Tema 4 – Organizațiile – Ghenu Mirela-Mihaela, 1068

1. Care sunt cele 4 principii ale managementului științific?

Conform lui F. Taylor, managementul stiintific are la baza urmatoarele principii:

- Dezvoltarea unei noi stiinte a muncii, aceasta avand la baza sistematizarea

aptitudinilor/cunostintelor muncitorilor si reducerea lor la reguli stricte
- Selectia stiintifica, aceasta fiind urmata de instruirea, invatarea si dezvoltarea
muncitorilor in forma sistematica, organizata la nivel general, fara a fi lasate pe
seama unei singure personae
- Combinarea stiintei muncii si a fortei de munca selectionate si intruite pe baze
stiintifice are ca punct de pornire motivarea muncitorilor si stimularea dorintei de a
progresa
- Diviziunea egala a muncii si a responsabilitatii intre muncitori si personalul din
conducere/management, astfel incat sa scada inechitatile sociale si numarul
conflictelor. Planificarea productiei revine exclusiv conducerii, managerul avand rolul
de a atribui angajatilor sarcini de lucru ce trebuie indeplinite intr-un mod cat mai
precis.

2. Care sunt cele 5 componente ale managementului după Fayol?

In opinia lui Henry Fayol, managementul cuprinde cinci componente esentiale:

- Planificarea – presupune realizarea unui plan bine structurat, care este necesar
atingerii obiectivelor stabilite
- Organizarea – activitatea intreprinderii este organizata atat la nivel material, cat si la
nivel uman
- Conducerea – evidentiaza raporturile dintre manager si angajati
- Coordonarea – sistematizarea activitatilor si eforturilor depuse pentru atingerea
scopurilor
- Controlul – se asigura faptul ca activitatile se desfasoara conform regulilor,
obiectivelor si instructiunilor comunicate

3. Care sunt trăsăturile fundamentale ale birocrației?

Max Weber a identificat cinci trasaturi fundamentale ale birocratiei, si anume:

- Diviziunea muncii – organizatiile angajeaza personal calificat pentru indeplinirea
anumitor sarcini, iar angajatul are responsabilitatea indeplinirii sarcinilor trasate,
neavand posibilitatea de a-si allege singur activitatile pe care sa le realizeze.
 - Structura ierarhica a autoritatii – exista principia ale “ierarhiei si ale nivelurilor de
autoritate gradata”, iar fiecare functie inferioara se afla sub conducerea si controlul
uneia supaerioare. Exista o structura piramidala de conducere in cadrul birocratiei,
precum si un grad ridicat de control si centralizare, fapt ce poate conduce la ideea ca
birocratiile sunt institutii rigide, ce nu admit prea usor schimbari
- Sistem de reguli si reglementari formale – fiecare activitate din interiorul
organizatiei este reglementata. Acest set de reguli vizeaza fiecare aspect din cadrul
birocratiei, de la momentul angajarii unei personae, pana la cel al plecarii ei,
birocratia impunand un grad inalt de standardizare
- Caracterul impersonal al relațiilor – regula de bază a funcționării birocrațiilor o
reprezintă existența regulilor, acestea vizând absolut toți membrii și neexistând
tratamente preferențiale și favoritisme. Promovarea sau sancționarea angajaților se fac
impartial, unicele argumente acceptate fiind referitoare la implicarea în muncă și
profesionalismul angajaților.
- Eficiența – birocrațiile sunt organizații extrem de eficiente, care presupun
coordonarea unui număr mare de angajați. Sunt caracterizate de ordine interioară,
disciplină și stabilitate, iar fluctuațiile de personal nu afectează această ordine.

4. Menționați și explicați criticile la adresa birocrației.

Printre criticile aduse la adresa birocrației se remarcă, în primul rând, tendința de
înlocuire a oamenilor cu indivizi robotizați, care își execută sarcinile fără să pună întrebări,
efect susținut de setul de reguli stricte pe care se bazează funcționarea organizației. În al
doilea rând, organizațiile de acest gen nu reprezintă sub nicio formă un mediu care
stimulează creativitatea personalului ci, dimpotrivă, o suprimă, prioritizate fiind respectarea
ordinii interne și accentul pus pe uniformizare. O altă critică la adresa organizațiilor
birocratice vizează incompetența profesională ca susținătoare a înaintării în ierarhie –
angajații sunt promovați din poziții pentru care sunt considerați competenți către poziții în
care se dovedesc, mai devreme sau mai târziu, incompetenți, iar birocrațiile valorizează
această trăsătură mai mult decât prețuiesc supercompetența, întrucât nu convine cu ideea de
uniformizare și cu conservarea ierarhiei.