RECUNOASTEREA SI EXECUTAREA HOTARARILOR

JUDICIARE STRAINE IN MATERIE PENALA

Diversificarea relaţiilor juridice dintre diferite persoane fizice sau

juridice care provin din jurisdicţii diferite ridică noi provocări în materie,
unul dintre cele mai serioase obstacole în procedura de executare a
hotărârilor find existenţa barierelor naţionale, respective ale sistemelor de
drept diferite, aspecte de natură să împiedice atingerea scopului pentru
care respectivele hotărâri fuseseră pronunţate. Ca regulă generală,
suveranitatea fiecărui stat independent face ca o hotărâre judecătorească
să-şi producă efectele, numai pe teritoriul statului în jurisdicţia căruia
hotărârea a fost pronunţată.
Aplicarea principiului teritorialitatii legii procesual penale nu poate
fi limitata decat in mod exceptional si in masura in care derogarea este
justificata in mod obiectiv.
In conformitate cu principiul ,,pacta sunt servanda” tratatele in
vigoare , adica cele neafectate de o cauza de nulitate ori cele care nu
si-au incetat aplicarea, trebuie aplicate cu buna-credinta.
Trecerea la executarea tratatelor presupune ca acestea sa dobandeasca
forta juridica si in planul dreptului intern si, in concluzie organul statului
sa ia masurile necesare in acest scop sau in cazul instantelor
judecatoresti sa le poata aplica in cauzele pe care le solutioneaza.1
Dreptul intern se subsumeaza ordinii juridice nationale ale caror
subiecte sunt subordinate puterii de stat , in tripla functie a acesteia:

1
Adrian Nastase- Drept international public

1
legislativa, executiva si judiciara. Spre deosebire de aceasta, dreptul
international public este un drept de coordonare intre state suverane
si, , sub acest aspect, el nu cunoaste nici legislatorul, nici judecatorul, nici
sanctiunea , ci doar consimtamantul suveran al statelor vizate care
accepta respectarea unor obligatii internationale in virtutea propriei lor
puteri de decizie.2
Tratatul are forta juridica obliogatorie numai in raport cu statele
care sunt parti si, in consecinta , regulile din acestea se impun organelor
statale respective, dar nu in virtutea dreptului international , ci in temeiul
dreptului intern respective ( organul executive ia masuri juridice pentru a fi
asigurata aplicarea lui, organul legislative edicteaza legislatia respectiva,
organul jurisdictional il aplica sau verifica aplicarea lui ca atare).3
Pentru a evita acest impediment fiecare stat încheie o serie de
acorduri bi- sau multilaterale cu alte state, în vederea creării unor relaţii
de reciprocitate4.
Fiecare stat aplica legea straina intr-o anumita masura, existand
insa deosebiri intre sistemele de drept in ceea ce priveste masura
aplicarii ei, unele aplicand legea straina intr-o masura mai mare, altele
intr-o masura mai mica.5
Recunoaşterea reciprocă se poate dezvolta doar dacă există un
nivel sporit de încredere reciprocă între state. Această încredere se bazează
pe respectul comun al drepturilor omului şi al principiilor fundamentale
astfel cum au fost promovate de-a lungul timpului.
Importanţa actului recunoaşterii este neechivocă deoarece el conferă
hotărârii străine autoritate de lucru judecat în ţara de executare,
2
Nicolae Purda, Nicoleta Diaconu- Protectia juridica a drepturilor omului, Universul Juridic 2007
3
Ion Anghel- Tratatul international si dreptul intern
4
Constantin Barbu-Aplicarea legii penale in spatiu si timp, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1999
5
Adriana Pricopi, Augustin Fuerea-Drept international privat, note de curs, Editura Actami, Bucuresti 1992

