Piaţa valutară

Unitatea de învăţare Nr. 4

PIAŢA VALUTARĂ

Cuprins
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5
4.1 Obiectul şi trăsăturile pieţei valutare
4.2 Convertibilitatea internaţională a monedei
4.3 Cursul valutar
4.4 Operaţiunile pe piaţa valutară

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

Pagina
132
132
136
138
141

144
149
152

Macroeconomie
131
 Piaţa valutară

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

 Definirea pietei valutare, a cererii şi ofertei de valută

 Evidenţierea operatorilor care acţionează pe piaţa valutară
 Înţelegerea noţiunii de convertibilitate a monedei
 Recunoaşterea pricipalelor grade de convertibilitate a monedelor
 Definirea cursului valutar
 Sublinierea factorilor care influenţeaza cursul valutar
 Familiarizarea cu tipurile de operaţiuni de pe piaţa valutară

4.1Obiectul şi trăsăturile pieţei valutare

Piaţa valutară este o expresie a amplificării relaţiilor economice între ţări, care
implică schimbarea sistematică a monedelor naţionale între ele, operaţiune
cunoscută sub numele de schimb valutar.
Piaţa valutară
Piaţa valutară desemnează totalitatea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a
monedelor convertibile, ce aparţin diverselor ţări. Ea se manifestă oriunde se
întâlnesc cererea şi oferta de valute, având rolul să atragă mijloacele de plată
internaţionale sub formă de bancnote şi monedă divizionară, sau de instrumente
de plată şi de credit, emise în valută.

Deci pe piaţa valutară se fac tranzacţii cu valută şi cu efecte de comerţ sau titluri
de valoare emise în valută, numite devize.
Valuta
Valuta, reprezintă moneda naţională a unei ţări privită şi folosită în raport cu
monedele altor ţări şi utilizată în operaţii şi tranzacţii internaţionale.
Devizele
Devizele, constituie totalitatea mijloacelor şi instrumentelor de plată şi de credit
internaţionale, exprimate în valută, având rolul de mijloc pentru stingerea
obligaţiilor rezultate din comerţul internaţional, pentru efectuarea de investiţii la
nivel internaţional (în active fizice sau în active financiare) şi pentru acordarea şi
rambursarea de credite. Devizele sunt de fapt creanţe ale agenţilor economici
autohtoni asupra unor agenţi din exterior, existente sub forma unor înscrisuri,
exprimate în valută, şi îmbracă următoarele forme: trate, bilete la ordin, cecuri,
acţiuni, obligaţiuni şi bonuri de tezaur, care pot fi preschimbate în valută.

Pe piaţa valutară acţionează următoarele categorii de subiecţi:

Operatorii de pe a) operatorii principali, reprezentaţi de bănci. Majoritatea operaţiunilor
piaţa valutară pe piaţa valutară se realizează prin intermediul băncilor. Sumele utilizate pe
această piaţă se află sub forma depozitelor bancare, a banilor de cont, aparţinând
persoanelor fizice şi juridice. Operaţiunile cu bani numerar ocupă o pondere

Macroeconomie
132
 Piaţa valutară

foarte mică pe această piaţă. Finalizarea operaţiunilor de schimb valutar se face

prin transferul telegrafic al depozitelor bancare între cumpărători şi vânzători, pe
baza ordinelor emise de clienţii băncii sau de băncile respective.
b) operatorii comercianţi, reprezentaţi de agenţii economici ce
realizează activităţi de comerţ internaţional. Ei vin pe piaţa valutară ca vânzători
de valută şi cumpărători de monedă naţională în cazul exportului, iar în situaţia
importului, ei cumpără valută în schimbul monedei naţionale.
c) operatorii intermediari, acţionează pe piaţa valutară în calitate de
comisionari sau reprezentanţi ai diferitelor agenţii economice din comerţul
internaţional.
d) operatorii speculatori, sunt peroane fizice sau juridice care au acces
la piaţa valutară în conformitate cu reglementările în acest sens din fiecare ţară.

Cererea şi oferta de valută ce se manifestă pe piaţa valutară, se constituie pe baza

unor procese specifice, determinate, pe de o parte de evoluţia economiilor
naţionale iar pe de altă parte de evoluţia relaţiilor economice internaţionale.

Cererea de valută, decurge din operaţiunile de import, din prestările de servicii

Cererea de realizate în ţară de agenţi economici străini, ca şi din ieşirile de capital naţional.
Ea provine din partea agenţilor economici pentru extinderea activităţilor
valută
economice, pentru interese speculative de profit şi pentru scopuri de protejare a
monedei naţionale în raporturile de schimb cu alte monede.

Oferta de valută, provine îndeosebi de la exportatorii de bunuri, de la agenţii

economici care prestează servicii în altă ţară şi din intrările în ţară sub diverse
Oferta de valută forme a capitalurilor străine. Ea se formează în special, pe baza depozitelor
bancare constituite de agenţii economici şi doar în mică măsură pe baza
disponibilităţilor de numerar, care au un rol nesemnificativ în procesul de
formare a ofertei valutare.

Test de autoevaluare 4.1.

1) Piaţa valutară desemnează:

a) totalitatea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a monedelor naţionale
calificate drept valute;
b) locul de întâlnire al cererii şi ofertei de monedă;
c) ansamblul tranzacţiilor cu active financiare pe termen lung, emise în
monedă naţională;
d) piaţa pe care se vând şi se cumpără devize, în mod liber, în funcţie de
raportul cerere-ofertă.

Alegeţi răspunsul corect:

A (b); B (c); C (a + b); D (a + d).

