Sunteți pe pagina 1din 6

Două lucruri m-au uimit întotdeauna: cerul înstelat de deasupra mea şi legea morală din

mine.
Immanuel Kant
MARILE CURENTE ALE GÂNDIRII FILOSOFICE

ANTICHITATE
Sec. 7 – 6 î.Hr. – etapa preclasică
 ionienii, Şcoala Milesiană: Tales, Anaximandru, Anaximene, Heraclit;
 Pitagoreicii: Pitagora
Sec. V î. Hr.
 Şcoala Eleată: Parmenide, Zenon;
 Empedocles din Agrigente;
Sec. 5 – 4 î. Hr. - etapa clasică
 Şcoala Atomistă: Democrit din Abdera, Leucip;
 Sofiştii: Protagoras din Abdera, Gorgias din Sicilia, Prodicos din insula Chios;
 Socrate din Atena;
 Platon - Academia;
 Aristotel – Şcoala Peripatetică, Liceum;
Sec 4-1 î. Hr. – Sec. I d. Hr. – perioada elenistică:
 Cinicii: Antistene, Diogene;
 Epicureicii, Hedoniştii: Aristip, Epicur;
 Scepticii: Pyrron;
Sec 3 î. Hr.
 Stoicismul: Zenon din Citium, Cleante, Crisip;
 Noul stoicism: Epictet, Seneca, Marcus Aurelius;
 Neoplatonicii: Plotin;

EVUL MEDIU
 Filosofia medievală arabă; Al-Aşari(sec 9,10); Avicenna (980 – 1037); Averroes (1126
– 1198);
 Faza apostolică a Creştinismului – Faza evanghelică, fixarea creştinismului
 APOLOGETICA (sec 1- 3, până la 313 când se oficializează creştinismul) – expunerea,
apărarea şi susţinerea superiorităţii creştinismului în raport cu vechile religii şi filosofii:
 primii apologeţi au respins vechea filosofie: Taţian, Minuncius Felix;
 următorii au început să interpreteze vechea filosofie în spiritul doctrinei creştine: Justin
Martirul, Tertullian;
 PATRISTICA (313 – până în sec. 8 d. Hr.) – este susţinută de părinţii bisericii şi se
preocupă de justificarea teologică a doctrinei creştine, sistematizarea şi impunerea ei nu
numai ca religie, ci şi ca filosofie religioasă superioară vechii filosofii greco-romane;
 GRECII:
 Origen (sec. 2,3);
 Atanasie cel Mare (sec 3,4);
 Dionisie Pseudo-Areopagitul (sec. 5);
 Ioan Damaschin (sec. 7,8);
 LATINII:
 Aureliu-Augustin (354 – 430);
 Grigorie cel Mare (sec 6,7);
 Boethius (480 – 524), Mângâierile filosofiei
SCOLASTICA
 Lato sensu – învăţământul medieval, schola = şcoală
 Stricto sensu – filosofia predată în şcolile din Evul Mediu;
 anul 800 Carol cel Mare înfiinţează şcoli pe lângă mănăstiri;
 Alcuin, sec 8-9, englez chemat de Carol cel Mare pe continent pentru a face reforma
şcolară
 Scotus Eriugena sec 9, susţinea că Dumnezeu a creat esenţele ideale ale lucrurilor, după
care a creat şi lucrurile; a fost influenţat de Platon;
 sec. 11 – 12 filosofia a fost influenţată de „cearta universaliilor”, disputa între realism şi
nominalism;
 „universalii„ = termenii generali;
 Î: Termenii generali, universali există independent de lucrurile individuale sau în lucruri?
 Realismul: Universalia sunt realia; Anselm de Canterbury, sec 11; Albertus Magnus,
sec 13; Toma din Aquino;
 Nominalismul: Universalia sunt nomina; Roscelin, sec11; Abelard, sec 12; William
Occam, sec 14;
RENAȘTEREA
 sec 13, 14 până în sec 16, 17 când se afirmă gândirea modernă;
 începutul formării societății burgheze;
 laicizarea viziunii despre om, natură și lume;
 valorizarea culturii antice;
 Dante Aligheri, sec 14
 Petrarca, sec 14;
 Boccaccio, Decameronul;
 Leonardo Da Vinci (1564 - 1642); Michelangelo Buonarotti;
 Științele naturii:
 Nicolaus Copernic (1473 – 1543) – ipoteza heliocentrică
 Galileo Galilei (1564-1643) – mișcarea lui Venus în jurul Soarelui, lunetă, sateliții lui
Jupiter; principiul inerției;
 Kepler (1571 – 1630);
 Newton (1642 – 1727), deism;
 Nicolo Machiavelli (1469 – 1527), Principele;
 Jean Bodin și Hugo Grotius, Despre dreptul războiului și al păcii;
 Umanismul renascentist; umanist = era cel care preda umanioarele: gramatica,
poezia, retorica, istoria, etica;
 Umaniști: Marsilio Ficino, sec 15; Pico della Mirandola, sec 15; Erasmus din
Rotterdam (1466 – 1536), Elogiu nebuniei; Michel de Montaigne (1533 – 1592);
 Panteism: Nicolaus Cusanus, sec 15, coincidentia oppositorum; Giordano Bruno
(1548 – 1600);
FILOSOFIA MODERNĂ

