Sunteți pe pagina 1din 36

Capitolul III

METABOLISM GLUCIDIC

NOŢIUNI CHEIE
● Metabolismul reprezintă totalitatea transformărilor chimice şi energetice din
organism
● Calea metabolică este reprezentată de o succesiune de reacţii chimice
● Localizarea intracelulară a căilor metabolice glucidice
● citosol: glicoliză, şuntul pentozo-fosfaţilor, glicogenoliză, glicogenogeneză,
calea acidului glucuronic
●mitocondrie: decarboxilarea oxidativă a piruvatului, ciclul Krebs
●citosol şi mitocondrie: gluconeogeneza
● Glucoza poate fi considerată o materie primă pentru sinteza de
●ATP, NADH (glicoliză)
● acetil-CoA (decarboxilarea oxidativă a piruvatului)
● ATP, coenzime reduse (ciclul Krebs)
● glicogen (glicogenogeneză)
●acizi graşi (neolipogeneză)
●pentoze, NADPH (şuntul pentozo-fosfaţilor)
● produşi de detoxifiere a organismului (calea acidului glucuronic)
● În lipsa glucozei se activează
● gluconeogeneza (obţinerea de glucoză din precursori de tipul: alanină,
lactat, glicerol)
● glicogenoliza (obţinerea de glucoză din degradarea glicogenului)
● lipoliza (obţinerea de glucoză din degradarea acizilor graşi şi a glicerolului)
● Glicoliza este un proces de degradare oxidativă a glucozei
●Coenzima NADH obţinută în glicoliză trece din spaţiul citosolic în spaţiul mitosolic
cu ajutorul a două navete: 1)malat-aspartat şi 2)glicerol fosfat
● Ciclul Krebs este o cale finală de degradare a glucidelor, lipidelor şi proteinelor
● În urma degradării oxidative 1 mol de glucoză generează 38 moli de ATP (după
parcurgerea glicolizei aerobe, decarboxilării oxidative a piruvatului şi ciclului Krebs)
● Gluconeogeneza este un proces prin care are loc formarea glucozei din substrate
glucoformatoare (lactat, alanină, glicerol) ca urmare a unei lipse de substrat glucidic
● Glicogenoliza este un proces catabolic în care se formează glucozo-1-fosfat prin
degradarea glicogenului
● Glicogenogeneza este un proces anabolic asociat sintezei de glicogen, ca urmare a
existenţei unei „bogăţii” de substrate
● Galactoza, componentă majoră a glicoproteinelor, glicolipidelor şi proteoglicanilor,
este convertită în glucoză mai ales la nivelul ficatului şi rinichiului
● Metabolizarea fructozei, rezultată mai ales prin hidroliza intestinală a zaharozei,
nu este controlată de fosfofructo-1-kinază, constituind astfel o sursa necontrolată
pentru neolipogeneză

63
III. METABOLISM GLUCIDIC
CAZ CLINIC 1
III.1. DIGESTIA ŞI ABSORBȚIA Maria, 20 ani, a observat că ori
de câte ori bea lapte se
Zaharidele prezente în alimentele lichide nu sunt balonează, are diaree şi colici
abdominale. Aceste simptome nu
supuse unui proces digestiv la nivelul cavităţii le-a avut dintotdeauna, ci de
vreo patru ani. A observat că a
bucale; cele solide, datorită masticaţiei, vor intra în început să le manifeste după ce a
contact cu amilaza salivară si vor fi hidrolizate la avut o parazitoză intestinală cu
Giardia lamblia.
nivelul legăturilor 1-4 glicozidice. Care este diagnosticul cel
La nivelul stomacului, amilaza salivară mai probabil?
Explicaţi dpdv biochimic
este inactivată de pH-ul acid al sucului gastric, simptomatologia Mariei.
deci nu s-ar putea face niciun fel de digestie a
zaharidelor; s-a demonstrat însă, că mici cantităţi
de zaharoză pot fi hidrolizate datorită prezenţei
acidului clorhidric în sucul gastric.
Digestia continuă la nivelul intestinului subţire unde acţionează amilaza
pancreatică şi dizaharidazele. Amilaza pancreatică hidrolizează amidonul până la
maltoză şi izomaltoză, care sunt ulterior hidrolizate de maltază, respectiv izomaltază
(care hidrolizează legăturile 1,6 – glicozidice), formând α – glucoza, iar lactaza va
hidroliza lactoza pâna la β-galactoză şi α- glucoză. Zaharaza va hidroliza zaharoza la
α- glucoză şi β-fructoză .

64
Absorbţia monozaharidelor se face la nivelul intestinului subţire, viteza de
absorbţie fiind de 3 ori mai mare la nivelul jejunului decât în rest. Conform studiilor
făcute de Cori asupra vitezei de absorbţie a monozaharidelor, s-a arătat că aceasta se
face în următoarea ordine: galactoză > glucoză > fructoză > manoză > arabinoză >
xiloză.
Deoarece galactoza şi glucoza sunt absorbite extrem de repede, ele vor
necesita probabil consum energetic sub formă de ATP. S-a demonstrat astfel că,
monozaharidele se pot absorbi la nivelul intestinului subţire prin:
1. Difuzie pasivă :

 Absorbţia se face datorită gradientului de concentraţie

 Orice tip de monozaharidă poate fi absorbită în acest fel

 Acest proces are implicaţii minore în absorbţia monozaharidelor

2. Transport activ:

 Consumator de energie

 Necesită prezenţa unor proteine de transport şi prezenţa ATP-ului

S-a demonstrat că există două familii de transportori care mediază transferul


glucozei şi a altor monozaharide prin bistratul lipidic: familia SGLT, un sistem
transportor cuplat cu Na+ (transportorul leagă obligatoriu sodiul înainte de a lega
glucoza; legarea sodiului modifică conformaţia proteinei făcând astfel posibilă legarea
glucozei (cotransport-Fig.3.1) şi familia GLUT, un sistem transportor care facilitează
transportul glucozei.