2) Piaţa valutară este:

Macroeconomie
133
 Piaţa valutară

a) piaţa pe care se vând şi se cumpără în mod liber valute convertibile, în

funcţie de raportul cerere-ofertă;
b) piaţa pe care se vinde şi se cumpără moneda naţională în schimbul
altor valute, în funcţie de raportul cerere-ofertă;
c) totalitatea relaţiilor dintre vânzătorii şi cumpărătorii de valute
convertibile;
d) piaţa unde se vinde şi se cumpără moneda naţională contra active non-
monetare (acţiuni, obligaţiuni, efecte de comerţ etc.) în funcţie de
raportul cerere-ofertă.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + d); B (a + b); C (a + b + c); D (b + c).

3) Valuta reprezintă:
a) orice monedă naţională;
b) moneda naţională care poate constitui un mijlocitor al schimburilor,
instrument de măsură a activităţii economice şi care poate fi utilizată la
constituirea de rezerve şi în alte ţări decât cea emitentă;
c) moneda naţională care are capacitatea de a stinge imediat obligaţiile de
plată din relaţiile economice internaţionale;
d) moneda naţională care îndeplineşte funcţia de bani universali.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b); B (b + c + d); C (b + c); D (c + d).

4) Devizele constituie:
a) documente, având formă şi conţinut standardizat, care certifică
obligaţia unor persoane (debitori) de a plăti, la o scadenţă determinată,
o sumă de bani exprimată în valută, împreună cu dobânda aferentă,
unui beneficiar;
b) mijloace şi instrumente de plată şi de credit internaţionale exprimate în
valută;
c) moneda naţională a unei ţări folosită la realizarea unor operaţiuni şi
tranzacţii internaţionale;
d) creanţe ale agenţilor economici autohtoni asupra unor agenţi din
exterior, existente sub forma unor înscrisuri, exprimate în valută.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + d); B (a + b); C (b + d); D (b + c + d).

5) Cererea de valută decurge din:

a) operaţiunile de export;
b) operaţiunile de import;
c) prestările de servicii realizate în ţară de agenţii economici străini;
d) prestările de servicii ale agenţilor economici autohtoni în străinătate.

Macroeconomie
134
 Piaţa valutară

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + d); B (a + b + d); C (b + c); D (a + d).

6) Oferta de valută se formează:

a) pentru scopuri de protejare a monedei naţionale în raporturile de
schimb cu alte monede;
b) pe baza disponibilităţilor de numerar de monedă naţională;
c) pe baza depozitelor bancare constituite în valută de agenţii economici;
d) în urma operaţiunilor de export.

Alegeţi răspunsul corect:

A (c + d); B (a + c + d); C (a + c); D (a + b + c + d).

7) Stabiliţi corespondenţa corectă:

a) operatorii principali;
b) operatorii comercianţi;
c) operatorii intermediari;
d) operatorii speculatori.

1) acţionează pe piaţa valutară în calitate de comisionari sau reprezentanţi

ai diferiţilor agenţi economici din comerţul internaţional;
2) sunt agenţi economici ce realizează activităţi de comerţ internaţional;
3) sunt reprezentaţi de bănci;
4) sunt persoane fizice sau juridice care au acces la piaţa valutară în
conformitate cu reglementările în acest sens din fiecare ţară.

8) Operatorii principali de pe piaţa valutară sunt:

a) importatorii şi exportatorii de mărfuri;
b) comisionarii sau brokerii;
c) băncile;
d) bursele de valori.

9) Cererea de valută provine din partea agenţiloe economici pentru:

a) extinderea activităţilor economice;
b) interese speculative;
c) scopuri de protejare a monedei naţionale în raporturile de
schimb cu alte monede;
d) operaţiunile de export;
Alegeţi răspunsul corect:
A (a+b+c); B (a + c + d); C (a + c); D (a + b + c + d).

10) Devizele constituie totalitatea mijloacelor şi instrumentelor de plată şi de

credit internaţionale, exprimate în valută, având rolul de:
a) mijloc pentru stingerea obligaţiilor rezultate din comerţul
internaţional;
b) mijloc pentru efectuarea de investiţii la nivel internaţional (în

Macroeconomie
135
 Piaţa valutară

active fizice sau în active financiare);

c) mijloc pentru acordarea şi rambursarea de credite.
d) toate variantele sunt corecte.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 149.

4.2 Convertibilitatea internaţională a monedei

Convertibilitatea Funcţionarea pieţei valutare presupune convertibilitatea monedei naţionale ca o

condiţie esenţială. Conceptul de convertibilitate a evoluat în decursul timpului
începând cu convertibilitatea metalică, care constă în schimbarea liberă a
monedei pe o cantitate determinată de metal preţios, până la convertibilitatea
valutară de astăzi.

În prezent, în accepţiunea FMI convertibilitatea monedei reprezintă dreptul

rezidenţilor şi nerezidenţilor dintr-o ţară de a schimba moneda naţională cu altă
monedă străină, în mod liber, prin vânzare-cumpărare pe piaţă, fără nici o
restricţie privind cantitatea schimbului sau scopul schimbului.

Convertibilitatea implică însă un ansamblu de cerinţe economice, juridice,

monetare şi organizatorice, care trebuie realizat de fiecare ţară pentru propria
monedă, astfel încât aceasta să fie acceptată pe piaţa valutară internaţională.

