Sarbatorile de Craciun si de Paste

Cu cateva decenii in urma, prezenta Craciunului era resimtita in orasul Stockholm inca din ultima
saptamana a lunii noiembrie, tot atunci avand loc si prima duminica de Adevnt si cu ocazia careia un
cantec festiv, altul decat psalmul adventist , “Deschideti larg poarta si usa” sau “Pregatiti calea
Domnului. Munte, scufundat, adanc, scoala-te” era interpretat la orga. Prima duminica din decembrie ii
reunea pe copiii vechilor familii burghezesti, acum fiind momentul ca pusculitele sa fie deschise:
agoniseala reflecta sarguinta posesorului de-a lungul ultimului an de scoala. Erau socotite castigurile,
ca mai apoi o parte dintre ele sa fie incredintate celor mai invarsta din casa, care erau de obicei bunicile
mai bolnave sau batranii fara ocupatie, acestia venind frecvent in vizita pe parcursul anului, obtinand
astfel denumiri ca Tisdagsgubben, omul de duminica, Sabbatsbergsummman, si astfel era demarat un
program pentru a cumpara cadouri de Craciun pentru membrii familiei, de la batista din Indiile orientale
pentru tata, trecand la slujnicile slujnicilor, si traditionala camasa de noapte pentru baieti si porttigarete.
Misterioasa atmosfera a sarbatorilor de Craciun putea era oficial resimtita.

De asemenea, incepeau sa apara si interdictii nelinistitoare in incapari. Perdelele au fost date jos, dand
voie ferestrelor expuse sa fie larg deschise, paturile au inceput sa para incomplete din cauza cuverturilor
albe ce lipseau, piesele de mobila isi schimbasera locul iar in intreaga casa putea fi respirat un neplacut
si misterios obicei. Bucataria era cu totul ocupata. Aici se intampla masacrul, porcul fusese sacrificat,
ceea ce prelungise legatura cu cateva parti mai speciale ale animalului.: O presa impunatoare ce
stralucea a disparut la subsol, pentru a nu fi vazuta totusi inainte de ziua cea mare. Picioarele de porc au
fost aduse de dinainte la cina iar inghetata cu unt a devenit un adevarat drept al orcarui adventist.
Putea fi observat un butoi plin cu faina ce ii era intrebuintat brutarului, iar fleicile intregi de porc erau
duse in beci. Sotia si fiica cea mare s-au reunit in noapte la brutar, acolo unde toata provizia de paine
pentru Craciun a fost coapta. Acum vesela din cupru este adunata de pe rafturi iar nisipul, caltii de
canepa si nisipul perlat l-au facut imediat sa straluceasca precum soarele. Putineiul, masa si scaunele au
fost curatate. Cosarul s-a nimerit in mijlocul treburilor, nedorit ca intotdeauna.

Si la scoala, unde se tineau examenele, acolo era prima interdictie de Craciun. Temele se terminasera si
sub supravegherea profesorului se dadeau teste de scriere: era o zi importanta si dura timp indelungat.
Se incepea la ora opt dimineata si se continua pana la orele 15.00 , scriind patru randuri pe o jumatate
de foaie si dedesubt semnatura:ce mandrie si totusi cat de dificil!Vesnica aranjare a stilourilor pe care
profesorul singur o putea efectua. Si cerneala purpurie de pe ultimul rand! Si se reincepea!

Dar si asta avea un sfarsit! Apoi veni cu sine si sentimentele de lauda. Inainte cu doua zile de absolvire,
activitatea inceta. Erau cuprinsi de sarbatoarea Craciunului in drum spre acasa si erau trimisi la sanius pe
domeniul lui Karls XIII sau pe colina Observatorului, sau inca si mai curajos pe Fabriksbacken sau pe
Kungsholmen. Si asa soseste ziua examenului. Cea mai buna bluza, cu tesatura din otel, si piele lucioasa
cu catarama de carbon.: geanta si cureaua pentru carti facute in speta pentru acea zi. Banii pentru
micul-dejun erau inclusi in marele pret al cuprului cu Oscar pe o parte si cu sagetile din blazonul Suediei
pe cealalta parte. Era o coincidenta impotriva cotidianului apasator. Si iata ziua inmanarii diplomelor.
Notele erau distribuite inca de dimineata. A mare sau B mic si bc si c. Si parintii se infatisau de
dimineata oferind putina liniste pentru ca nu este cu adevarat dreptate pana nu sosesc ei. Si la sfarsit la
Kvarta, supraveghetorul scolii, avand la piept o cruce, inmaneaza premiile: discursurile, avertismentele,
multumirile si apoi, domnul sa va binecuvanteze si sa va indrume” si vacanta de Craciun a inceput!

Este timpul pentru sarbatoarea din interior ce trebuie inchinata Lejernei. Oamenii inca iau parte la
obiceiul lui Benjamin Leja in piata Gustaf Adolf unde se supravegheaza timp indelungat obiecte mergand
de la 12 etaje catre gradina, in incaperea mare catre piata, unde se gasesc lucruri ce costa mai mult de
doua coroane, gandeste-te, o bancnota albastra de doua coroane!

O inutila si amuzanta varietate de cadouri de Craciun alcatuita din soldati de plumb, casute de pasari,
caleidoscoape, cutii cu casuta pictata, arbori, personaje si animale: bucatarii, ustensile de bucatarie,
vesela, mobila, grajduri, trambite, harfa eoliana, acordeon, pistoale din pluta, sabii, pusti, cartuse. E de
la sine inteles ca lucrurile nu tineau mult, dar erau relativ accesibile iar placerea era, intr-o anumita
masura, de a nu fi intristat de ele, caci dupa trei zile, deveneau in general inutile sau pierdute.