65
Fig. 3.1 Sistemul de cotransport realizeazǎ un transport simultan (simport), de ionii de Na+ şi
monozaharide (glucozǎ, galactozǎ şi xilozǎ)

Cei mai cunoscuţi cotransportori de glucoză-Na + dependenţi sunt:


SGLT1
 are o afinitate mare, un raport de cuplare sodiu-glucoză de 2:1
 se găseşte in special in intestine, inimă si rinichi
SGLT2
 are o afinitate mică, un raport de cuplare sodiu-glucoză de 1:1
 are o distribuţie ubiquitară (este mai bine exprimat în rinichi)

Pentru glucoză s-au descoperit în ultimii ani mai multe proteine transportoare
care nu necesită neapărat prezenţa Na + sau ATP, denumite GLUT 1-14, în funcţie de
expresia lor tisulară.

Fig.3.2 Structura unui transportor de tip GLUT, cu 12 domenii transmembranare


66
Tab.1 Familia transportorilor de glucoză
Nume Localizare Comentarii

GLUT1 Ubiquitară Superexprimat în eritrocite, creier


Creşte nivelul bazal de glucoză.
Transportă şi acidul dehidroascorbic
GLUT2 Ficat, celulele In pancreas, reglează nivelul insulinei, în ficat scade
β-pancreatice, nivelul glucozei din sânge.
rinichi, Este capabil să transporte fructoză si are o afinitate
intestinul mare pentru glucozamine
subţire
GLUT3 Neuroni, Creşte nivelul bazal de glucoză (mai ales în ţesuturile
testicule care au mare nevoie de glucoză)
Transportă şi acidul dehidroascorbic
GLUT4 Adipocite, Are o afinitate mare pentru glucoză.
muşchi Insulina stimulează translocarea Glut4 din spaţiul
intracelular în spaţiul intramembranar, generând o
creştere a vitezei de transport de 10-20 de ori.
În muşchi, translocarea Glut4 este determinată de
contracţie si hipoxie.
Transportă şi acidul dehidroascorbic
GLUT5 Testicule, Responsabil pentru creşterea nivelului fructozei in
intestine, ţesuturile în care este exprimat
muşchi
GLUT6 Creier, splină, Are o afinitate scăzută pentru glucoză
leucocite
periferice
GLUT7 Intestine, Responsabil pentru creşterea nivelului fructozei in
testicule, ţesuturile în care este exprimat.
prostată Are o afinitate mare pentru glucoză şi fructoză
GLUT8 Testicule, Studiile î-l consideră a fi un transportor
neuroni, multifuncţional.
adipocite Este considerat a fi implicat în metabolismul
adipocitelor.
GLUT9 Ficat, rinichi Responsabil pentru creşterea nivelului fructozei in
ţesuturile în care este exprimat
GLUT10 Ficat, pancreas Responsabil de variaţiile nivelului de insulină.
GLUT11 Pancreas, Responsabil pentru creşterea nivelului fructozei in
rinichi, ţesuturile în care este exprimat. Are o afinitate mică
placentă, pentru glucoză
muşchi
GLUT12 Inimă, prostată, S-a constatat că are o activitate mai intensă la
celulele persoanele cu carcinom de prostată şi cancer de sân
canceroase
(cancer de sân)

67
HMIT (H+coupled creier Transportă mio-inozitolul
myo-inositol
transporter)
GLUT14 Testicule În proporţie de 95% identic (în structura
aminoacidică) cu GLUT3.
Se găseşte doar în testicule

3. Difuzie facilitată :

CAZ CLINIC 1- RĂSPUNS


 Acesta este mecanismul de absorbţie al monozaharidelor cu viteză mai
Ce se ȋntâmplă cu lactoza ȋn
mică de absorbţie (fructoza, manoza, pentoze) intestinul
unei persoane cu deficit de
lactază?
 Presupune prezenţa unor proteine de transport dar nu necesită
Lactoza consum
nu este hidrolizată ȋn IS şi
ajunge intactă în colon.
energetic (Fig.3.1). Ieşirea fructozei din enterocit este mediatǎ de aceeaşi
Microorganismele din colon
proteinǎ (din membrana bazalǎ) ca şi pentru glucozǎ şi galactozǎ.
fermentează lactoza la acid lactic-
generează CH4, CO2 şi H2
(balonare).
III.2 CĂILE DE METABOLIZARE ALE GLUCOZEI
Monozaharidele acumulate +
Acidul lactic = particule osmotic
După absorbiţia la nivelul intestinului subţire, monozaharidele active
ajung în– circulaţia
atrag apa ȋn lumenul
tubului digestiv şi produc diaree.
portală, iar ficatul va decide distribuţia lor ulterioară în circulaţia sistemică.
Acidul lactic- iritant pentru
mucoasă- dureri
Acidul lactic- creşte
permeabilitatea mucoasei:
absorbţie dizaharide care se
elimina prin urină.

