Sunteți pe pagina 1din 3

Psihoprofilaxia drogării la adolescenți

Narcomania – este o pasiunne, boală, dependență, obișnuință bolnăviciioasă pentru utilizarea sistemică a
substanțelor psihoactive asupra sistemului nervos și în doze mici provoacă euforie (senzație falsă de
bunăstare, veselie, luminozitate, calmare și în doze mari duce la dependență fizică și psihică)
Narcomania – este o stare de intoxicație cronică, voluntară cu substanțe toxice psihoactive.
Clasificarea drogurilor:
1. Amfetamine (medicamente)
2. Cofeina
3. Cocaina
4. Cannabizmul (cânepa)
5. Inhalantele (clei, substanțe toxice)
6. Halucinogenele
7. Opeantele (opium, macul, metadon, heroina)
8. Nicotina (tutun)
9. Cedativele

Drogurile se grupează în:


- Dure și slabe
- Chimice și vegetative
Cauzele drogării:
- Curiozitatea;
- Imitarea;
- Reacție de protest la adolescenți;
- Tendința de lider, de autoafirmare, snobism;
- Depășirea stărilor depresive;
- Dependența de medicamente după tratament;
- Tendință către euforie;
- Condiții sociale (concurență, presiune, sărăcie);
- Lipsa rezistenței la influență;
- Predispoziție genetică;
- Refugiu de problemă;
- Imaturitate afectivă;
Predispozițiile către întrebuințarea drogurilor se clasifică:
1. Ce țin de particularitățile psihologice ale personalității:
a) Biofiziologice (ereditare)
b) Individual psihologice:
- Infantilitatea;
- Introversie exagerată;
- Depresie;
- Iresponsabilitate;
- Interese vitale scăzute;
- Dereglare psihică;
- Vacuum spiritual;
- Ignoranța în ceea ce privește dauna drogurilor;
- Autoagresie;
- Sugestibilate mărită;
- Protest;
- Curiozitate exagerată;
- Nevoie de relaxare,
2. Ce țin de factorul social:
a) Factor microsocial (familia)
b) Factor macrosocial (schimbări în societate)
1
Urmările drogării:
- Degradarea personalității (indiferență, lipsa intereselor, motivelor sociale);
- Degradarea fizică (sindromul de abstinență, foamea narcotică, colapsul);
- Degradare intelectuală;

Portretul psihologic al narcomaniei:


1. Egocentrism;
2. Predispune către stări depresive, instabilitate efectivă;
3. Predispunere căre autoagresiune;
4. Frustrare în urma incapacității de a realiza un scop, necesități proprii;
5. Sentimentul de inferioritate, izolare socială care este compensat prin droguri;
6. Pot avea fobii;
7. Impersonabili, necomunicativi;
8. Își impun părerea, voința, pot fi agresivi;
9. Sfera imoțional-volitivă imatură, reacționează la insuccsese prin refugiu, evitare, fugă de
realitate;
10. Autocontrolul, autoreglarea slab dezvoltate;
11. Sistemul de valori deformat;
12. Autoaprecierea neadecvată – nu pot coraporta corect dorințele și pisibilitățile proprii;
13. Comportamentul de imitare dezvoltat;
14. Sugestibilitate înaltă.

Stadiile drogării:
Stadia nulă – cazuri unice sau epizodice de întrebuințare a drogurilor;
Stadia nulă – întrebuințare multiplă, fără semne ale dependenței fizice și psihice;
1 stadie – dependența psihologică, căutare intensă a drogului sau a substituientului lui. Apare
narcotizarea ca interes central în viața adolescentului, fără dependență fizică și efecte de
abstinență;
2 stadie – dependența fizică cu efecte de abstinență exprimate;
3 stadie – degradare fizică și psihică.
Adolescenții cu accentuările de caracter epileptoidă, instabilă, ciclotină, sunt predispuși într-o
măsută mai mare decât celelalte accentuări către narcomanie.

Particularitățile narcotizării la adolescenții contemporani:


- Narcotismul corelează direct cu reacția de grupare la adolescenți;
- Cunoașterea dialectului narcomanilor corelează direct cu gradul de narcotizare;
- Motivul principal al narcotizării – curiozitatea, căutarea senzațiilor și trăirilor neobișnuite;
- Imitarea colegilor, dorința de a fi solidar cu grupul;
- Reacția de opoziție, de emancipare în relații cu părinții;
- Educație familială incorectă (hipoprotejare, hiperprotejare)
Lucrul cu narcomanii
Există mai multe forme de lucru cu narcomanii, în dependență de gradul de narcotizare:
1) Forma primară – de tipul preventiv, se aplică cel mai frecvent la începutul drogării. Se recomandă
promovarea seminarelor, consultațiilor, lecțiilor, cu scopul informării adolescenților despre urmările
negative ale drogării. Se lucrează în direcția formării sistemului de valori vizînd întrebuințarea
nemedicamentoasă a drogurilor. Se formează atitudinea negativă față de droguri și persoanele care
răspîndesc droguri.
2) Forma secundară – se aplică în cadrul instituțiilor specializate care lucrează cu narcomanii
(metadon programă). Presupune realizarea unui sistem de de servicii: medicale, psihologice, sociale.

2
3) Forma societară – este un sistem de măsuri, îndreptat spre profilaxia narcomaniei, constă în
formarea opiniei publice de valori, motivațiilor vizînd problema drogurilor. La fel, prevede măsuri
pentru socializarea adolescneților devianți cu scopul profilaxiei narcomaniei.

Asistența psihologică a narcomanilor prevede realizarea unui sistem de activități:


1) Corijarea trăsăturilor patocaracterologice la adolesceneți:
- Lipsa voinței;
- Autoagresiunea;
- Autoaprecierea neadecvată;
- Fobii;
- Frustrarea
2) formarea sistemului de valori;
3) autotrening –cu includerea formulelor cu conținut respectiv;
4) lucrul cu familia – formarea grupurilor de suport în cadrul cărăra se vor discuta întrebări despre
educația în familie, greșeli în educația familială;
5) lucrul în grup – crearea grupului de suport pentru narcomani;
6) terapia centrată pe client (K. Rogers):
- reorientarea personalității;
- formarea încrederii în forțele proprii;
- formarea atitudinii pozitive față de sine însuși;
- autoactualizarea personalității;

Asistența psihoterapeutică include aplicarea următoarelor terapii:


1) Reflexoterapia – se folosește cu scopul ușurării stării fizice și psihice a subiectului. De ex.
Distrugerea reflexului de injectare. În cadrul acestor influențe nu se schimbă atitudinea față de
droguri;
2) Terapia substituțională – efectul constă în înlocuirea drogului nelegal cu drog legal (metadon);
3) Terapia antirecedivă – constă în crearea situației cînd utilizarea repetată a drogului provoacă stări
fizice grave, senzația de moarte, apare fobia durerii prin utilizarea substanțelor chimice. Aceste
acțiuni se cpmbină cu hemodeza.