Dobândirea regimului de monedă convertibilă, necesită îndeplinirea mai multor

criterii economico-financiare şi anume:
- stabilizarea într-o primă perioadă şi apoi creşterea puterii de
cumpărare a monedei naţionale;
- crearea de bunuri economice competitive pe piaţa externă sub aspectul
calităţii structurii şi preţului;
- echilibrarea balanţei externe pe termen lung;
- crearea unor rezerve valutare pentru asigurarea importurilor pe o
perioadă scurtă de timp;
- existenţa unui curs valutar unic şi relativ stabil;
- lichidarea restricţiilor în folosirea monedei naţionale de către rezidenţi
sau nerezidenţi;
- liberalizarea preţurilor, respectiv alinierea preţurilor naţionale la cele
de pe piaţa mondială.

Ţinând seama de măsura îndeplinirii în prezent a condiţiilor stabilite de Fondul

Convertibilitate
Monetar Internaţional, convertibilitatea monedelor naţionale are diferite grade: a)
limitată convertibilitatea limitată doar pentru anumite categorii de operaţiuni; b)
convertibilitatea limitată internă, care se referă la capacitatea monedelor
Convertibilitate naţionale de a se schimba în interiorul unei ţări pe valuta intrată în ţara respectivă
deplină şi de a servi la formarea unei părţi din cota de subscriere la Fondul Monetar
Internaţional; c) convertibilitatea deplină sau oficială, care înseamnă
schimbarea monedei naţionale pe alte monede naţionale în situaţia eliminării

Macroeconomie
136
 Piaţa valutară

relativ totale a restricţiilor şi a condiţionărilor în folosirea monedelor respective;

d) monede liber utilizabile, care au convertibilitate totală, fiind utilizate în
proporţii mari la decontările internaţionale şi tranzacţionate în cantităţi însemnate
pe cele mai importante pieţe valutare. La începutul anului 1991 din cele peste 70
de monede naţionale convertibile, numai 5 îndeplineau, după aprecierea Fondului
Monetar Internaţional condiţiile de monede liber utilizabile adică: dolarul SUA,
marca germană, lira sterlină, francul francez, yenul japonez.

Test de autoevaluare 4.2.

1) Convertibilitatea reprezintă:
a) măsura în care o valută străină sau valutele străine deţinute de
guverne pot fi schimbate pe alte valute străine;
b) posibilitatea de a schimba între ele diferite valute;
c) posibilitatea deţinătorului unei monede de a o schimba în mod legal,
pe aur sau contra oricăror altor valute;
d) situaţia în care proprietatea asupra unei monede poate să fie
transferată către un terţ care domiciliază în altă ţară, beneficiarul
acestui transfer putând să o utilizeze, la rândul său, pentru a plăti o
datorie exprimată în respectiva monedă.

Alegeţi răspunsul corect:

A (b + c); B (a + b + c + d); C (b + d); D (a + b + d).

2) Convertibilitatea deplină reprezintă situaţia în care:

a) schimbul valutar se face cu restricţii privind mărimea sumei, scopul
tranzacţiei şi calitatea solicitantului;
b) schimbul valutar se efectuează fără restricţii la paritatea legală sau la
cursul de schimb valutar;
c) moneda naţională poate fi schimbată în interiorul ţării pe valuta
intrată în ţara respectivă;
d) moneda respectivă poate să fie utilizată în proporţii mari la
decontările internaţionale şi este tranzacţionată în cantităţi însemnate
pe cele mai importante pieţe valutare.

3) Convertibilitatea valutară, în accepţiunea FMI, reprezintă:

a) schimbarea liberă a monedei pe o cantitate de metal preţios;
b) schimbarea liberă a monedei naţionale pe o altă monedă străină, prin
vânzare-cumpărare pe piaţă;
c) schimbarea principalelor atribute ale monedei naţionale;
d) schimbarea monedei naţionale în altă monedă străină, prin vânzare-
cumpărare pe piaţă, cu respectarea unor restricţii privind cantitatea
sau scopul schimbului.

4)Dobândirea regimului de monedă convertibilă necesită îndeplinirea mai multor

Macroeconomie
137
 Piaţa valutară

criterii economico-financiare, respectiv:

a) existenţa unui curs valutar unic şi relativ stabil, la care se fac toate
tranzacţiile;
b) existenţa unui excedent al balanţei de plăţi pe termen lung;
c) lichidarea restricţiilor în folosirea monedei naţionale de către
rezidenţi şi nerezidenţi;
d) crearea unor rezerve de monedă naţională pentru asigurarea
exporturilor pe o perioadă scurtă de timp.

5)Convertibilitatea monedelor naţionale prezintă diferite grade în funcţie de

măsura îndeplinirii criteriilor economico-financiare stabilite de FMI:
a) convertibilitate totală;
b) convertibilitate deplină sau oficială;
c) convertibilitate limitată internă;
d) convertibilitate limitată la anumite operaţiuni.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (a + b); C (a + d); D (a + c + d).

Răspunsul la test se găseşte la pagina 149.

4.3 Cursul valutar

Operaţiunile valutare, indiferent că sunt de vânzare-cumpărare a valutelor sau se

referă la transferuri valutare, pun faţă în faţă diferite monede naţionale, implicând
stabilirea unor raporturi de valoare între ele, raporturi cunoscute sub numele de
curs valutar.
Curs valutar Cursul valutar reprezintă preţul unei unităţi monetare, naţionale sau
internaţionale, exprimat într-o altă monedă naţională cu care se compară valoric,
în anumite condiţii de loc şi timp.

În condiţiile demonetizării aurului, la baza determinării raporturilor valorice

dintre valute se află în prezent, paritatea puterii lor de cumpărare.