2
împiedicând declanşarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, cu acelaşi
obiect şi aceeaşi cauză.
Lupta contra infractionalitatii pe plan international atrage colabo-
rarea intre state. Recunoasterea si executarea hotararilor judiciare in
materie penala reprezinta o forma de cooperare judiciara internationala.
România a încheiat convenţii de asistenţă juridică cu mai multe state, şi
anume: Albania, Algeria, Belgia, Bulgaria, Republica Populară Democrată
Coreeană, Cuba, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Maroc, Mongolia, Polonia,
Rusia, Siria, Tunisia, Turcia, Ungaria.
La nivel european s-au incheiat o serie de conventii in acest sens:
- Conventia intre statele membre ale Comunitatii europene cu privire
la executarea condamnarilor straine din 13 noiembrie 1991;
- Actiunea comuna privind bunele practice de intrajutorare in materie
penala din 29 iunie 1998;
- Conventia din 29 mai 2000 referitoare la intrajutorarea judiciara in
materie penala a statelor membre ale Uniunii Europene;
- Programul de masuri destinate a asigura respectarea principiului re-
cunoasterii reciproce a deciziilor penale din 15 ianuarie 2001 ( cu referire
la luarea in considerare a deciziilor penale pronuntate anterior de un
judecator din alt stat membru, executarea deciziilor prealabile pronuntarii
sentintei, executarea hotarârilor de condamnare, deciziile luate in cadrul
urmaririlor postpenale, evaluarea programului de masuri);
- Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privi-
toare la mandatul de arestare european si la procesul de remitere intre
statele membre.
In lucrarile Consiliului European s-a subliniat necesitatea largirii
accesului la justitie a cetatenilor , a elaborarii unor reglementari minimale

3
care sa simplifice procedura de urmarire, de judecata si de executare a
pedepselor . S-a accentuat , de asemenea , necesitatea recunoasterii reciproce
a hotarârilor judecatoresti , desfasurarea unei lupte acerbe contra
criminalitatii pe scara intregii Uniuni, intensificarea cooperarii in activitatea
de prevenire si combatere a infractiunilor.6
Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală, ca lege-cadru care reglementează unitar diferite forme de
cooperare şi asistenţă judiciară internaţională în materie penală a reprezentat
la momentul adoptării, un pas important spre integrarea României în spaţiul
de libertate, securitate şi de justiţie al Uniunii Europene. La elaborarea
acesteia a fost avută în vedere legislaţia comunitară în vigoare la acea dată,
precum şi instrumentele Consiliului Europei în domeniu care fac parte din
acquis-ul comunitar.
În România, anumite prevederi ale Legii nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată
prin Legea nr. 224/2006, pun în practică sau completează prevederile
instrumentelor, adoptate în cadrul UE. Această lege reglementează asistenţa
judiciară în sens larg şi include, printre altele, transferul de proceduri
penale, recunoaşterea şi executarea hotărârilor, precum şi transferul persoanelor
condamnate.
Evoluţia permanentă a acquis-ul comunitar în domeniul cooperării
judiciare în materie penală, precum şi constatarea în aplicarea Legii
nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
de către judecători, procurori, poliţişti şi reprezentanţii direcţiei de specialitate
a Ministerului Justiţiei, a existenţei unor reglementări perfectibile, au impus
modificarea şi completarea acestui act normativ.7
6
Revista de Drept Penal nr.2/2007
7
Adriana Pricopi, Augustin Fuerea-Drept international privat, note de curs, Editura Actami, Bucuresti 1992

4
 Prin dispozitiile Legii 302/2004 privind cooperarea judiciara internatio-
nala in materie penala s-au abrogat dispozitiile art.519-521 din Codul de
procedura penala, care reglementau recunoasterea si executarea hotararilor
penale straine in Romania, precum si executarea hotarârilor penale romane
in strainatate.
Recunoaşterea reciprocă a hotărârilor definitive are drept obiectiv, în
special, facilitarea executării unei sancţiuni penale pronunţate de un alt
stat, in Romania si invers.
In cuprinsul art.115-121 din Legea 302/2004, asa cum au fost modifi-
cate prin Legea 224/2006, sunt reglementate atat conditiile cat si proce-
durile de recunoastere a unor hotarari penale straine, dar si a unor acte
judiciare straine.
Ca notiune, Legea 302/2004 defineste hotararea penala straina ca
fiind ,, o hotarare pronuntata de instanta competenta a unui stat strain”
iar actul judiciar strain este definit ca ,,un act judiciar ce emana de la
o autoritate judiciara straina competenta”.
Se poate constata ca, desi in sens larg hotararea penala straina este
tot un act judiciar strain, s-au definit separat cele doua notiuni, tocmai pentru
a delimita actele care emana de la o instanta de actele care emana de la
alte autoritati judiciare( organe de cercetare penala, organe de urmarire
penala).
Ministerul Justitiei este cel care verifica daca hotararea penala sau
actul judiciar strain emana de la instanta sau autoritatea judiciara
competenta.
Potrivit art.115 din Legea 302/2004 in vederea executarii pe teritoriul
Romaniei a unei hotarari penale straine, autoritatile competente ale statului in