Fig.3.3 Căi de metabolizare ale glucozei

68
În diferite celule glucoza poate urma căi diferite de metabolizare astfel:
In eritrocit poate urma:
 calea glicolizei anaerobe pentru a forma ATP şi 2,3-bisfosfoglicerat
 şuntul pentozo-fosfaţilor, formând NADPH ce va fi folosit ȋn scopul
transformării GSSG în GSH
In creier poate urma:
 calea glicolizei aerobe (pentru a forma ATP şi NADPH care va fi reoxidat ȋn
lanţul respirator), decarboxilarea oxidativă a piruvatului şi ciclul Krebs
 şuntul pentozo-fosfaţilor, formând NADPH ce va fi folosit ȋn scopul
transformării GSSG în GSH.
In muşchi şi inimă poate urma:
 calea glicolizei aerobe (pentru a forma ATP şi NADPH care va fi reoxidat ȋn
lanţul respirator), decarboxilarea oxidativă a piruvatului şi ciclul Krebs
 calea glicolizei anaerobe pentru a forma ATP (când este necesară obţinerea
rapidă a ATP-lui - muşchiul aflat în contracţie)
 şuntul pentozo-fosfaţilor, formând NADPH ce va fi folosit ȋn scopul
transformării GSSG în GSH
 calea glicogenogenezei pentru a depozita glucoza sub formă de glicogen în
situaţia în care avem exces de substrate şi ATP.
In adipocit poate urma:
 calea glicolizei aerobe (pentru a forma ATP şi NADPH care va fi reoxidat ȋn
lanţul respirator), decarboxilarea oxidativă a piruvatului şi ciclul Krebs
 şuntul pentozo-fosfaţilor, formând NADPH ce va fi folosit ȋn scopul
transformării GSSG în GSH, dar şi în biosintezele reductive
 calea glicogenogenezei pentru a depozita (în cantităţi mici) glucoza sub formă
de glicogen în situaţia în care avem exces de substrate şi ATP
 calea lipogenezei pentru a depozita excesul de glucoză (după transformarea în
acetil-CoA) sub formă de acizi graşi.
In hepatocit poate urma:
 calea glicolizei aerobe (pentru a forma ATP şi NADPH care va fi reoxidat ȋn
lanţul respirator), decarboxilarea oxidativă a piruvatului şi ciclul Krebs
 calea glicolizei anaerobe pentru a forma ATP (când este necesară obţinerea
rapidă a ATP-lui)
 şuntul pentozo-fosfaţilor, formând NADPH ce va fi folosit ȋn scopul
transformării GSSG în GSH, dar şi în biosintezele reductive
 calea glicogenogenezei pentru a depozita (în cantităţi mici) glucoza sub formă
de glicogen în situaţia în care avem exces de substrate şi ATP
 calea gluconeogenezei, care va fi generatoare de glucoză endogenă pentru
ficat şi celelalte ţesuturi în cazul lipsei de glucoză exogenă
 calea lipogenezei pentru a depozita excesul de glucoză (după transformarea în
acetil-CoA) sub formă de acizi graşi
 calea acidului glucuronic mai ales în scopul detoxifierii organismului.

69
III.2.1 Glicoliza (liza glucozei)

• Proces de degradare oxidativa a glucozei

• Scop: obţinere de ATP, (dar şi piruvat şi NADH)

• Localizare tisulară: toate ţesuturile

• Ţesuturi extrahepatice: glucoza endogenă în perioadele catabolice şi


glucoza exogenă în perioadele anabolice

• Ficatul: glicoliză (endogena) în perioadele anabolice

• Creier: glicoliză AEROBĂ în orice perioadă a metabolismului

• Eritrocit matur: glicoliza ANAEROBĂ în orice perioadă

• Muşchi-contracţie intensă: glicoliză anerobă din glicogen propriu

• Localizare celulară: citosol

• Proces anabolic, stimulat de insulină

• Enzima cheie: fosfofructo-1-kinaza, activă ȋn forma defosforilată

• Alte enzime implicate în procesul de reglare al


glicolizei: hexokinaza, glucokinaza, piruvat kinaza
(active în formă defosforilată) CAZ CLINIC 2
O fetiţă de 10 ani se plânge
• Poate fi : de oboseală musculară în
timpul orelor de educaţie
• AEROBĂ (ţesuturi ce posedă mitocondrii), fizică. Problemele se
bilanţul energetic fiind de 8 moli ATP agravează dacă exerciţiile
sunt realizate într-un spaţiu
• ANAEROBĂ (ţesuturi anoxice, hipoxice, fără închis neaerisit. Analizele
mitocondrii), bilanţul energetic fiind de 2 moli de laborator realizate
ATP. înainte şi după activitatea
fizică indică valori scăzute
ale lactacidemiei.
Ecuaţia generală a glicolizei este: Deficitul cărei enzime ar
putea conduce la o
asemenea situaţie?

70
Etapele glicolizei:

1. De iniţiere (consumatoare de ATP)


• Necesită 2 molecule de ATP
• Trei reacţii (rezultă fructozo-1,6-bifosfat )
2. De scindare
 Doua reacţii
 Rezultă două trioze fosforilate
3. De oxido-reducere-fosforilare (formatoare de ATP)
 Cinci reacţii
 Prin două fosforilări se formează ATP din ADP

Fig.3.4 Reacţiile glicolizei


(*deoarece substratul preferat de glicoliză este gliceraldehid-3-fosfat, reacţiile
formatoare de ATP se vor înmulţi cu 2)

71
În eritrocit se produce o deviere a 1,3-bisfosfogliceratului din calea glicoliticǎ:
Astfel, sub influenţa unei mutaze specifice 1,3-bisfosfogliceratul este transformat în
2,3-bisfosfoglicerat şi apoi în 3-fosfoglicerat sub acţiunea aceleaşi enzime, care are şi
acţiune fosfatazicǎ.

