Sunteți pe pagina 1din 17

Dezvoltarea iliberalismului în România și SUA, având ca model de referinţă

situația Ungariei

Introducere

În această lucrare ne propunem să surprindem dezvoltarea iliberalismului în România şi


Statele Unite ale Americii, raportându-ne la situaţia unui stat în care este prezentă una dintre cele
mai ferme expresii iliberaliste, şi anume Ungaria. Vom realiza această analiză prin abordarea
diferitelor domenii, precum: scena politică, criza imigranţilor şi atitudinea liderilor politici ai
ţărilor analizate referitoare la aceasta , sfera de activitate economică, domeniul drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti şi mass-media.

Putem spune că fiecare dintre cele trei țări ne-a oferit câte un motiv major pentru a le
alege în realizarea analizei noastre comparative. Astfel, în această lucrare Ungaria ține locul de
etalon pentru modelul și practicile iliberaliste, cu toate că aceasta a fost una dintre cele mai
democratice şi implicate ţări în bunul mers al Uniunii Europene după căderea regimurilor
comuniste din 1989. Însă, odată cu alegerile din 2010, câştigate cu super-majoritate de coaliţia
dintre partidul lui Viktor Orban, Fidesz, şi Partidul Creştin Democrat, guvernul maghiar a fost
într-o continuă discordanţă cu Uniunea Europeană în ceea ce priveşte justiţia, minimalizarea
dreptului asupra proprietăţii,controlul asupra mass-media şi o constituţie care să legalizeze
preferinţa lui Orban pentru un stat iliberal.[CITATION Abb15 \p 95 \l 1048 ].

Am ales S.U.A. datorită recentelor schimbări politice care au alarmat oamenii la nivel
global, aici referindu-ne la alegerea lui Donald Trump pentru funcţia de preşedinte al Statelor
Unite ale Americii, acesta asumându-şi poziţia iliberalistă. După cum spune şi Fareed Zakaria,
oamenii trebuie să se aştepte la o ascensiune puternică a democraţiei iliberale în S.U.A., fapt ce
ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea , republican sau democrat, susţinător al lui Donald Trump
sau, dimpotrivă, critic al acestuia.[CITATION Far16 \p 1 \l 1048 ]

În ceea ce privește România, ne am fi bucurat dacă motivele ce ne-au făcut să o


selectăm ar fi fost pur patriotice, însă nu a fost așa. Dacă în Ungaria și în Statele Unite ale
Americii sunt prezenți pe scena politică lideri asumați iliberaliști, iar caracteristicile acestui
regim politic sunt practicate într-un mod evident și fără rețineri, situația din România nu a ajuns
deocamdată la apogeul iliberalismului, dar acest fapt nu înseamnă că direcția în care se îndreaptă
lucrurile la nivel politico-economico-social nu este îngrijorătoare . Tocmai această problemă ne-a
îndemnat să analizăm iliberalismul din România, pentru a vedea cât de gravă este situaţia din ţara
noastră, în raport cu state în care acest regim politic este deja puternic implementat sau în plină
ascensiune.

1
Iliberalismul nu este doar o ideologie antidemocratică asumată de elita politică
antioccidentală, ci o alianţă între leadershipul reacţionar şi partea cea mai retrogradă a societăţii.
[ CITATION Cri161 \l 1048 ]. Iliberalismul are următoarele caracteristici: chiar dacă alegerile sunt
libere, cetățenii nu știu clar cine este la putere, dacă aceaștia implementează cu adevărat
programul electoral, drepturilor civile le sunt limitate.

Criza imigranților – analiza discursurilor liderilor politici din Ungaria, România, S.U.A.

Criza imigranților reprezintă un subiect de actualitate cu care omenirea se confruntă


și care a generat reacții diverse în rândul liderilor politici. În timp ce unele țări din Uniunea
Europeană empatizează cu problema refugiaților și fac demersuri importante pentru a se ajunge
la acceptarea acestora de cât mai multe state (cazul Germaniei), în alte țări precum Ungaria,
România și, după alegerea noului președinte, Donald Trump, în Statele Unite ale Americii, acest
subiect nu face decât să contureze și mai bine forma iliberalismului politic pe care acestea l-au
adoptat.

„Pentru prima oară după Al Doilea Război Mondial mai multe populaţii sunt dislocate
într-un număr atât de semnificativ, din mai multe zone de conflict. Creşterea fluxurilor de
migraţie s-a accentuat imediat după 2011, odată cu escaladarea conflictului în Siria şi eşecul
occidental de a interveni în gestionarea unei crize umanitare deja evidente doi ani mai târziu, în
2013. Surse ale migraţiei sunt însă şi alte zone de conflict sau state care au suferit schimbări de
regim politic, foarte mulţi dintre actualii refugiaţi provenind din Iraq, Afganistan, Eritreea şi alte
ţări africane şi ale Orientului Mijlociu.”[CITATION Pos15 \p 1 \l 1048 ]

Pentru a înțelege mai bine poziția fiecărui stat analizat cu privire la criza imigranților,
în cele ce urmează vom încerca să facem o analiză comparativă de conținut asupra câte unui
discurs al celor mai reprezentativi lideri politici în această problemă, pornind de la viziunea
prim-minsitrului Ungariei, Viktor Orban, considerat a fi cel mai înverșunat oponent al
refugiaților.

În discursul de la 15 martie 2016, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, Viktor Orban a


abordat problema imigranților, adresându-se întâi poporului maghiar, dând dovadă de un
iliberalism asumat, pentru ca mai apoi să-și îndrepte atenția către toate țările care fac parte din
Uniunea Europeană. În prima parte a discursului său, prim-ministrul maghiar blamează Europa
din ziua de astăzi, pe care nu o mai consideră liberă, afirmând că „libertatea începe cu rostirea
adevărului”, pe care insituţiile Uniunii încearcă să îl ascundă . Acesta consideră că primirea unui
număr atât de mare de imigranţi, aşa cum se doreşte la Bruxelles, ar însemna distrugerea
valorilor naţionale şi a poporului maghiar în sine, altfel spus, pierderea identităţii naţionale:
„Este interzis să arăți că scopul instalării oamenilor aici este de a transforma peisajul religios și
cultural al Europei și de a-i construi fundațiile etnice – elinimând astfel ultima barieră a
internaționalismului: statele națiuni!”. Totodată, Viktor Orban acuză Bruxelles-ul că „ devorează

2
în mod invizibil din ce în ce mai multe felii din suveranitatea noastră națională”, aducând chiar
în discuţie şi un plan pentru Statele Unite Europene - „un plac pe care nu l-a acreditat nimeni!”.
Prin aceste afirmaţii este reliefat unul dintre cele mai importante aspecte din cadrul
iliberalismului, şi anume naţionalismul extremist. Liderul politic face o clară distincție între
„noi” şi „ceilalţi”, refuzând orice analogie între naţiunea maghiară şi un alt popor, ceea ce duce
la un alt principiu care a făcut ca iliberalismul să cunoască o creştere imensă în ultimii 10 ani în
Ungaria şi celelate state est-europene, și anume xenofobia, declarat cuvântul anului 2016 (Anexa
2).

