Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CLUBUL
COCOSATILOR
———————————————————————————————— 1 —
———————————————————————————————————
CUPRINS
Prefaţă .............................................................................. 3
I. Cazul lui mister Pepper .................................................. 5
II. Bijuteriile schimbate ..................................................... 9
III. Olandezul .................................................................. 14
IV. Descoperiri ................................................................ 18
— 2 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —
Prefaţă
— 4 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —
— 6 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —
— Da, dacă ar fi posibil!
— Dar cum să mă amestec eu în treburile unui club,
care deşi poartă un nume ciudat, nu dăunează totuşi
nimănui?
— Vedeţi însă că oameni aceştia plătesc o sumă enormă
pentru un simplu subsol!
— Probabil că le convine localul şi întrucât sunt mulţi
membri, pot plăti uşor chiria.
— Va să zică nu vreţi să-mi veniţi în ajutor?
— Nu pot face nimic pentru d-ta. Înţelege te rog, că
aceasta nu e un caz în care aş putea să intervin!
— Aveţi dreptate!
— Ei vezi! Îmi pare bine că te-am cunoscut, dar acum te
rog să mă scuzi, căci sunt invitat pentru astă seară!
Bătrânul Pepper înţelese ca trebuie să-şi ia rămas bun.
După plecarea lui, Percy Stuart şi Bill se priviră râzând.
În acelaşi moment, se auziră două bătăi scurte la uşă.
Imediat apoi, intră Bob Poggy, tânărul servitor al lui Percy
Stuart, aducând o scrisoare.
Percy recunoscu plicul. Scrisoarea era din partea
clubului Excentric. Când o desfăcu, constată că ea
conţinea cea de 153-a însărcinare:
———————————————————————————————— 7 —
———————————————————————————————————
— Din întâmplare, vă pot da oarecari informaţii,
răspunse el. Acum câteva zile, am citit un anunţ într-un
ziar, care, datorită ciudăţeniei lui, m-a intrigat. Am decupat
anunţul din ziar şi-l păstrez. Cred că-l am în portmoneul
meu.
Bill scoase anunţul din portmoneu şi-l înmână lui Percy,
Stuart. Acesta citi:
— 8 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —
— 10 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —
El mă cunoaşte foarte bine şi va confirma, desigur, că
rubinele sunt false. Mă poţi însoţi şi d-ta, când voi duce
acestui om colierul doamnei Stoke!
Percy Stuart fu de acord cu această propunere, iar
Blackwatter găsi imediat prilejul să vorbească amfitrioanei.
Invitaţii fură poftiţi în sala de concerte. Percy Stuart şi
bătrânul Blackwatter luară loc lângă d-na Stoke. După
terminarea primei părţi a programului, mister Blackwatter
se adresă d-nei Stoke:
— Colierul d-tale e splendid, draga, mea! Ar fi însă bine
să dai la curăţat rubinele. În felul acesta luciul lor ar creşte
şi mai mult. Mă însărcinez să duc cu colierul la
Rosengould, care va face totul!
Bogata văduvă îi răspunse zâmbind:
— Cam târziu, amicul meu, căci rubinele au şi fost
curăţate de Rosengould!
Blackwatter rămase surprins.
— Rubinele au fost la Rosengould? întrebă el.
— Da, olandezul mi-a adus personal colierul, cu o oră
imitate de începerea seratei. Îţi mulţumesc deci pentru
amabilitate, dar ai cam întârziat! Şi acum, te rog să mă
scuzi, căci sunt reclamată de ceilalţi invitaţi!
Percy Stuart şi Blackwatter rămaseră singuri.
— Ei? întrebă Percy Stuart. Ce spui de cele auzite?
Planul nostru a eşuat. De altfel, cred că te înşeli afirmând
că acest colier ar fi fals!
— Nu, sunt sigur ca rubinele sunt false. M-am uitat din
nou şi foarte de aproape la colier. Te asigur că nu greşesc!
— Atunci singura ipoteză este că acest Rosengould
însărcinat cu curăţirea colierului, a scos rubinele veritabile
şi le-a înlocuit cu altele false.
— Imposibil! Olandezul e cunoscut în toate cercurile ca
un om foarte cinstit. Prin mâna lui au trecut bijuterii şi mai
preţioase, fără ca el să se preteze la vreo înşelăciune.
