Sunteți pe pagina 1din 3

De ce am cedat nervos și am decis să devin minimalistă

Anul trecut a trebuit să mă mut.


Da, acum mi-a ieșit cu rimă, dar atunci a ieșit cu deranj!
Am avut de strâns, sortat, împachetat. Am numărat peste 50 de cutii cu diverse
lucruri, în principal cărți, apoi zeci de obiecte, obiecțele, haine peste haine, pantofi,
furculițe, farfurii, pahare și căni de cafea. Aparatele de bucătărie, materialele mele
de pictură și rezultatul lor, tablourile de pe pereți, fantânile și micile decorațiuni
Feng Shui, borcanele cu gem, muștar, murături, sticlele de vin (primite cadou),
cosmeticele din baie si din alte locuri.

Matematica mutatului ne-minimalist


Ne-am mutat de la 3 camere mari, cu debara, la doua, mai mici, fără debara. Deja dă
cu minus, nu?
Data trecută ne-am mutat cu o firmă, de data asta doar cu ajutor de la cumnatul meu
(mulțumesc, Mircea!). De atunci am rămas nițel marcată (mi se zbate un ochi când
mă gândesc că va trebui să mă mut din nou). 
Partea bună și nedureroasă e că am economisit bani (neplătind o firmă); partea și mai
bună, dar dureroasă, e că am învățat multe despre mine!
Prima și cea mai importantă lecție a fost că am prea multe lucruri. Care mă împiedică
să mă mut minimalist. Să trăiesc minimalist. Să șterg praful minimalist (aici mă
înțeleg doar femeile!)
Mă împiedică, pur și simplu. Și asta nu-mi place.

Cauza neminimalismului invaziv


Să nu credeți că nu donez des diverse lucruri – haine pe care nu le (mai) port, cadouri
care nu mă reprezintă, cărți, etc. Însă nici eu n-am scăpat de infectarea cu virusul
consumerismului și al acumulării de lucruri.
După îndelungă chibzuială, am ajuns la concluzia că singura cauză reală a acumulării
de obiecte e lipsa conștientizării (faptul că nu trăim în ACUM).
Dacă nu ești conștient de momentul prezent (mindfulness-ul, bată-l vina!), scenariile
sunt următoarele:
- vezi o carte care (ți se pare că) ți-o dorești? O iei, nu stai înainte să te întrebi
dacă o vei citi, dacă nu cumva ai ceva similar sau, doamne ferește!, dacă o mai
fi loc în bibliotecă!
- vezi o haină/un fard/un nimic colorat/ceva (care pare) important și util în
viața ta? Te repezi să cumperi, în special dacă respectivul obiect a avut și
reclama la televizor!
- te întreabă cineva dacă îți trebuie obiectul X pentru că vrea să-l doneze? (Asta
e, a ajuns la minimalism înaintea ta!) Tu zici da! Pentru că ai fost învățat că
nimic nu se aruncă, totul se acumulează!
Bineînțeles, există și formele de acumulare mai subtile, online, de articole, site-uri,
cărți și prieteni pe rețelele de socializare, dar deocamdată mă limitez la lucruri
palpabile, că altfel nu mai termin articolul…

Dacă nu le vezi, nu există?


Revenind la mutare, norocul meu a fost că am exilat un număr mare de cutii la mama
care stă la vilă. Să mai zic că săraca mama nu mai are loc de cutiile de la noi, de la
surorile mele și de la ginerii ei?  Nu mai zic.
Problema cu cutiile mutate la mama este că ele rămân tot balastul meu.
Problema nr.2 e că mai avem și la noi vreo 20 de cutii. Tot cu cărți. V-am zis că-mi
plac cărțile?
Problema nr.3 e că, în ciuda conștientizării tot mai mari pe care (zic eu că) o am, tot
mai scap și cumpăr câte un obiecțel în plus. Iar obiectul în sine nu e problema,
problema sunt eu și mentalitatea mea de hârciog (în capul meu, hârciogul e un
animăluț haios care tot strânge lucruri!).