Cu o seara inainte de Ajunul Craciunului, cei mai tineri merg alaturi de slujnice la targul de Craciun si
privesc ramurile pline de luminite si pe cele decorate cu hartie colorata. Totusi, nu se face negot acolo,
pentru ca acum este cand Leja are banii pentru Craciun! Este in sfarsit ajunul Craciunului. Dimineata
este foarte lunga, chiar daca asteptam. Pomul de Craciun a sosit si din moment ce suportul de bradi a
fost considerat inutilizabil, bietul a fost lasat dintr-un colt in altul pana cand un flacau i-a pus un nou
suport. Apoi, este imbracat cu stelute de hartie si globulete de sticla, si bucati de cerate sunt asezate la
extremitatile ramurilor. Apoi, Nisse si Nasse sunt atarnati de creanga cea mai inalta, la fel cum este si
capra de Craciun si intreaga defilare a merelor si nucilor.

Sufera la pranz, dar parintii inca nu sunt prin preajma, ei sunt in oras. In bucatarie, nu este decat un
slujnic pentru a pregati farfuriile. Cina este gata, dar ca nicio alta cine, ea nu vine fara indicatiile de a
merge in bucatarie daca vrei sa bei cafea sau daca preferi sa mananci bagheta frantuzeasca inmuiata
intr-unul dintre recipiente. Incepe sa se intunece, dar lumina nu va fi aprinsa, oricum. In jurul orei cinci
sosesc parintii, linistiti ca intotdeauna, dar cu mainile goale. Pana la urma, ei au facut cumparaturile cu
doua saptamani in urma iar mezinul poate indruga ca a dat peste un cos plin de pachete pe cand se juca
v-ati ascunselea in dulap. La ora 6 se aude soneria puternic si intra un barbat necunoscut, cu gulerul
ridicat cu mustata neagra si cu ochelari si intreaba cu vocea lui aspra cine stapaneste si cine locuieste
aici apoi ofera un pachet mare care imediat este pus in dulapul cu hainele zdrenturoase. La cateva
minute dupa plecarea sa, acela care nu lipseste niciodata, unchiul Palle, care este un Rupert Knecht al
familiei, batranul burlac, fericitul prieten al copiilor, dar el nu are nimic de-a face cu el. Cu tristeste mi-a
explicat ca a ajuns atat de tarziu de la serviciu si ca nu a putut sa cumpere nimic, dar ca-si va aminti
pentru Craciunul viitor. El ii lasa sa-l caute prin buzunare si au vazut ca sunt intr-adevar goale. Seara mai
tarziu, se dovedeste ca un anumit numar de mici cadouri nu puteau fi decat din partea unchiului ce
venise cu mainie goale, Palle, care acum este banuit ca are o relatie intima cu un domn necunoscut, cel
care a sunat atat de tare.

Acum bradul de Craciun este luminat : toata lumea, de la mic la mare, tineri si batrani, se alatura pe ring,
slujnicele au ramas in bucatarie si pe tonul melancolic al lui Osapolkan, danseaza in jurul pomului de
Craciun , nu dansul yura, cel ce exprima bucuria sau pasiunea, ci genul de dans in care odata ce esti
intrat devi un element dintr-un cult religios. Copilasii primesc acum cadourile de Craciun si preparatele
de la masa de Craciun dupa care tatal si unchiul se retrag in camera cea mai ferita, acolo unde vor lucra
impreuna. Cei mici se vor culca si la ora 8 masa este pregatita. Din cand in cand se face auzita o sonerite
violenta si o persoana misterioasa se arata sub diferite forme, lasand mereu cate un colet. La ora 9 si
jumatate, se aseaza la masa. Felurile de mancare care sunt servite cu ocazia fiecarui Craciun sunt pestele
innabusit, terci de orez si prajitura cu unt urmate de vin. Unele incercari de rime, facute pe terci nu sunt
adesea facute. (ca stiuca inlocuieste codul in multe case din Stockholm este un lucru cunoscut.)

Servirea tortului dadeam semnalul venirii cadourilor de Craciun, intr-un cos acoperit cu haine,
pozitionat langa tatal care citea inscriptionarile generale, acompaniate de titulaturi jucause sau in
aceeasi masura de versuri. Uneori, pachetele aveau adresa de forma, apoi se plimbam de la unul la
celalalt pana cand ramanea la apartinator.

Catre miezul noptii, totul se termina si se despart cu intentia ferma de a lua parte la Ajunul Craciunului,
care incepea in 7 ore.

La ora 6 in dimineata zilei de Craciun, copiii si menajerele erau in picioare, iar unchiul Palle a fost trezit
din somnului adans de multe perechi de brate mici, iar cand s-a trezit, a fost rapid in picioare si acum el
are grija de adulti, in timp ce slujnicele ii prindeau pe cei mici pentru a-i duce la cea mai apropiata
biserica. Unchiul Palle, pe de alta parte, si-a dorit intotdeauna sa mearga la Clara, caci el este nascut in
aceasta congregatie si niciodata nu a fost atent la persoana care predica. Strazi joase, sumbre, pe ici colo
cate un felinar raspandea slab lumina din fitilul tau. Obloanele luminate indicau ca pelerinii sunt in
picioare. Dimineata se poate distinge steaua diminetii la o intersectie de drumuri sau intr-o piata si care
pentru copii putea sa insemne steaua calauzitoare catre Bethleem. Intrand in cimitir, vezi funebra
biserica artandu-se ca un munte, si ferestrele inalte stralucind printre frunzele de tei creeau un
spectacol ce lasa o impresie de lunga durata. Ai traversat marea intrare, ai tremurat la vederea