5
care s-a pronuntat hotararea de condamnare formuleaza o cerere de
recunoastere si executare.
A. Conditiile pentru recunoastere.
Potrivit art.116 alin.1 din Legea 302/2004, recunoasterea unei hotarari
penale straine poate avea loc daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele
conditii:
a) Romania si-a asumat o asemenea obligatie printr-un tratat internatio-
nal la care este parte;
De asemenea, potrivit art.5 din aceasta lege, in lipsa unei conventii
internationale, cooperarea judiciara se poate efectua in virtutea curtoaziei
internationale, la cererea transmisa pe cale diplomatica de catre statul
solicitant si cu asigurarea scrisa a reciprocitatii data de autoritatea
competenta a acelui stat, in acest caz, dispozitiile prezentei legi constituind
dreptul comun in materie pentru autoritatile judiciare romane . Asigurarea
reciprocitatii in acest caz, va fi data de ministrul justitiei , la cererea motivata
a autoritatii judiciare romane competente, de cate ori va fi nevoie , pentru
fiecare caz in parte.
Chiar si atunci cand nu exista reciprocitate, se poate da curs unei
cereri de asistenta judiciara internationala in materie penala, daca acesta:
- se dovedeste necesara datorita naturii faptei sau nevoii de a lupta impo-
triva anumitor forme grave ale criminalitatii;
- poate contribui la imbunatatirea situatiei condamnatului sau la reintegrarea
sa sociala;
- poate servi la clarificarea situatiei judiciare a unui cetatean roman.
b) In statul strain a avut loc un proces echitabil, in sensul art.6 din
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, incheiata la Roma pe data de 4 noiembrie 1950, ratificata

6
de Romania prin Legea 30/1994 (orice persoana are dreptul la judecarea
in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil, a cauzei
sale) ;
c) nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o in-
fractiune militara, considerata a nu fi infractiuni de drept comun;
d) respecta ordinea publica a statului roman;
e) hotararea sau actul judiciar poate produce efecte judiciare in Ro-
mania, potrivit legii penale in Romania;
f) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceeasi fapta impotriva a-
celeiasi persoane in Romania;
g) nu s-a pronuntat o condamnare aceeasi fapta impotriva aceleiasi
persoane intr-un alt stat, care a fost recunoscuta in Romania.
Nimeni nu are voie să fie citat din nou în faţa instanţei sau pedepsit
într-o altă acţiune penală pentru aceeaşi faptă penală pentru care a fost
deja condamnat sau achitat conform legii şi procedurii penale a unui stat.
Permisă este doar reluarea acţiunii, în cazul în care au apărut elemente noi
sau de abia cunoscute, sau dacă se dovedeşte că procedura anterioară a
prezentat vicii care au influenţat deznodământul.
O faptă penală, soluţionată de drept, nu poate fi reluată la nesfârşit.
Siguranţa legislativă impune respectarea principiului fundamental „res
iudicata”. Cel achitat, dar şi cel condamnat la o anumită pedeapsă în urma
înfăptuirii unei fapte penale, trebuie să se poată baza pe soluţionarea cauzei,
şi să nu fie obligat să trăiască mereu cu nesiguranţa că ar putea fi
redeschisă acţiunea penală, în cazul în care nu apar elemente noi.
h) in cazul in care condamnarea a fost pronuntata in absenta condamnatu-
lui, acesta a avut posibilitatea legala de a recurge la o noua procedura de
judecata sau de a exercita o cale de atac impotriva hotararii;