Pentru înţelegerea procesului de stabilire a valorii paritare, pe baza puterii de

cumpărare a două monede care se schimbă, presupunem că la un moment dat, pe
piaţa americană, cu 1 dolar se cumpără o cantitate de bunuri de consum personal
curent, care evaluată în franci francezi, ar costa 5 franci. Pe piaţa franceză, cu 1
dolar se cumpără aceeaşi cantitate de bunuri de consum personal curent, care
evaluată în franci costă 6 franci. Prin urmare, pe cele două pieţe cu 1 dolar se
cumpără bunuri de consum personal curent pentru care este necesar să se
plătească în medie 5,5 franci francezi. Această medie reiese din influenţa
preţurilor aceloraşi bunuri pe cele două pieţe, rezultând un curs valutar economic,
sau de piaţa, de 1 dolar egal 5,5 franci francezi. Rezultă deci, că paritatea
puterilor de cumpărare, înseamnă un asemenea curs între două monede naţionale

Macroeconomie
138
 Piaţa valutară

care să permită consumatorilor din cele două ţări care fac schimbul, să
beneficieze de o putere de cumpărare aproximativ egală. Cursul valutar se
determină deci, prin luarea în calcul a preţurilor la care se vând produsele de bază
din cadrul schimburilor reciproce ale ţărilor a căror monede se compară, şi a
ponderii acestor produse în comerţul reciproc. Pe această bază se determină ce
cantitate de bunuri se cumpără cu o unitate monetară pe pieţele celor două ţări,
făcându-se media ponderată dintre preţuri, şi ponderea produselor care fac
obiectul comerţului reciproc.

Paritatea puterii de cumpărare este doar o primă aproximare a cursului valutar,

întrucât acesta suportă influenţa mai multor factori:
1. Raportul dintre cererea şi oferta de diferite resurse valutare. Dacă
oferta monedei naţionale este slabă, iar resursele dintr-o valută sunt abundente,
cursul monedei naţionale în raport cu valuta respectivă creşte şi invers.
2. Nivelul şi evoluţia inflaţiei interne. Deprecierea internă a monedei
naţionale datorită inflaţiei, generează pe termen lung deprecierea generalizată
externă a acesteia în raport cu alte monede.
3. Competitivitatea comerţului exterior şi situaţia balanţei
comerciale, pot modifica aşteptările şi anticipările agenţilor economici cu privire
la puterea de cumpărare a monedei naţionale, exercitând o influenţă directă in
evoluţia cursului de schimb valutar. Astfel, un sold pozitiv al balanţei comerciale
determină o creştere a cursului monedei naţionale (datorită creşterii ofertei de
valută), în timp ce un sold negativ al balanţei comerciale va determina o scădere
a cursului valutar, datorită creşterii cererii de valută, pe fondul existenţei unei
penurii de valute pe piaţa naţională.

Test de autoevaluare 4.3.

1) Cursul valutar se defineşte astfel:

a) preţul fix de vânzare sau cumpărare al monedei naţionale asigurat pe
baza rezervelor de monedă străină deţinută de Banca Centrală;
b) cantitatea de monedă străină oferită pe o unitate de monedă naţională,
în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta celor două monede şi de
puterea lor de cumpărare, la un moment dat;
c) preţ de vânzare sau cumpărare al monedei naţionale, care se ajustează
în scopul egalizării ofertei şi cererii de valută, practicat în condiţiile în
care Banca Centrală nu dispune de rezerva de valută străină necesară
finanţării dezechilibrelor balanţei de plăţi;
d) preţul în baza căruia o valută se schimbă cu alta sau raportul dintre o
monedă naţională şi una străină.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + c); B (a + b + c + d); C (b + d); D (b).

2)Cursul valutar reprezintă:

Macroeconomie
139
 Piaţa valutară

a) cantitatea de monedă străină ce se primeşte în schimbul unei unităţi de

monedă naţională, în condiţiile asupra cărora s-a convenit,
exprimându-se astfel valoarea monedelor respective;
b) preţul unei unităţi monetare naţionale, exprimat într-o altă monedă
naţională cu care se compară valoric, în anumite condiţii de timp şi loc;
c) cantitatea de bunuri autohtone ce se cumpără cu o unitate monetară
străină;
d) cantitatea de bunuri ce se cumpără de pe piaţa externă cu o unitate
monetară naţională.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b); B (a + b + c + d); C (a); D (b).

3) Cursul valutar este influenţat de următorii factori:

a) paritatea puterii de cumpărare a celor două monede care se
schimbă;
b) raportul dintre cererea şi oferta de diferite resurse valutare;
c) nivelul şi evoluţia inflaţiei interne;
d) competitivitatea comerţului exterior;
e) situaţia balanţei comerciale.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b); B (a + b + c + d+e); C (a+b+c); D (b+d+e); E(a + b + c + d).

4) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) dacă oferta monedei naţionale este redusă, iar resursele dintr-o
valută sunt abundente, cursul monedei naţionale în raport cu
valuta respectivă creşte şi invers;
b) deprecierea internă a monedei naţionale datorită inflaţiei,
generează pe termen lung deprecierea generalizată externă a
acesteia în raport cu alte monede;
c) un sold pozitiv al balanţei comerciale determină o creştere a
cursului monedei naţionale (datorită creşterii ofertei de valută);
d) un sold negativ al balanţei comerciale va determina o scădere a
cursului valutar, datorită creşterii cererii de valută, pe fondul
existenţei unei penurii de valute pe piaţa naţională;
e) cursul valutar reprezintă preţul unei unităţi monetare, naţionale
sau internaţionale, exprimat într-o altă monedă naţională cu
care se compară valoric, în anumite condiţii de loc şi timp.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b); B (a + b + c + d); C (a+b+c); D (b+d+e);E(a + b + c + d+e).