Fig.3.5 Şuntul 2,3-bisfosfogliceratului (aproximativ 25% din glucoza angajatǎ în glicolizǎ


trece prin această etapă)
Această etapă este extrem de importantǎ, deoarece 2,3-bisfosfogliceratul
scade afinitatea hemoglobinei pentru oxigen, favorizând astfel eliberarea oxigenului
către ţesuturi.
În eritrocit si muşchiul aflat în contracţie glicoliza continuă până la lactat în
prezenţa lactat dehidrogenazei, iar scopul acestei reacţii este de a folosi NADH+H +
obţinut într-o etapă anterioară, deoarece acumularea lui (ȋn cazul eritocitului nu poate
fi reoxidat ȋn lanţul respirator datorită lipsei mitocondriei) va duce la acumulare de H +,
deci va duce la scăderea pH-lui, inactivarea fosfofructo 1-kinazei (enzima cheie,
activă la pH=7), deci blocarea glicolizei.

Enzimele glicolitice
Hexokinazele:
 sunt distribuite ubicuitar
72
 sunt enzime constitutive
 pot fosforila orice hexoză (nu au specificitate absolută de substrat)
 au afinitate mare pentru glucoză ( KM mic )
 sunt inhibate de produsul lor de reacţie respectiv glucozo 6-fosfatul, care se
acumulează atunci când metabolizarea acestuia este redusă
 active in forma defosforilată
 stimulate de insulină prin favorizarea trecerii în forma defosforilată a acestora
 glucagonul şi adrenalina acţionează antagonist favorizând trecerea în formă
fosforilată a acestora
 insulina acţionează cantitativ prin stimularea transcrierii genei codificatoare.

Glucokinaza
 se găseşte numai în ficat.

 poate fosforila numai glucoză, pentru care are afinitate mică ( K M mare)

 este o enzimă inductibilă, fiind indusă de insulin, care stimulează


transcrierea genei codificatoare pentru glucokinază

 acţionează numai la concentraţii mari ale glucozei în sânge - postprandial (la


glicemii mai mari de 100 mg/dl)

 în diabetul zaharat şi în inaniţie funcţionează cu activitate minimă

 nu este inhibată alosteric de glucozo 6–fosfat

 este inhibată indirect de fructozo 6–fosfat (care este în echilibru cu glucozo


6-fosfatul)

 este stimulată de fructozo 1-fosfat

 este stimulată indirect de către glucoză. În nucleul hepatocitelor există o


proteină reglatorie a glucokinazei. În prezenţa fructozo 6-fosfatului,
glucokinaza este translocată în nucleu unde se leagă strâns de către proteina
reglatorie, enzima devenind în acest fel inactivă. Când nivelul glucozei în
sânge creşte (şi în hepatocit, ca o consecință a activării GluT2) aceasta va
determina eliberarea glucokinazei din legătura cu proteina reglatorie şi
posibilitatea exercitării activităţii kinazice. Când nivelul glucozei scade,
glucozo 6-fosfatul acumulat determină inactivarea enzimei prin legarea ei la
proteina reglatorie.

Fosfofructo 1- kinaza

73
 este enzima cheie a glicolizei

 este activă ȋn forma defosfo

 stimulată de insulină prin favorizarea trecerii în forma defosforilată

 reglată cantitativ de insulină prin stimularea transcrierii genei codificatoare

 stimulată alosteric de fructozo 1,6-difosfat prin feed-back stimulare

 activă la pH=7

 este inhibată alosteric de concentraţiile ridicate de ATP, NADH+H +, 1,3 DPG,


PEP, citrat

 este stimulată alosteric de către AMP, NAD + (semn că rezervele energetice ale
celulei sunt scăzute)

 cel mai puternic activator alosteric este fructozo 2,6-difosfatul, ce acţionează


şi ca inhibitor al fructozo 1,6-fosfatazei (enzima implicată în
gluconeogeneză). Fructozo 2,6-difosfatul este sintetizat cu ajutorul fosfofructo
2-kinazei, enzimă bifuncţională cu activitate kinazică si fosfatazică. Enzima
este reglată covalent prin fosforilare - defosforilare. Fosforilarea determină
inactivarea domeniului kinazic. Când nivelul glucozei este crescut, glucagonul
având AMPc mesager second, va determina fosforilarea domeniului kinazic al
enzimei cu ajutorul proteinkinazei A AMPc-dependentă, inactivând-o. Astfel
va avea loc o scădere a concentraţiei fructozo 2,6-difosfatului, principalul
activator alosteric al enzimei FF-1-kinază, deci glicoliza se va opri. Prin
acţiunea ei fosfatazică insulina va determina activarea domeniului kinazic
(prin eliminarea fosfatului care inhibă activitatea kinazică), şi deci va conduce
la creşterea concentraţiei fructozo 2,6-difosfatului şi final la mărirea vitezei
glicolizei. Putem spune în aceste condiţii că fructozo 2,6-difosfatul acţionează
ca un semnal intracelular ce indică “nivelul” glucozei.

74
Fig.3.Reglarea glicolizei

Piruvat kinaza
 catalizează cea de-a treia reacţie ireversibilă a glicolizei.

 activă în forma defosforilată

 reglată cantitativ de insulină prin activarea transcrierii genei codificatoare

 prezintă doua izoenzime: L (în ficat) şi M (în muşchi)

 în ficat piruvat kinaza este stimulată alosteric de către fructozo 1,6-P 2 printr-
un proces de feed-forward stimulare (stimulare în avans)

 este inhibată alosteric de ATP, NADH+H +, alanină, acil-CoA, acetil-CoA.

75
Bilanţul energetic al glicolizei

In glicoliza anaerobă:
Etapa consumatoare de ATP:
 1 mol ATP pentru transformarea glucozei în glucozo -6-P

 1 mol ATP pentru transformarea fructozo-6-P în fructozo – 1,6-P 2


Etapa formatoare de ATP:

 2 moli ATP din transformarea acidului 1,3 – difosfogliceric în acid 3-


fosfogliceric

 2 moli ATP din transformarea acidului fosfoenol piruvic în acid


piruvic.

