Sunteți pe pagina 1din 7

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE, JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE

ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
ANUL II

Răspunder
ea
disciplinară
a
funcţionarul
ui public
Abaterile disciplinare

Abaterea disciplinară reprezintă fapta săvârşită cu vinovăţie de către


funcţionarul public prin care acesta încalcă obligaţiile ce-i revin din raportul de
serviciu (de funcţie publică) sau în legătură cu acesta şi care afectează statutul său
socio-profesional şi moral.1
Prin alin.2 al art.77 sunt enumerate faptele care constituie abateri disciplinare,
acestea sunt:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenţe nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului
legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest
caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea;
h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte
de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;
k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul
funcţiei publice şi funcţionarilor publici.2

Destituirea din funcţia publică

Destituirea din funcţia publică intervine ca sancţiune disciplinară, deci numai


pentru motive imputabile funcţionarului, legea stabilind limitativ următoarele situaţii:
 a)săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care
a avut consecinţe grave;
 b) dacă s-a ivit un motiv de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează
pentru încetarea acestuia, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data la care
a intervenit cazul de incompatibilitate.
Incompatibilităţile privind funcţionarii publici sunt reglementate la art.94–98 din
Legea nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei.
Potrivit reglementărilor menţionate, calitatea de funcţionar public este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi
cu funcţiile de demnitate publică.
Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi,
remunerate sau neremunerate, după cum urmează:
- în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;

1
A se vedea Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a VII-a, Universal Juridic, Bucureşti, 2012, p. 525
2
A se vedea Legea 188 din 1999 privind Statutul funcţionarilor publici
- în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public
este suspendat din funcţia publică;
- în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ,
din sectorul public; în calitate de membru a unui grup de interes economic.
De asemenea, funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor personae în ceea
ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită. Nu
sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi
sunt soţi sau rude de gradul I. Interdicţia persistă şi în cazul în care şeful ierarhic
direct are calitatea de demnitar.
Funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al
cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar–artistice şi în alte domenii de activitate din
sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirect cu atribuţiile exercitate ca
funcţionar public potrivit fişei postului.

ătoarele cazuri:
a)desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia de concurs pentru
recrutarea funcţionarilor publici;
b)desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi membru în
comisia de disciplină;
c)desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară;
d)ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari
publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere;
e)în orice alte situaţii prevăzute de lege.
Conform alin. (4), cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:
a)funcţionarului public interesat;
b)conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea;
c)preşedintelui comisiei de disciplină;
d)altor persoane prevăzute de lege. 3

republicată în M.Of. nr. 65 din 29/05/2007


 
            Prin cererea formulată la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul IB a solicitat
ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze decizia nr.274 din 20.06.2007
emisă de pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale,
precum şi plata cheltuielilor de judecată.
           