5) Constituie factori care determină cursul valutar:

a) nivelul şi evoluţia inflaţiei interne;
b) competitivitatea comerţului exterior;

Macroeconomie
140
 Piaţa valutară

c) situaţia balanţei comerciale;

d) raportul dintre cererea şi oferta de diferite resurse valutare;
e) toate variantele sunt corecte.

Aplicaţie

Fie două ţări A şi B şi monedele lor naţionale x şi y. În cele ce urmează,

piaţa valutară este analizată din punctul de vedere al ţării A, toate tranzacţiile
desfăşurându-se pe piaţa acestei ţării.
Un grup de experţi a determinat funcţiile cererii şi ofertei de monedă y în
ţara A sunt:
Cererea → Cy = 12 – 2t
Oferta → Oy = 2t – 2
Cy şi Oy – cererea şi oferta de monedă y exprimate în milioane pe an;
t = x / y – cursul de schimb valutar între monedele x şi y, respectiv
cantitatea de monedă străină (y) oferită pe o unitate de monedă naţională (x).

Se cere:
a) Reprezentaţi grafic cererea şi oferta de monedă y în ţara A;
b) Determinaţi cursul valutar de echilibru (te) şi cantităţile de monedă
tranzacţionate în condiţii de echilibru. Evidenţiaţi pe grafic punctul de echilibru
(se va nota cu E), cursul şi cantităţile de monedă în condiţii de echilibru şi
interpretaţi semnificaţia echilibrului pieţei;
c) Daţi exemple de tranzacţii economice care pot genera cerere şi ofertă
de monedă y în ţara A;
d) Argumentaţi de ce curba cererii de monedă y are pantă negativă şi
curba ofertei pentru aceeaşi monedă are pantă pozitivă.

Răspunsul la test şi rezolvarea la aplicaţie se găsesc la pagina 149.

4.4 Operaţiunile pe piaţa valutară

În economia contemporană, operaţiunile pe piaţa valutară se fac aproape în

exclusivitate prin intermediul băncilor, prin transferul telegrafic al depozitelor
Curs de vânzare bancare, pe baza ordinelor de vânzare-cumpărare ale clienţilor lor.
Curs de
cumpărare În scopul efectuării operaţiunilor cu monede convertibile, băncile determină
cursul de cumpărare şi cel de vânzare pentru moneda naţională, pe care le
comunică zilnic publicului larg sau clienţilor interesaţi. Banca manevrează cursul
valutar de la o zi la alta sau chiar în cursul aceleiaşi zi, pentru a stimula după caz,
vânzarea sau cumpărarea de valută, obţinând câştig din diferenţa dintre cursul de
Operaţiuni la vânzare, mai ridicat, şi cel de cumpărare, mai redus.
vedere
Operaţiuni la Operaţiunile de schimb valutar, după conţinutul lor, sunt: operaţiuni la vedere şi
termen operaţiuni la termen.

Macroeconomie
141
 Piaţa valutară

Operaţiunile valutare la vedere constau în cumpărarea sau vânzarea de valută, ce

trebuie schimbată, efectiv, în limitele unui timp de maximum 48 ore lucrătoare
din momentul încheierii tranzacţiei.

Acestea se mai numesc şi operaţiuni curente, fiind cele mai numeroase în cadrul
schimburilor de valută în cont.

Operaţiunile la vedere facilitează relaţiile de export-import, deoarece fiecare

agent economic de pe o piaţă valutară naţională are interesul să cumpere sau să
vândă o valută, în corelaţie cu o nevoie imediată, rezultată dintr-o afacere de
import sau de export.

Operaţiunile valutare la termen reprezintă vânzarea şi cumpărarea de valută ce se

tranzacţionează la cursul stabilit în momentul contractării, şi se finalizează prin
livrarea valutei şi plata ei la un termen (scadenţă), mai mare de 48 ore lucrătoare,
fixat atunci când s-a încheiat contractul.

Asemenea operaţiuni, sunt în esenţa lor speculative, deoarece operatorii,

vânzători sau cumpărători, mizează fiecare pe o evoluţie avantajoasă a cursului
valutar la termen, determinată la rândul său de evoluţia asincronă dintre cererea şi
oferta de valute. Operaţiunile valutare la termen sunt utilizate frecvent de marile
firme importatoare, care tranzacţionează volumul şi valoarea mărfii în prezent
urmând să o plătească furnizorului în moneda sa naţională, după o perioadă de
timp, când acesta îi livrează marfa. Pentru a evita eventualele pierderi care ar
rezulta din deprecierea monedei naţionale faţă de valuta ţării exportatoare,
importatorul cumpără imediat pe piaţa la termen valuta respectivă, la cursul
existent, şi cu termen de predare în ziua în care va fi folosită direct pentru
achitarea datoriei către furnizor.

În general, cursul la termen este mai ridicat decât cursul la vedere cel puţin din
două motive: perspectiva de a creşte sau reduce raportul de schimb existent între
diferite monede, pe de o parte, şi dobânda practicată pe piaţa monetară pe care şi-
o însuşeşte cumpărătorul valutei, pe perioada cât acesta devine disponibilă pentru
împrumuturi pe termen scurt.

Test de autoevaluare 4.4.