Total:
4-2=2 moli ATP pentru 1 mol glucoză în glicoliza anaerobă

În glicoliza aerobă:
NADH intră în lanţul respirator, iar reoxidarea unui mol de NADH (prin
ramura lungă) în lanţul respirator conduce la sinteza a 3 moli ATP.

Etapa consumatoare de ATP:


 1 mol ATP pentru transformarea glucozei în glucozo -6-P

 1 mol ATP pentru transformarea fructozo 6-P în fructozo 1,6-P 2


Etapa formatoare de ATP:
 2 moli ATP din transformarea acidului 1,3–difosfogliceric în acid 3-
fosfogliceric

 2 moli ATP din transformarea acidului fosfoenol piruvic în acid


piruvic.

 2 moli gliceraldehid 3-P prin oxidare fosforilantă vor genera 2 moli


NADH+H+

Lanţul respirator
76
 2 moli NADH+H+ vor duce la 6 moli ATP

Total:
2+6=8 moli ATP pentru un mol glucoză în glicoliza aerobă

III.2.2 Decarboxilarea oxidativă a piruvatului

 Scop: obţinerea de ATP şi acetil-CoA

 Localizare tisulară: toate ţesuturile în care există celule cu mitocondrii

 Localizare celulară: mitosol

 Enzima cheie: complexul multienzimatic al piruvat dehidrogenazei,


alcătuit din enzime şi cofactori:

o Piruvat dehidrogenaza (E1) formată din două subunităţi(E1α


şi E1)β având drept cofactor tiaminpirofosfatul (TPP)

o Dihidrolipoil transacetilaza (E2) având drept cofactor acidul


lipoic

o Dihidrolipoil dehidrogenaza (E3) având drept cofactor


FADH2

o Kinaze, fosfataze, Mg 2+, Ca 2+

o Enzima este activă ȋn forma defosforilată şi activată de


insulină prin favorizarea trecerii în forma defosforilată

o Este inhibată alosteric de concentraţii crescute de ATP, acetil-


CoA, NADH .

77
Fig. 3.6 Complexul multienzimatic al piruvat dehidrogenazei
1-are loc decarboxilarea piruvatului şi formarea HETPP
2- hidroxietilul este transferat acidului lipoic, iar după oxidare formează acetil-
dihidrolipoamida
3-se formează acetil-CoA cu ajutorul CoASH
4-dihidrolipoamida este reoxidată, formându-se FADH2, care va forma apoi NADH+H+

Fig.3.7 Reglarea piruvat dehidrogenazei

Reglarea activităţii complexului multienzimatic se face la nivelul piruvat


dehidrogenazei E1α care va fi inhibată prin fosforilare prin acţiunea a 4 kinaze diferite
(PDH1-4), în cazul în care apare o saturaţie de substrate, sau va fi stimulată prin
defosforilare prin acţiunea a 2 fosfataze diferite, în cazul creşterii nivelului de ADP.

78
Reacţia globală a procesului:

Bilanţ energetic:

Din 2 moli de piruvat rezultaţi din glicoliza aerobă se obţin 2 moli de NADH+H + care,
ȋn lanţul respirator, vor fi reoxidaţi rezultând 6 moli ATP.

III.2.3 Ciclul Krebs

 Reprezintă „locaţia finală” ȋn care acetil-CoA provenit din glucide, lipide,


proteine este oxidat la CO 2 si H2O printr-o succesiune de reacţii, generând
ATP şi coenzime

 Localizare tisulară: ţesuturi ce au celule care conţin mitocondrii

 Localizare celulară: mitosol

 Enzima cheie: izocitrat dehidrogenaza

o Prezintă doua izoenzime

 NAD+ dependentă prezentă doar in mitosol

 NADP+ dependentă cu dubla localizare, mitosolică şi


citosolică

Ecuaţia globalǎ a ciclului Krebs este:

79
Fig.3.8 Ciclul Krebs (Ciclul acizilor tricarboxilici)

Reglarea activitǎţii ciclului Krebs la nivelul enzimelor:

Citrat sintaza
 este inhibatǎ de ATP, NADH, succinil-CoA precum şi derivaţi acil-CoA cu
catenǎ lungǎ.
 În condiţii fiziologice factorii reglatori ai enzimei sunt oxaloacetatul
(stimulator al enzimei) şi citratul (inhibitor)

80
Izocitrat dehidrogenaza
 Are două izoenzime
o NAD+ dependentă, mitocondrială, implicată în desfăşurarea ciclului
Krebs, deoarece este stimulatǎ de ADP crescut (uneori AMP) şi este
inhibatǎ de cǎtre ATP şi NADH.
o NADP+ dependentă cu dublă distribuţie, mitosolică şi citosolică, care
este implicată în obţinerea de NADPH, deoarece este stimultată de
ATP
 În general, în condiţiile în care raportul ATP/ADP+Pi sau NADH/ NAD + este
mare (energie multǎ) activitatea izocitrat dehidrogenazei legate de NAD +
(mitocondrialǎ) este inhibatǎ. În situaţia antagonistǎ celei de mai sus (energie
puţinǎ) este stimulatǎ activitatea enzimei.

Complexul multienzimatic al -cetoglutarat dehidrogenazei


 asemănător complexului piruvat dehidrogenaza, având drept cofactori TPP,
acidul lipoic şi FADH2
 este inhibat de concentraţii mari de ATP, succinil-CoA şi NADH.