În continuarea discursului său, Viktor Orban face apel la istorie, în încercarea de a


trezi spiritul maghiar al poporului prin propagandă și prin a pune în corelația directă dorința
Uniunii Europene de a ajuta refugiații cu practicile celor care au condus sistemul sovietic.
Această exagerare continuă, prim-ministrul numind migrația în masă  „un curent lent de apă care
erodează tenace țărmurile noastre, mascat sub o cauză umanitară, dar adevărata lui natură este
ocuparea de teritorii.” În continuare, putem remarca din nou distincţia „noi-ceilalţi”, Viktor
Orban susţinând că teritoriul ocupat de imigranţi este de fapt teritoriul pierdut de ei. O astfel de
afirmaţie nu face decât să întărească modul de guvernare iliberalist asumat al primului-ministru,
care îşi încheie discursul cu întrebarea „Vom fi sclavi sau oameni liberi?” şi, bineînţeles, cu
invitaţia propagandistă adresată „poporului maghiar, națiunilor central-europene, celorlalte
națiuni europene care nu și-au pierdut încă bunul simț” de a reflecta şi a răspunde acestei
întrebări care, după Viktor Orban, este motorul trezirii unei Europe unite de interesele statului-
naţiune, şi nu de cele ale Uniunii Europene ca întreg.

Spre deosebire de Ungaria, România nu adoptă o poziţie atât de fermă în ceea ce


priveşte criza imigranţilor, preşedintele Klaus Iohannis schimbându-şi chiar de câteva ori
declaraţiile referitoare la sprijinul pe care ţara îl va acorda acestei acţiuni umanitare europene.
Aşadar, dacă iniţial şi-a expus dorinţa de solidaritate cu Uniunea Europeană, „ulterior atitudinea
preşedintelui s-a schimbat şi a adoptat o atitudine vădit antisolidaritate cu restul statelor europene
copleşite de numărul mare de solicitanţi de azil şi s-a plasat alături de populiştii din Ungaria,
Slovacia şi Cehia.”[CITATION Pos15 \p 15 \l 1048 ]. Mai mult decât atât, acesta declară că a luat act
cu nemulţumire de decizia Comisiei în legătură cu cotele obligatorii pe care ţările Uniunii
Europene va trebui să le respecte în vederea primirii refugiaţilor, susţinând în nenumărate rânduri
că statele naţionale ar trebui să-şi planifice singure modul în care vor participa la acest proiect,
fără implicarea de niciun fel a instituţiilor europene; astfel, el optează pentru cotele voluntare.

O altă declaraţie iliberalistă românească este cea a lui Liviu Dragnea, președintelui
unui partid cu foarte mare importanță din România, PSD, care spune într-un discurs din 7
septembrie 2015, după o vizită făcută Ungariei, că nu îşi doreşte să vadă mii de imigranţi pe
străzile Bureştiului. Astfel, România se află printre ţările care nu reprezintă prea mult interes
pentru imigranţi, fiind ţara cu cei mai puţini refugiaţi în raport cu numărul populaţiei. România
este ţara europeană cu cea mai mică rată a imigraţiei din UE (0,9%), raportat la numărul
populației. (Anexa 3). Totuși, ea adoptă o poziţie ostilă faţă de problema lor, iar această

3
atitudine o considerăm una tipică modelului iliberalist maghiar, deşi nu s-a ajuns încă la un nivel
atât de mare ca în Polonia sau ca în ţările grupului de la Visegrad. „Oricum, tezele anti-imigraţie,
anti-islamiste şi antioccidentale susţinute de cele patru ţări fac parte şi din retorica oficială şi
oficioasă românească. Probabil doar faptul că Ungaria lui Viktor Orban nu este de acord cu
asocierea României a întârziat încă aderarea ţării noastre la blocul antioccidental.” [ CITATION
Placeholder1 \l 1048 ].

Analizând poziţia Americii faţă de criza imigranţilor , în contextul venirii la putere a


noului preşedinte, Donald Trump, ne vom întoarce la un iliberalism puternic, caracterizat de
naţionalismul extremist. Precum Viktor Orban, în cadrul discursul său din data de 28 septembrie
2016 din Phoenix, Arizona , preşedintele Statelor Unite ale Americii, pe atunci doar candidat la
această funcţie, numeşte de la bun început problema refugiaţilor una dintre cele mai mari
provocări pentru americani, provocare ce trebuie depăşită într-un mod decisiv.

Fiind un lider politic iliberalist asumat, Donald Trump consideră că reforma imigraţiei
în SUA trebuie să vizeze în primul rând bunăstarea cetăţenilor americani. El nu vede această
problemă ca fiind una a refugiaţilor, ci a poporului american, de unde rezultă, precum în cazul
Ungariei, marea diferenţă „noi-ceilalţi”. Trump aduce în discuţie faptul că dacă ţara va primi
prea mulţi străini, atunci locurile de muncă pentru americani vor scădea, ceea ce este
incompatibil cu ideile iliberalismului. În aceeaşi linie, el vorbeşte despre problema asimilării,
susţinând că nu toţi cei care vor trece graniţa Americii se vor integra şi se vor simţi implicaţi
afectiv în raport cu ţara, ca cetăţeni americani. Donald Trump îşi continuă discursul prin a spune
că banii investiţi în primirea şi acomodarea imigranţilor ar trebui folosiţi în scopuri naţionale,
cum ar fi educaţia. Odată cu această afirmaţie, vine şi următoarea exprimare folosită obsesiv în
majoritatea discursurilor sale: „Vom fi corecţi, drepţi şi vom trata cu compasiune pe toţi, dar cea
mai mare compasiune trebuie arătată cetăţenilor americani”. Dacă toate acestea nu sunt de ajuns
pentru a ilustra iliberalismul existent in Statele Unite ale Americii, odată cu încredinţarea puterii
unui om ca Donald Trump, liderul politic îşi continuă discursul printr-un anunţ de un naţionalism
colosal, făcând cunoscut faptul că doreşte să construiască un zid la graniţa dintre SUA şi Mexic,
în vederea obstrucţionării accesului imigranţilor pe pământ american. În continuare, el îşi arată
dispreţul faţă de persoanele străine (xenofobia), spunând că imigranţii prinşi că au trecut graniţa
vor fi reţinuţi până ce vor ajunge „departe”, dar în ţările lor. Cu alte cuvinte, acesta refuză simpla
apropiere a altor popoare de cel american. De asemenea, Trump anunţă şi închiderea graniţelor
pentru cei din Libia şi Siria, despre care spune că îl împiedică în formarea unei unităţi a statului.

