admisă fără
examene la Conservatorul de Stat din Chișinău și absolvește conservatorul în 1961 și imediat
după examene este invitată la Teatrul de Stat de Operă și Balet din Chișinău.

În 1987 devine președinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova, și în 1992

Vicepreședinte al Uniunii Mondiale a Muzicienilor din Moscova.
 ”Natura a înzestrat-o pe Maria Bieșu cu calități distinse, necesare unui cântăreț de operă:
vocea, muzicalitatea, talentul actoricesc”.

Îndată după moartea sa, la 18 mai 2012 Guvernul Republicii Moldova a decis acordarea
Teatrului de Operă și Balet numele Maria Bieșu, ziua de 19 mai a fost declarată zi de doliu
național în Republica Moldova.

Concluzionând cele spuse putem afirma cu siguranță că una din cele mai importante
personalității a republicii noastre este Maria Bieșu fiindcă a avut o voce deosebită, cunoscută atât
la nivel național cât și internațional.

Cred că este una din cele mai remarcante personalități din toate timpurile care a marcat
istoria contemporană în cultura națională și internațională.

19. Evenimente istorice tragice: foametea din anii 1946-1947 şi deportările staliniste.

Conform prevederilor proctocolului adițional secret din Pactul Molotov – Ribbentrop,

Basarabia trebuia să se revină URSS, la 28 iunie 1940 armata roșie invadează Basarabia și preiau
forțat. La 2 august 1940 prin decizia Sovietului Suprem se formează RSSM.
Pentru a implimenta rapid politice sovietice în Basarabia se înreprind un șir de acțiuni în
scopul colectivizării rapide și implimentării fricii față de URSS în scopul obținerii supunerii și
loialității.
Conform convingirilor doctrinei bolşevice care deja a existat de ani în URSS, la oridunul
lui Stalin se întreprind măsuri de transformare a gordpodăriilor individuale ţărăneşti din RSSM
în gospodării colective. Însă doritori de a se încadra în noile gospodării ţărăneşti, colhozuri, erau
puţini şi autorităţile sovietice au declanşat ofensiva împotriva chiaburilor, adică împotriva celor
mai harnici muncitori, care doreau să-şi apere pământurile. Pentru a rezvolva această problemă,
partidul în sprijin cu NKVD a decis să deporteze 11280 de familii chiabureşti, în acest sens la 6
iulie 1949 va avea loc operaţia Iug prin care au fost deportaţi peste 35 de mii de persoane, iar
gospodăriile cu toate bunurile lor au fost colectivizate. Ca urmare, pe parcursul lunilor iulie şi
august 1949 numărul gospodăriilor colectivizate s-a mărit de 2,2 ori. Spre sfârşitul anului 1950,
au fost colectivizate 97% din gospodăriile individuale. Pe lângă acest val masiv de deportări a
mai fost unul în 12-13 iunie 1941 în care au fost deportate 26173 de persoane și 6250 arestate.
Ultimul val de deportări a fost în 31 martie – 1 aprilie 1951 în care au fost deportați 723 de
familii. Distanția acestor oameni erau republici sovietice sau gulaguri, mulți mureau în drum din
cauza condițiilor insuportabile.
 În 1946 – 1947 la ordinul lui Stalin a fost organizată foame organizată. Din cauza
condițiilor meteorologice dezavantajoase s-au strâns cu mult mai puține grâne în comparație cu
alți ani, iar impozitele au crescut considerabil, aceasta a făcut ca oamenii să moară de foame.
După estimările unor istorici, au murit 200.000 de oameni.
Concluzionând cele scrise mai sus, putem spune că ceea ce s-a întâmplat sunt evenimente
tragice, politica agresivă a URSS a făcut să moară sute de mii de oameni și la fel zeci de mii să
fie deportați sau împușcați.
După părerea mea, colectivizarea forţată a fost o modalitate aspră de expropiere a ţăranilor,
care a introdus frica în oameni, la fel ca și foametea din 1946 – 1947.