Bilanţul energetic al ciclului Krebs


Pentru 1 mol acetil-CoA intrat in ciclul Krebs obţinem :
3 moli NADH din :
1. Transformarea acidului izocitric în α- cetoglutarat

2. Transformarea α- cetoglutaratului în succinil-CoA

3. Transformarea malatului în oxaloacetat

1 mol FADH2 din transformarea acidului succinic în acid fumaric


1mol GTP prin fosforilare la nivelul substratului
În lanţul respirator:
1 mol NADH determină sinteza a 3 moli ATP
1 mol FADH2 conduce la sinteza a 2 moli ATP,
Pentru 1 mol acetil CoA vom obține:
3 x 3 + 1x2 + 1 =12 moli ATP
Bilantul energetic al oxidarii unui mol de glucoză (parcurgând etapele glicolizei,
decarboxilarii oxidative şi ale ciclului Krebs):
Glicoliza aerobă: 8 moli ATP
81
Decarboxilare oxidativă: 6 moli ATP
Ciclul Krebs: 12x 2=24 moli de ATP (deoarece se oxidează 2 moli de acetil-
CoA care provin din 2 moli de piruvat)
TOTAL 38 moli de ATP

Ciclul Krebs, cale amfibolicǎ

Ciclul Krebs permite participarea unor intermediari ai ciclului la procese de


biosintezǎ ca gluconeogeneza, lipogeneza, transaminarea, sinteza de purine,
pirimidine şi porfirine .

Fig.3.9.Calea amfibolică a ciclului Krebs

III.2.4 Gluconeogeneza

 Scop: menţinerea glicemiei ȋn limite normale prin formarea glucozei din


substrate glucoformatoare, ca urmare a:
o Vitezei neadecvate a glicogenolizei (epuizare glicogen)
o Aportul alimentar glucidic neadecvat
 Inaniţie, efort fizic, dietă bogată în porteine, lipide şi săracă în
glucide, diabet zaharat

82
 Nu este inversul glicolizei
 Ȋncepe la 4-6 ore de la ultima masă, este maximă la 16 ore
 Localizare tisulară: ficat, rinichi şi creier (doar pentru nevoile proprii)
 Localizare celulară: mitosol şi citosol
 Proces: catabolic
 Reacţiile ei sunt reacţiile glicolizei, parcurse în sens invers, cu participarea
aceloraşi enzime
 Există trei etape proprii procesului de gluconeogeneza, ireversibile, catalizate
de enzime proprii
Substrate chimice utilizate ȋn procesul de gluconeogeneză:
• Lactat: provenit din eritrocit şi muschi ȋn contracţie

• Aminoacizi: provin din proteinele musculare prin proteoliza activă

• Glicerolul: în inaniţie sau foame este activată lipoliza din care rezultă glicerol;
el nu poate fi utilizat în adipocit în lipsa glicerol kinazei, dar trece ȋn hepatocit
unde este utilizat pentru sinteza glucozei

Etapele proprii gluconeogenezei

1) transformarea piruvatului în fosfoenolpiruvat, prin cooperarea a


douǎ sisteme enzimatice
a) carboxilarea piruvatului la oxaloacetat (proces mitosolic,
catalizat de piruvatcarboxiligazǎ-PCL)

. piruvatul, provenit mai ales din alaninǎ, nu urmează calea


decarboxilării oxidative, deoarece prezenţa acetil-CoA format majoritar prin
degradarea acizilor graşi va fi un efector alosteric pozitiv al piruvat-
carboxiligazei, inhibând în acelaşi timp piruvat dehidrogenaza.
- CO2 utilizat în reacţie este cel eliberat în reacţia de mai jos

83
b) conversia oxaloacetatului la fosfoenolpiruvat (proces citosolic,
catalizat de fosfoenolpiruvat carboxikinazǎ-PEPCK)

 acest proces are loc deoarece membrana mitocondrială este


impermeabilǎ pentru oxaloacetat
 sub acţiunea malat dehidrogenazei, oxaloacetatul formeazǎ
malatul, care poate traversa membrana mitocondrialǎ.
 sub acţiunea malatdehidrogenazei citosolice malatul din citosol
va fi reconvertit în oxaloacetat.

2) transformarea fructozo-1,6-bisfosfatului în fructozo-6-fosfat


3) transformarea glucozo-6-fosfatului în glucozǎ.

84
Fig.3.10 Gluconeogeza

Ecuaţia generală a gluconeogenezei este:

Reglarea gluconeogenezei (GNG)

Dietele bogate în carbohidraţi reduc nivelul gluconeogenezei prin creşterea


raportului insulină/glucagon, creştere care determină reducerea activității enzimelor
cheie: piruvat carboxilaza, fosfoenol piruvat carboxikinaza şi glucozo 6- fosfataza.

Glucozo 6-fosfataza

 este indusă de glucagon şi glucocorticoizi, care sunt secretaţi în


perioadele de post alimentar .
85
 insulina este represor al glucozo 6-fosfatazei. Viteza gluconeogenezei
este scăzută în ficat atunci când nivelul de AMP este crescut şi
nivelul de citrat este scăzut. În condiţii de depleţie glucidică
gluconeogeneza este stimulată de glucagon prin scăderea
concentraţiei fructozo 2,6-difosfatului.

Fosfoenol piruvat carboxikinaza (PEPCK)

 este o enzimă inductibilă


 este indusă de glucagon în condiţiile depleţiei glucidice
 este represată de către insulină.