Analizând comparativ aceste trei discursuri, putem spune că în timp ce în România


forma de iliberalism actuală este una încă de început, preşedintele Iohannis afirmând în
nenumărate rânduri că susţine şi doreşte integrarea europeană, în Statele Unite ale Americii şi în
Ungaria, liderii politici sunt adepţi ai cultului personalităţii, ai autoritarismului, ai
naţionalismului agresiv şi ai xenofobiei. Astfel, ambii pun interesele statului-naţiune pe primul
loc, lucru sesizabil şi în cazul României, însă diferenţa dintre cele două mari puteri actuale ale

4
lumii (referindu-ne la iliberalism) şi România făcând-o refuzul celor două state de a accepta şi
altceva în afara statului-naţiune, a religiei lor, a credinţelor, a tradiţiilor.

Domeniul economic în raport cu iliberalismul

Tranziția statelor din Europa Centrală sub dominația Kremlinului, către o democrație
liberală s-a produs după anii 1989 cand sistemul de tip comunist avea nevoie să fie înlocuit de un
alt sistem de guvernământ, iar modul de producție comunist avea sa fie înlocuit de capitalism. În
cazul României, sistemul de producție anterior a fost precedat de un capitalism coordonat, apoi
de un capitalism liberal ce a adus reale beneficii. De exemplu, în anul 1990, PIB-ul se ridica la
35,7 miliarde de euro, iar în 2006 acesta a atins pragul de 97,7 miliarde de euro (Anexa 1).

Aceste schimbări s-au datorat și aderarea fostelor țari comuniste la Uniunea Europeană,
fapt ce a produs o creștere economică substanțială. În cazul Romaniei, schimbările se pot vedea
imediat după aderare, când în anul 2007, PIB-ul înregistreaza o creștere cu aproximativ 25 de
miliarde de euro față de 2006, iar ca în 2016 acesta sa ajungă la 166 miliarde de euro(Anexa 1).
Dar care este de fapt legătura României cu iliberalismul? Acesta se traduce prin corupția de la
nivel politic ce se transpune și în economie, campanii sponsorizate ilegal cu promisiuni de
contracte cu statul şi deturnarea de fonduri europene. Deputatul PSD, Mădălin Voicu, a fost
acuzat de DNA de deturanare de fonduri europene, acesta gestionând proiectul „Antreprenoriatul
social, o sursă pentru comunitățile de romi” prin care a adus un prejudiciu de aproximativ 12
milioane de lei. El a falsificat documentele ce priveau numărul de participanți în cadrul
proiectului, reținerea a 5% din salariul acestora și angajări fictive. [ CITATION Mir16 \l 1048 ].
Creșterea economica în anul 2008 a stagnat pentru câțiva ani din cauza crizei mondiale începuta
în America. Mai târziu, recesiunea a obligat Uniunea Europeană să se gândească la soluții
împotriva prevenirii unei iresponsabilități a statelor de a înapoi împrumuturile către FMI, așa
că, Uniunea Europeană a impuse măsuri de austeritate. Cunoaştem destul de bine reformele
economice ce au avut loc în Romania în perioada guvernului Boc, măsuri ce au prevăzut tăieri
masive din salarii şi creşterea taxelor. Reformele nu au avut loc doar în Romania, ci și în alte
state europene precum Grecia sau Ungaria. Acest lucru a încurajat apariția partidelor de extremă
dreapta, unii analiști politici spunând că acesta reprezintă momentul apariției iliberalismului în
Europa.[ CITATION Mar13 \l 1048 ] . O problemă actuală de ordin economic și politic se poate
observa după alegerile parlanmentare din România. Președintele Romaniei Klaus Iohannis a
declarat public că nu îşi dorește un premier ce are probleme cu legea, acesta făcând referire
directă la președintele partidului social democrat. Fapt pentru care, PSD-ul a propus-o ca prim-
ministru pe Sevil Shaideh. Această propunere a fost refuzată de președinte, evenimente ce au
dus la apariția unui scandal politic, care a dus la formarea guvernului Grindeanu. Acest premier
pare să fie doar o „marionetă” într-un joc politic amplu, programul de guvernare asumat de noul
guvern și implicit de PSD, promite o mulțime de reforme economice nesustenabile menite să
răsplătească electoratul. Programul de guvernare presupunea următoarele: creșterea progresivă a
salariilor, TVA 0 la vânzarea de locuințe, eliminarea CASS pentru pensii, scutirea de impozit pe
venit pentru pensiile mai mici sau egale cu 2000 de lei, eliminarea impozitului de 16% pentru

5
salariile mai mici sau egale cu 2000 de lei pentru IT-iști și medici, eliminarea taxei pentru
transferul de proprietăți cu valoare mai micăde 450 de mii de lei.[ CITATION www17 \l 1048 ].

Evenimente asemanatoare au loc și în Ungaria, când premierul Viktor Orban iși


răsplătește electoratul și încearcă să îi distragă atenția de la realelele sale intenții în vederea
acaparării puterii în stat. Aceste evenimente au dus la o stagnare economică. [ CITATION www14 \l
1048 ] Revenind la programul de guvernare al Romaniei, observăm în acesta încearcarea diluării
statului și îndreptarea puterii către un grup de interese. Îngrijorător este faptul că partidul condus
de Liviu Dragnea deține majoritatea parlamentară după semnarea parteneriatului parlamentar cu
ALDE.

În Statele Unite, alegerea lui Donald Trumpa venit ca o lovitură pentru actorii
economici care mizau pe victoria lui Hillary Clinton. Rezultatul alegerilor s-a simțit imediat pe
piața de acțiuni la nivel mondial, aceasta destabilizându-se din cauza discursurilor noului
președinte ce critica actualul sistem economic american. El a promovat o viziune iliberală prin
propunerea restricționării anumitor parteneriate economice precum NAFTA sau Parteneriatul
Transpacific (TPP). NAFTA reprezintă un acord economic semnat între S.U.A., Canada și
Mexic, acesta presupunând liberalizarea unei piețe cu aproximativ 375 de milioane de
consumatori, aflându-se în expansiune.TPP reprezintă construcțiacelei mai mari piețe de liber
schimb din lume, acord la care au aderat 12 țări, printre care Australia, Brunei, Canada, Cile,
Singapore, Malaesia, Noua Zeelandă, Peru, Spania, S.U.A. și Vietnam. Imediat după investirea
lui Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, acesta anunță că va
retrage S.U.A. din Tratatul Transpacific, motivul fiind dorința lui de a proteja locurile de muncă
ale amiercanilor.[ CITATION www14 \l 1048 ]. Îngrijorarea cea mai mare a venit dupa ce acesta a
pus la îndoială autonomia Băncii Centrale Americane, spunând că între aceasta și Barack Obama
(președintele precedent) există un acord tacit menit să mențină rata dobânzilor cât mai mică.
[ CITATION Anc16 \l 1048 ].