7
 i) condamnatul este cetatean roman, strain sau apatrid cu domiciliul in
Romania;
j) durata pedepselor sau a masurilor de siguranta aplicate prin hotarare
este mai mare de un an;
i) condamnatul isi da consimtamantul.
De la aceasta regula, sunt stabilite doua exceptii prin art.116, excep-
tii , potrivit carora hotararile penale straine pot fi recunoscute si fara
indeplinirea conditiilor de mai sus si anume:
- in cazul in care exista declaratie de reciprocitate intre Romania si
statul respective, dupa audierea persoanei in cauza, in cazurile in care se
aplica o masura de expulzare ulterioara executarii pedepsei;
- executarea hotararii si implicit recunoasterea ei este posibila atunci
cand se refera la un cetatean roman a carui extradare a fost , in prealabil,
acordata de Romania statului strain in care s-a pronuntat hotararea.
B. Procedura de recunoastere.
Cererea de recunoastere a hotararii straine a carei executare se solicita
se transmite Ministerului Justitiei.
Legea 302/2004, modificata prin Legea 224/2006, reglementeaza 3
proceduri in ceea ce priveste calea ce trebuie urmata pentru recu-
noasterea unei hotarari penale straine:
1. procedura de recunoastere la cererea unui stat strain ( art.117);
2. procedura speciala de recunoastere pe cale principala ( art.118);
3. procedura de recunoastere pe cale incidentala ( art.119).
Din examinarea textelor de lege, se observa ca primele doua
proceduri de recunoastere a hotararilor penale straine au o serie de
dispozitii comune precum si dispozitii speciale pentru fiecare in parte.

8
 Dispozitiile comune ambelor tipuri de proceduri vizeaza
urmatoarele aspecte:
-obligativitatea citarii condamnatului;
-dreptul condamnatului la un aparator ales sau din oficiu si, dupa
caz, la un interpret;
-prezenta obligatorie a procurorului la judecarea cererilor de recu-
noastere a hotararilor penale straine;
-dispozitia referitoare la situatia in care hotararea penala straina priveste
un bun imobil;
-pronuntarea hotararii in camera de consiliu;
-posibilitatea atacarii cu recurs a instantei de fond;
-obligativitatea comunicarii hotararii.
Regulile speciale referitoare la fiecare dintre cele doua proceduri
vizeaza in principal, modul de sesizare a instantei si instanta competenta sa
judece cauza.
In cazul procedurii de recunoastere la cererea unui stat strain,
instanta de judecata este sesizata de procurorul general al parchetului
de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza si isi are
resedinta inculpatul , pe cand in cazul procedurii speciale de recunoastere
pe cale principala, aceasta se face la cererea condamnatului sau a
procurorului.
Instanta de judecata competenta sa judece cererea este in primul
caz curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza si isi are
resedinta inculpatul, iar in cel de-al doilea caz judecatoria in a carei
circumscriptie teritoriala se afla condamnatul.

9
 In situatia in care cel condamnat nu are nici domiciliul si nici
resedinta pe teritoriul Romaniei iar hotararea nu se refera la un imobil,
instanta competenta este Curtea de apel Bucuresti.
O dispozitie speciala a procedurii de recunoastere la cererea unui
stat strain o reprezinta cea referitoare la obligativitatea comunicarii
condamnatului a hotararii penale straine si a actelor ce o insotesc
intr-o traducere intr-o limba pe care acesta o intelege .
Referitor la procedura recunoasterii unei hotarari penale pe cale
incidentala , legea nu face referire la procedura care ar trebui
urmata, ci face referire doar la cadrul procesului in care aceasta poate
avea loc, si anume un proces penal in curs si poate fi facuta de
procuror in faza de urmarire sau de catre instanta de judecata in fata
careia cauza este pendinte.
Verificarea legalitatii si temeiniciei unei ordonante prin care se
recunoaste o hotarare sau un act judiciar strain se face , dupa caz, de
catre prim-procurorul sau procurorul general al parchetului, precum si de
catre instanta de judecata, iar verificarea legalitatii temeiniciei incheierii
de sedinta prin care s-au recunoscut astfel de acte se face de instanta
ierarhic superioara celei care a solutionat cauza in cadrul cailor ordinare
de atac.
Inainte de a lua o hotarare privind recunoasterea sau nu a unei
horariri penale straine , la cererea formulata de catre statul strain sau
din oficiu, instanta poate dispune fata de cel condamnat luarea unei
masuri preventive pentru a evita fuga acestuia de pe teritoriul
Romaniei.
Desi legea prevede posibilitatea luarii oricareia dintre masurile
preventive prevazute de Codul de procedura penala, se considera ca fata

10
de cel condamnat nu se pot lua decat masura arestarii preventive si
respectiv cea la obigarea de a nu parasi tara deoarece retinerea sau
obligatia de a nu parasi localitatea nu ar avea o justificarea, prin
aceste masuri neimpiedicandu-se concret parasirea tarii.
Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea
statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care
condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat
redobandeste dreptul la executare.

