Sunteți pe pagina 1din 2

Globalizarea economiei

Popa Alexandru Florin, AEMP

Globalizarea a fost o adevărată provocare pentru comunităţile academice şi politice


din ultimele trei decenii. În ciuda vastei literaturi care a fost concentrată asupra aceastei teme,
suntem departe de o abordare comună, iar diferenţele încep încă de la definiţiile pe care
conceptul le-a primit şi continuă cu măsuri, cauze şi efecte.

Procesul de extindere, la nivelul întregii planete a fenomenelor de natură economică, politică,


socială şi nu numai, conturează conceptul de globalizare. O consecinţă majoră a globalizării
este reprezentată de rapiditatea accesului pe care întreaga societatea îl are la informaţie.
Globalizarea economiei, informaţiei, valorilor culturale, ideologiilor, circulaţiei oamenilor, a
limbii engleze, serviciilor şi a schimbului de produse, sunt principalele domenii ale acesteia.
Astfel societatea tinde să contureze aspectul unui tot unitar.

În anul 2006 Al-Rodhan şi Stoudman au publicat un studiu în care au expus o listă cu


114 definiţii diferite ale conceptului de globalizare, dintre care 67 sunt legate de dimensiunea
economică a conceptului, prin extinderea pieţei. (Al-Rodhan & Stoudman, 2006)

Globalizarea economică este reprezentată de relaţiile economice internaţionale care


funcţionează prin intermediul pieţei unice, loc în care are loc tranzacţionarea produselor de
piaţă între state. Prin acest aspect se întăreşte conexiunea pe care ţările dezvoltate o au cu cele
subdezvoltate. Datorită investiţiilor masive pe care statele dezvoltate le fac în statele
subdezvoltate, marile interprinderi care investesc în statele mici, devin multinaţionale.
Dezvoltarea economiei globale din ultimii zeci de ani e determinată de unele probleme de
natură globală cum ar fi: explozia demografică, subdezvoltarea unor anumite regiuni,
echilibrul ecologic, etc care pot fi controlate doar prin cooperarea statelor, dar şi de
dependenţă pe care economiile naţionale o au faţă de schimburile internaţionale, sau
dezvoltarea şi ieftinirea sistemelor de comunicare şi de transport.

Iniţial deciziile naţionale privind politicile şi reformele macroeconomice au făcut posibilă


apariţia conceptului de globalizare, iar treptat până în zilele noastre, globalizarea economică
şi-a format propriile mecanisme şi motoare de funcţionare cum ar fi: producţia la nivel
global, preferinţele oamenilor de a călători în alte ţări, comunicaţiile mobile, accesul la
internet, preferinţele consumatorilor pentru mărcile globale, toate fiind legate de deciziile şi
de comportamentul microeconomic.

Totodată, pe lângă aspectele pozitive, putem identifica şi câteva aspecte negative ale
globalizării. Tendinţa de creare a unui întreg prin unificare şi similitudine, conduce la
diminuarea diversităţii şi către uniformizarea principiilor culturale. Originalitatea trebuie
păstrată, deoarece doar prin diversitatea opiniilor şi concepţiilor pot apărea următoarele idei
care vor revoluţiona în bine lumea.

În concluzie, globalizarea este un proces prin care este creat şi dezvoltat un sistem
informaţional şi financiar unic la care toate statele sunt conectate şi este direct proporţional cu
circulaţia capitalului şi accesul la informaţie, iar astfel, prin globalizare, conceptul de
integrare atinge cel mai înalt nivel de până acum.

Bibliografie:

1. Silvia Mărginean 22nd Internaţional Economic Conference – IECS 2015, Economic


Globalization: From Microeconomic Foundation to Naţional Determinants

2. David Held A globalizing world culture, economics, politics – Routledge 2004

3. Al-Rodhan, R.F.N., Stoudmann, G., Definitions of Globalization: A Comprehensive


Overview and a Proposed Definition, Geneva 2006.