1) Cursul valutar al leului este:

a) preţul unui leu exprimat în orice monedă naţională;
b) preţul unui leu exprimat într-o valută;
c) preţul unei unităţi de valută exprimat în lei;
d) preţul unei monede naţionale exprimat în valută.

2) Operaţiunile pe piaţa valutară se fac aproape în exclusivitate prin intermediul:

Macroeconomie
142
 Piaţa valutară

a) băncilor;
b) agenţilor economici producători;
c) societăţilor de asigurări;
d) administraţiilor publice;
e) toate variantele sunt corecte.

3)Operaţiunile valutare la termen:

a) reprezintă vânzarea şi cumpărarea de valută ce se
tranzacţionează la cursul stabilit în momentul contractării şi se
finalizează prin livrarea valutei şi plata ei la un anumit termen
(scadenţă), mai mare de 48 ore lucrătoare, fixat atunci când s-
a încheiat contractul;
b) sunt opraţiuni speculative;
c) sunt utilizate frecvent de marile firme importatoare, care
tranzacţionează volumul şi valoarea mărfii în prezent urmând
să o plătească furnizorului în moneda sa naţională, după o
perioadă de timp, când acesta îi livrează marfa;
d) sunt acele operaţiuni în care operatorii, vânzători sau
cumpărători, mizează fiecare pe o evoluţie avantajoasă a
cursului valutar la termen;
e) se mai numesc şi operaţiuni curente.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b); B (a + b + c + d); C (a+b+c); D (b+d+e);E(a + b + c + d+e).

4) Operaţiunile valutare la vedere:

a) constau în cumpărarea sau vânzarea de valută, ce trebuie
schimbată, efectiv, în limitele unui timp de maximum 48 ore
lucrătoare din momentul încheierii tranzacţiei;
b) se mai numesc şi operaţiuni curente;
c) sunt operaţiuni speculative;
d) se realizează la cursul afişat;
e) facilitează relaţiile de export-import;

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b); B (a + b + d + e); C (a+b+d); D (b+d+e);E(a + b + c + d+e).

5) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate

a) în general, cursul la termen este mai ridicat decât cursul la
vedere;
b) operaţiunile de schimb valutar, după conţinutul lor, sunt:
operaţiuni la vedere şi operaţiuni la termen;
c) banca manevrează cursul valutar de la o zi la alta sau chiar
în cursul aceleiaşi zi, pentru a stimula după caz, vânzarea
sau cumpărarea de valută, obţinând câştig din diferenţa
dintre cursul de vânzare, mai ridicat, şi cel de cumpărare,

Macroeconomie
143
 Piaţa valutară

mai redus;
d) operaţiunile valutare la termen reprezintă vânzarea şi
cumpărarea de valută ce se tranzacţionează la cursul stabilit
în momentul contractării şi se finalizează prin livrarea
valutei şi plata ei la un termen (scadenţă), mai mare de 48
ore lucrătoare, fixat atunci când s-a încheiat contractul;
e) toate variantele sunt corecte.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 152.

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 4.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 1 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 4

Macroeconomie
144
 Piaţa valutară

Subiecte teoretice:
1. Cursul valutar

2. Operaţiuni pe piaţa valutară

Macroeconomie
145
 Piaţa valutară

Test grilă:

1) Convertibilitatea reprezintă:
a) măsura în care o valută străină sau valutele străine deţinute
de guverne pot fi schimbate pe alte valute străine;
b) posibilitatea de a schimba între ele diferite valute;
c) posibilitatea deţinătorului unei monede de a o schimba în
mod legal, pe aur sau contra oricăror altor valute;
d) situaţia în care proprietatea asupra unei monede poate să
fie transferată către un terţ care domiciliază în altă ţară,
beneficiarul acestui transfer putând să o utilizeze, la rândul
său, pentru a plăti o datorie exprimată în respectiva
monedă.

Alegeţi răspunsul corect:

A (b + c); B (a + b + c + d); C (b + d); D (a + b + d).

2) Convertibilitatea deplină reprezintă situaţia în care:

a) schimbul valutar se face cu restricţii privind

Macroeconomie
146
 Piaţa valutară

mărimea sumei, scopul tranzacţiei şi calitatea

solicitantului;
b) schimbul valutar se efectuează fără restricţii la
paritatea legală sau la cursul de schimb valutar;
c) moneda naţională poate fi schimbată în interiorul
ţării pe valuta intrată în ţara respectivă;
d) moneda respectivă poate să fie utilizată în proporţii
mari la decontările internaţionale şi este
tranzacţionată în cantităţi însemnate pe cele mai
importante pieţe valutare.

3) Convertibilitatea valutară, în accepţiunea FMI, reprezintă:

a) schimbarea liberă a monedei pe o cantitate de metal preţios;
b) schimbarea liberă a monedei naţionale pe o altă monedă străină, prin
vânzare-cumpărare pe piaţă;
c) schimbarea principalelor atribute ale monedei naţionale;
d) schimbarea monedei naţionale în altă monedă străină, prin vânzare-
cumpărare pe piaţă, cu respectarea unor restricţii privind cantitatea sau
scopul schimbului.

4) Dobândirea regimului de monedă convertibilă necesită îndeplinirea mai multor

criterii economico-financiare, respectiv:
a) existenţa unui curs valutar unic şi relativ stabil, la care se fac
toate tranzacţiile;
b) existenţa unui excedent al balanţei de plăţi pe termen lung;
c) lichidarea restricţiilor în folosirea monedei naţionale de către
rezidenţi şi nerezidenţi;
d) crearea unor rezerve de monedă naţională pentru asigurarea
exporturilor pe o perioadă scurtă de timp.