Într-o concluzie a celor prezentate în capitolul ce tratează problemele economice, aflăm


că în SUA și România, iliberalismul și-a făcut prezența odată cu criza economica din 2008, iar în
Ungaria dupa alegerea lui Viktor Orban în 2010. Politicile economice iliberale duse de cele 3 țări
par să aibă un punct comun de pornire. Acapararea electoratului cu promisiuni ce vizează
schimbările de la nivel economic, măsuri ce par a fi nesustenabile sau bazate pe politici rasiste și
xenofobe.

Drepturile în raport cu iliberalismul

Drepturile și libertățile omului sunt un subiect foarte des discutat în lumea


internațională în ultimul secol. De ce? Deși tema drepturilor este abordată în Constituție, nu toate
statele pun și în practică respectarea lor. Din ce în ce mai mulți oameni au început să militeze
pentru anumite drepturi ale unor categorii diferite de oameni (femei, copii, minorități,
comunități LGBT). Drepturile sunt acele privilegii cu care se nasc toți oamenii indiferent de rasă,

6
religie, culoare, etnie, naționalitate. Drepturile sunt necesare existenței noastre, consider că prin
acestea se stabilește o ordine între ființele umane. Drepturile sunt garantate prin Constituție.

Drepturile omului au două origini: socială și juridică. Din punct de vedere juridic,
drepturile omului își au originea în doctrina dreptului natural. Dreptul natural spune că prin
natură, omul are oriunde și în orice moment drepturi care sunt mai presus și primare drepturilor
date de societate. Vasilos în lucrarea „Teoria dreptului natural” spune că cei care susțin teoria
dreptului natural argumentează că există un drept care este la fel pentru toți oamenii, se aplică
tuturor și este absolut. Conform lor, dreptul natural este unicul drept autentic, drept în adevăratul
sens al acestui cuvânt[ CITATION Vas \p 86 \l 1048 ] . De-a lungul timpului au existat mai multe
concepții despre dreptul natural, dar ideea de bază la toate aceste concepții constă în faptul că
există o ordine universală care este guvernanța tuturor oamenilor, o rațiune.

Am ales să pun accent pe dreptul natural deoarece consider că este o origine a drepturilor
omului care redă cel mai bine viziunea acestora. La nivel internațional, aceste drepturi sunt
văzute pentru o anumită ordine, după o anumită voință de autoconservare sau după o putere
divină. Comunitatea internațională a stabilit că drepturile omului sunt universale (aplicate în
mod egal tuturor), indivizibile, interdependente și interrelaționate și sunt nealienabile (nimeni nu
le poate pierde, dar în unele situații acestea pot fi restricționate sau suspendate).

Dar care este legătura dintre iliberalism și drepturile omului? Scopul regimurilor iliberale
din Europa Centrală este de a transforma infrasctructura postcomunistă pentru a beneficia noua
elită conducătoare și baza sa votantă. Aspectul cheie al acestei transoformări îl reprezintă
înlocuirea societății civile precedente și organizatiile despre drepturile omului cu ONG-uri pro-
guvernamentale, care sprijină agenda statului. În timp ce noile grupuri au același profil și același
grup țintă ca cele precedente, ei operează într-un cadru diferit, care este predominant religios și
anti-modernist. Pentru a înțelege mai bine, voi explica situația ONG-urilor din Ungaria. Există
două ONG-uri care militează pentru drepturile femeilor în Ungaria care se confruntă cu rolul
taților în familii și echilibrul dintre viață-muncă: cel liber Jol-Let și cel nou fondat, Harom
Kiralyfi, conservator. Recent, doar cel din urmă a primit fonduri din partea statului pentru
proiectele sale. Sectorul ONG-urilor este transformat de distribuția acordării fondurilor europene
și ale statului grupurilor care împărășesc ideologia guvernelor, lăsând organizațiile progresive
dependente de donațiile străine și în mare măsură în imposibilitatea de a influența politica
internă. Pentru a legitima ignorarea lor pentru o societate civilă plurală, guvernele neliberale
folosesc „limba de securitate”. Grupurile pentru drepturile omului sunt încadrate ca fiind străine-
coordonate și potențial periculoase pentru suveranitatea națională. „Egalitatea de gen,
deschiderea societății și drepturile minorităților sunt portretizate ca o amenințare existențială
pentru supraviețuirea națiunii”[ CITATION the16 \l 1048 ] În acest context, problemele legate de
drepturile omului devin depolitizate, iar grupurile de advocacy sunt prezentate ca dușmani de
stat, mai degrabă decât adversari democratici. În cazul în care nu sunt recunoscute în mod
corespunzător, statele neliberale pot avea consecințe negative în mod serios asupra drepturilor
femeilor și ale minorităților. Subfinanțat, și funcționând în afara unui sistem de control liberale,

7
feminiștii și ONG-urile progresive nu sunt în măsură să influențeze politica guvernamentală prin
canalele existente anterior - advocacy, consultații sau mass-media. „Cea mai recentă ediție a
Freedom Houses’s Freedom în lume a remarcat un declin îngrijorător al libertății la nivel global
în anul 2004. Un factor inițiator al acestuia pare să nu fi fost o schimbare la dictaturi totalitare, ci
o iliberalizare mai relativă a democrațiilor.”[ CITATION Eri15 \l 1048 ]

„Cea mai nouă biruinţă a iliberalismului la noi poate fi trecută în contul Curţii
Constituţionale, iar semnificaţia sa este mult mai importantă decât pare la prima vedere. Căci
decizia privind avizarea pozitivă a aşa zisei iniţiative cetăţeneşti privind căsătoria se înscrie clar
pe linia iliberalismului de influenţă putinistă şi orbaniană.”[ CITATION Cri161 \l 1048 ]

În România, căsătoria este văzută ca unul din cele mai importante momente din viața
omului (este un element de tradiție în societate). Constituția României în Titlul II, Capitolul 2,
Art.48. spune că condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabiliesc prin
lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. Mai mult, spune despre
familie că se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre soți. Căsătoria este monogamă, doar
două persoane pot fi un cuplu căsătorit. Coaliția pentru Familie a depus la Senat o propunere
legislativă de revizuire a Constituției. Aceasta prevede că familia se intemeiază pe casatoriă
între un bărbat și o femeie ( în Constituție nu sunt scriși termenii „bărbat și femeie”, ci „soți”),
inițiativa fiind semnată de 3 milioane de cetățeni. „Societatea românească are nevoie ca această
definiţie să fie înscrisă în Constituţie”, spune cu mândrie Coaliţia pentru Familie.