— Dar, stai! Mi-am adus aminte că, acum câteva zile, am
dat şi eu lui Rosengould o piatra scumpă, ca s-o cureţe. E
———————————————————————————————— 11 —
———————————————————————————————————
un topaz pe care l-am cumpărat destul de ieftin la o
licitaţie.
Chiar ieri, olandezul mi-a trimis înapoi bijuteria, dar n-
am avut timp să văd cum a curăţat-o. Sunt nerăbdător
acum să mă întorc acasă, pentru a mă încredinţa dacă
bijuteria a suferit vreo schimbare. În cazul acesta, aş avea
şi eu motiv să mă îndoiesc de cinstea lui Rosengould.
— Foarte bine! răspunse Percy. Chestiunea aceasta mă
interesează şi pe mine, chiar mai mult decât serata. Dacă-
mi permiţi, mister Blackwatter, te voi însoţi!
— Cu plăcere! Să plecăm imediat!
După câteva minute, amândoi părăsiră splendidul palat
al d-nei Stoke.
Ajungând acasă, bătrânul Blackwatter nu avu răbdare
nici măcar să-şi dezbrace paltonul. El conduse pe Percy la
un dulăpior de sticlă, în care se aflau colecţii întregi de
bijuterii preţioase.
Bătrânul deschise dulăpiorul cu ajutorul unei chei şi
scoase dinăuntru o cutie de piele. Apăsând pe un mic
buton, o făcu să se deschidă. În momentul următor, se ivi
un frumos buton de topaz.
Blackwatter se apropie de o măsuţă, aprinse un mic bec
electric şi scoase din sertarul măsuţei o lupă.
— Trebuie să examinez amănunţit piatra, spuse el. Pietre
de felul acesteia pot fi foarte uşor imitate. De aceia, nu mă
pot pronunţa numai după ochiul liber, ci am nevoie de
lupă.
După câteva clipe, bătrânul se făcu palid ca ceara. El
lăsă lupa în jos şi se uită disperat la Percy Stuart.
— Dumnezeule, topazul e fals!!
Percy rămase liniştit.
— Nu sunt cunoscător în materie, dar cred că de astă
dată nu greşeşti! răspunse el.
— Nu, nu greşesc şi te rog să mă crezi că şi rubinele
doamnei Stoke sunt false. Am încredinţat olandezului un
topaz veritabil, iar el mi-a înapoiat o imitaţie. E, într-
— 12 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —
adevăr, foarte reuşită, dar nu valorează niciun sfert din
topazul meu veritabil.
— Şi bănuieşti că Rosengould a schimbat piatra?
— Trebuie să-l bănuiesc, mister Stuart! Bijuteria aceasta
n-a trecut decât prin mâna mea şi printr-a lui Rosengould.
El personal mi-a înapoiat-o ieri, iar eu am încuiat-o în
dulăpiorul acesta, pe care nimeni nu-l poate deschide, în
afară de mine. Totuşi, nu-mi vine a crede că olandezul s-a
ticăloşit tocmai acum la bătrâneţe.
— Eu aş fi de părere, mister Blackwatter, să înapoiem
mâine topazul lui Rosengould. Vom vedea ce ne va spune.
Te rog însă să nu spui olandezului cine sunt eu!
Blackwatter se declară de acord şi promise lui Percy că
va veni să-l ia cu automobilul. Tânărul sportsman îşi luă
rămas bun şi plecă.
———————————————————————————————— 13 —
———————————————————————————————————
III. Olandezul
———————————————————————————————— 15 —
———————————————————————————————————
frumoasă.
— Vin tocmai în chestiunea topazului, mister
Rosengould, răspunse Blackwatter. Poftim cutia! Deschide-
o d-ta, ia o lupă şi priveşte bine topazul!
Olandezul se conformă imediat. Dar cum examina piatra,
el se făcu palid la faţă.
— Dar ce e asta, mister Blackwatter? Topazul acesta nu
e decât o imitaţie!
— Mă bucur de constatarea d-tale! Lucrul acesta l-am
observat şi eu, abia noaptea trecută. Eu însă ţi-am
încredinţat un topaz veritabil!
— Sigur că da! Eu am curăţat o piatră veritabilă. Ce
înseamnă asta? Probabil că bijuteria a fost schimbată în
casa dvs., mister Blackwatter! Sau poate credeţi că…
— Deocamdată, nu cred nimic! Aş vrea să-ţi mai fac însă
o comunicare: să ştii că e fals şi colierul de rubine al
doamnei Stoke, pe care tot d-ta l-ai curăţat şi i l-ai înapoiat
ieri seara!
