Instrumente de politica monetara

Reprezinta parghiile prin care banca central isi exercita influenta la nivelul economiei.

Exista o multitudine de instrumente de politica monetara, unele fiind generate de catre banca centrala, altele
generand actiuni ca urmare a actiunilor intreprinse de bancile din system.

Instrumentele folosite trebuie sa raspunda nevoilor bancii central in elaborarea politicii monetare:

- Asigurarea atingerii obiectivelor legate de controlul masei monetare in conditiile existentei unor
puternice socuri la nivelul cererii si ofertei de moneda
- Posibilitatea adaptarii rapide a instrumentelor si obiectivelor operationale
- Asigurarea atigerii si altor obiective adiacente (functionarea sistemului de plati, dezvoltarea rapida a
pietei monetare si de capital, prevenirea crizelor)
- Reflectarea conditiilor economice si a tipului de politica monetara si a regimului valutar adoptat

 Canalele de transmisie a politicii monetare si eficienta acesteia depind de implementarea instrumentelor de

politica monetara

Instrumentele de politica monetara pot fi:

A. Directe: stabilesc si impugn limite in planul activitatii monetare, prin acte normative
B. Indirecte: actioneaza prin intermediul pietei pentru a influenta anumite conditii privind cererea si
oferta

A. Instrumente directe

A.1. Plafonul de credite

In acest caz, banca centrala aloca creditele in mod direct, la nivelul intermediarilor financiari, implicandu-se in
activitatea bancara.

Motivele utilizarii acestui instrument sunt:

- Usurinta in implementare
- Acuratetea cu care poot fi realizate obiectivele monetare si cele de credit
- Eficienta in conditiile inexistentei pietei monetare si a restructurarii bancii centrale
- Reprezinta o modalitate eficienta de directionare a creditelor catre sectoarele favorizate (de ex.
agricultura, energie)

Dezavantaje:

- Reprezinta un instrument rigid

- Cei care au nevoie de finantare se vor orienta catre surse alternative de finantare

Eficacitatea acestui instrument depinde de dobanzile penalizatoare aplicate in cazul in care plafonul de credite
alocat fiecareo bnci este deposit.
BNR a folosit acest instrument pana la sfarsitul anului 1991. Plafonul de credite se determina trimestrial pe
baza procentului din totalul creditelor detinut de fiecare banca la sfarsitul fiecareei perioade.

A.2. Creditele directionate

Creditele sunt directionate catre sectoarele favorizate, care beneficiaza uneori si de dobanda subventionata

A.3. Nivelul minim al activelor lichide

Bancile din sistem sunt obligate sa detina active lichide proportional cu volumul depozitelor atrase

B. Instrumente indirecte

Sunt instrumente prin intermediul carora banca centrala influenteaza piata si nu direct institutiile financiare.
Stabilirea mixului de instrumente indirecte de politica monetara este determinate de eficacitatea
instrumentelor avute in vedere in conditiile pietei respective. Instrumentele trebuie adaptate la nevoile pietei
respective din punct de vedere institutional (la structura acesteia) dar si din punct de vedere al gradului de
dezvoltare (care poate genera o reactie pozizitiva sau negativa din folosirea instrumentelor).

B.1. Operatiuni de rescontare

Sunt operatiunile de scontare la banca centrala a unei cambii care a fost anterior scontate la o banca
comerciala. Operatiunea se realizeaza in schimbul unei rate de dobanda numita taxa oficiala a scontului.

Din punct de vedere istoric, a fost primul instrument folosit de catre bancile central pentru a finanta bancile
din sistem (datorita rolului de imprumutator de ultima instant pe care il are banca centrala).

Prin nivelul dobanzii se evidentiaza directia de actiune a bancii centrale in ceea ce priveste orientarea politicii
monetare. Daca taxa oficiala a scontului creste, bancile sunt descurajate sa obtina credite, ceea ce are ca efect
o scadere a ofertei de moneda. Daca taxa oficiala a scontului creste, bancile au acces la resurse suplimentare,
ceea ce inseamna o crestere a ofertei de moneda.

Mecanismul necesita cheltuieli ridicate si reprezinta un instrument rigid de politica monetara datorita inertiei
reactiei bancilor din sistem (se modifica taxa oficiala a scontului, dar bancile din system isi vor modifica
dobanzile cu o oarecare intarziere).

B.2. Facilitatile permanente (mecanismul de refinantare)

- facilitate de creditare: permite obtinerea unui credit cu scadenta de o zi, la o rata de dobanda
predeterminata (limita superioara a ratei de dobanda pentru scadenta de o zi – overnight – de pe piata
monetara). Banca centrala actioneaza ca imprumutator de ultima instanta.
- facilitate de creditare: permite plasarea uneisume cu scadenta de o zi, la o rata de dobanda predeterminata
(limita inferioara a ratei de dobanda pentru scadenta de o zi – overnight – de pe piata monetara).