 sec 17, sec 18, sec 19


 elaborarea unei metode de cunoaștere,
 prograsul ștințelor naturii, disciplinelor sociale, economia capitalistă;
 viziune mecanicistă asupra lumii;
 Dispută legată de sursele cunoașterii:
 Raționaliștii:
 Rene Descartes (1596 – 1650);
 Baruch Spinoza (1632 – 1677);
 Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 – 1716);
 Empiriștii:
 Francis Bacon (1561 – 1626), Noul Organon, „Cunoașterea este putere”;
 Thomas Hobbes (1588 – 1679), Leviathan;
 John Locke (1632 – 1704);
 George Berkeley (1685 – 1753); ”Esse est percipi”
 David Hume (1711 – 1776);

ILUMINISMUL
 etapă filosofică specifică sec. 18;
 prelungită la noi și în alte țări până în prima jumătate a sec. 19;
 preocupare esențială: rolul jucat de rațiune și luminile ei - știința, filosofia;
 ”Luminează-te și vei fi!”
 înlăturarea ignoranței, prejudecăților, superstițiilor, abuzurilor, lipsa de libertate,
nedreptățile instituțiilor sociale – biserica, statul etc.;
 Franța:
 Montesquieu (1685 – 1755);
 Voltaire (1694 – 1778);
 Jean Jaques Rousseau (1712 – 1778);
 Diderot – Enciclopedia;
 Germania:
 Chr. Wolff (1679 – 1754);
 Gotthold Lessing (1729 – 1781);
 Johan Gottfried Herder; Sturm und Drang, (1744 – 1803);
FILOSOFIA CLASICĂ GERMANĂ
 Kant(1724 – 1804);
 structurile mentale preced experiența; filosofie transcendentală;
 lumea fenomenală și lumea noumenală;
 imperative categorice;
 Johan Gottlieb Fichte (1762 – 1814);
 Georg Wilhelm Friederich Hegel (1770 – 1831);
 Friederich W. Joseph Schelling (1775 – 1854);

FILOSOFIA secolului 19

 Arthur Schopenhauer (1788 – 1860) – metafizica voinței;


 Friederich Nietzsche (1844 – 1900):
 Dumnezeu a murit, ...și noi l-am ucis;
 Dincolo de bine și de rău;
 previziunea postmodernismului: nu există fapte, ci doar interpretări;
 Apolinic și Dionisiac, Nașterea tragediei din spiritul muzicii;
 Henri Bergson (1859 – 1941):
 elanul vital – principiu creator;
 Pozitivismul: Auguste Comte
 Marxismul: K Marx și Fr. Engels – materialismul dialectic și istoric; lupta de clasă;
 Pragmatismul american: Ch. S. Peirce, W. James, J. Dewey;

 Soren Kierkegaard (1813 – 1855):


 existențialismul creștin: omul este o ființă singulară și pasională;
 tragismul existenței umane,
 stadiile vieții: estetic, etic, religios;
FILOSOFIA SECOLULUI 20
 Fenomenologia: Edmund Husserl (1859 – 1938),
 fundamentul faptelor de cunoaștere este în planul conștiinței, nu doar în lumea exterioară;
 ego transcendental și intenționalitatea;
 Existențialismul:
1. religios: K Jaspers, Gabriel Marcel, N Berdiaev, Lev Șestov;
2. ateu: Martin Heidegger, J. Paul Sartre, Albert Camus;
 Filosofia analitică: J. S. Mill, Gottlob Frege, Kurt Godel, B. Russel, Alfred North
Whitehead;
 Pozitivismul logic: Moritz Schlick, Rudolf Carnap, Otto Neurath, A. J. Ayer;
 Atomismul logic: Ludwig Wittgenstein (1889 – 1951);
 limitele lumii mele sunt limitele limbajului meu;
 despre ceea ce nu se poate vorbi, mai bine să se tacă;