Prințul ,,Știe tot”

Odată, nu demult, într- un oraș de poveste trăiau o regină, un rege și fiul lor, Prințul ,,Știe tot”. Toată
lumea spunea că băiețelul este leit mama lui și că va fi la fel ca regina, vesel, inteligent, talentat și mai presus de
toate altruist.
Timpul trecea, iar fiul creștea într-o zi cât alții în șapte zile și, astfel, vine timpul să meargă la școală.
Prințul auzea mereu de la bunicii lui, de la prieteni și profesori că trebuie să fie cel mai bun, trebuie să știe tot,
pentru a putea conduce mai târziu regatul, cu aceeași dăruire și tenacitate cum a făcut-o mama lui, că nu degeaba a
fost botezat ,,Știe tot,,.
În fiecare dimineață, regina îl conducea la școală și îi spunea că trebuie să fie atent, să răspundă
întrebărilor profesorilor, să fie întotdeauna cu un pas înaintea tuturor. Băiețelul se supunea tuturor cerințelor mamei
sale de teamă să nu o supere și să nu-i mai dea voie să conducă regatul. Era un copil conțiincios, atent, dar în
timpul liber îî plăceau jocurile, întâlnirile cu prietenii, testarea forțelor prin întreceri potrivite vârstei. Regina mama
nu era foarte încântată și îi spunea mereu: NU te mai juca în grădina castelului, mergi și exersează la mandolină,
NU mai chema prietenii să stea cu tine, mergi și învață să stăpânești arta picturii, NU mai petrece timpul fără folos
și citește o carte pentru a cunoaște tainele istoriei, toate acestea făcându-l să urască și mai mult școala.
Vremea îți urma cursul și Prințul ,,Știe tot,, era foarte dezamăgit de faptul că mama sa nu este mulțumită
de el și se retragea zi de zi în pădurea de lângă castel. Foșnetul discret al copacilor îl liniștea, mirosul florilor îi
 aminteau de copilărie, fructele din pădure îl duceau cu gândul la grădina bunicii, iar animalele care se întreceau îi
încântau privirea.
Într- una din zile, pe când stătea întins pe iarba moale și privea cerul încârcat de nori pufoși, auzi un glas
sprinten, care îl întrebă:
- Ce te macină, drăguțule prinț?
- Cine vorbește cu mine? întrebă băiețelul uimit.
- Sunt eu, Spiritul pădurii și voiam să știu ce pot face pentru tine ca să nu mai fii supărat. Te urmăresc de
câteva zile și nu îți înțeleg tristețea!
- Sunt foarte trist, deoarece buna mea mamă, regina, dorește să fiu ca ea, să Știu tot, să învăț cât mai multe și cât mai
bine, dar nu acceptă că mie îmi plac doar anumite lucruri, că eu sunt pasionat de limbile străine și mi-ar place să
învăț a stăpâni Sportul regilor!
- Asta chiar este o problemă, ținând cont de faptul că tu ești cel care trebuie să ducă renumele regatului mai departe.
Trebuie să ne gândim la o soluție pentr a-ți readuce zâmbetul pe buze.
- Nu cred că poate cineva să o înduplece pe regină să asculte și dorințele mele!
- Eu zic ca mâine să o determini pe regina mama să te însoțească în plimbarea ta și voi face o minune ca totul să fie
de partea ta!
Prințul plecă acasă emoționat și încrezător că Spiritul pădurii va face o minune, ca totul să se schimbe.
Ajuns la castel, se întâlni cu regina care îl întrebă cum și-a petrecut ziua. Băiatul îi spuse că și-a făcut un nou
prieten pe care ar dori să îl cunoască și că o roagă, ca ziua următoare, să îl însoțească în plimbarea lui. Regina,
foarte curioasă, îi promise că vor merge în pădurea de lângă castel.
Dis de dimineață cei doi plecară la plimbare, iar prințul era foarte curios cum va decurge întâlnirea cu
noul lui prieten. Merseră ei ce merseră și, deodată, din umbra pădurii se auzi o voce. Regina, nedumerită de ceea ce
a auzit îl privi pe prinț cum răspunde întrebării vocii misterioase. O altă întrebare se auzi din nou. Băiețelul
răspunse iar, și tot așa discutau sub privirile curioase ale reginei, care într- un târziu îl întrebă pe prinț ce limbă este
aceasta pentru că nu o cunoaște și cum de știe el toate aceste cuvinte. Prințul Știe tot îi răspunse mamei sale că este
o limbă străină pe care el o studiază în secret și pe care o stăpânește foarte bine.
Deodată, apăru Spiritul pădurii care făcu o plecăciune în fața reginei. Aceasta îl salută și îl întrebă:
- Știi a vorbi pe limba noastră sau trebuie să-l rog pe prinț să te prezinte?
- Cu adânc respect doresc a mă prezenta: Spiritul pădurii mă numesc și al tău fiu îmi e prieten, care este un
băiat talentat și dornic să își urmeze visul, iar printr-o singură suflare îți mai pun o întrebare: Știi ce își dorește
Prințul?
Se făcu liniște în pădure, Spiritul pădurii dispăru ca printr-o minune, iar regina și fiul său au rămas uimiți
de cele petrecute. Au pornit spre castel, iar regina îl întrebă pe băiat:
- Ce a vrut să spună Spiritul pădurii cu acele vorbe? Ce îți dorești cu adevărat, dragul meu fiu?
- Draga mea mamă, cel mai mult îmi doresc să nu te dezamăgesc și să te fac mândră de mine, dar mie îmi
place să studiez limbile străine și mi-aș dori să pot stăpâni Sportul regilor!
- Dacă asta îți dorești cel mai mult voi ține seama și te voi lăsa să îți urmezi visul, dar cu promisiunea că nu
vei neglija și celelalte priorități care te vor face conducătorul regatului!
De atunci, Prințul Știe tot deveni mai fericit, sarcinile școlare le rezolva cu drag și cât mai repede pentru a
se putea ocupe de pasiunile sale, iar ori de câte ori avea timp liber pleca în pădurea de lângă castel pentru a se
întâlni cu Spiritul pădurii, prietenul care îl ajută atunci când a avut mai multă nevoie.

Informații anamnestice:
Basmul s-a aplicat unui elev de clasa a VII a cu potențial intelectual foarte bun, dar care manifesta o
conduită superficială în realizarea anumitor sarcini școlare, energia canalizând-o spre ceea ce îi plăcea lui să
studieze.
Psihologul a utilizat basmul terapeutic pentru a-l determina pe elev să conștientizeze că toate obiectele
sunt importante în formarea lui, dar și pentru a atrage atenția părinților care îl forțau să învețe la toate materiile
pentru a fi primul din clasă.
Basmul a avut un impact pozitiv, toți cei implicați și-au reevaluat prioritățile și au decis că o cale de
mijloc este importantă pentru a putea atinge obiectivele propuse.