Klaus Iohannis, președintele României, consideră că societatea trebuie să revină la


toleranță și "acceptarea celuialt". "Acceptarea celuilalt cu bune și rele. Nu suntem toți la fel. Nu
toate grupurile etnice și toate grupurile religioase sunt la fel. Este greșit să dăm ascultare sau să
mergem pe calea fanatismului religios și a solicitărilor ultimative. Eu nu cred în ele și nu le
sprijin", a afirmat Klaus Iohannis la sfârșitul lunii octombrie. La începutul lunii noiembrie,
Iohannis a declarat că este important să „avem grijă” în ceea ce priveşte iniţiativele de
modificare a Constituţiei pe tema familiei. După 6 zile, Iohannis a considerat că decizia pentru
organizarea, în primăvară, a unui referendum pentru schimbarea definiţiei familiei este
„înţeleaptă”, referitor la estimările şi declaraţiile publice făcute de formaţiunile politice în ultima
perioadă.[ CITATION Cri162 \l 1048 ]. Deși Klaus Iohannis a avut mai multe percepții asupra
inițiativei cetățenești, decizia a fost avizată de Curtea Constituțională. Decizia de a aviza
iniţiativa cetăţenească, şi justificarea oferită de preşedintele Curţii, Valer Dorneanu, confirmă o
linie iliberală care pune între paranteze fragila democraţie de la noi. Dorneanu a subliniat că
drepturile cetățenilor nu sunt suprimate prin această inițiativă. El a spus că dreptul la căsătorie nu
este unul consacrat constituțional ca un drept fundamental. Nici conceptul de viață de familie nu
este încălcat deoarece acesta nu ține doar de căsătorie, ci cuprinde și sfera relațiilor cu copiii, cu
rudele.
„Prezenţa epidermică, şi în contexte mai degrabă legate de politica externă sau de
obsesia penitenciară, a drepturilor şi libertăţilor omului, corelată cu abordarea utilitaristă a

8
Uniunii Europene sunt tot atâtea semne ale unei posibile alunecări iliberale a guvernării. Dar
guvernarea efectivă este abia la început.” [ CITATION Cri17 \l 1048 ]

Spre deosebrire de România, căsătoria între sexe diferite este legalizată în S.U.A..
Curtea Suprema a SUA a decis în vara lui 2015, cu un vot de 5 la 4, legalizarea căsătoriei între
persoanele de același sex în toate statele americane, devenind o lege națională. Această decizie
este catalogată ca fiind una "istorică", astfel de căsătorii devenind un drept garantat prin
Constituție. Așadar, S.U.A. devine prima țară din lume care aprobă căsătoriile gay printr-un
referendum. Cu toate că au fost legalizate căsătoriile între persoanele cu același sex în S.U.A.
(fapt ce ar trebui să reflecte respectarea), acest lucru nu i-a oprit pe cei 13 membri ai
Congresului S.U.A. să trimită o scrisoare Președintelui României, prim-ministrului Guvernului
României, președinților celor 2 camere ale Parlamentului României și președinților principalelor
partide politice, în sprijinul inițiativei cetățenești de revizuire a Constituției care vizează
protejarea căsătoriei și a familiei în România. Membrii Congresului spun în scrisoare că văd
inițiativa ca pe o demonstrație a maturității democrației din România, având în vedere că până nu
de curând cetățenii nu exercitau drepturilor constituționale și civile. Deoarece căsătoria este
fundamentală și susține instituția unei societăți, suntem încrezători că vă veți asigura ca dreptul
cetățenilor români de a decide printr-un referendum soarta celei mai importante instituții din
istorie, familia și căsătoria, este respectată întrutotul. Ei îl încurajează pe președinte să se
folosească de autoritatea cu care a fost investit și ca inițiativă să fie votată cât mai rapid în
Parlament. „Semnăturile reflectă faptul că o mare parte din cetățenii țării consideră că este
necesară reafirmarea modelului tradițional al familiei, neschimbat de mii de ani, acela de uniune
între un bărbat și o femeie. Deoarece căsătoria este fundamentală și susține instituția unei
societăți, suntem încrezători că vă veți asigura ca dreptul cetățenilor români de a decide printr-un
referendum soarta celei mai importante instituții din istorie, familia și căsătoria, este respectată
întrutotul.”[ CITATION coa16 \l 1048 ]. Astfel, membrii congresului S.U.A. îl îndeamnă pe
președinte spre cultul autoritarismului, iar această orientare merge într-o direcţie iliberală. Ei
încearcă să „mascheze” propunerea unei căi ce poate duce la iliberalism prin amintirea
drepturilor pe care românii le pot exercita.

În toate cele 3 țări, drepturile sunt menționate în Constituție. Cu toate acestea, liderii
politici se folosesc de drepturile oamenilor (dreptul de a alege) pentru a manipula societatea în
alte contexte (interzicerea avortului în Ungaria, aprobarea inițiativei cetățenești privind căsătoria
între persoanele de același sex).

Domniul politic în raport cu iliberalismul

Pentru a descrie modul de operare al iliberalismului, îl putem compara cu ciuperca


poliporă. Cipuerca poliporă este un parazit ce se hrănește din copacii putreziți, contribuind la
dezintegrarea acestora. Statul polipor privează societatea civilă existentă de resurse spre baza
iliberală, pentru a o asigura și mări.[ CITATION the16 \l 1048 ]. Regimul iliberal se ridică la
putere în contextul sandardelor democratice slăbite de cirzele financiare, de securitate și

9
migrație. În Europa Centrală,după 1989, regimurile politice au acordat prioritate măsurilor
economice și nu celor sociale și civice. Normele liberale nu au fost incorporate pe deplin în
aceste societăți. Aceasta creează o situație paradoxală în care iliberalismul a înflorit în mijlocul
unei revoluții liberale neterminate.

În anii recenți, Ungaria a experimentat o serie de schimbări instituționale radicale care


vizează o tranziție de la democrația liberală la cea iliberală. Regimul emergent al lui Viktor
Orban în Ungaria nu reprezintă o nouă formă a autoritarismului, ci o nouă formă de guvernare.
Astfel, guvernul Ungariei se hrănește cu resursele vitale ale predecesorului lui liberal, și produce
o structură de stat complet dependentă în schimb. Acest stil de guvernare implică apropierea
instituțiilor, mecanismelor și modurilor de finanțare al proiectului liberal democratic european.
Ca exemplu clar, ne putem referi la controversata campanie anti-avort din 2011. Campania a fost
lansată ca parte a unui proiect de guvern despre echilibrul între viața profesională și cea
personală. Acest proiect a fost finanțat cu 416,000 euro de programul erupean de solidaritate
socială și salarizare, numit Progress. Proiectul consta în afișarea un postere în stațiile de metrou
din Budapesta cu o imagine a unui fetus care se adresează mamei lui: „Înțeleg că nu ești pregătită
pentru mine, dar du-mă la agenția de adopție, LASĂ-MĂ SĂ TRĂIESC!”. După o perioadă de
timp, Sylvie Guillaume (europarlamentar socialist francez) a discutat cu Viviane Reding,
comisarul european al Drepturilor Fundamentale, despre acest proiect. Comisarul a declarat că va
începe proceduri ce vor pune capăt acordului și va trage concluziile necesare şi din punct de
vedere financiar. „Ea a afirmat că această campanie nu se conformează cu propunerea de proiect
depusă de autoritățile ungare. Această campanie contravine valorilor europene. Noi vrem ca
fondurile europene să fie returnate cât mai curând posibil” [ CITATION www11 \l 1048 ].
Ungaria a argumentat că această campanie a fost destinată femeilor care voiau să aibă copii, dar
nu aveau mijloacele de a-i crește; este o problematică ce încurajează adopția. Organizația
drepturilor femeilor Europai Feminista Kezdemenyezes a condamnat „dorința guvernului de a se
întoarce la dreptul avortului”.