Nivelul ratelor dobânzilor aferente facilităţilor permanente acordate de către BNR (facilitatea de depozit şi
facilitatea de credit) se înscrie, începând cu data de 1 aprilie 2015, într-un coridor simetric de ±1,75 puncte
procentuale faţă de rata dobânzii de politică monetară 1.

Rata dobânzii de politică monetară reprezintă rata dobânzii utilizată pentru principalele operaţiuni de piaţă
monetară ale BNR. Actualmente, acestea sunt operaţiunile repo pe termen de o săptămână, derulate prin
licitaţie la rată fixă de dobândă.

Valabile din: Politică monetară Facilitatea de creditare Facilitatea de depozit

1 apr.2015 2,00% 3,75% 0,25%

Scopul utilizarii facilitatilor permanente este:

- Furnizarea/absorbirea de lichiditate pe termen foarete scurt

- Semnalizarea orientarii generale a politicii monetare
- Stabilizarea ratei de dobanda pe termen scurt pe piata monetara pe coridorul format de rata de
dobanda pentru cele 2 instrumente

B. 3. Rezervele Minime Obligatorii (RMO)

Reprezinta disponibilitatile banesti in moneda nationala si in valuta ale institutiilor de credit pastrate la banca
centrala. RMO se calculeaza ca procent din volumul depozitelor atrase de catre bancile din sistem.

Prin intermediul RMO, banca centrala poate limita capacitatea bancilor din sistem de a multiplica depozitele (o
parte din depozitele atrase nu mai este folosita pentru acordarea de credite, ci pentru constituirea de rezerve
minime obligatorii).

RMO imbina elementele specific ale instrumentelor directe de politica monetara (sunt stabilite printr-un act
normativ) cu cele ale instrumentelor indirecte (actioneaza prin intermediul pietei)

Principalele caracteristici ale acestui instrument sunt 2:

•baza de calcul a RMO se determină ca nivel mediu zilnic (pe perioada de observare) al soldurilor elementelor
de pasiv în lei şi în valută din bilanţurile băncilor (cu excepţia pasivelor interbancare, a obligaţiilor către BNR şi
a capitalurilor proprii);

•perioada de observare şi cea de aplicare au durata de o lună, fiind succesive (prima dintre ele reprezentând
intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii curente);

•ratele RMO pot fi diferenţiate atât în funcţie de moneda de constituire, cât şi în funcţie de scadenţa reziduală
a elementelor incluse în baza de calcul (mai mică sau mai mare de 2 ani);

1
http://www.bnr.ro/Indicatori-de-politica-monetara-1744.aspx
2
http://www.bnr.ro/Rezervele-minime-obligatorii--3330.aspx
•RMO se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilităţilor menţinute pe parcursul perioadei de aplicare în
conturile deschise la BNR;

•deficitului de rezerve i se aplică o dobândă penalizatoare, iar abaterile repetate se sancţionează prin
avertisment, amenzi sau prin limitarea operaţiunilor instituţiei de credit.

Deficitul de rezerva se penalizeaza cu o dobanda mai mare decat dobanda pietei, iar excedentul de dobanda se
bonifica sub nivelul pietei.

Argumetele pentru utilizarea ROM sunt:

- Imbunatatirea preciziei cu care banca centrala isi ghideaza politica monetara

- Aplicarea politici monetare prin modificarea ratei RMO

Introducerea ROM are 2 efecte:

- Cantitativ: limiteaza capacitatea bancilor de a acorda credite (suma atrasa sub forma de depozite nu
poate fi in totalitate folosita sub forma de credite, o parte fiind folosita pentru constituirea RMO
- Calitativ: deoarece bancile nu vor putea sa foloseasca intreaga suma atrasa sub forma de depozite
pentru a acorda credite. Ca urmare, baza de calcul a veniturilor bancare – dobanda pentru creditele
acordate- va fi mai mica. Reactia bancilor va fi aceea de a majora dobanda la creditele acordate atunci
cand rata RMO creste si de a o micsora atunci cand RMO scade.

Scopul:

- Prudential: publicul are siguranta ca bancile dispun de suficiente lichiditati

- Monetar: limiteaza capacitatea bancilor de a acorda credite

BNR a introdus RMO in 1992, initial aplicandu-se doar depozitelor in lei atrase de catre bancile din sistem, iar
apoi si depozitelor in valuta.