            Referitor la condiţiile prevăzute de art.77 alin. (7) din Legea nr.188/1999,
instanţa de fond a reţinut că acestea nu au fost întrunite întrucât, aşa cum rezultă
chiar din preambulul deciziei atacate, controlul de gestiune era deja finalizat, astfel
că s-a apreciat greşit că prin menţinerea în funcţie a reclamantului ca director
executiv, acesta mai putea influenţa controlul iniţiat de către pârâtă.
            Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Naţională de Pensii şi alte
Drepturi de Asigurări Sociale, invocând motivul de modificare prevăzut de art.304
pct.9 Cod procedură civilă.
            Recurenta susţine că instanţa de fond a aplicat greşit legea, reţinând eronat
că dispoziţiile art.77 alin.(7) din Legea nr.188/1999 s-ar aplica numai în condiţiile
art.91 din aceeaşi lege. În realitate, consideră recurenta, art.77 se găseşte în
capitolul VIII „Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici”, pe când
3
A se vedea V.I. Prisăcaru, Funcţionarii public, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 168
art.91 vizează „Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al
funcţionarului public”.
            Într-o critică distinctă, recurenta combate analiza pe care curtea de apel a
făcut-o cu referire la condiţiile aplicării art.77 alin.(7) din lege. Arată că textul indicat
impune mutarea temporară a funcţionarului public atunci când prin natura funcţiei
exercitate acesta ar putea influenţa cercetarea administrativă. Faptul că la data
emiterii deciziei controlul de gestiune era finalizat este irelevant, câtă vreme
cercetarea administrativă era în curs de desfăşurare.
            Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
            A arătat că dispoziţiile unui act normativ trebuie examinate sistemic iar nu
trunchiat, concluzia sa fiind că şi în cazul aplicării dispoziţiilor art.77 alin.(7) din lege
se produce o modificare a raporturilor de serviciu, modificare ce trebuie efectuată cu
respectarea principiului stabilităţii funcţionarului public, iar nu discreţionar. Mai indică
faptul că nu s-a probat de partea adversă că ar fi putut influenţa cursul cercetării
art.77 alin.(7) şi art.91 din Legea nr.188/1999 apare ca fiind nepertinentă, întrucât
instanţa de fond nu s-a raportat în cuprinsul argumentaţiei soluţiei adoptate la acest
din urmă text, care stabileşte condiţiile în care se poate dispune mutarea definitivă ori
temporară a unui funcţionar public în cadrul altui compartiment al autorităţii. Este
adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul invocase şi încălcarea
dispoziţiilor art.91 alin.(3) din lege, dar instanţa de fond nu a considerat necesar să
se raporteze la acest text legal, în considerarea naturii speciale a mutării temporare
la care se referă art.77 alin.(7) din Legea nr.188/1999 republicată, dispusă în cadrul
procedurii de atragere a răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici.
            Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art.36 din Legea nr.188/1999 republicată,
Înalta Curte reţine că potrivit acestui text raportul de serviciu nu poate fi modificat „în
perioada concediilor de boală”.
            Necontestat, actul administrativ atacat a fost emis la data de 20.06.2007.
            Din biletul de internare nr.1591 întocmit de Spitalul Militar de Urgenţă
Constanţa rezultă că intimatul-reclamant a fost internat în această instituţie
spitalicească în perioada 22 – 26.06.2007 iar ulterior a beneficiat de concediu
medical.
            Prin urmare nu se poate considera că raportul de serviciu a fost modificat „în
perioada” în care intimatul-reclamant s-a aflat în incapacitate temporară de muncă
din motive medicale, ci anterior acestui moment.
            Legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situaţia de
fapt şi de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale iar nu în funcţie de
evenimente ori împrejurări ulterioare şi imprevizibile.
            Analiza pe care o face recurenta în cuprinsul celui de-al doilea motiv de
recurs, referitoare la condiţiile aplicării art.77 alin.(7) din Legea privind Statutul
funcţionarilor publici, este corectă.
            Potrivit acestui text de lege:
            „Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public
care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă,
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul
acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune
mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei
structuri a autorităţii ori instituţiei publice”.
            Faptul că la data emiterii deciziei examinate era deja întocmit procesul-verbal
de control înregistrat la Registratura Generală a Casei Judeţene de Pensii Constanţa
cu nr.4072/ 16.06.2007 este, într-adevăr, irelevant, câtă vreme cercetarea
administrativă era în curs iar intimatul-reclamant îndeplinea funcţia de director
executiv al instituţiei publice, putându-se prezuma în mod rezonabil că „ar putea
influenţa” această cercetare referitoare la unele disfuncţionalităţi economico-
financiare care i se imputau.
            Recursul a fost admis. 4

4
A se vedea www.scj.ro - Secția de contencios administrativ și fiscal
Bibliografie:

1. Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a-VII-a Revăzută şi adăugită, Editura


Universul Juridic, Bucureşti, 2012

2. Valerică Dabu, Răspundera juridică a funcţionarului public, Global Lex, Bucureşti

3. Legea 188 din 1999 privind statutul funcţionarilor publici

4. Verginia Verdinaș, Drept administrativ și instituții politico-administrative, Editura


Luminalex, București, 2002

5. Liviu Coman-Kund, Deontologia şi statutul funcţionarilor publici, Galaţi, 2011

6. Ioan Morariu, Cercetarea disciplinară prealabilă a angajaţilor, Revista ProLex


nr.17

7. H.G. nr. 1344/2007 privind normele privind organizarea şi funcţionarea comisiilor


de disciplină, publicată în M. Of. Nr. 768 din 13 noiembrie 2007, cu modificările şi
completările aduse prin H.G. nr. 787/2008, H.G. nr. 1268/2008, O.U.G. nr. 35/2009

8. V.I. Prisăcaru, Funcţionarii public, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004

9. www.scj.ro - Secția de contencios administrativ și fiscal

10. Dana Apostol Tofan, Instituții administrative europene, C.H.Beck, București, 2006