Sunteți pe pagina 1din 9

Apa în sistemele biologice

An universitar 2018-2019

Capitolul I
Generalităţi referitoare la proprietăţile apei

Apa este substanţa chimică cea mai larg raspândită pe glob, ocupând cca. 70% din
suprafaţa planetei.Organismele vii au,de asemenea,un conţinut în apă de acelaşi ordin de
mărime (50% formele sporulate ale bacteriilor,97% celenteratele) şi se consideră că viaţa
a apărut în mediul acvatic.Starea de agregare a apei este, la temperaturile la care
organismele vii îşi desfăşoară existenţa,preponderent cea lichidă.De aceea vor fi
prezentate mai întâi câteva aspecte privind proprietăţile apei.
Punctul de solidificare al apei la presiune normală serveşte ca punct zero în scara
termometrică a lui Celsius, iar punctul de fierbere este notat cu +100° în aceeaşi scară de
+4°C . La temperatura (mai exact 3,98°C) apa are densitatea maximă de 1 g/cm3. Această
proprietate este de mare importanţă în menţinerea vieţii plantelor şi animalelor acvatice în
timpul iernii,deoarece la fundul apelor unde densitatea este maximă, temperatura nu
scade sub +4°C.
În apă se dizolvă un mare număr de combinaţii chimice,atât minerale,cât şi
organice. Această proprietate are mare importanţă în tehnică,deoarece cele mai multe
reacţii chimice au loc în soluţii apoase.
Dintre compuşi,sărurile mai ales,formează cu apa cristalohidraţi,în care apa de
cristalizare este inclusă în reţeaua cristalină.
De exemplu:

Tabel 1. Cristalohidraţi
sulfat de sodiu (sarea lui Na2S04 • 10H2O
Glauber)
carbonatul de sodiu (soda) Na2C03 • 10H2O
sulfatul de aluminiu A12(S04)3 • 18H20

Apa participă la numeroase reacţii acido-bazice: de oxidare, reducere, adiţie ,astfel:

 reacţionează - comportându-se ca oxidant – la temperatură obişnuită cu


substanţe care prezintă afinitate faţă de oxigen şi care au călduri de formare a
oxizilor sau hidroxizilor mai mari decât ale apei; elementele sunt oxidate, iar
din reacţie rezultă H2; cu cât afinitatea pentru oxigen a substanţei elementare
este mai mare,cu atât temperatura la care se petrece reacţia este mai joasă;
 reacţionează comportându-se ca reducător cu substanţe care prezintă afinitate
faţă de hidrogen;
 reacţionează cu sărurile provenite din acizi tari şi baze slabe, acizi slabi şi baze
tari, acizi slabi şi baze slabe – cu hidrurile, halogenurile, sulfurile, azoturile,
fosfurile, carburile ionice;
 reacţionează cu oxizii bazici şi acizii formând hidroxizi şi oxoacizi.

Substanţele capabile să fixeze un număr de molecule de apă şi având o compoziţie


chimică definită se numesc hidraţi.

2
Capitolul II
Structura moleculară a apei

Apa este o moleculă triatomică, formată din doi atomi de hidrogen şi un atom de
oxigen.
Cei 10 electroni ai moleculei de apă sunt distribuiţi astfel:
 doi electroni ai oxigenului pe primul strat – se găsesc în permanenţă în
apropierea nucleului;
 opt electroni de valenţă gravitează pe nişte orbite eliptice alungite.

3
 două perechi de electroni se află pe orbite axate pe direcţiile O – H. Aceştia
sunt electroni ce formează legături covalente.
 alte două perechi de electroni gravitează pe două orbite situate
perpendicular pe planul nucleului (electroni neparticipanţi) molecula de apă
are structură tetraedică – nucleul de oxigen este în centru.
Molecula de apă(fig.1) poate forma legături coordinative, punţi de O2 cu alte
molecule. Fiecare moleculă de apă se poate lega coordinativ cu alte patru molecule
formând structuri spaţiale (ex.gheaţă).
Legătura dintre atomul de oxigen şi atomii de hidrogen în molecula de apă este o
legătură covalentă cu caracter parţial ionic (40%) care conferă oxigenului o încărcare
electrică negativă şi hidrogenului o încărcare electrică pozitivă. Comportarea electrică a
moleculei de apă este în acest caz dipol.
 Între moleculele de apă vecine se formează legături de hidrogen, fiecare moleculă
putând forma două legături de hidrogen.Datorită configuraţiei dipolare a moleculei de apă
se creează în jurul său un câmp electrostatic intens ceea ce permite legarea cu alte
molecule de apă vecine prin legături de hidrogen.Ruperea legăturilor intermoleculare se
face cu un consum de energie proporţională cu intensitatea legăturilor intermoleculare.

Figura 1.Molecula de apă

Capitolul
III
Importanţa apei

Pe Terra, nici un organism animal sau vegetal nu poate trăi fără apă.Această
substanţă, pe cât pare de simplă, pe atât este de importantă pentru compoziţia chimică a
ţesuturilor şi pentru toate procesele vitale care nu se pot produce decât într-un mediu
umed.