„România este prinsă în vârtejul iliberalismului ambiental, iar tendinţele iliberale devin
hegemonice la nivel societal. În acest timp preşedintele rămâne închis în turnul său de fildeş de
la Cotroceni, părând să nu înregistreze atacurile concertate împotriva pluralismului societal şi
deriva iliberală a vieţii publice. Sau poate lipsa sa de reacţie este semnul unui acord
implicit?”[ CITATION Cri17 \l 1048 ]. Modelele democrației iliberale sunt Rusia lui Putin
şi Turcia lui Erdogan, două ţări în care conducătorii sunt aleşi, dar libertăţile democratice sunt
limitate până la dispariţie. Deşi există suficiente probe că alegerile din Rusia şi Turcia nu
respectă criteriile minime ale pluralismului democratic. Se revitalizează aşa numitul grup V4
(grupul de la Visegrad) la care România pare ispită să participe. Tezele anti-imigraţie, anti-
islamiste şi antioccidentale susţinute de cele patru ţări fac parte şi din retorica oficială şi
oficioasă românească. Probabil doar faptul că Viktor Orban nu este de acord cu asocierea
României a întârziat încă aderarea ţării noastre la blocul antioccidental.
Tendințele iliberale au apărut în România în ultimii ani. Deşi România nu a fost niciodată o

10
autentică democraţie şi a avut (şi are nevoie în continuare) de monitorizare pentru a putea
îndeplini criteriile minimale ale statului de drept. Deja fostul preşedinte era înclinat spre cultul
personalităţii şi autoritarism, iar această orientare a împins România într-o direcţie iliberală şi
antiparlamentară care deschide calea spre un tip de autoritarism postmodern şi post democratic.
România a cunoscut o „pauză deocratică” în perioada 1996-2000 când la alegerile prezidențiale,
extremisul de dreapta a ajuns în turul al doilea alalegerilor prezidențiale ( prima țară europeană
în care apare această situație). Recent, guvernul Grindeanu a fost instalat. „O birocraţie de partid,
în fruntea căreia tronează cele două protejate ale preşedintelui PSD, Liviu Dragnea - Sevil
Shhaideh, care conduce un guvern în miniatură (Ministrul Dezvoltării, Administraţiei Publice şi
Fondurilor Europene), şi Carmen Dan (la Ministerul Afacerilor Interne), a fost propulsată cu
câteva excepţii (Olguţa Vasilescu, Theodor Meleşcanu, Ana Birchall, Florin Jianu, Graţiela
Gavrilescu, Daniel Constantin, Ionuţ Vulpescu, şi într-o oarecare măsură Sorin Grindeanu, Sevil
Shhaideh sau Petre Daea), restul miniştrilor sunt absolut necunoscuţi chiar şi celei mai avizate
părţi a opiniei publice.”[ CITATION Cri17 \l 1048 ]. Programul de guvernare este un
instrument prin intermediul căruia societatea civilă își formează o părere, și deci decizia de a
alege următorul guvern. Dar, putem spune că acest program este clar, obiectiv, corect? Poate fi
acesta imprecis, în contradictoriu? Poate sta acesta la baza unei mai bune guvernări? Ca exemplu
putem vorbi despre programul de guvernare PSD – ALDE. „Acesta implică o combinaţie între
neoliberalism la nivel economic, neorealism şi neoconservatorism în relaţii europene şi
internaţionale şi o doză de populism social.”[ CITATION Cri17 \l 1048 ]

Explicația recentelor politici din S.U.A. constă într-un mozaic, neexistând o singură
explicație. Totuși, politicile iliberale, urmărirea hegemoniei la nivel global, lansarea unui război
preventiv, impunerea unor restricții asupra libertăților civile în numele securității par a fi
explicațiile centrale. Iliberalismul are rădăcini adânci în tradiția liberală. „Liberalismul este
caracterizat de patru premise unice și anume dezvoltarea polotică și economică este întâmplă
rapid, toate lucrurile bune merg împreună, radicalismul și revoluția sunt rele, democrația este mai
importantă decât ordinea politică.”[ CITATION Mic \p 4 \l 1048 ] .Ultimele două
argumente duc la ideea că instabilitatea pe termen scurt este acceptabilă pentru a obține "pacea
perpetuă", pe termen lung.

Când ne gândim la democrație în lumea modernă, ne concentrăm pe două tradiții diferite. Una
este participarea publică în alegerea liderilor și drepturile indivizilor (la liberă religie, liberă
expresie). Aceste drepturi erau eventual protejate, nu doar de abuzul tiranului, dar și de
majoritățile democartice. Multe țări au adoptat Constitutii,au elaborat sistemul de control dintre
instituțiile statului și au urmat cele mai bune practici din lumea avansată. Dar, în cele din urmă,
democrația liberală a fost erodată oricum. Ceea ce definește democrația nu sunt doar legile,
regulile, dar și normele și practicile, comportamentul democratic. Această cultură a democrației
liberale este în scădere în Statele Unite ale Americii de azi. „Astăzi, mă tem că am putea urmări
creșterea democrației iliberale în Statele Unite, ceva ce ar trebui să privească pe toată lumea,
republican sau democrat, susţinător al lui Donald Trump sau, dimpotrivă, critic al

11
acestuia.”[ CITATION Far \p 1 \l 1048 ]. Cele doua dinamici dominante în societate
S.U.A. de-a lungul ultimelor decenii au contribuit la o mai mare deschidere democratică și la
eficiența pieței. Procesul decizional a trecut de la un sistem închis, ierarhic, la unul deschis și de
nerespectare a normelor. Partidele politice și-au pierdut puterea internă și acum sunt pur și
simplu instrumente pentru cei care câștigă alegerile. Breslele și alte asociații profesionale și-au
pierdut aproape toată autoritatea morală și au devenit organizații extrem de competitive și
nesigure, ale căror membri nu acționează în interes public.