Piruvat carboxilaza

 este enzima cheie a gluconeogenezei


 este activată alosteric de către acetil-CoA. Oxidarea acizilor graşi
determină creşterea vitezei gluconeogenezei deoarece aceştia conduc
la creşterea concentrației acetil-CoA care acţionează ca activator
alosteric al piruvat carboxilazei.
 este indusă de către glucagon, adrenalină şi glucocorticoizi.

86
3.10 Reglarea reciprocă a glicolizei şi GNG ȋn ficat

Bilanţ energetic:
Consum 3 reacţii x 2 ATP= 6 ATP per glucoză sintetizată
1) PCL
2) PEPK
3) 3-P-glicerat kinaza

III.3.3 Metabolismul glicogenului

Glicogenul este un polizaharid ramificat,

87
care se găseşte ȋn special în:

 ficat
o poate deveni disponibil altor tesuturi prin glicogenoliză (rezervă de
glucoză)
o variază sensibil cu alimentaţia, se sintetizează rapid după mese, scade
rapid ȋn intervalul dintre mese

 muşchi
o folosit pentru uz propriu
o se epuizează dupa exerciţii prelungite

88
III.3.1. GLICOGENOLIZA
(liza glicogenului)

 Scop: obţinere de glucoză şi glucozo 1-fosfat

 Proces: catabolic

 Localizare celulară: citoplasmă

 Localizare tisulară: ficat şi muşchi


(preponderent)

 Efectori pozitivi: glucagon, adrenalina

 Enzime:

 Glicogen fosforilaza (enzima cheie)


 Este un dimer ce prezintă două
izoenzime: ȋn muşchi şi ficat
 hidrolizează legăturile 1,4-
glicozidice şi duce la obţinerea
glucozo1-fosfatului.
 nu poate hidroliza legăturile 1,6-glicozidice şi din acest motiv
ȋşi ȋncetează acţiunea la o distanţă de patru resturi de glucoză
de o ramificaţie 1,6 –glicozidică.
 are doua forme interconvertibile prin fosforilare, activă fiind
forma fosforilată.
 Enzima de deramificare: este bifuncţională cu acţiune:

 transferazică (amilo 1,4-1,6 glucantransferaza) -transferă o


unitate trizaharidică şi o mută pe un alt lanţ formând o nouă
legatură 1,4-glicozidică
 hidrolazică (1,6- glucozidază)- rupe leg 1,6 formând glucoză)

89
Etape:

1. etapa de fosforoliză (scurtare a porţiunilor liniare) iniţiată de glicogen fosforilază

Obs. fosforoliza este mai avantajoasă decât hidroliza în procesul de


glicogenoliză deoarece glucozo-1-fosfatul rezultat conduce la formarea unui
număr mai mare de unităţi ATP decât glucoza liberă în cursul catabolizării la
piruvat

2. etapa de deramificare a molecule, iniţiată de enzima de deramificare, presupune


preluarea a trei din cele patru resturi de glucoză şi mutarea lor pe un alt lanţ formând
o nouă legatură 1,4-glicozidică. Tot enzima de deramificare va hidroliza legătura 1,6-
glicozidică şi va determina obţinerea glucozei.

3. etapa de izomerizare. Prin acţiunea celor două enzime din glicogenoliză va rezulta
glucozo1-fosfat (în cantitate mare) şi glucoză (în cantitate mică). Glucozo-1-fosfatul
se va transforma ȋn glucozo 6-fosfat în prezenţa fosfoglucomutazei

90
 glucozo-1-fosfat ¾¾® glucozo-6-fosfat

4. de alegere a unei căi metabolice în funcţie de ţesut:

• În ficat: glucozo 6-fosfatul este


supus acţiunii glucozo 6-
fosfatazei (enzimă prezentă în
ficat) şi transformat în glucoză,
care este distribuită prin
circulaţia sangvină altor organe.

• În muşchi: glucozo 6-fosfatul se


angajează ȋn glicoliză (deoarece
nu are glucozo 6-fosfataza)
pentru a forma lactat ( sau
piruvat) şi ATP. Practic, asistăm
la un “egoism muscular”,
deoarece glucozo 6-fosfatul este
folosit exclusiv pentru nevoile
energetice ale muşchiului.

Controlul hormonal al glicogenolizei

III.3.2. GLICOGENOGENEZA

• Scop: sinteza de glucoză ȋn situaţia unei “bogăţii” de substrate

• Proces anabolic, reglat de insulină

• Sediul celular: citosol

91
• Proces consumator de energie (ATP)

• Se produce ȋn ficat ȋn perioade de anabolism (raport insulină/glucagon mare)


şi ȋn muşchi ȋn perioade de repaos

• Enzima cheie:

Glicogen sintaza

• este activată alosteric de glucozo 6-fosfat

• este activă in forma defosforilată

• efector pozitiv : insulina

Etape:
 1. Fosforilarea glucozei la glucozo 6-fosfat de către glucokinază sau
hexokinază

 2. Transformarea glucozo 6-fosfatului în glucozo 1-fosfat

 3.Transformarea glucozo 1-fosfatului în UDP–glucoză

 4. sinteza legaturilor 1,4- glucozidice sub acţiunea glicogen sintazei. Prin


acțiunea glicogen sintazei UDP-glucoza formează o legătură 1,4-
glicozidică cu un rest terminal de glucoză al glicogenului – glicogen “
primer”(care este o moleculă mică de glicogen preexistenta pentru a putea
fi iniţiată sinteza glicogenului).

92
 5. sinteza legaturilor 1,6-glucozidice (introducerea ramificaţiilor cu
ajutorul enzimei de ramificare) . Când s-a sintetizat un lanţ “glucidic”
format din minimum 11 resturi de glucoză, enzima de ramificare va
transfera un minimum de 6 resturi de glucoză pe un alt lanț formând o
legătură 1,6-glicozidică.