Olandezul tresari speriat
— Imposibil! exclamă el. Eu am curăţat rubine veritabile!
Blackwatter ridică din umeri.
— Pietrele pe care le purta ieri seară d-na Stoke erau
imitaţii foarte reuşite. Ea însă nu-şi dădea seama.
Rosengould se prăbuşi într-un fotoliu, privind disperat la
Blackwatter şi la însoţitorul acestuia.
În acelaşi moment, întră în magazin un bărbat înalt şi
spătos. Era Mac Fadden de la prefectura politiei din New-
York.
Poliţistul salută pe Percy Stuart, care-i făcu însă un
semn discret să nu-l trădeze.
Imediat, Mac Fadden declară arestat pe bijutierul
olandez, pentru falsificarea de bijuterii. Cu toţii ieşiră în
stradă. Mac Fadden şi bătrânul olandez, complet zăpăcit,
se urcară în maşina politiei, iar Percy Stuart şi Blackwatter
luară loc în maşina cu care veniseră.
După ce maşina lor se puse în mişcare, Blackwatter se
— 16 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —
adresă lui Percy Stuart:
— Nu ştiu pentru ce, dar nu-mi vine să cred în vinovăţia
bietului Rosengould!
— Nici mie!
— Atunci cum îţi explici cele întâmplate?
— Deocamdată, nu mă pot pronunţa precis. Sper însă
că, foarte curând, voi clarifica, cum stau lucrurile!
———————————————————————————————— 17 —
———————————————————————————————————
IV. Descoperiri
———————————————————————————————— 19 —
———————————————————————————————————
— Bine, mister Stuart, dar nu avem încă dovezi!
— De ce nu?
— Fiindcă trebuie să surprindem pe tâlhari la lucru!
Percy Stuart zâmbi.
— M-am gândit eu şi la lucrul acesta, răspunse el.
— Ei şi?
— Cred că vom găsi prilejul să surprindem banda la o
nouă ispravă.
— Cum aşa?
— Desigur că, prin complicele lor Clarence, tâlharii au
aflat despre arestarea lui Rosengould. Pun pariu pe orice
sumă că, în noaptea aceasta chiar, tâlharii vor încerca să
treacă prin coridorul secret, în magazinul olandezului,
pentru a fura toate bijuteriile rămase acolo. Dar noi vom fi
la posturile noastre. Nu-i aşa că ne vei însoţi şi d-ta, mister
Fadden?
Inspectorul de politie izbucni în hohote de râs.
— Fireşte că da! răspunse el. Am doar şi eu tot interesul
să punem mâna pe aceşti indivizi.
Cei doi prieteni se înţeleseră, în mod amănunţit, unde să
se întâlnească şi cum să procedeze, pentru punerea în
aplicare a planului lor. Apoi, Percy îşi luă rămas bun şi se
întoarse acasă, unde i se servi masa de seară.
După masă, Percy se pregăti să plece la teatru, de unde
urma să ia pe Blackwatter, cu care trebuia să se
întâlnească.
Între timp, Bill se întoarse acasă. Era atât de bine
deghizat, făcând impresia unui adevărat cocoşat, încât
aproape că nici Percy Stuart nu-l recunoscu.
— Am venit cam târziu! spuse el, puţin indispus. Clubul
cocoşaţilor s-a desfiinţat astă seară.
Percy schiţă un gest de indiferenţă.
— Nu fii posomorât, dragă Bill! Suntem pe calea cea
bună. Chiar în noaptea aceasta, vom aresta pe câţiva din
membrii ciudatului club, adică pe cei ce s-au constituit
într-o bandă de tâlhari.
— 20 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —
Membri inofensivi al clubului s-au împrăştiat azi în toate
părţile, dar aceştia nu mă interesează. Ceilalţi însă, care
sunt constituiţi în bundă, vor cădea noaptea aceasta în
cursa pe cure le-am întins-o. Vei merge şi d-ta cu noi, Bill!
Bill îşi arată însă hainele.
— Ar trebui ca mai întâi…
Dar Percy se uită la ceas şi spuse!
— Nu. Nu mai e timp să te schimbi. Trebuie să ne
întâlnim neapărat cu Mac Faden. Vino cu noi, aşa cum eşti
îmbrăcat!
Amândoi coborâră în stradă şi se urcară în maşina lui
Percy Stuart. După un sfert de oră se urcară în maşină alte
trei persoane: Mac Fadden şi doi detectivi.