C. Executarea hotarârilor penale romane in strainatate.

Executarea unei hotarari judecatoresti romane poate fi delegata unui
stat strain in urmatoarele cazuri:
a)condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert
sau este apatrid si are domiciliul pe teritoriul acelui stat;
b)condamnatul este cetatean roman cu domiciliul pe teritotiul statului
solicitat sau are si cetatenia statului solicitat;
c)conform legii statului solicitat, extradarea condamnatului in Romania in
vederea executarii pedepsei nu este admisibila;
d)sunt motive sa se considere ca executarea hotararii in statul solicitat
poate favoriza reintegrarea sociala a condamnatului;
e)condamnatul , dupa ce a fost informat asupra consecintelor executarii
in strainatate, isi da consimtamantul cu privire la aceasta;
f)durata pedepsei aplicate este mai mare de un an.
Delegarea este de asemenea admisibila, in cazul in care condam-
natul se afla in executarea unei pedepse privative de libertate in statul
strain pentru o alta fapta decat cea care a determinat condamnarea in
Romania.

11
 Chiar si in cazul in care conditiile prevazute la literele d) si e)
nu sunt indeplinite, executarea in strainatate a unei hotarari romane prin
care se dispune o pedeapsa sau o masura de siguranta este admisibila,
atunci cand condamnatul se afla pe teritoriul statului strain si extradarea
pentru faptele mentionate in hotarare nu este posibila sau este refuzata,
precum si , daca imprejurarile cauzei o cer, in baza unui acord cu statul
strain, in cazul aplicarii masurii de siguranta a extradarii.
Delegarea se acorda sub conditia neagravarii in statul strain a
pedepsei aplicate prin hotararea pronuntata in Romania.
Acceptarea de catre statul strain a delegarii executarii duce la
renuntarea statului roman la executarea hotararii pe teritoriul Romaniei,
insa nu impiedica statul roman sa redobandeasca dreptul la executarea
hotararii atunci cand condamnatul se sustrage de la executare sau cand,
in cazul unei pedepse pecuniare, incepand din momentul in care a fost
informat de neexecutarea totala sau partiala a acestei pedepse.8
In ceea ce priveste procedura de delegare a unei hotarari romane
intr-un stat strain, cererea de delegare va fi formulata de instanta de
executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent sau a
condamnatului , in cazul in care sunt indeplinite toate conditiile prevazute
pentru aceasta situatie.
Cererea va fi insotita de o copie autentica a hotararii penale
romane si, dupa caz, de o declaratie prin care condamnatul , dupa ce a
fost informat despre consecintele executarii in strainatate, isi da
consimtamantul; de asemenea se va anexa si o informare asupra duratei
arestului preventive sau a partii de pedeapsa executata pana la data
prezentarii cererii.
8
Revista Dreptul nr.4/2006

12
 Actele vor fi insotite de traduceri in una din limbile prevazute in
instrumental juridic aplicabil in relatia cu statul solicitat, traducere ce va
fi facuta de catre Ministerul Justitiei.
Cererea se transmite prin intermediul Ministerului de Justitie, deoarece
se refera la faza executarii hotararii penale.
Lipsa unui raspuns al condamnatului echivaleaza cu consimtamantul
sau la formularea cererii, fapt asupra caruia este informat printr-o
notificare.

13
 BIBLIOGRAFIE:

1.Adrian Nastase- Drept international public

2.Nicolae Purda, Nicoleta Diaconu- Protectia juridica a drepturilor omului,
Universul Juridic 2007
3.Ion Anghel- Tratatul international si dreptul intern
4.Constantin Barbu-Aplicarea legii penale in spatiu si timp, Ed.Stiintifica,
Bucuresti, 1999
5.Adriana Pricopi, Augustin Fuerea – Drept international privat, note de curs,
Editura Actami, Bucuresti 1992
6. Revista Dreptul nr.4/2006;
7. Revista de Drept Penal nr.2/2007

14