Reglare glicogenogeneză/glicogenoliză
Metabolismul glicogenului este reglat prin mecanisme diferite în funcţie de
ţesut.
În ficat, reglarea metabolismului este influenţată de raportul insulină/glucagon,
catecolamine şi glicemie.
În perioadele interprandiale, sub acţiunea glucagonului şi a catecolaminelor,
în hepatocite este activată protein kinaza A. Prin fosforilare, glicogen fosforilaza şi

93
glicogen fosforilaza kinaza se vor activa, iar glicogen sintaza se va inactiva. Astfel, va
fi facilitată degradarea glicogenului cu eliberarea consecutivă a glucozei în circulaţie
în vederea menţinerii glicemiei.
Post prandial, sub acţiunea insulinei, este activată fosfoprotein fosfataza care
va defosforila cele trei enzime menţionate anterior. Glicogen fosforilaza şi glicogen
fosforilaza kinaza se vor inactiva, în timp ce glicogen sintaza va deveni activă. Astfel,
se va derula glicogenosinteza, iar glicemia va fi corectată prin depunera glucozei sub
formă de glicogen.

În muşchi, reglarea metabolismului se face sub acţiunea catecolaminelor şi calciului.


Calciul, eliberat sub acţiunea acetilcolinei din reticulul sarcoplasmic, glicogen
fosforilazei kinaza. Concomitent, sub acţiunea catecolaminelor, este activată protein
kinaza A. Rezultatul final este reprezentat de activarea glicogenolizei şi blocarea
glicogenosintezei.

III.4 Alte căi de metabolizare ale glucozei

III.4.1. Şuntul pentozo- fosfaţilor


• Scop: sinteza de

• NADPH (folosit la sinteza: acizilor graşi, colesterolului, hormonilor


steroizi, anionului superoxid cu rol bactericid)

• pentoze (folosite in biosinteza nucleozidelor, nucleotidelor,


polinucleotidelor -ATP, ADP, ADN, ARN)

• Localizare tisulară: ficat, ţesut adipos, glanda mamară (în lactaţie), cortexul
suprarenalelor, gonade, eritrocit, cornee

• Localizare celulară: citosol

• Cale de degradare oxidativă în care nu se consumă O 2, nu se consumă ATP,


nu se produce ATP

• Calea conţine doua etape: oxidativă si neoxidativă care sunt parcurse ȋn


funcţie de necesităţile organismului pentru pentoze şi NADPH

94
Etapa oxidativǎ a cǎii pentozofosfaţilor

III.4.2. Calea acidului glucuronic


• Proces citosolic
• Cale alternativă oxidativă pentru glucoză
• NU generează ATP!
• Se obţin acid glucuronic şi pentoze
• Prin aceasta cale este sintetizat UDP-glucuronat cu rol:
• ȋn detoxifierea unor compuşi endogeni şi exogeni (bilirubină, steroizi,
medicamente de sinteză) prin glucurono-conjugare
• donator de resturi glucuronil ȋn sinteza unor glicozaminoglicani
• formarea de xiluloză, un intermediar al căii pentozofosfaţilor
Pe aceasta cale de metabolizare se poate forma şi acid ascorbic, dar nu la om,
datorită lipsei unei enzime.

95
96
III.5 METABOLISMUL FRUCTOZEI

Fructoza peste absorbită la nivel intestinal şi este fosforilată pe două căi:


 sub acţiunea fructokinazei se formează fructozo-1-fosfat; fructokinaza nu
este influenţată de insulină sau de foame; este cale majoră de fosforilare la
nivel hepatic
 sub acţiunea hexokinazei (care ȋnsă are afinitate mică pentru fructoză) se
formează fructozo-6-fosfat.
Ficatul are o enzimă specifică pentru metabolizarea fructozo-1-fosfatului,
respectiv aldolaza B, care formează dihidroxiacetonfosfat şi gliceraldehida.
Triozele formate pot fi intermediari ȋn glicoliză sau ȋn gluconeogeneză ȋn
funcţie de necesităţile metabolice.
Gliceraldehida:
 formează glicerol, utilizat ȋn sinteza de lipide
 formează dihidroxiacetonfosfat şi urmează căile glicolizei sau
gluconeogenezei
O altă cale de metabolizare a fructozei este calea poliolilor, ȋn care există
interrelaţii ȋntre fructoză şi glucoză.
 sub acţiunea aldozreductazei (NADPH+H +) se formează polioli din
monozaharide; astfel din glucoză se formează sorbitol şi din fructoza
se formează sorbitol şi manitol.
 Sorbitolul, sub acţiunea sorbitol-dehidrogenazei (NAD +), formează
fructoza şi este o cale de sinteză a fructozei din glucoză
 acumularea de sorbitol ȋn celule (retină, celule nervoase, cristalin)
determină şi acumulare de apă şi reprezintă una din cauzele cataractei
sau neuropatiei diabetice

97
III.6.METABOLISMUL GALACTOZEI

Galactoza este un monozaharid indispensabil organismului:


 intră ȋn structura lactozei (laptele matern), a unor lipide complexe şi a unor
proteoglicani
 excesul se transformă ȋn glucoză
o Galactoza + ATP  Galactozo-1-fosfat + ADP
o Galactozo-1-fosfat + UDP-glucoza  Glucozo-1-fosfat + UDP-
galactoza
o UDP-galactoza  UDP-glucoza
 excesul se poate transforma şi ȋn galactiol şi contribuie la producerea
cataractei
o Reacţia ȋntre UDP-galactoză şi UDP-glucoză este reversibilă, ceea ce
face ca galactoza să nu fie obligatorie ȋn dietă.

98