Pe drum, inspectorul de politie se adresă lui Percy
Stuart:
— Sunt curios să văd dacă vei reuşi şi acum, mister
Stuart! Părerea mea e că olandezul e şi el vinovat.
După alte zece minute, automobilul se opri în faţa
prăvălioarei bijutierului. Poliţia sigilase în cursul zilei
magazinul, dar inspectorul Mac Faden înlătură sigiliile de
la uşă.
Înainte de a intra, Percy îşi trase mânuşile de cauciuc şi
se încălţă cu o pereche de ghete, care aveau tălpile tot de
cauciuc. Apoi, el intră primul în magazin şi se îndreptă
spre peretele în care se afla manivela secretă. Acolo, se
convinse ca nu era dat drumul curentul electric.
Mac Faden şi ceilalţi doi detectivi intrară şi ei în
magazin, încuind la loc uşa. Apoi, se coborâră în pivniţă,
ascunzându-se după nişte butoaie şi lăzi vechi. Percy
Stuart erau cu ei. Toţi aveau în mână revolverele încărcate,
gata să tragă.
Trecu aproape o oră. Apoi, se auzi un zgomot înfundat.
Scândura lată, care acoperea ieşirea din coridorul
subteran, fu dată încet la o parte.
Percy Stuart făcu un semn. Imediat apoi, Bill îşi aprinse
lampa electrică, îndreptând-o spre doi indivizi, cu figuri
———————————————————————————————— 21 —
———————————————————————————————————
sălbăticite, care apăruseră din coridorul subteran,
ajungând în pivniţă.
Percy Stuart şi poliţiştii îşi îndreptară revolverele spre cei
doi tâlhari.
— Predaţi-vă, căci sunteţi în puterea noastră!.
Uluiţi şi dezorientaţi, gangsterii îşi ridicară mâinile în
sus. Când Mac Faden le puse mâinile în cătuşe, îi
recunoscu.
— Dumnezeule, dar acesta e Fly, iar celălalt e Gross!
exclamă el. Amândoi sunt periculoşi hoţi de bijuterii şi au
evadat acum o lună din închisoare. Am făcut deci o captură
extraordinară!
Cei doi tâlhari rămaseră sub supravegherea lui Bill şi a
poliţiştilor.
Percy Stuart şi Mac Faden coborâră în coridorul
subteran şi se îndreptară spre pivniţă, care aparţinuse nu
demult comerciantului Dan Pepper, din piaţa Riverside No.
5.
Ajunşi aici, ei făcură o nouă captură. Era un al treilea
individ, care şedea la o masă plină cu pietre false. Acesta fu
arestat. După o ladă, fu găsit şi cocoşatul Clarence, care
avu aceiaşi soartă.
Cei patru arestaţi, transportaţi după puţin timp la
prefectura de poliţie, sfârşiră prin a face mărturisiri
complete.
El arătară că după evadarea lor din închisoare, se
hotărâseră să jefuiască pe bijutierul Rosengould. Gross
făcuse investigaţii şi se convinsese că, din subsolul lui Dan
Pepper, se putea ajunge foarte uşor, printr-un coridor
subteran, în încăperile bijutierului. Se hotărâseră, în cele
din urmă, să renunţe la un simplu jaf, pentru a fura
sistematic bijuteriile din magazinul olandezului,
înlocuindu-le cu pietre false.
Pentru reuşita acestui plan, înfiinţaseră clubul
cocoşaţilor, care avea rostul să mascheze isprăvile lor. Cu
ajutorul unei mici sume de bani, câştigaseră de partea lor
— 22 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —
pe servitorul cocoşat al bijutierului olandez. Un alt
complice, specialist, schimba în mod foarte abil pietrele
veritabile, înlocuindu-le cu pietre false, fabricate de ei.
Ştiau că, în cele din urmă, bănuielile vor cădea asupra
olandezului. După arestarea acestuia, plănuiseră să se
folosească de ultima noapte, pentru a prăda complet
magazinul bijutierului.
Tâlharii fură condamnaţi ia câte zece ani închisoare, iar
Rosengould fu pus imediat în libertate. Dan Pepper se
mută din nou în subsolul din piaţa Riverside, după cum
dorea.
Peste câteva zile, Percy Stuart primi din partea clubului
Excentric
«Excentric-Club«.
———————————————————————————————— 23 —
———————————————————————————————————
— 24 ————————————————————————————————