Putem afirma că domeniul politic din Ungaria, România și S.U.A. este puternic
influențat de iliberalism prin: încălcarea pluralismului democratic (deși există alegeri libere),
privarea cetățenilor de informații publice, programe guvernamentale neclare, nerespectate,
folosirea finanțărilor pentru proiecte în alte scopuri decât cele prezentate inițial.

Domeniul mass-media și al libertății de exprimare în raport cu iliberalismul

Preluarea controlului de către un grup de interese asupra mass-media și limitarea


drepturilor de exprimare reprezintă o caracteristică a iliberalismului, după cum aflăm şi din
definiția prezentată la începutul lucrării.

„Preluarea controlului asupra mass-media și cumpărarea influenței nu este specifică


doar celor ce îmbrățișează ideile iliberaliste. Italia lui Silvio Berlusconi este un bun exemplu.
Ușurința cu care este demontat al patrulea pilon al democrației este remarcabil. De exemplu,
niciun jurnalist nu a fost închis sau arestat în Ungaria, dar auto-cenzura funcționează bine atunci
când supraviețuirea mass-mediei depinde de stat. De asemenea, intimidarea exercitată de Curtea
de Justiție și procurori este o cale ușoară de a-i îndepărta pe reporteri de la a-și îndeplini
sarcinile.”[ CITATION Esz16 \l 1048 ]

Acest incident aduce la lumină dovada clară a existenței unui iliberalism extrem de bine
infiltrat în mecanismele politice ale Ungariei. Partidul Fidesz aflat la guvernare a înființat o
instituție menită să controleze televiziunea de stat şi să o intimideze pe cea privată. În Ungaria,
calomnia se pedepsește cu 3 ani de închisoare, iar justiția este și ea supusă controlului liderului
politic Viktor Orban. Din aceste fapte ne putem da seama cât de liberă este mass-media Ungariei.
[ CITATION www10 \l 1048 ]. Dovadă făcând şi cazul jurnalistului ce și-a asumat rolul de refugiat
pentru a observa modul în care autoritățile îi tratează pe refugiați, el criticând acest mod. După ce
jurnalistul a încercat să facă publice aceste informații, el a fost încriminat de procurori și mustrat.
Aceste evenimente relevă o încălcare evidentă a drepturilor de exprimare în mass-media.

În cazuul Romaniei, aceste încălări ale drepturilor de exprimare liberă există, dar nu la
un nivel atât de grav ca cel din Ungaria. Cel mai concret caz este cel al fostului președinte Traian
Băsescu. El a fost ținta mai multor critici și acuzații publice, fapt pentru care Băsescu amenința
presa apelând la siguranța națională și la prejudicierea imaginii instituțiilor publice. [ CITATION
Mar10 \l 1048 ].

12
Spre deosebire de Romania și Ungaria, unde am demonstrat că a existat sau există o
tendință a cenzurii asupra mass-mediei, în S.U.A., Donald Trump tinde să facă prezente în
spațiul public afirmații ce reflectă clar concepțiile lui cu privire la libertatea de expeimare. Într-o
postare pe Twitter acesta scrie: “Nobody should be allowed to burn the American flag - if they
do, there must be consequences - perhaps loss of citizenship or year in jail!”. [ CITATION Ana16 \l
1048 ]. Din aceasta reiese că dreptul la libera exprimare este lezat. Fapt cu care este de acord și
Curtea Supermă a S.U.A..

Între cele 3 ţări alese ca modele comparative, observăm un iliberalism ce tinde să nu


recunoască drepturile de exprimare şi a libertăţii presei. Lucru ce pare a se realiza prin
intermediul organelor ce asigură bunul demers al ordinii sociale în stat. De exemplu, în regimul
lui Viktor Orban, aceste libertăți sunt diminuate până la dispariție, în Romania și S.U.A. ele sunt
atacate în spațiul public.

Scurtă centralizare a ideilor expuse:

În încercarea de a prezenta dezvoltarea iliberalismului în România şi Statele Unite ale


Americii, am decis să avem ca punct de plecare un stat al cărui esenţă iliberalistă nu poate fi
contestată, avându-l ca lider politic pe Viktor Orban, politician asumat iliberalist, şi anume
Ungaria. Am centralizat în fiecare secţiune a lucrării caracteristicile iliberaliste maghiare, pentru
ca mai apoi să prezentăm direcţia în care se duce iliberalismul în România şi SUA, referindu-ne
la aspectele politice, economice şi sociale din cadrul fiecărui stat în parte, dar şi la modul în care
acestea reacţionează şi acţionează când se întâlnesc cu probleme globale. În final, după o scurtă
prezentare a unui discurs politic al lui Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, a lui Klaus
Iohannis, preşedintele României, şi a lui Donald Trump, preşedintele recent ales al Statelor Unite
ale Americii, am trasat principalele diferenţe şi asemănări între influenţele iliberalismului pe care
aceştia îl exercită în conducerea statelor.

Concluzii

Putem afirma că toate cele trei ţări analizate şi-au construit sistemul politic pe baza
regimului iliberalist şi că, prin acţiunile desfăşurate în plan politico-economico-social, acestea
continuă să îşi stabilizeze infrastructura, în relaţie cu suprastructura.

Astfel, putem spune că domeniul politic din Ungaria, România şi Statele Unite ale
Americii este puternic influenţat de iliberalism prin: încălcarea pluralismului democratic (deşi se
desfăşoară alegeri libere) şi realizarea de programe guvernamentale neclare, nerespectate;
privarea cetăţenilor de informaţii publice; folosirea finanţărilor pentru proiecte în alte scopuri
decât cele prezentate iniţial.

13
În ceea ce priveşte economia statelor, în SUA şi România iliberalismul a prins contur
odată cu criza economică din 2008, în timp ce în Ungaria acest proces s-a întâmplat după ce
puterea a căzut în mâinile lui Viktor Orban, în 2010. Politicile economice iliberale duse de cele
trei ţări par să aibă un punct comun de pornire: acapararea electoratului cu promisiuni ce vizează
schimbările la nivel economic, măsuri ce par a fi nesustenabile sau pe politici xenofobe.

Şi în domeniul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, liderii politici se folosesc de


dreptul oamenilor de a alege pentru a manipula societatea şi în alte contexte de ordin social.
Acest lucru se întâmplă în ţările cu regim politic iliberalist, deşi acestea au drepturile stipulate în
Constituţie, propaganda fiind de aşa natură, încât duce adesea la dezinformare. De asemenea, în
ceea ce priveşte libertatea presei, în regimul lui Viktor Orban aceasta este suprimată până la
dispariţie, în timp ce în România şi în SUA mass-media este atacată periodic în spaţiul public.