5). Convertibilitatea monedelor naţionale prezintă diferite grade în funcţie de

măsura îndeplinirii criteriilor economico-financiare stabilite de FMI:
a) convertibilitate totală;
b) convertibilitate deplină sau oficială;
c) convertibilitate limitată externă;
d) convertibilitate limitată la anumite operaţiuni.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (a + b); C (a + d); D (a + c + d).

6) Operaţiunile pe piaţa valutară se fac aproape în exclusivitate prin intermediul:

a) băncilor;
b) agenţiloe economici producători;
c) societăţilor de asigurări;
d) administraţiilor publice;
e) toate variantele sunt corecte.

Macroeconomie
147
 Piaţa valutară

7) Operaţiunile valutare la termen:

a) reprezintă vânzarea şi cumpărarea de valută ce se
tranzacţionează la cursul stabilit în momentul contractării, şi
se finalizează prin livrarea valutei şi plata ei la un termen
(scadenţă), mai mare de 48 ore lucrătoare, fixat atunci când
s-a încheiat contractul;
b) sunt opraţiuni speculative;
c) sunt utilizate frecvent de marile firme importatoare, care
tranzacţionează volumul şi valoarea mărfii în prezent
urmând să o plătească furnizorului în moneda sa naţională,
după o perioadă de timp, când acesta îi livrează marfa;
d) operatorii, vânzători sau cumpărători, mizează fiecare pe o
evoluţie avantajoasă a cursului valutar la termen;
e) se mai numesc şi operaţiuni curente.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b); B (a + b + c + d); C (a+b+c); D (b+d+e);E(a + b + c + d+e).

8) Operaţiunile valutare la vedere:

a) constau în cumpărarea sau vânzarea de valută, ce trebuie
schimbată, efectiv, în limitele unui timp de maximum 48 ore
lucrătoare din momentul încheierii tranzacţiei;
b) se mai numesc şi operaţiuni curente;
c) sunt opraţiuni speculative;
d) se realizează la cursul afişat;
e) facilitează relaţiile de export-import;

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b); B (a + b + b + e); C (a+b+d); D (b+d+e);E(a + b + c + d+e).

9) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) în general, cursul la termen este mai ridicat decât cursul la
vedere;
b) operaţiunile de schimb valutar, după conţinutul lor, sunt:
operaţiuni la vedere şi operaţiuni la termen;
c) banca manevrează cursul valutar de la o zi la alta sau chiar
în cursul aceleiaşi zi, pentru a stimula după caz, vânzarea
sau cumpărarea de valută, obţinând câştig din diferenţa
dintre cursul de vânzare, mai ridicat, şi cel de cumpărare,
mai redus;
d) operaţiunile valutare la termen reprezintă vânzarea şi
cumpărarea de valută ce se tranzacţionează la cursul stabilit
în momentul contractării, şi se finalizează prin livrarea
valutei şi plata ei la un termen (scadenţă), mai mare de 48
ore lucrătoare, fixat atunci când s-a încheiat contractul;

Macroeconomie
148
 Piaţa valutară

e) toate variantele sunt corecte.

10) Cursul valutar reprezintă:

a) cantitatea de monedă străină ce se primeşte în schimbul unei
unităţi de monedă naţională, în condiţiile asupra cărora s-a
convenit, exprimându-se astfel valoarea monedelor
respective;
b) preţul unei unităţi monetare naţionale, exprimat într-o altă
monedă naţională cu care se compară valoric, în anumite
condiţii de timp şi loc;
c) cantitatea de bunuri autohtone ce se cumpără cu o unitate
monetară străină;
d) cantitatea de bunuri ce se cumpără de pe piaţa externă cu o
unitate monetară naţională.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b); B (a + b + c + d); C (a); D (b).

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 4.1
Test grilă:
1. D(a+d);
2. C(a+b+c);
3. B(b+c+d);
4. A(a+b+d);
5. C(b+c);
6. B(a+c+d);
7. a-3; b-2; c-1; d-4;
8. c;
9. A(a+b+c);
10. d.

Răspuns 4.2.
Test grilă:

Macroeconomie
149
 Piaţa valutară

1. B(a+b+c+d);
2. b;
3. b;
4. c;
5. A(a+b+c+d).

Răspuns 4.3.
Test grilă:
1. C(b+d);
2. A(a+b);
3. B(a+b+c+d+e);
4. E(a+b+c+d+e);
5. e.

Rezolvare aplicaţie:
a) Funcţiile cererii Cy şi Oy de monedă y sunt reprezentate în graficul din
fig. 5.1.

t = x/y
7 Cy1 Cy2
6,5 Oy
6 Oy1
Cy
5,5 t” E’2
5 tf
E’1
4,5
t1 A E1 E2
4 O’y
te E A’ B’
3,5 t
3 E”
B
2,5 C’y
2 Oy
1,5
1 Oy1
Cy Cy1 Cy2
0,5
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Qe Q1 Qo1 Qc1 Qc2 Milioane y pe an
Q’e

Fig. 4.1. Cererea şi oferta de monedă y. Echilibrul pieţei monetare

Cy = 12 – 2t

„∩OY”: Cy = 0  t = 6

Macroeconomie
150
 Piaţa valutară

„∩OX”: t = 0  Cy = 12

Oy = 2t – 2

„∩OY”: Oy = 0  t = 1

„∩OX”: t = 0  Oy = -2

b) Cursul valutar de echilibru este cel la care cererea şi oferta de monedă

y se egalizează:
12 – 2t = 2t – 2  te = 3,5

Cy = Oy = 5 milioane u.m. y

Punctul E de pe grafic relevă echilibrul pieţei valutare. În acest punct,

există o concordanţă perfectă între necesităţile cumpărătorilor şi cele ale
vânzătorilor de monedă y.