4
Fără apă,omul nu poate creşte,deoarece muşchii lui conţin 3/4 apă. Sângele conţine 4/5
apă şi circulă în organism, deoarece el păstrează întotdeauna aceeaşi cantitate de apă.
Celulele tuturor organismelor nu pot trăi dacă nu conţin apă, sau dacă nu sunt într-
un mediu lichid. În organismul uman nici un proces organic nu este posibil fără apă.
Alimentaţia, respiraţia, digestia, asimilarea substanţelor hrănitoare, activităţile glandulare,
circulaţia normală a sângelui ş.a. nu pot fi concepute fără apă. În organismele vii apa
acţionează ca lubrifiant, conferă flexibilitate muşchilor, tendoanelor,cartilagiilor şi chiar
oaselor, având un rol esenţial în metabolism, în reglarea temperaturii corpului şi în
hrănirea ţesuturilor. În structura organismelor apa are o pondere foarte mare.Din
greutatea unui adult de70 kg, 50 sunt apă.
În lumea vegetală, salatele, castraveţii, spanacul, andivele conţin 95% apă.
Ciupercile, roşiile, morcovii 90%, merele şi perele 85%,cartofii 80%, pâinea 33%, iar
fasolea şi mazărea uscată 10%. Rezultă deci că apa este un lichid biologic prin excelenţă.
În viaţa socială apa are funcţii foarte importante.În primul rând, ea este condiţia de
bază ca societatea să existe, fiind principalul suport al vieţii şi al sănătăţii indivizilor din
societate. Este un factor de producţie pentru toate domeniile vieţii economice şi ar trebui
inclusă în categoria materiilor strategice. Implicaţiile apei în viaţa omului sunt foarte
multe. Este de ajuns să ne gândim la apele care vindecă prin calităţile lor minerale sau
termale, dar şi la apele care omoară. Pentru că dacă din apă omul îşi ia hrana, tot din apă
poate lua şi holera, dizenteria, febra tifoidă, malaria ş.a. În decursul istoriei, catastrofele
produse de astfel de maladii sunt destul de numeroase şi chiar şi azi mai fac o mulţime de
victime.
Nevoile agriculturii. Nevoile fiziologice ale plantelor sunt foarte variate, în funcţie
de condiţiile de mediu în care trăiesc. Dintre acestea, plantele de cultură au nevoie de
cantităţi apreciabile. Grâul,de exemplu, are nevoie, pentru a ajunge la maturitate, de un
strat de apă cuprins între 366 şi 760 mm, ceea ce înseamnă între 3 660 şi 7 600 m3/ha.
Sfecla de zahăr are nevoie de un strat între 700 şi 900 mm, în timp de lucerna necesită
între 823 şi 914 mm. Pentru un hectar de orez sunt, însă, necesari 15 000 m3 / ha (Furon,
1967). În regiunile temperate aceste cantităţi sunt asigurate total sau parţial de ploi, dar în
regiunile deficitare pluviometric, irigarea devine indispensabilă pentru a se asigura
recolte bune. Este, însă, absolut obligatoriu în cazul practicării irigaţiilor să se ştie că apa,
pe lângă ameliorarea recoltelor,poate antrena şi o serie de neajunsuri (de la boli, la efecte
de salinizare secundară sau înmlăştinire) şi în final la un proces de deşertificare a unor
terenuri care înainte erau foarte fertile.
Apa pentru irigaţii se poate lua din râuri, lacuri sau din subteran,fiind necesare cantităţi
mari de apă, din care o bună parte se evaporă. La nivel mondial se folosesc, în prezent,
pentru irigare circa 2 000 km3 de apă, din care numai 30% ajung să se întoarcă în râuri
sau în pânzele de ape subterane.
Nevoile industriei. În foarte multe industrii volumele de apă implicate în procesul
de producţie, ca şi gradele de poluare a apelor sunt foarte diferite de la o ramură
industrială la alta.Cantităţi mari de apă pentru răcire se consumă în centralele termice,
unde se poate consuma până 60% din apa industrială. Această apă se întoarce în sursa din
care a fost luată, în cea mai mare parte, dar cu temperatură crescută.
În prezent, peste tot în lume industria se dezvoltă într-un ritm rapid şi utilizarea apei are,
în anumite regiuni, valori foarte ridicate.
.

5
Capitol IV
Concluzii

În concluzie,apa are numeroase şi variate întrebuinţări atât în viaţa de toate zilele


cât şi în industrie,construcţii,agricultură etc.
În organism ea îndeplineşte următoarele funcţii principale:
— ia parte la formarea organelor, ţesuturilor şi a lichidelor biologice;
— dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate;

6
— menţine constantă concentraţia sărurilor din organism; contribuie la ionizarea sărurilor
din organism;
— evaporându-se pe suprafaţa corpului,ia parte la reglarea temperaturii corpului.

Bibliografie

1. I.Rişavi, I.Ionescu - Chimie şi probleme de chimie, Editura Tehnică, 1971;


2. C.D. Neniţescu - Chimie generală,Editura Didactică şi Pedagogică,1972;
3.www.scribd.com

7
8
9