In prezent3:

Elemente ale bazei de calcul Rata RMO (%)

 lei  în vigoare valut în vigoare
începând cu: ă începând cu:
Pasive cu scadenţă reziduală mai mica de 2 ani de la 10 24 oct. 2014 14 24 noi. 2014
finele perioadei de observare
Pasive cu scadenţă cu clauză de rambursare, 10 24 oct. 2014 14 24 noi. 2014
reziduală transferare, retragere
mai mare de 2 ani de la anticipată
finele perioadei de fără clauză de rambursare, 0 24 aug. 2002 0 24 mai 2009
observare transferare, retragere
anticipată
Împrumuturi nerambursabile 0 24 aug. 2002 0 24 aug. 2002

3
http://www.bnr.ro/Rezervele-minime-obligatorii--3330.aspx
Ratele dobânzii bonificate la RMO

Moneda de constituire Rata dobânzii bonificate în vigoare începând cu:

%p.a.
RMO constituite în lei 0,24 24 martie 2015
RMO constituite în valută EUR 0,24 24 martie 2015
USD 0,09 24 martie 2015

Ratele dobânzilor penalizatoare pentru deficitele de RMO

Moneda de constituire Rata dobânzii penalizatoare în vigoare începând cu:

%p.a.
RMO constituite în lei 5,75 24 aprilie 2015
RMO constituite în valută EUR 5,30 24 ianuarie 2015
USD 5,30 24 ianuarie

B.4. OPERATIUNILE DE OPEN MARKET

Operatiunuile de opern market = comert cu titluri = operatiuni de piata monetara

Operaţiunile de piaţă monetară (operaţiuni open market) reprezintă cel mai important instrument de politică
monetară al BNR. Acestea se realizează la iniţiativa băncii centrale, având următoarele funcţii: ghidarea ratelor
de dobândă, gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa monetară şi semnalizarea orientării politicii
monetare4.

Potrivit reglementărilor în vigoare, principalele categorii de operaţiuni de piaţă monetară aflate la dispoziţia
BNR sunt:

•operaţiuni repo - tranzacţii reversibile, destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR cumpără de la
instituţiile de credit active eligibile pentru tranzacţionare, cu angajamentul acestora de a răscumpăra activele
respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei; Are loc un transfer de proprietate al
activelor. Pretul ce rascumparare este diferit de pretul de vanzare, diferenta reprezentand castigul vanzatorului
(BNR)

•atragere de depozite - tranzacţii cu scadenţa prestabilită, destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul cărora
BNR atrage depozite de la instituţiile de credit; dobanda se plateste la scadenta, rata dobanzii nu se modifica
pe perioada operatiunii; cu cat rata dobanzii este mai mare si scadenta mai indepartata, operatiunea este mai
eficienta

4
http://www.bnr.ro/Operatiunile-de-piata-monetara-(open-market)-3328.aspx. Comentariile scrise cu litere italic imi
apartin, nu sunt din sursa citata
•emitere de certificate de depozit - tranzacţii destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde
instituţiilor de credit certificate de depozit; se creaza un deficit de lichiditate sau se adanceste cel existent

•operaţiuni reverse repo - tranzacţii reversibile, destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde
instituţiilor de credit active eligibile pentru tranzacţionare, angajându-se să răscumpere activele respective la o
dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei;

•acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare - tranzacţii reversibile destinate
injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR acordă credite instituţiilor de credit, acestea păstrând
proprietatea asupra activelor eligibile aduse în garanţie;

•vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare - tranzacţii destinate absorbţiei/injectării de

lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde/cumpără active eligibile pentru tranzacţionare, transferul proprietăţii
asupra acestora de la vânzător la cumpărător fiind realizat prin mecanismul "livrare contra plată";

•swap valutar - constă în două tranzacţii simultane, încheiate cu aceeaşi contrapartidă, prin care BNR: Sunt
folosite cele mai utilizate valute pe piata respectiva

-injectează lichiditate cumpărând la vedere valută convertibilă contra lei şi vânzând la o dată ulterioară (la un
curs prestabilit) aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei;)

-absoarbe lichiditate vânzând la vedere valută convertibilă contra lei şi cumpărând la o dată ulterioară (la un
curs prestabilit)aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei.

Eficienta operatiunilor este legata de gradul crescut de flexibilitate in ceea ce priveste posibilitatea succedarii
operatiunilor pe piata, cat si din punct de vedere al volumului operatiunilor, ceea ce permite bancii central sa
realizeze un control eficient al lichiditatii. Banca central trebuie sa poata realiza operatiuni importante ca
volum pentru a indeplini opbiectivele propuse.

BIBLIOGRAFIE

Ionela Costică, Sorin Lăzărescu, Politici şi Tehnici bancare, Editura ASE, Bucureşti, 2004

www.bnro.ro