Între cele 3 ţări alese ca modele comparative, observăm un iliberalism ce tinde să nu


recunoască drepturile de exprimare şi a libertăţii presei. Lucru ce pare a se realiza prin
intermediul organelor ce asigură bunul demers al ordinii sociale în stat. De exemplu, în regimul
lui Viktor Orban, aceste libertăți sunt diminuate până la dispariție, în Romania și S.U.A. ele sunt
atacate în spațiul public.

Cu toate acestea, România nu se poate compara cu ţări precum Ungaria, şi mai ales cu
Statele Unite ale Americii, din simplul fapt că nu are o infrastructură atât de complexă, care să-i
permită să ajungă la o independenţă generală, pe toate planurile. Acest lucru este foarte vizibil în
legătură cu criza imigranţilor, unde Klaus Iohannis oscilează în declaraţii cu privire la poziţia
României în această problemă, lipsindu-i siguranţa pe care Ungaria şi America o au, acestea
declarându-şi în mod ferm poziţia ostilă faţă de străini şi faţă de adăpostirea acestora în interiorul
graniţelor lor.

Acestea fiind prezentate, conchidem că dezvoltarea iliberalismului în ţările analizate


mai sus a fost un proces destul de rapid raportat la cât de greu se clădiseră principiile democraţiei
liberale, ale căror valoare şi beneficii s-au pierdut în lupta pentru autonomie, suveranitatea
statului şi putere. Deşi România nu a ajuns încă la un nivel matur de dezvoltare iliberalistă, se
poate observa în guvernarea sa o din ce în ce mai mare apropiere de iliberalism, în timp ce SUA
şi Ungaria reuşesc deja să zguduie scena politică internaţională prin practicile lor neliberale.

14
Bibliografie

 Andrei, Cristina. www.gandul.info. 15 11 2016. http://www.gandul.info/politica/iohannis-daca-


toate-partidele-doresc-sa-fie-de-partea-coalitiei-pentru-familie-inseamna-ca-acolo-se-
promoveaza-cel-mai-bine-toleranta-15962868?
fb_comment_id=1278559785551281_1278672508873342#f2ef6989eeca52 (accesat 1 7, 2017).
 coalitiapentrufamilie.ro. 10 12 2016. http://coalitiapentrufamilie.ro/2016/12/10/membri-
congres-sua-sprijina-referendumul-constitutie-casatorie-romania/ (accesat 1 18, 2017).
 Constantinoiu, Marina. m.jurnalul.ro. 15 9 2013. http://m.jurnalul.ro/stiri/externe/un-faliment-
care-a-bagat-planeta-in-criza-lehman-brothers-prabusirea-financiara-declansata-in-2008-un-
tsunami-cum-se-intalneste-doar-la-100-de-ani-651614.html (accesat 1 17, 2017).
 Desch, Michael. America's Liberal Illiberalism: The Ideological Origins of Overreaction in U.S.
Foreign Policy. 2007.
 Forum, Expert. „România și criza migrației.” 2015.
 http://www.insse.ro/cms/ro/search/node/pib. http://www.insse.ro/cms/ro/search/node/pib.
 Innes, Abby. Hungary’s Illiberal Democracy. Martie 2015.
 Luca, Ana. www.agerpres.ro. 29 11 2016. https://www.agerpres.ro/externe/2016/11/29/casa-
alba-constitutia-protejeaza-libertatea-de-exprimare-chiar-daca-e-vorba-despre-arderea-unui-
drapel-22-12-16 (accesat 1 17, 2017).
 Meyersson, Erik. erikmeyersson.com. 18 6 2015. https://erikmeyersson.com/2015/06/18/which-
country-has-the-most-illiberal-democracy-in-the-world/ (accesat 1 17, 2017).
 Mina, Marius. mariusmina.blogspot.ro. 23 6 2010.
http://mariusmina.blogspot.ro/2010/06/basescu-viseaza-la-suprimarea-presei.html?m=1
(accesat 1 17, 2017).
 Olteanu, Anca. m.gandul.info. 9 11 2016. http://m.gandul.info/financiar/bbc-5-incertitudini-
economice-dupa-alegerea-lui-trump-15933919 (accesat 1 18, 2017).
 Oprea, Mircea. www.rfi.ro. 10 2 2016. http://www.rfi.ro/politica-84660-voicu-si-paun-acuzati-
de-deturnare-de-fonduri-europene-dna-cere-arestarea-deputatilor (accesat 1 16, 2017).
 Peto, Andrea, și Weronika Grzebalska. theconversation.com . 14 10 2016.
http://theconversation.com/how-hungary-and-poland-have-silenced-women-and-stifled-
human-rights-66743 (accesat 1 17, 2017).
 Pîrvulescu, Cristian. www.bursa.ro . 9 ianuarie 2017. http://www.bursa.ro/guvernul-grindeanu-
intre-confuzie-ideologica-si-iliberalism-programatic-314686&s=editorial&articol=314686.html
(accesat ianuarie 19, 17).
 —. www.bursa.ro. 25 7 2016. http://www.bursa.ro/calea-spre-iliberalism-este-larg-deschisa-
303332&s=editorial&articol=303332.html (accesat 1 17, 2017).
 —. www.bursa.ro. 25 7 2016. http://www.bursa.ro/calea-spre-iliberalism-este-larg-deschisa-
303332&s=editorial&articol=303332.html (accesat 1 17, 2017).
 —. www.bursa.ro. 25 Iulie 2016. http://www.bursa.ro/calea-spre-iliberalism-este-larg-deschisa-
303332&s=editorial&articol=303332.html (accesat Ianuarie 19, 2017).
 Postelnicescu, Claudia. Raportul EFOR despre criza migrației și România. București, 39
Octombrie 2015.

15
 Vasilos, V. „Teoria dreptului natural.”
 www.dictionary.com. www.dictionary.com.
 www.digi24.ro. 5 4 2014. http://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/business-club-economia-
ungariei-in-era-orban-224899 (accesat 1 17, 2017).
 www.euractiv.com. 17 6 2011. https://www.euractiv.com/section/justice-home-
affairs/news/eu-funds-used-for-hungarian-anti-abortion-campaign/ (accesat 1 18, 2017).
 www.timponline.ro. 5 1 2017. http://www.timponline.ro/ce-prevede-programul-de-guvernare-
al-psd/ (accesat 1 17, 2017).
 www.timpul.md. 6 7 2010. http://www.timpul.md/articol/ungaria-partidul-fidesz-vrea-sa-
controleze-mass-media-12931.html (accesat 1 18, 2017).
 Zakaria, Fareed. America's democracy has become illiberal. 29 12 2016.
 Zakaria, Fareed. America's democracy has become illiberal. 29 Decembrie 2016.
 Zalan, Eszter. euobserver.com. 8 1 2016. https://euobserver.com/political/131723 (accesat 1 17,
2017)

16
ANEXE

1.

17