În situaţia în care cursul valutar ar fi 1y = 4x, cumpărătorii nu ar fi dispuşi

să achiziţioneze decât 4 milioane u.m. y, datorită unui preţ considerat prea mare.
Din contră, vânzătorii oferă 6 milioane de u.m. y motivaţi fiind de creşterea
cursului de la 3,5x la 4x pentru 1y. Prin urmare, în aceste condiţii piaţa ar fi în
dezechilibru.

Dimpotrivă, pentru un curs afişat de 1y = 3x, cererea de monedă y va fi 6

milioane superioară cantităţii oferite de 4 milioane u.m. y, piaţa valutară fiind în
dezechilibru.

c) Purtătorul cererii de monedă y este ţara A. Tranzacţiile economice

constituie premisa principală a manifestării cererii de monedă y, după cum
urmează:

- achiziţiile de bunuri şi servicii din ţara B importate de rezidenţii din

ţara A;
- realizarea de investiţii şi plasamente financiare în ţara B, respectiv
importul de titluri de creanţă de ţara A, import deseori calificat ca
export de capital datorită faptului că antrenează ieşirea de devize din
ţară.
Aşadar, cererea de monedă y este reprezentativă pentru importurile ţării A
şi exporturile ţării B, în măsura în care schimburile internaţionale se limitează la
cele două ţări.

Purtătorul ofertei de monedă y este ţara B. Factorii care determină apariţia

ofertei de monedă y şi tranzacţiile asociate acesteia sunt:

- cumpărarea de bunuri şi servicii din ţara A sau importurile ţării B de

Macroeconomie
151
 Piaţa valutară

produse din ţara A;

- investiţiile şi plasamentele financiare în ţara A. Oferta de monedă y
corespunde importurilor de titluri de creanţă realizate de ţara B,
respectiv reprezintă ieşirile de capitaluri exprimate în moneda y. De
exemplu, vânzarea de valori mobiliare din ţara A în ţara B determină
intrarea de capitaluri în ţara A.
În general, oferta de monedă y este rezultatul exporturilor ţării A şi
importurilor ţării B, în măsura în care schimburile internaţionale se limitează la
cele două ţări.

d) Panta curbei cererii de monedă y este negativă întrucât atunci când

cursul de schimb scade, cantitatea de monedă y cerută de ţara A creşte (produsele
ţării B devin mai puţin scumpe pentru rezidenţii ţării A).

În punctul E de pe grafic, un produs al ţării B care valorează 1 u.m. y este

plătit de rezidenţii ţării A cu 3,5 u.m. x. Dacă se înregistrează o scădere cu 10% a
cursului de schimb al monedei y în raport cu x (1y = 3,15x), moneda y se
depreciază (x se apreciază) şi pentru produsul al cărui preţ este 1 u.m. y se va
plăti 3,15x. Aşadar, produsele ţării B devin relativ mai ieftine ceea ce constituie
un impuls pentru importurile din ţara B şi pentru cererea de monedă y.

Panta ofertei de monedă y este pozitivă: atunci când cursul de schimb

scade, ţara B oferă mai puţină monedă y întrucât produsele ţării A devin mai
scumpe. La cursul de schimb 1y = 3,5x, un produs al ţării A care valorează 1 u.m.
x costă în moneda y 0,286 u.m. y (1/3,5 = 0,286). După scăderea cursului cu
10%, acelaşi produs valorează 1/3,15 = 0,317 u.m. y pentru rezidenţii ţării B. Prin
urmare se vor restrânge importurile din ţara A.

Se presupune că o diminuare cu 10% a importurilor din ţara A (efectuate

de ţara B) va determina o reducere în aceeaşi proporţie a ofertei totale de monedă
y.

Răspuns 4.4. Test grilă:

1. b;
2. a;
3. B(a+b+c+d);
4. B(a+b+d+e);
5. e.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 4

Macroeconomie
152
 Piaţa valutară

 Barre R., Economie politique vol. 1, PUF, Paris, 1969

 Bădeanu M., Pârvu Gh., Economia politică – Ed. Mondo-Ec, Craiova,
1996
 Băcescu M., Băcescu Cărbunaru A., Macroeconomie şi politici
macroeconomice, Ed. All Educational, Bucureşti, 1988
 Cornescu V. coordonator, Introducere în economie, Ed. Actami,
Bucureşti, 1997
 Dobrotă N., Economie politică, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
 Frois G.A., Economie politică, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
 Genereaux J., Economie politique, Vol. 1,2, Hachete, Paris, 1990
 Gogoneaţă C., Gogoneaţă A., Economia politică – teorie micro şi
macroeconomică, politici economice, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A.
Bucureşti, 1995
 Guitton H., Economie Politique, Dalloz, Paris, 1991
 Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Gh., Economie Politică, Ed. Fundaţiei
“Gh. Zane”, Iaşi, 1997
 Keynes J.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor şi
a banilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
 Moldovanu D., Curs de teorie economică, Ed. ARC, 2006
 Ploae V. , Economie politică – Macroeconomie, Editura Ex Ponto, 1999.
 Ploae V, Popovici V., Bunda R.N., Economie politică – Macroeconomie-
Elemente de teorie, teste grilă şi aplicaţii, Editura Muntenia, 2004.
 Samuelson A., Nordhaus W.D., Economie politică, Ed. Teora, 2000

Macroeconomie
153