Soluția!
Eh, soluția e clară, simplă, dar greeeu de aplicat! Nu imposibil, dar greu.
Soluția e să mă cunosc, să știu cine sunt și ce vreau, unde vreau să ajung (fie că am
un scop legat doar de împlinire a vieții așa-zis normale - familie, carieră, etc. -, fie un
scop spiritual (sau o îmbinare fericită a celor două).
Însă auto-cunoașterea e un drum lung și complex (nu complicat!) pe care fiecare
alege cum îl parcurge. E un drum cu obstacole, dureri și provocări. E un drum cu
liniște, realizări și împlinire.
Daaar… pentru că nu vreau să îți dau încă un lucru de pus pe lista cu decizii de anul
nou ;), nu îți propun să te apuci de meditație, concentrare, mindfulness și sau de alte
practici, ci să aplici unele din ideile minimaliste de mai jos, cele care te trag de
mânecă, să zic așa.

Mini-ce?
Pentru mine, minimalismul, oricare ar fi definiția lui oficială, înseamnă să trăiesc o
viață liberă, împlinită în interior cu cât mai puține obiecte și distrageri în exterior.
Înseamnă timp pentru mine și proiectele mele de suflet, oamenii mei de suflet.
Înseamnă alegerea esențialului și eliminarea balastului (fie el fizic – obiecte,
emoțional – stări de spirit și relații care nu mă ajută sau mental – gânduri sau proiecte
fără rost).

7 + 1 idei ca să devin mai minimalistă în 2017


Mai jos sunt câteva concluzii la care am ajuns după experiența revelatoare de după
mutare și nu numai. Aștept sfaturi și de la tine ca să ne meargă în 2017 și mai bine.
1. Nu mai cumpăr obiecte decât după o foarte bună deliberare (cu mine și cu
mult-mai-cumpătatul meu soț). 
2. Nu mai cumpăr cărți. Le citesc online. Le împrumut de la prieteni. Le citesc
doar recenziile (vezi aici o idee genială http://www.meaningfulhq.com).
3. Destul de des fac ordine și disciplină, vorba bunică-mii, în obiecte și decid ce
poate fi donat, aruncat sau vândut. Și acționez în consecință!
4. Fac ordine în fișierele din computere. Șterg ce nu mai e de actualitate (articole
vechi pentru site-uri, cărți pe care nu le voi citi, imagini, filme, muzică). Cu
ocazia asta, voi scăpa de vechiul computer desktop, deci încă un obiect sau
mai multe (unitate centrală, monitor, tastatura, mouse) în minus!
5. Îmi urmez planul pentru anul 2017. Da, e făcut. Dacă nu aveți un plan, acum e
momentul să-l faceți! Nu mai adaug proiecte noi că n-am loc (timp).
6. Reduc sursele de poluare mentală – televizorul l-am donat acum mulți ani,
radio ascult doar online și ce îmi place, reduc timpul pierdut aiurea pe site-
urile de social media (aici mai am de lucru, social media are un je-ne-sais-quoi
ce nu mă lasă să scap uneori; și iată cum, din nou, ajungem la conștientizarea
momentului prezent!).
7. Fac – din nou! - ordine în hârtii, dosare și colecții de reviste. Toate astea au un
talent de a se acumula de zici că sunt vii și conspiră împotriva minimalismului
meu declarat!
+1 Îmi urmez programul de practică – exerciții fizice, Qigong, Tao Yoga, meditații.
Program care e inclus în planul meu pentru 2017, bineînțeles.
De ce am inclus și acest pas nr.+1? Pentru că dacă nu îmi mențin sănătatea fizică,
mentală și emoțională n-am cum să continui drumul meu minimalist și,
bineînțeles, n-am cum să vă țin la curent cu progresele și cu provocările  pe care
le întâlnesc.
Voi ce ziceți de minimalism? Aveți sfaturi rezultate din experiența proprie care să
ne ușureze viața?